Priesaginė lietuviškų terminų daryba

LIETUVIŲ TERMINOLOGIJA LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA S. KEINYS Formarea termenilor lituanieni cu sufixe În terminologie, formarea cuvintelor joacă un rol uriaș, deoarece marea majoritate a termenilor monolexicali și a elementelor constitutive ale termenilor compuși sunt formații. 92,5% dintre substantivele care sunt termeni monolexicali pur lituanieni și hibrizi, incluse în „Dicționarul ruso-lituanian de termeni economici” (Vilnius, 1966), sunt formate din alte cuvinte (pentru calcul au fost luate în total puțin peste 1600 de cuvinte diferite, dintre care aproximativ 120 sunt simple, sau primare). Formațiile reprezintă aproximativ 90% și din termenii de același tip incluși în „Dicționarul ruso-lituaniano-englez al termenilor tehnicii de calcul” (Vilnius, 1971) și în „Dicționarul termenilor botanici” (Vilnius, 1965) (în total, respectiv, peste 1900 și aproximativ 800 de cuvinte diferite, dintre care circa 180 și 120 sunt simple). Așadar, după cum a observat N. Șanski, limba poate satisface cerințele societății numai atunci când sunt folosite toate mijloacele variate de formare a cuvintelor de care dispune, întrucât, înainte de toate, formarea cuvintelor ajută la crearea unui vocabular care corespunde dezvoltării societății1. Majoritatea substantivelor derivate folosite în terminologie sunt formate cu sufixe. De exemplu, dicționarele de termeni juridici, de geologie și geografie fizică, de fizică, sport, ameliorații, chimie, textile (partea I) și literatură cuprind aproape 5000 de formații create cu mijloacele proprii ale limbii lituaniene. 68,5% dintre aceste formații, care funcționează ca termeni monolexicali în domeniile menționate, sunt derivate cu diverse sufixe substantivale. Proporția derivatelor sufixale este și mai mare printre substantivele care sunt termeni monolexicali din dicționarele de termeni economici și de tehnică de calcul (81,9%, respectiv 79%). Numai în „Dicționarul termenilor botanici” derivatele sufixale sunt mai puține, însă și aici reprezintă mai mult de jumătate din totalul formațiilor. Prin urmare, termenii formați cu desinențe, prefixe și prin compunere sunt minoritari. Aceasta confirmă vitalitatea și răspândirea considerabilă a derivării substantivale sufixale în limba lituaniană contemporană2. În cele din urmă, aceasta arată că și în terminologie trebuie acordată cea mai mare atenție formării cuvintelor cu sufixe, sistematizării și perfecționării acestui procedeu. Este foarte important ca fiecare creator sau redactor de termeni să fi studiat temeinic derivarea sufixală, să cunoască bine resursele pe care aceasta le oferă limbii și terminologiei înseși și să știe să le folosească în mod adecvat. În această lucrare este examinată sincronic formarea substantivelor terminologice prin sufixare. Obiectul cercetării îl constituie 4955 de derivate sufixale (același derivat 1 Н. М. Шанский, Очерки по русскому словообразованию и лексикологии, Москва, 1951, p. 131. 2 V. Urbutis arată că în limba lituaniană există de câteva ori mai multe derivate sufixale decât toate celelalte formații la un loc. Vezi Gramatica limbii lituaniene, I, Vilnius, 1965, p. 252. 7 apare adesea în mai multe dicționare de termeni, dar aici a fost numărat o singură dată). Toate aceste derivate sunt prezentate ca termeni monolexicali în dicționarele de termeni examinate de Comisia de terminologie a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene. Este vorba despre dicționarele de termeni juridici, de geologie și geografie fizică, de fizică, sport, ameliorații, chimie, textile, literatură, botanică, economie și tehnică de calcul. Alegerea acestui obiect de cercetare se explică prin dorința de a trece în revistă activitatea terminologică din domenii mai bine sistematizate și de a stabili tendințele de formare evidențiate. Derivarea sufixală a termenilor este examinată în ordinea obișnuită în cercetările de formare a