Случаи языкового контакта в Латгалии

LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, VI LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA CAZURI DE CONTACT LINGVISTIC ÎN LATGALIA P. ARISTE În RSS Letonă, în raionul Ludza din Latgalia, chiar și în zilele noastre se mai pot întâlni câteva zeci de oameni, majoritatea în vârstă, care vorbesc estoniana. În literatura etnografică și lingvistică estonă, acești estoni sunt numiți de obicei estonii din Ludza, deoarece principalul centru al așezărilor lor este orașul Ludza (fosta Lucină). O parte dintre acești estoni s-a stabilit în jurul orașului Ludza, se pare, din timpuri foarte vechi, însă majoritatea s-a mutat în raionul Ludza, după toate probabilitățile, în secolul al XVII-lea. În condițiile orânduirii feudale, estonii din Ludza și-au păstrat foarte bine particularitățile etnografice și limba maternă, întrucât în acea perioadă nu aveau legături cu lumea exterioară și aproape că nu ieșeau din casă. Pe lângă limba maternă, estonii din Ludza cunoșteau într-o oarecare măsură dialectul latgalian al limbii letone, iar în zonele de graniță cu rușii și belarușii cunoșteau și rusa, respectiv belarusa. Fiind catolici, estonii din Ludza aveau legături mai strânse cu coreligionarii lor — letoni și belaruși —, în timp ce apropierea și contactele cu rușii se observau numai în satele cu populație convertită la ortodoxie. Întrucât în bisericile catolice predicile și spovedaniile se țineau în estonă, estonii din Ludza se puteau descurca și fără să cunoască letona, precum și belarusa — în acea vreme, în general, nu exista o nevoie nemijlocită de a le cunoaște. Cu țăranii care locuiau în vecinătate se întâlneau cel mai des la claca de pe moșie. Tot la moșie auzeau adesea și vorbindu-se poloneza, deoarece proprietarii și administratorii lor erau în majoritate polonezi. În Latgalia, poloneza era totodată limba comunicării culturale locale, până când a fost înlocuită de rusă. Pe la mijlocul secolului trecut, slujbele și predicile din bisericile catolice au început să se țină numai în letonă, fapt care a influențat semnificativ limba estonă locală. În satele ortodoxe, influența limbii ruse se făcea simțită încă 137 mult mai devreme. Fără îndoială, în această privință au avut un rol important și căsătoriile mixte dintre estoni, letoni, ruși și belaruși, care au devenit treptat tot mai frecvente. Spre sfârșitul perioadei feudale, influența limbii ruse asupra estonei, precum și asupra letonei, belarusei și altor limbi vorbite de popoarele care locuiau în Latgalia, crește și se intensifică în mod vizibil, mai ales după deschiderea școlilor rusești în această regiune. Totodată, tinerii din Latgalia, inclusiv estonii localnici, încep în această perioadă să plece la muncă sezonieră și temporară pe teritoriul Rusiei, în zona marilor orașe și a centrelor industriale, ceea ce contribuie, la rândul său, la răspândirea cunoștințelor de limba rusă. Încă din secolul trecut, rusa devine limba de comunicare locală a tuturor popoarelor care locuiesc în Latgalia. Pe lângă letoni și puținii estoni, în anii douăzeci ai acestui secol, pe teritoriul Latgaliei se înregistrau 20,13% ruși, 13,96% belaruși și 4,49% polonezi, precum și un mic procent de evrei și lituanieni. Așezările estonilor se află în imediata vecinătate a celor ale letonilor, rușilor și belarușilor.1 În 1893, când O. Kallas a vizitat această regiune, majoritatea estonilor din Ludza, pe lângă limba maternă, cunoștea și letona, iar rusa era, de asemenea, destul de răspândită. (Din păcate, O. Kallas nu făcea distincție între cunoașterea limbii ruse și a celei belaruse.) Mulți estoni cunoșteau pe atunci și poloneza.2 În prezent, ultimii vorbitori ai dialectului eston din Ludza cunosc cu toții, fără excepție, letona, în forma ei literară sau dialectală, adică latgaliană. Cunoașterea limbii ruse este, de asemenea, un fenomen generalizat. Cea mai mare parte a estonilor localnici a trecut definitiv la letonă sau rusă. Deoarece estonii din Ludza s-au aflat timp îndelungat în contact strâns cu o serie de alte popoare, au intrat în contact cu acestea și din punct de vedere lingvistic. Prin urmare, acest teritoriu trebuie considerat una dintre cele mai interesante zone ale Țărilor Baltice, întrucât aici putem observa nemijlocit procesul de influență reciprocă dintre limbi de origini diferite, precum și schimbările care au loc în sferele și direcțiile influenței lingvistice în diferite perioade. Pentru elucidarea definitivă și completă a relațiilor dintre toate limbile prezente în regiunea Ludza este necesară o colaborare strânsă între slaviști, baltologi și finougristi; la această activitate de cercetare trebuie să participe, de asemenea, folcloriști, etnografi, istorici și arheologi. Numai astfel se va putea răspunde la numeroasele întrebări complexe privind etnogeneza acestei micror regiuni. 1 E. B l e s e, Latgales cittautieši un viņu valodas, „Izglītības Ministrijas Mēnešraksts“, Rīgā, 1925, стр. 357—369, 478—485. 2 O. K a l l a s, Lutsi Maarahvas, Helsinki, 1894, стр. 11 и след. 138 În acest articol vor fi examinate doar particularitățile lexicului dialectului Ludza al limbii estone, asupra căruia influența limbilor letonă, rusă și belarusă s-a făcut simțită într-o măsură foarte mare. Totodată, acesta cuprinde numeroase elemente poloneze. Această comunicare trebuie să servească drept un fel de reper în continuarea studierii relațiilor de contact dintre diferitele popoare care locuiesc în Țările Baltice. Dialectul Ludza al limbii estone aparține grupului dialectal sud-estonic, al cărui fond lexical de bază are un caracter tipic sud-estonic. În dialectul Ludza, spre deosebire de toate celelalte graiuri și dialecte sud-estonice, se întâlnesc mai ales cuvinte letone, pătrunse în el în diferite perioade și legate de cele mai diverse domenii ale vieții. Împrumuturile letone mai vechi s-au subordonat deja pe deplin structurii fonologice a limbii estone, însă în împrumuturile mai recente se păstrează trăsături ale fonologiei letone cu totul străine limbii estone. Se întâlnesc și cuvinte folosite în paralel în două variante — una estonizată și alta care nu și-a pierdut pronunțarea letonă inițială. Păstrarea particularităților fonologice letone în cuvintele împrumutate de estonii din Ludza a devenit tot mai pronunțată atunci când limba letonă devenise, de fapt, a doua lor limbă de acasă, de conversație. Mai jos vor fi examinate împrumuturile letone care au putut fi consemnate în înregistrările vorbirii estonilor din Ludza3. abada „mâncare din ficatul sau plămânul unui animal abia ucis” <abādas, latgală (= latg.) de asemenea abāda „mâncare din carne de porc și varză, preparată de obicei după ce se taie porcul”; bel’l „albeață” <latg. bel’s’; beluga (maa) „pământ care se usucă greu” <latg. beluga; bil’t „tablou” <bilde; biž’atama „a jigni” <latg. apbižavout’; bor, gen. bora „loc de seceriș” <latg. bors; bruikos „micul dejun de dimineață” <latg. brūkos; burnītama „a tachina, a necăji, a seduce, a cicăli, a ispiti” <burnīt; drutša „febră de mlaștină, malarie” <drucis, gen. drucā; drōgin „măselariță (hyoscyamus niger)” <drigene, latg. de asemenea dridžina; dzint’s, gen. dzin’d’zi „impozit în natură asupra mierii” <cints, cinte; dundur, tundur „musafir nepoftit” <latg. dundurs „copil în timpul clăcii de împrăștiere a bălegarului”; duuda, duudakott „cimpoi” <dūda; gigāl, gen. gigāli „coada-calului” < gigeles, latg. gigāl’is; grius’l’i, krius’l’i, ka-n’ebi grius’l’i „mâncare din semințe de cânepă” < grūslis, latg. gryūsl’is; 3 Cea mai mare parte a materialului factual provine din colecția Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSS Estone. Echivalentele letone au fost preluate în principal din dicționarul lui K. Mühlenbach și J. Endzelīns (К. Mühlenbachs—J. Endzelīns, Latviešu valodas vārdnīca, I—IV, Rīga, 1923—1932). În ceea ce privește echivalentele latgale, acestea au fost preluate în parte din notițele personale ale autorului articolului și în parte obținute de la colaboratorii științifici ai Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSS Letone. 