cuvintelor. Ținând seama de semnificația derivațională a derivatelor și de natura cuvintelor de bază, se disting anumite clase de formare a termenilor. Peste două treimi (68,7%) dintre derivate sunt formate de la verbe. Aceste derivate se împart în: denumiri de acțiuni, denumiri de instrumente, denumiri de agenți și de purtători ai unei însușiri verbale, denumiri ale rezultatului acțiunii și denumiri de locuri. Derivatele rămase se bazează, de regulă, pe cuvinte nominale. Se disting următoarele clase: denumiri de însușiri, denumiri ale purtătorilor unei însușiri nominale și denumiri profesionale de persoane, diminutive, denumiri de locuri, denumiri colective și denumiri după origine și apartenență. În fiecare astfel de clasă de formare sunt evidențiate și analizate tipurile de formare a termenilor. Clasele și tipurile cele mai productive sunt prezentate în ordinea numărului de derivate, începând cu cele care au cele mai multe. Astfel, V. Urbutis a cercetat în detaliu formarea substantivelor în limba lituaniană3. Spre deosebire de clasificarea lui V. Urbutis, aici denumirile purtătorilor unei însușiri nominale și denumirile persoanelor după profesie sunt reunite într-o singură clasă de formare. Sunt examinați toți termenii care pot fi considerați sincronic derivate, deși nu toți au fost creați special în scopuri terminologice. Procedăm astfel deoarece, în multe cazuri, se pare că este imposibil de stabilit dacă termenul a fost creat recent sau dacă este un cuvânt deja folosit în limbă. Căci cuvinte noi, alcătuite din aceleași părți (un cuvânt de bază și un sufix), pot fi create în orice perioadă a evoluției limbii și în orice loc în care aceasta este vorbită. Chiar și știind că un cuvânt a fost folosit, de pildă, în cele mai vechi texte sau mai târziu, nu se poate afirma că acel cuvânt a fost cu siguranță preluat din sursele vechi, și nu creat din nou. Acest lucru este cu atât mai puțin clar atunci când asemenea cuvinte au fost folosite de puțini oameni. În plus, nu trebuie pierdut din vedere faptul că și termenii derivați preluați din lexicul neterminologic pot crea condițiile necesare formării unor tipuri corespunzătoare de derivare terminologică. De aceea, probabil, ar fi inexact să nu fie considerați membri ai acestor tipuri de formare. În cele din urmă, obiectul cercetărilor contemporane de formare a cuvintelor îl constituie, de regulă, toate cuvintele limbii respective care pot fi considerate sincronic formații. Există însă și termeni individuali, chiar din tipuri neproductive, a căror pătrundere în terminologie din lexicul neterminologic este certă. În asemenea cazuri, formarea termenilor s-a estompat, iar semnificația lor derivațională nu mai are o legătură directă cu semnificația terminologică (lexicală). În lucrare sunt examinați numai termenii care au sufixe lituaniene. Din punctul de vedere al formării cuvintelor, pot fi numărați și unii termeni internaționali, de exemplu: aeronautika, analizatorius, arbitražas, automobilizmas, atmosferikai, aviamodelistas, deklaracija, diktatūra, ekspertizė, hidrostatika, kalcitas, magmatizmas, monarchija, olimpiada, operacija, proletariatas, propaganda, revizija, rezervatas, rezervuaras, sabotažas, sferoidas, šifratorius, technolo- 3 Vezi Gramatica limbii lituaniene, I, p. 251 și următoarele. 8 gija, vakansija, vibrionas și multe altele. Totuși, în majoritatea cazurilor, segmentarea termenilor internaționali și identificarea anumitor sufixe ar fi foarte convenționale și formale. Într-adevăr, prin structura lor, asemenea termeni coincid de obicei cu termenii corespunzători din alte limbi (cel mai adesea din limba rusă) și pătrund în terminologia lituaniană în primul rând deja formați, ca împrumuturi. Este interesant că, în terminologia lituaniană, nu este caracteristică formarea termenilor cu sufixe internaționale pornind de la cuvinte exclusiv lituaniene. Descrierea formării termenilor internaționali ar fi utilă și ar putea constitui