139 gōn’d’zik, gen. gōn’d’z’igi „belarus” <latg. g’en’d’z’iks „denumire depreciativă și jignitoare pentru un belarus”; inā́dnik, gen. inā́dnigu „cicălitor, ispititor” < ienaídnieks, latg. īnaidnīks „dușman, vrăjmaș”; kalpak „perucă” <latg. kalpaks; kapl’i „sapă” < kaplis; kartupel’ „cartof” < kartupelis; keistri „chist, diacon în biserica catolică” < k’eis’t’ers; k’elne „chilie” < k̇elne, latg. k’elne; kimin „chimen” <latg. k’im’ini kood’z’i, „partitiv”; kuut’j’ō „crupe pe care o mâncau în ajunul Crăciunului”; kuod’z’ipāiv „ajunul Crăciunului” <latg. kīcys (<belarusă куцця) și kīcysdīna, letonă kīcās „crupe”, kīċu diena „ajunul Crăciunului”; korp, gen. kopa „căpiță de fân din zece stoguri” <latg. (rudzu) kopa; krauts „croitor” <latg. krauc’s; krump, gen. krumba, dimin. krumbake „cută, încrețitură” <grumbas, latg. grumba; kutōl’, gen. kudōl’i „păduche la vite” <skutele, latg. skut’āl’a; kul’ok „sacou, haină bărbătească” <latg. kul’oks; labi, labis „bun” <labi „bine”; lāpat’s’ka „flecar, palavragiu” <latg. lapacka; leigutama „a cânta cântece de Līgo” <ligot, latg. leiguot’; med’z’ina? „creier” <latg. sm’ed’z’enes; misš, gen. mis’s’i „liturghie” <latg. miša, mise; mutul’, mutur’ „butuc de roată” <muturis, latg. muturs; muzul’ „bătătură” <latg. muzuls’; narits, gen. naridza „afecțiune la cal cauzată de poziția incorectă a gulerului” <narica, naricas, latg. narica; net’s’vā net’s’ua, „covată de lemn în care se spală rufe sau se îmbăiază un copil” <latg. n’ečče; nāsālg’i? „targă” <nesilkas; obur „un anumit tip de plase de pescuit” <abars, latg. oburs; pat’s’min’, bat’uin’, gen. bat’uin’i „sfeclă, sfeclă de zahăr” <latg. batvini, bac’min’c’; plakk, gen. plaka „steag” <latg. plags; podmarouka „fundație” <latg. podmorouka; poor’s’t’ „franjuri (la un șal mare purtat pe umeri)” <latg. bōrksts, buork’s’; prat’in, gen. prad’ina „plasă mică de pescuit cu două aripi și sac” <latg. brad’in’c’; pimbat’s’ „minge făcută din vezică” <bumba „minge”; pizur’ „vezică” <latg. pizurs; pōur, gen. pōuka, puur „pură, măsură de capacitate echivalentă cu patru puduri =” <pīurs, latg. pyurs; pōut’s, pōutši, pōž, pōžši „spirit casnic, duh al casei” < latg. pyučs; rakan, gen. ragana „vrăjitoare, diavol (insultă)” <ragana; rupi’t’s, gen. rupid’zi „broască râioasă” <rupicis, latg. rupics’; runamata „a vorbi, a conversa” <runāt; ruulotama „a cânta cântecele tradiționale din ajunul zilei Sfântului Ioan” <latg. rūtuot’; ruoga „secara (boală)” <ruožā; rāu? „o boală cutanată specifică a capului” <skrēda „o zgârietură, o fisură a pielii”; sal’l, gen. sal’li „funingine de pipă” <latg. suiles; saska „dihor” <latg. sasks; skrōdul’ gen. skrōdul’i „scripete la războiul de țesut” <latg. skrytul’s’; sumpur „insultă adresată unei persoane leneșe” <sumpurnis, dial. sumpuris „om cu cap de câine, vampir”; šalōinu „limpezită și transparentă (despre un lichid)” <latg. acašāliejis; šopka „ou stricat” <latg. šopka „ou spart în timpul jocului de ciocnit ouă”; tal’t’s, gen. tal’d’z’i, tar’t’s „barză” <starkis; tes’nik, gen. tes’nigi „supraveghetor al ordinii în piață, administrator al pieței” <latg. tis’n’iks „judecător”; tsak̇ „ornament din hârtie (în jurul icoanei)” <latg. cakas; tseirul’, dzeirul’ „ciocârlie” <latg. c’eirul’s; tsepel’nik „furcă pentru tigaie” < latg. čepel’n’iks; tsilp, gen. tsilbu, tsōlp, gen. 140 tsõlbu „nod format, nod în fir, nod făcut la împletirea plaselor” < citpa, latg. culpa; tsõba „ciocul vasului de muls”, tsõbakõnõ „cutie de chibrituri” < ciba, latg. cyba; t's'ekl', gen. t's'egl'i, tsõk'l „cărămidă”, tsõglinõ ahi „cuptor din cărămidă” <latg. ceglyš; tsāts „vârf, franjuri”, cf. letona ceci „zdrențe vechi”; tulka „spiță de fier în butucul roții, bucșă”. <latg. tulka; uroin „nivelă cu bulă” <latg. urobiņč; vaatre „vârtej” <latg. vātra „furtună”; vaidze (adverb) „trebuie, este necesar” <latg. vād'z'ā; vuol'atama „a rostogoli, a rula” <latg. vuol'uot'; vāāpla „nătărău, fițos” <vēplis latg. vāpla etc. Printre împrumuturile letone se întâlnesc