obiectul unei cercetări aparte. VEIKSMAŽODŽIŲ VEDINIAI VEIKSMŲ PAVADINIMAI Denumiri de acțiuni sunt numite derivatele sufixale care, fiind formate de la formele de bază ale verbului, exprimă o acțiune, un proces sau o stare. Fiecare acțiune poate avea propria denumire, deși nu este necesar ca realizarea fiecăreia să presupună anumite mijloace sau un loc destinat exclusiv acelei acțiuni și nici fiecare nu produce consecințe care să necesite o denumire aparte. În plus, derivatele formate de la același verb cu sufixe diferite pot denumi acțiunea sub aspecte diferite: într-un caz, derivatele nu au nuanțe semantice secundare și sunt denumiri pure de acțiuni; în altul, pe lângă sensul fundamental de acțiune, ele au diverse nuanțe semantice conferite de sufixe, de pildă, exprimă totodată organizarea acțiunii sau amploarea ei mai mare, caracterul special al acțiunii, modul de realizare ș.a. Derivatele unor sufixe denumesc nu atât acțiunile individuale în sine, cât anumite domenii ale activității umane. De aceea, această categorie de derivate este numită și, într-un sens mai larg, abstracte verbale. O mare parte dintre termeni sunt denumiri de acțiuni. După cum s-a menționat, în terminologie predomină derivatele verbale, iar majoritatea lor sunt denumiri de acțiuni (în dicționarele de termeni analizate, ele reprezintă peste trei sferturi). Răspândirea mare a termenilor cu acest sens se vede și din faptul că mai mult de jumătate dintre toate derivatele sufixale aparțin categoriei denumirilor de acțiuni. Deși denumirile de acțiuni sunt foarte numeroase printre termeni, ele nu se disting totuși printr-o diversitate mai mare a formării. Sufixul -imas se remarcă printr-o productivitate deosebit de ridicată; lui îi aparțin peste trei sferturi dintre toate denumirile de acțiuni. Al doilea sufix ca productivitate este -ymas. Aceste sufixe, conferind derivatelor același sens, se atașează verbelor cu structură diferită. Împreună, ele acoperă întreaga varietate a verbelor lituaniene — de la fiecare verb se poate forma o denumire de acțiune cu -imas / -ymas. De aceea, după cum a remarcat V. Urbutis, -imas și -ymas sunt variante ale aceluiași sufix⁴. Peste nouă zecimi dintre denumirile de acțiuni sunt formate cu -imas / -ymas. Importanța enormă a acestor sufixe în terminologie este demonstrată și de faptul că aproape jumătate dintre toți termenii formați cu sufixe sunt derivatele lor. Celelalte tipuri de formare a termenilor din această categorie nu se remarcă printr-o productivitate mai mare. Cu sufixele -tis, -yba, -mė, 4 Ж. В. Урбутис, Словообразование имен существительных в современном литовском языке. Автореферат диссертации на соискание ученой степени доктора филологических наук, Вильнюс, 1971, р. 23. 9 -uotė, -sena, -smas, -tynės, -mas, -esys, -ga, -lė și altele sunt formați fie doar câteva sau câteva zeci de derivate, fie, mai rar, câte două-trei zeci. În cele din urmă, mai mult de jumătate dintre denumirile de acțiuni încă…? sunt preluate din lexicul neterminologic; de aceea, în terminologie, aceste tipuri de formare nu au o importanță prea mare. -imas În limbajul științific și tehnic, derivatele cu acest sufix au un rol foarte important. Se pare că abundența lor determină în mare măsură și o trăsătură caracteristică a stilului lucrărilor științifice înseși — abundența substantivelor cu sens abstract și răspândirea diferitelor expresii nominale. Aproape toate derivatele cu sufixul -imas au un sens pur de denumire a acțiunilor. Prin ele, fără nuanțe secundare, sunt denumite acțiunea, desfășurarea sau starea propriu-zisă. De exemplu: angliavimas „frecare, acoperire cu cărbune” ChŽ, anglinimas „transformare în cărbune” ChŽ, atidavimas „proprietatea unui corp sau a unei substanțe de a ceda, de a transmite ceva mediului sau altor corpuri” MŽ, brendimas „faza finală a dezvoltării semințelor” BŽ, buksavimas „patinarea roților motoare sau a șenilelor pe șosea, pe șine ori pe teren, din cauza