cuvinte care au pătruns în dialectul latgalian din rusă sau dintr-o altă limbă slavă. Întrucât particularitățile fonetice ale acestor împrumuturi din limba estonilor din Ludza arată că ele au ajuns la estoni prin intermediul dialectului latgalian, toate aceste cuvinte pot fi considerate împrumuturi letone. În ceea ce privește sensul, ele aparțin celor mai diverse domenii ale vieții și ale traiului cotidian — atât vieții gospodărești și ocupațiilor productive, cât și vieții culturale a poporului. Cea mai mare parte a acestui vocabular împrumutat atestă faptul că letonii și estonii localnici au trăit în contact strâns, de zi cu zi, unii cu alții, ceea ce a dus la bilingvism. Deosebit de vechi trebuie considerate cuvintele letone complet estonizate, precum kutõl, rǟä, pat's'mīn', poor's't'. În unele cazuri, alături de o asemenea variantă veche, se folosește și o formă împrumutată mai târzie a cuvântului, de exemplu: dundur și tundur, griusl'i și kriusl'i etc. Împrumuturile letone au pătruns în limba estonă locală, se pare, din dialectul latgalian, însă unele cuvinte, precum kartupel', tal't's' sau tar't's', sunt împrumutate din limba letonă comună. Alături de cuvintele letone, în dialectul Ludza al limbii estone se întâlnesc și împrumuturi slave, a căror origine nu poate fi stabilită cu exactitate în majoritatea cazurilor, deoarece componența fonetică a unor asemenea împrumuturi slave permite să le considerăm împrumuturi fie rusești, fie belaruse, fie poloneze, de exemplu: paaba (împrumut mai vechi) „femeie, bătrână” <rus. баба, belarusă баба, pol. baba; domm, gen. domta „casă” <rus. și belarusă дом, pol. dom; draatva „sârmă, ață pentru cusut piele” <rus. și belarusă дратва, pol. dratwa; l'iis'na „în plus” <rus. лишний, belarusă лишні, pol. liszni; stal'l, gen. stal'li „oțel” <rus. și belarusă сталь, pol. stal; din acest grup de cuvinte face parte și împrumutul sid'i, sidi „evreu” <rus. жид, belarusă жыд, pol. żyd etc. Sursa acestor împrumuturi este una dintre limbile slave menționate mai sus; în diferite zone ale dialectului Ludza, împrumuturile puteau proveni, în perioade diferite, din limbi slave diferite. În dialectul Ludza al limbii estone se întâlnesc destul de multe și asemenea cuvinte împrumutate, a căror componență fonetică indică- 141 că originea lor este poloneză sau belarusă, de exemplu: bul’ba, bul’bas, gen. bul’ba și varianta complet estonizată a acestui cuvânt pul’ba „cartof” <pol. bulba, belarusă бульба; böss „liliac” <bez, без; drott, gen. drota „sârmă” <drot~drót, дрот; drukavoodma „a tipări” <drukować, друкаваць; dõhavits „dispnee, astm” <duchawica, дыхавица; hot’s „deși, chiar dacă” <choć, хоць; in’dik, gen. in’digu „curcan” <indyk, індык; kapl’its, gen. kapl’idza „capelă” <kaplica, капліца; kapsük „portofel, tabacheră” <kapszuk, капсюч „săculeț”; knott „fitil” <knot, кнот; kommen, gen. komena <komin, комін; k’s’ondz, gen. k’s’ondza, precum și în forma mai estonizată sjondz „preot catolic” <ksiądz, ксёндз; kul’ba „cartof” <gulba, гулЬба; kurtka „bluză de femeie, haină tricotată, vestă matlasată” <kurtka, куртка; lantsuk, gen. lantsuga „lanț” (în basm, și „căpăstru pus pe capul lupului”) <lañcuch, ланцуге; lää läkene „păpușă” <lala, ляля; parahvia „parohie” <parafia, парафія; plääm, gen. pläämä „pată, pistrui”, sündümeze plääm „semn din naștere” <plama, пляма; puška, puška „cutie, toc”, tuваgu puška „tabacheră pentru tutun de prizat” <puszka, пушка; ratunka „ajutor, salvare” <ratunek, forma mai veche fiind și ratunk, ратунок, gen. ратунка; ruža „erizipel” <róża, în dialectele belaruse ружа; škapleri?, škapleri? „cruce cusută pe o bucată de stofă, pe care catolicii o poartă de obicei la gât, considerând-o un talisman religios” <szkaplerz, шкаплеры; tal’ka „țesătură subțire” <талька, талька; tshuuda „minune” <cud, cudo, чуд, чудо; tsõbuk, gen. tsõбука „tija pipei” <cybuch, цыбук; t’šüt’š „puțin, un pic” <чуть, цуцё; voот „supraveghetor” <wojt, войт etc. În primul rând, trebuie remarcat faptul că toate împrumuturile poloneze sau belaruse prezentate mai sus se întâlnesc și în dialectul latgalian al limbii letone. Având în vedere trăsăturile caracteristice ale acestui grup de împrumuturi slave, se poate presupune că cea mai mare parte a lor a pătruns atât în dialectul Ludza al limbii estone, cât și în celelalte limbi ale popoarelor care locuiesc în Latgale, cel mai probabil din polonă, deoarece aproape toate aceste cuvinte denumesc elemente de cultură și de trai cotidian pe care țăranii latgalieni le-au preluat de la polonezi. Este foarte posibil ca unele dintre ele să fi pătruns în dialectul eston Ludza nu din polonă, ci din belarusă, însă identificarea exactă a traseului împrumutului este în prezent imposibilă din lipsa criteriilor lingvistice necesare. În limba estonilor din Ludza există, desigur, și împrumuturi a căror origine poloneză sau belarusă nu trezește îndoieli. Astfel, de exemplu, următoarele cuvinte sunt împrumuturi poloneze incontestabile: apostol „apostol” <apostoł (fiind catolici, estonii din Ludza nu puteau împrumuta acest cuvânt din rusă sau din slavona bisericească); magli „manglu pentru rufe” <magiel; obroz, gen. obroza „icoană, chip” <obraz (și aceasta 142 cuvântul ar fi putut pătrunde în dialectul estonian local numai prin intermediul polonezilor catolici) etc. Destul de multe cuvinte au o origine belarusă incontestabilă, de exemplu: dol’nik, gen. dol’nigi „lucrător, zilier căruia stăpânul nu-i plătea salariu, ci doar îi dădea de mâncare și îl îmbrăca” <дольник; drut’sén „trântor” <труцень; džužín „duzină” <dial. belarus дзюжына; dudar „cimpoier” <дудар; hvat’sōr „apartament” <dial. belarus хвацера; kab „ce, ca să, pentru ca să” <каб; kuut’sl’i, koot’sl’i „caier” <кудзеля (acest cuvânt belarus a pătruns și în alte graiuri estoniene sudice); lavonihha „un anumit dans” <лявоніха; loška „așternut, pat” <ложак, gen. ложка (polonezul łóżko reprezintă fonetic o variantă mai îndepărtată); muža, može, mož, moš, muša „poate, e posibil” <можа; pat’s’an „barză” <баццян; saussim „cu totul” <dial. belarus заўсім (în lituaniană зусім); suhhota „tuberculoză” <сухоты, gen. сухотаў; t’s’i „sau” (määne sul jelo, t’s’i hää jelo vai halv? „cum îți este viața, bună sau rea”) <ці; tult’s’a „terci de mazăre” <стульцы; vargan „orgă”, varganist „organist” <dial. belarus варган, варганы și варганіст etc.4 Posibil ca și cuvântul krädzotaja?, care denumește cântăreții ce cântă sub ferestre în ajunul sărbătorii „винаграцыя красна зялёна”, să fie de origine belarusă; forma estoniană a acestui cuvânt s-a format, se pare, prin deformarea cuvântului винаграцыя. După toate probabilitățile, tot de origine belarusă este și cuvântul harmooniki „armonică” <гармонік, fapt indicat și de inițiala h. O serie întreagă de alte împrumuturi întâlnite în dialectul ludzian sunt, de asemenea, legate prin structura lor fonetică de limba belarusă, de exemplu: t’s’iligrám, gen. t’s’iligrámma „telegramă”; t’s’ilifon, gen. t’s’ilifona „telefon”; skarlat’s’ina „scarlatină”; sent’s’aabr „septembrie”. Originea lor belarusă este indicată de palatalizarea lui t’, caracteristică limbii belaruse, și de transformarea acestuia în c’. Pe teritoriul Latgaliei au existat cândva destul de mulți funcționari belaruși, care pronunțau cuvintele rusești în maniera belarusă, influențând astfel pronunția lor de către estonienii din Ludza. Prin urmare, cuvintele menționate mai sus sunt totuși împrumutate din limba rusă. Este posibil ca urme ale influenței belaruse să se manifeste și în împrumuturi rusești precum hloksikōrō „brumărele”, horm, gen. horma „formă”, hundāment „fundament” < rus. флокса, форма, фундамент, care în mediul belarus se pronunță хвлокс, хворма, хвуңдамент. Înlocuirea consoanei f cu grupul de sunete хв se observă și într-o serie întreagă de dialecte rusești; prin urmare, este foarte posibil și chiar mai plauzibil ca acele cuvinte menționate mai sus să fi fost împrumutate de estonienii din Ludza din dialectele rusești. 