frecării sau aderenței insuficiente” MŽ, chemizavimas „utilizarea pe scară largă în industrie a metodelor chimice de prelucrare a substanțelor” ChŽ, dūlėjimas „dezagregare lentă, putrezire” ChŽ, „dezagregarea mecanică și chimică a rocilor sub acțiunea factorilor externi (temperatură, umiditate, vânt), precum și a faunei și florei” MŽ, ėsdinimas „tratarea suprafeței metalului cu acid” ChŽ, gelsvėjimas „defect al țesăturii albite; proces spontan în urma căruia țesătura albă se îngălbenește treptat din cauza învechirii sau a clătirii insuficiente a săpunului” ATŽ, grūdinimas „modificarea durității materialului prin răcire bruscă” ChŽ, irimasis „descompunerea, dezagregarea materialului” ChŽ, įsibėgėjimas „creșterea treptată a vitezei în funcționarea mașinii” MŽ, kopuliavimas „altoire prin alipire — metodă de altoire în care altoiul și portaltoiul, de aceeași grosime, sunt tăiate oblic și alipite” BŽ, lėkštinimas „transformarea în forme plate (de exemplu, a versanților)” MŽ, mišrinimas „combinarea unor caractere ereditare diferite într-un singur organism (hibrid) prin metode de încrucișare (hibridizare sexuală) <…>” BŽ, plaukėjimas „fază de dezvoltare a cerealelor în care jumătate din spic (la secară, grâu și orz) sau vârful paniculei — 3—4 spiculețe (la ovăz și mei) iese din teaca frunzei superioare; la porumb, când vârful paniculului iese din teacă” BŽ, MŽ, prasikalimas „ieșirea germenului din pământ sau din înveliș” BŽ, rišimasis „întărirea liantului” ChŽ, slūgsojimas „dispunerea rocilor și minereurilor în scoarța terestră” MŽ, stiebėjimas „stadiu de dezvoltare al diferitelor plante, cu excepția cerealelor, în cursul căruia cresc tulpinile” BŽ, sukibimas „proprietatea celor mai mici particule ale unei substanțe de a se atrage reciproc” MŽ, ChŽ, trauk(l)inimas „încălzirea laptelui pentru a-l închega, a-l coagula” ChŽ, užgrūdinimas „obișnuirea cu condiții neobișnuite, de exemplu cu temperaturi scăzute sau cu seceta” BŽ, vakcinavimas „protejarea împotriva îmbolnăvirii prin administrarea unui vaccin, adică a unui preparat cu agenți patogeni (bacterii patogene) atenuați sau omorâți” BŽ. Doar o mică parte dintre derivatele cu sufixul -imas este folosită și cu un sens mai concret — ele denumesc rezultatul acțiunii, purtătorul unei însușiri verbale sau un loc. Totuși, din punctul de vedere al formării cuvintelor, toate aceste derivate pot fi înțelese ca denumiri de acțiuni, iar o parte dintre ele sunt folosite cu ambele sensuri (abstract și concret). Însuși acest lucru, în cazul unor derivate, 10 concretizarea sensului (mai exact, formarea de omonime) este, se pare, cel puțin deocamdată, mai degrabă un fenomen semantic decât unul derivațional (de formare a cuvintelor). De aceea, ele nu sunt analizate în alte grupuri de formare a termenilor, ci sunt discutate împreună cu denumirile de acțiuni. În total, există câteva zeci de derivate cu sufixul -imas care au un sens concret. De exemplu: išplovimas 2 „adâncitură formată prin spălarea solului afânat de către apa curgătoare (pe fund sau la suprafață), locul spălat” MŽ (cf.: išplovimas 1 „spălarea particulelor fine de sol de pe versant”, išplovimas 3 „spălarea sărurilor din sol; desalinizare, levigare” MŽ), kalėjimas „тюрьма, пребывание в заключении” TŽ, palikimas „наследство” LŽ, „наследство; оставление” TŽ, rietimas „ambalaj comercial pentru o bucată de țesătură; bucată de țesătură înfășurată în rolă de mașina de măsurat și înfășurat” ATŽ, užgriebimas „fâșia de teren lucrată de mașină într-o singură trecere a organului de lucru” MŽ, užvažiavimas „loc amenajat corespunzător pentru urcarea pe terasament” MŽ, užvėlimas „defect al țesăturii de lână împâslite; porțiune a țesăturii mai împâslită, dungă longitudinală de culoare sau nervură (proeminentă pe o parte a țesăturii și adâncită pe cealaltă) <…>” ATŽ etc. Atribuirea unui sens concret termenilor derivați cu sufixul -imas nu este un lucru bun. Căci adesea acești termeni sunt ambigui, iar din structura lor derivațională decurge mai întâi de toate sensul abstract — cel de denumire a acțiunilor. Acest lucru trebuie avut în vedere la organizarea terminologiei și la specializarea mijloacelor de formare a cuvintelor. Derivatele cu sens concret trebuie formate cu sufixe și terminații corespunzătoare, caracteristice grupurilor derivaționale respective. Derivatele cu sufixul -imas se formează de la verbe de bază cu structură și sensuri diverse (date statistice sunt prezentate în tabelul I, vezi pagina următoare). Peste o treime dintre derivate (767 din 2195, adică 34,9%) sunt formate de la verbe primare; majoritatea lor se bazează pe verbe cu prefix. De exemplu: ištįsimas, pervėlimas (ATŽ), brendimas, išgulimas, nunokimas, purkštimas, sužėlimas, trešimas (BŽ), blukimas, degimas, praskiedimas, rūgimas (ChŽ), atpigimas, brangimas, engimas, išsiuntimas, neišpirkimas, perpirkimas, sukaupimas, supirkimas, telkimas (EŽ), aušimas, lūžimas, pakrypimas, sutapimas (FŽ), atšilimas, dilimas, dubimas, sliūgimas (GŽ), perdėjimas, sušukimas (LŽ), grindimas, išsiurbimas, nušliaužimas, užtvenkimas (MŽ), brėžimas, sugedimas, įjungimas, išjungimas, lošimas, nesutapimas, perjungimas, sprendimas, suvokimas, vedimas (STŽ), čiuožimas, peržaidimas, sklendimas (SŽ), atleidimas, grobimas, ištuokimas, perrinkimas, priteisimas, skundimas, užgrobimas (TŽ). O parte dintre derivate sunt folosite în mai multe ramuri ale terminologiei, de exemplu: drumstimas GŽ, MŽ, įmirkimas GŽ, MŽ, išbrinkimas ChŽ, MŽ, skilimas ChŽ, FŽ, MŽ, stingimas ChŽ, GŽ, vilkimas GŽ, MŽ, SŽ etc. Majoritatea derivatelor se bazează pe verbe derivate. O mare parte dintre verbele de bază sunt derivate din cuvinte lituaniene, mai frecvent din substantive și adjective, de exemplu: akiavimas, apvaisinimas, įvairavimas „variație”, kryžminimas, mišrinimas, pumpuravimas, sulapojimas (BŽ), auksavimas, baltinimas, derėjimas, rūdijimas, sucukrinimas (ChŽ), apgin­klavimas, apmuitinimas, įbaudžiavinimas, lenktyniavimas, perrūšiavimas, prekiavimas, sandėliavimas, (su)stambinimas, suvalstybinimas, ūkininkavimas (EŽ), praretinimas, skystėjimas, skystinimas (FŽ), apanglėjimas, smulkinimas, sutitnagėjimas (GŽ), įasmeninimas, laipsniavimas (LŽ), lietininimas, įdubmėljimas, sausinimas, supelkėjimas (MŽ), dauginimas, dvejinimas, kibirkščiavimas, (pa)dvigubinimas, paž enklinimas, sandarinimas, skiemenavimas, suskaičiavimas (STŽ), blizgiavimas 11 1 lentelė Cantitatea din dicționarele termenilor derivați Verbul de bază ATŽ BŽ ChŽ EŽ FŽ GŽ LŽ MŽ STrŽ SŽ TŽ Numărul total de derivate diferite neîmprumutat 2 12 27 45 18 54 25 23 69 55 33 194 verb denominal sau verbal împrumutat – 10 17 16 13 22 9 12 37 31 20 117 cuvânt nominal împrumutat 1 24 40 60 14 29 4 27 64 19 41 231 termen internațional împrumutat 1 33 132 154 8 36 47 28 140 21 51 507 dintre acestea, verbe reflexive 1 7 4 11 3 16 1 5 8 8 6 52 fără sufix neîmprumutat 5 18 38 159 23 105 12 56 203 138 132 573 verb denominal sau verbal împrumutat 5 7 14 48 5 19 7 10 48 16 70 179 cuvânt nominal împrumutat – 19 41 113 7 51 7 27 79 14 76 303 termen internațional împrumutat – 1 26 20 5 6 1 4 26 2 9 91 dintre acestea, verbe reflexive 2 7 9 44 7 21 4 5 46 47 57 188 În total, 2195 de derivate diferite, dintre care 240 reflexive. 12 irklavimas, nuginklavimas (SŽ), apmokestinimas, įdarbinimas, išbuožinimas, perbalsavimas, piktnaudžiavimas, suvienijimas, užantspaudavimas (TŽ). Numeroase termeni sunt formați și de la verbe secundare mixte și verbale, de exemplu: derėjimas „fructificație”, salinimas (BŽ), balinimas, gesinimas (ChŽ), įkurdinimas, išsiuntinėjimas, nesumokėjimas (EŽ), mirgėjimas (GŽ), aprašinėjimas, nutylėjimas (LŽ), ra-vėjimas, sudrėkinimas (MŽ), (į)kaitinimas, išplėtojimas, nutekėjimas, sendinimas, snausdinimas (STŽ), pralai-mėjimas (SŽ), įtikinėjimas, supirkinėjimas (TŽ). Destul de frecvent, verbele de bază ale derivatelor cu sufixul -imas sunt derivate din cuvinte internaționale. În dicționarele de