4 În ceea ce privește cuvintele belaruse, mai ales variantele lor dialectale, indicații prețioase i-au fost oferite autorului articolului de către conferențiarul M. I. Semenova, specialistă în graiurile rusești și belaruse. 143 Cuvintele împrumutate din limba belarusă aparțin, prin sensul lor, celor mai diverse sfere ale vieții și traiului cotidian și, din acest punct de vedere, se deosebesc prea puțin de împrumuturile letone. Explicația constă în faptul că atât țăranii estonieni din Ludza, cât și vecinii lor letoni și belaruși se aflau cândva în condiții absolut similare, trăiau în împrejurări identice, iar împrumutarea dintr-o limbă în alta avea loc prin intermediul bilingvismului sau chiar al multilingvismului întregii populații locale. Cuvintele belaruse împrumutate menționate mai sus, care au pătruns în dialectul estonian din Ludza, se întâlnesc și în dialectul latgalian al limbii letone, mai ales în regiunile în care letonii și estonienii trăiesc în imediată vecinătate. În limbile belarusă și rusă, strâns înrudite, vocabularul este în mare parte comun, iar această comunitate se reflectă și în structura fonetică a cuvintelor (diferențele țin numai de bazele ortografiei). Din acest motiv, în numeroase cazuri este foarte dificil de stabilit cu precizie din care limbă anume — rusă sau belarusă — a fost împrumutat un anumit cuvânt intrat în dialectul estonian din Ludza. Situația se complică și mai mult prin faptul că graiurile rusești locale prezintă numeroase trăsături fonetice comune cu limba belarusă, de pildă fenomenul akanie. Prin urmare, următoarele cuvinte împrumutate pot fi de origine rusă sau belarusă: aššol <rus. осёл, belarus асёл; balbatama <rus. балоботать, belarus балбатаць; birka <бирка, бірка; blin <блин, блін; bulan <буланый, буланы; bul’oon <бульон, булён; burlak „tânăr care a plecat din sat ca să muncească” <бурлак; dalažītama <доложить, далажыць; dul’i, duul’akõnõ „pară” <дуля; halteri <холера, халера; hitra <хитрый, хитры; huttar <хутор, хутар; idrusk, gen. idruski și idrud’z’i? <игрище, ігрышча; ikatama „a se bâlbâi” <икать, ікаць; juška <rus. вьюшка, юшка, belarus юшка; kal’idoora „coridor” <rus. dialectal калидор, belarus калідор; kalun, gen. kaluna <колун, калун; kan’ok, gen. kan’ka <конёк, канёк; kantora „clădirea volostei” <контора, кантора; kantrõl’l <контроль, кантроль; karatama <копать, капаць; karoozda <короста, кароста; kazatškada <казачок, gen. казачка; kerka <кепка; kisset, gen. kisseda <кисет, кісет; kitaitsa? <китайцы, кітайцы; kulak <кулак; liiza?, lõeža? <льюса; lomm <лом; maitnik <маятник, маятнік; man’er’n’akõnõ <манерка; masselna <масленица, масленіца; moška <мошка; naššil’ka? <носилки, насілкі; n’emtsä <немец; ni-miä ni jääle „ceva” <ни, ні; pal’eri? „tapet” <шпалеры; palka <палка; pažar, gen. pažara <пожар, пажар; plintavotma <плинтовать, плінтаваць; puzan <пузан; raade <рад; razboinik <разбойник, разбойнік; rut’š’nik <ручник, ручнік; salavei <соловей, са́лвей; samavar <самовар, самавар; sort, gen. sorta <сорт; sutka <сутки (dialectal сутка), суткі (dial. сутка); šuul’ik <жулик, жулік; sveeža <свежий, свежы; torp, gen. torba <торба; tsõrkul’ <циркуль, цыркуль; tšai <чай; 144 tuusk, gen. tuuza <tuz; val <val; vaašna vaažna <cvasnia; vaina <război, război; verna <adevărat, adevărată; vötr, gen. vödra <vidră etc. Având în vedere contextul general al împrumuturilor, trebuie presupus că majoritatea cuvintelor din acest grup au fost preluate totuși de la ruși, deoarece împrumuturile menționate mai sus, având în principal sensuri cultural-administrative și legate de viața urbană, au putut ajunge la estonienii din Ludza cel mai probabil din limba rusă. Noțiunile legate de gospodăria și viața rurală, la rândul lor, au putut fi împrumutate atât din rusă, cât și din belarusă, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, rușii și belarușii trăiau în imediata vecinătate a estonienilor din Ludza. Intelectualitatea belarusă din Latgale vorbea adesea rusește cu o ușoară pronunție belarusă, ceea ce se reflecta atât în vocabular, cât și în pronunție. Această limbă mixtă a influențat, printre