termeni examinate se găsesc aproape 600 de astfel de derivate, adică 27,2% din toate cuvintele formate cu acest sufix. Un număr deosebit de mare de astfel de derivate este prezentat în „Dicționarul de chimie” al lui K. Daukšas — aici aproape jumătate dintre termenii care conțin sufixul -imas au la bază verbe derivate din cuvinte internaționale. Este caracteristic faptul că verbele de bază de acest tip sunt de obicei fără prefix. De exemplu: ablaktyravimas, anestezavimas, peraminavimas, vakcinavimas (BŽ), alkilinimas, koksavimas (ChŽ), brokavimas, decentralizavimas, dokumentavimas, industrializavimas, išbrokavimas, kolektyvizavimas, konvejerizavimas, normavimas, popularinimas, (su)proletarėjimas, specializavimas(is), subalansavimas, tarifkavimas (EŽ), įelektrinimas, jonizavimas, magnetinimas (FŽ), alegorizavimas, publikavimas, redagavimas (LŽ), frezavimas (MŽ), adresavimas, algoritmavimas, chronometravimas, demontavimas, ekstremavimas, formalizavimas, fragmentavimas, integravimas, intensyvinimas, išmontavimas, kodavimas, komutavimas, konkretinimas, maksimizavimas, minimizavimas, modernizavimas, optimizavimas, pasyvinimas, perforavimas, permagnetinimas, prognozavimas, programavimas, simetrinimas, standartizavimas, transformavimas, transliteravimas, tranzistorizavimas „trecerea la tranzistoare”, vizualizavimas (STŽ), katapultavimas, lyderiavimas (SŽ), išregistravimas, komandiravimas, sudemokratinimas, užprotestavimas (TŽ) și altele. În acest grup de derivate iese clar în evidență specializarea insuficientă a formării verbelor de bază, motiv pentru care uneori se propun termeni diferiți pentru același lucru; cf. peraminavimas „transferul unei grupe amino (NH₂) de la un acid organic la altul” (BŽ) și peramininimas „transferul unei grupe amino dintr-un compus în altul” (ChŽ). Nici alegerea bazei de derivare pentru verbele înseși nu este încă suficient de stabilită. Aceasta este, de asemenea, o cauză a apariției variantelor, deoarece alături de formalizavimas, industrializavimas, modernizavimas, standartizavimas și altele, sunt la fel de acceptabile și formalininimas, industrinimas, moderninimas, standartinimas și așa mai departe. Pe lângă formele elektrinimas, konkretinimas, magnetinimas prezentate în dicționarele de termeni, în limbă se folosesc și elektrizavimas, konkretizavimas, magnetizavimas. Dintre astfel de perechi sinonimice sunt preferabile derivatele de tipul elektrinimas, magnetinimas, deoarece sunt și mai scurte, iar formarea verbelor lor de bază este mai bine motivată în limba lituaniană. Aproximativ unul din zece derivate cu sufixul -imas (10,9%) se bazează pe verbe reflexive. Acestea sunt de obicei cu prefix (peste trei sferturi). O parte considerabilă a derivatelor denumește diverse acțiuni spontane, de exemplu: drapiravimasis (ATŽ), apsidulkini-mas, apsivaisinimas, krūmijimasis, spurgavimasis (BŽ), diferencijavimasis, koncentra-vimasis (EŽ), drumstimasis, nusistojimas (ChŽ), atsispindėjimas, dalijimasis, išsielektrinimas (FŽ), įsiurbimas, susisluoksniavimas (GŽ), krūmojimasis (MŽ), deformavimas(is), išsilyginimas, išsimagnetinimas, nusidėvėjimas, užsikirtimas (STŽ), skleidimasis (SŽ) și altele. 13 Derivatele cu sufixul -imas se formează de la forma personală a timpului trecut simplu. Acest lucru se observă foarte clar la derivatele formate din verbe care au o temă diferită la timpul trecut simplu, de exemplu: degazavimas: degazavo, ėjimas: ėjo, griuvimas: griuvo, radimas: rado, rovimas: rovė, separavimas: separavo, subrendimas: subrendo, sudūrimas: sudūrė, volavimas: volavo, žydėjimas: žydėjo. Formarea derivatelor cu sufixul -imas are limite foarte clare. Cu acest sufix nu se formează derivate decât de la verbe mixte care au în infinitiv sufixul -yti (matyti, rašyti, skaityti). Totuși, de la verbele secundare care au sufixul -yti se formează derivate cu sufixul -imas, de exemplu: liudijimas TŽ, trūnijimas BŽ. Neregularitatea formării termenilor este cel mai adesea