altele, pronunția unui cuvânt împrumutat de estonienii din Ludza, precum rašeenija <rus. решение, belar. рашэнне. Cele mai numeroase împrumuturi slave din limba estonienilor din Ludza sunt cuvinte rusești, deoarece limba rusă, din a doua jumătate a secolului trecut și până la Revoluția din Octombrie, a fost în Latgale singurul mijloc administrativ și principalul mijloc cultural de comunicare. De aceea, aproape toate noțiunile noi, fără excepție, cu care țăranul latgalian lua contact în afara comunității sale sătești, sunt desemnate în vorbirea estonienilor din Ludza prin cuvinte împrumutate din limba rusă. Totodată, limba rusă a jucat un rol important și în perioada orânduirii feudale, după cum indică împrumuturile menționate mai sus. În plus, tocmai în limba rusă se desfășura comunicarea dintre „burlații” latgalieni atunci când plecau din locurile natale. Se știe că un număr destul de mare de tineri latgalieni plecau — mai ales în perioada verii — la diverse munci sezoniere, în teritorii de limbă rusă aflate la mare distanță de casă. Din limba rusă au fost împrumutate următoarele cuvinte: abiidna <dial. обидно, cu sensul „foarte, foarte mult, din belșug”, abrátno <înapoi; advakát, gen. advakáta <avocat; ahvitséer <ofițer; aprél <aprilie; bagdan „copil nelegitim” <богдан; baranka? <covrigi; ben'z'inka „brichetă” <benzină; burdoova <dial. culoarea burgundă (lit. culoarea bordo); da <da; deeda „soț, bunic” <ded; dekaabr <decembrie; d'ela, d'jeela <treabă; divaovoitma <a se mira; famil'ija <nume de familie; flota <flotă; garlaviina <gât; gir, gen. gira <greutate; gluhhoja <mut; gos't' kos't' <oaspete; ind'uk, gen. ind'uga <curcan; jaakor <ancoră; janvaar, janvaar <ianuarie; joožik <arici; jul'l <iulie; jun'ni <iunie; kammuna, kannuta <comună; kanalia, kannalia <canalie; karaš'sinn <kerosen; karauul'itma <a sta de pază; karman <buzunar; kašamirr „un anumit tip de țesătură” <cașmir; kororka „lipie” <cocorocă; konts, gen. kondza, kon't's, gen. kon'd'z'i <copoi de ogar (câine); koozor 10. Kalbotyros klausimai VI. 145 <atu; korets <coreț; kraaska <vopsea; krasnop’or’ka <„roșu-pârka”; kriltsa <pridvor; kroossa <șobolan; kukšin <dial. кукишин (lit. ulcior); laatka <petic; lapatnik <laparnik (parte a furcii de tors); l’uterana? <luterani; mart, gen. marda <martie; mat’itama <a juca mat; motka <ghem; mototama <a înfășura; mõšelofka <capcană de șoareci; pérpija-tel’ <dușman; opštša, opša <în general; otška? <ochelari; peššatama <a se grăbi; plann, gen. planna <plan; plas’s <strat; plos’s <de-a dreptul; pluuga <plug; praunale „curând, repede” <dial. cu spor; priigon, bri-gon „iobăgie” <prigon; pristuga <servitoare; propka, propki <dop; präľ’nik, gen. prääl’nigi <turtă dulce; prääd’ma <a toarce; prääl’its, gen. prääl’itsa, prääl’id’z’i <furcă de tors; puktatama „a bombăni pentru sine” <dial. a pufăi; puppõn’ <tobe; rezinka <elastic; roitma <a scormoni (în ceva, căutând ceva); russalka, russolka, russafka <rusalkă, dial. rusolkă, rusavkă; räädnig <agent de poliție; seet’s’ka <tocătură; sekletar „secretar” < dial. secletar; skut’s’na <plictisitor; spit’s’ka <chibrit; spooritama, pooritama <a se certa; suuding „proces judiciar”, cf. rus. судить; šolganõ <de mătase; šolgon <șalgun; štakan <pahar, dial. ștakan; šut’t <bufon; (pidä) zaavistet „a invidia” <invidie; žääga „femeie care vorbește mult” <dial. zziaga; talkavuитma <a tâlcui; trenõška <trepied; tooğa <de asemenea; toroz’nik, gen. toroz’nigi „supraveghetorul kubiasului de dijmă” <paznic; torozilõ minemä „a merge la clacă”; tšarõunik <vrăjitor; tšolonka „luntre” <dial. „чолонок, чолонка”; tšuuda <minune; tšärpak <polonic; uhvat, uhvatka <clește de sobă, clește mic de sobă; ukr, gen. ugra <țipar, pl. țipari; val’ka <valek, gen. valka; ves’t’ <veste; vzdor, vzdoritama <nonsens, a spune prostii; volok „veche unitate de măsură a suprafeței pământului — hak” <volok etc. Împrumuturile rusești sunt mai numeroase în limba estonienilor din Ludza decât cuvintele letone, belaruse sau poloneze. Cea mai mare parte a unităților lexicale împrumutate din rusă își păstrează aproape în întregime forma inițială și, prin urmare, prezintă trăsături structurale necaracteristice vocabularului eston originar. Astfel, de exemplu, ele conțin foneme străine limbii estone, precum și grupuri de consoane. Numai unele cuvinte s-au adaptat la structura fonetică a limbii estone. Se pare că aceste împrumuturi rusești estonizate datează dintr-o perioadă mai veche. Odată cu răspândirea generalizată a limbii ruse, împrumuturile încep să fie folosite mai ales într-o formă sonoră mai mult sau mai puțin caracteristică limbii-sursă, adică limbii ruse. În concluzie, se poate spune că numărul cuvintelor letone și belaruse pătrunse în dialectul eston din Ludza este aproape același. Toate aceste împrumuturi aparțin unor domenii diferite ale vieții casnice a țăranului local și ale mediului său imediat. Printre ele se află atât cuvinte împrumutate mai recent, cât și unități lexicale vechi, adaptate pe deplin din punct de vedere fonologic la structura sonoră a limbii estone. Trecute în dialectul eston- 146 Cuvintele poloneze aparțin unor domenii diferite ale vieții muzicale și urbane, deoarece țăranii estoni (ca și letonii și belarușii din regiune) au intrat în contact cu aceste aspecte ale vieții prin intermediul populației poloneze locale. Sfera influenței limbii ruse este deosebit de diversă. Printre împrumuturile din rusă se numără concepte care au trecut direct de la țăranii ruși la vecinii lor estoni, dar mai ales un număr considerabil de cuvinte care s-au răspândit în dialectul eston ca urmare a influenței educației și culturii ruse. Pe lângă împrumuturile directe, dialectul eston din Ludza cuprinde și împrumuturi prin traducere, calcuri atât din rusă, cât și din belarusă, polonă și letonă. Totodată, limbile letonă, rusă și belarusă au exercitat o influență destul de însemnată asupra structurii fonetice și gramaticale a limbii estonilor din Ludza. Este de la sine înțeles că și limba estonă a exercitat o anumită influență asupra limbilor învecinate. De aceea, se constată diferențe de vorbire între vorbitorii dialectului latgalian al limbii letone care locuiesc în sate tradițional letone și, pe de altă parte, cei din sate cu populație inițial estonă, care și-au păstrat într-o anumită măsură, până în zilele noastre, limba maternă estonă. În ultimele decenii, interesul pentru studierea contactelor reciproce dintre diverse limbi a crescut în mod vizibil. Având în vedere toate faptele prezentate mai sus, microregiunea estonilor din Ludza trebuie considerată un câmp de cercetare rodnic atât pentru baltologi, cât și pentru slaviști și finno-ugriști, întrucât aceștia au în față sarcini comune, de mare importanță pentru soluționarea unei serii întregi de probleme legate de contactul lingvistic. Tartu CAZURI DE CONTACT LINGVISTIC ÎN LATGALIA P. ARISTĖ R e z u m a t În lucrare sunt examinate cazuri de contact lingvistic în dialectul eston din Ludza, aflat pe teritoriul TSR Letone. Acest dialect eston a fost supus influenței directe a limbilor letonă, rusă, belarusă și polonă. Autorul lucrării discută împrumuturile lexicale din aceste limbi. Se arată că unele împrumuturi din letonă, rusă, belarusă și polonă, intrate mai demult în dialectul eston din Ludza, s-au adaptat pe deplin la legile fonetice ale limbii estone, în timp ce cele mai recente au păstrat o formă necaracteristică foneticii limbii estone. Se întâlnesc cazuri în care, alături de împrumuturi, s-au adaptat 147 La împrumuturile adaptate la legile fonetice ale limbii estone se întâlnesc variante mai recente ale acelorași împrumuturi, cu o formă fonetică necaracteristică limbii estone. Nu este întotdeauna posibil să se stabilească sursa împrumuturilor slave. Totuși, în multe cazuri se poate deduce destul de exact din care limbă slavă provine un anumit împrumut. În general, în acest dialect eston există mai ales împrumuturi din limba rusă. Împrumuturile din letonă și belarusă reprezintă aproximativ cantități egale. Urmează împrumuturile din limba polonă.