legată nu de folosirea sufixului în sine, ci de alegerea sau formarea necorespunzătoare a verbelor de bază. Astfel de cazuri au fost analizate în detaliu în lucrările despre formarea verbelor. -ymas În dicționarele de termeni examinate, derivatele cu sufixul -ymas sunt de 10 ori mai puține decât cuvintele formate cu sufixul -imas. Acest lucru se datorează numărului limitat de verbe folosite ca bază de derivare. Căci rolul acestui sufix în formarea cuvintelor este exact același ca al sufixului -imas, însă el se atașează doar verbelor mixte al căror infinitiv are trei silabe și sufixul -yti, iar persoana a III-a a prezentului și a timpului trecut simplu are două silabe, fără a lua în calcul prefixele (de exemplu: dažyti, dažo, dažė, skirstyti, skirsto, skirstė). De la toate celelalte verbe, denumirile acțiunilor se formează cu sufixul -imas. Prin urmare, cu ambele sufixe se pot forma denumiri ale acțiunilor de la toate tipurile de verbe din limba lituaniană. Semnificația derivativă a sufixelor -ymas este exact aceeași ca a derivatelor cu sufixul -imas discutat mai sus. Acestea sunt denumiri propriu-zise ale acțiunilor. Pot denumi o acțiune activă, una spontană și, în cele din urmă, o stare, însă acest lucru depinde de sensul verbelor de bază. De exemplu: dažymas „transferul culorii unui colorant sau pigment asupra unui alt material” ChŽ, „tratarea celulelor sau țesuturilor vegetale și animale cu coloranți speciali, care evidențiază elementele structurale corespunzătoare ale celulelor” BŽ, laistymas „umezirea artificială, o singură dată, a solului, prin turnarea apei la suprafață sau prin stropire” MŽ, perlaikymas „expunerea excesiv de îndelungată a stratului fotosensibil” ChŽ, plukdymas „transportul copacilor pe apă” MŽ, susiskaidymas GŽ, „descompunerea substanțelor compozite în părți (de exemplu, descompunerea turbei)” MŽ, užtvindymas „situația în care sunt inundate suprafețe importante de terenuri utilizate, ca urmare a creșterii considerabile a nivelului apei într-un râu, lac sau mare” MŽ, valymas „îndepărtarea impurităților” ChŽ, „îndepărtarea obiectelor și materialelor inutile” MŽ, vystymasis EŽ, GŽ, STŽ, „transformarea treptată a unui organism în creștere sau a unei părți a acestuia, de la o structură mai simplă la una mai complexă” BŽ. Câteva derivate cu sufixul -ymas sunt folosite cu un sens concret; în acest caz, se apropie de denumirile rezultatului acțiunii. De exemplu: apsakymas „povestire” LŽ, įstatymas „lege” EŽ, STŽ, TŽ, prašymas „cerere, rugăminte, petiție” TŽ. Totuși, și aceste derivate sunt, în primul rând, din punctul de vedere al formării lor, denumiri ale acțiunilor; unele sunt folosite în terminologie în ambele sensuri, de exemplu: įstatymas „substituție” STŽ. 14 Aproape trei sferturi dintre derivate (72,4%) se bazează pe verbe cu prefix, iar o șesime dintre derivate sunt reflexive, deoarece sunt formate de la verbe reflexive. Câte derivate cu acest tip de sufix -ymas sunt prezentate în dicționarele de termeni se poate vedea din tabelul următor: Tabelul II Verbe de bază | Dicționar de termeni | Numărul derivatelor | fără prefix: nereflexive, reflexive | cu prefix: nereflexive, reflexive | Total ATŽ | – | – | 1 | – | BŽ | 2 | 1 | 1 | 2 | ChŽ | 10 | 1 | 12 | 1 | EŽ | 14 | 2 | 49 | 12 | FŽ | 4 | 1 | 4 | 3 | GŽ | 3 | 2 | 25 | 9 | LŽ | 2 | – | 5 | – | MŽ | 6 | – | 4 | 3 | STŽ | 25 | 3 | 66 | 12 | SŽ | 9 | 3 | 17 | 4 | TŽ | 12 | 1 | 41 | 7 | Totalul derivatelor diferite | 52 | 7 | 126 | 29 | 214 Ca bază derivativă poate fi considerat timpul trecut simplu, deși nu există niciun impediment pentru ca derivatele cu acest sufix să fie asociate din punct de vedere derivativ și cu timpul prezent. Având în vedere că toate derivatele sunt legate de verbe care au -y- la infinitiv, s-ar putea distinge sufixul -mas (dacă derivatele în discuție ar fi asociate derivativ cu infinitivul). Asocierea cu timpul trecut simplu și distingerea sufixului -ymas sunt mai convenabile doar datorită identității deja menționate a semnificației derivative a acestor forme și distribuției verbelor de bază față de sufixul -imas. După cum s-a menționat, acest lucru permite tratarea lui -imas / -ymas ca variante ale unui singur sufix. Termenii discutabili din punctul de vedere al adecvării sunt cel mai adesea legați de alegerea insuficient de bine chibzuită a verbelor de bază. De exemplu, dispersia „depărtarea puncte- 15 lor față de o anumită dreaptă sau curbă, la reprezentarea grafică a datelor observațiilor” ar fi mai bine numită prin termenul sklaida în MŽ, deoarece aici este denumită nu acțiunea sau procesul în sine, ci o anumită stare produsă de acțiunea corespunzătoare. Termenul neclar persidažymas „absorbția vopselei” din ChŽ, deoarece structura sa morfemică sugerează mai întâi un alt sens. Specialiștii din anumite domenii ar putea, fără îndoială, să ofere mai multe astfel de exemple de termeni nu tocmai clari sau preciși. -tis Derivatele formate cu sufixul -tis diferă întrucâtva prin sens de derivatele cu -imas și -ymas, care funcționează ca denumiri propriu-zise ale acțiunilor. Sensul derivatelor cu acest sufix este mai bine delimitat, mai specializat; acțiunea denumită are adesea loc numai într-un anumit interval de timp sau numai într-un anumit loc, într-un anumit domeniu, de exemplu: atmintis STŽ, gintis TŽ, grū́tis GŽ, SŽ, „căderea zăpezii sau a pământului de pe munte; avalanșă” MŽ, imti̇́s SŽ, rungtis SŽ, slinktis GŽ, „alunecarea masei de pământ în jos” MŽ, sudėtis „сложение, суммирование” STŽ etc. Unele derivate denumesc o anumită stare sau însușire care rezultă din acțiunea corespunzătoare, de exemplu: apimtis EŽ, STŽ, atmintis „память” STŽ, kryptis EŽ, FŽ, GŽ, LŽ, MŽ, SŽ, STŽ, padėtis EŽ, FŽ, MŽ, SŽ, STŽ, „атомо, grupės vieta molekulėje” ChŽ, parentis SŽ, STŽ, paskirtis EŽ, STŽ, TŽ, paslaptis EŽ, TŽ, patirtis EŽ, LŽ, STŽ, rimtis FŽ, trintis FŽ, GŽ, MŽ, STŽ. Există termeni al căror sens s-a îndepărtat de grupul abstractelor verbale, deoarece ei înșiși sunt folosiți cu diverse sensuri concrete. De exemplu: išimtis STŽ, TŽ, klūtis FŽ, GŽ, SŽ, STŽ, stotis EŽ, GŽ, SŽ, STŽ, žiotys GŽ, „locul unde un râu se varsă în mare, într-un lac, într-un bazin de apă, într-un alt râu sau unde dispare, revărsându-se pe suprafața uscatului, iar apa lui este captată în scopuri gospodărești (de exemplu, pentru irigații, alimentarea cu apă etc.)” MŽ. Cu acest sufix se formează și termeni noi, însă derivatele sale sunt totuși puține (37). Derivatele se formează numai de la verbe primare, având la bază infinitivul, de exemplu: grū́tis (: grū́ti), įremtis (: įremti), išvyktis (: išvykti), netektis (: netekti), padėtis (: padėti), užduotis (: užduoti). Sunt mai frecvente derivatele de la verbe cu prefix. Alternanța vocalică din rădăcină nu este caracteristică termenilor nou-formați. Ea apare numai în câteva cuvinte preluate din vocabularul general, de exemplu: paslaptis (: paslėpti), šlytis (: šlietis), valktis (: vilkti) BŽ. -yba (-os) Derivatele cu sufixul -yba (-os) sunt relativ puțin folosite în terminologie (dicționarele terminologice din domeniile analizate conțin 31 de derivate), însă cu ajutorul lui se creează și termeni noi. Din acest motiv, sufixul este important în formarea termenilor. Este important și prin sensurile pe care le dobândesc de obicei termenii derivați cu ajutorul său. Denumirile formate prin acest tip de derivare desemnează: a) ansamblul generalizat al acțiunilor de un anumit tip, procese sau evenimente organizate și b) domeniul corespunzător al activității umane, ocupația. Unele derivate pot avea ambele sensuri. De exemplu: a) dalyba STŽ, daugyba STŽ, gavyba EŽ, GŽ, „obținerea unor cantități mari de materiale din zăcăminte naturale” ChŽ, gręžyba GŽ, kasyba (ansamblul lucrărilor) GŽ, leid yba LŽ, TŽ, mityba GŽ, skaidyba STŽ, žvalgyba GŽ, TŽ; b) braižyba STŽ, gamyba EŽ, STŽ, išradyba EŽ, prekyba EŽ, TŽ, skiepyba „știința care explică tehnica transferării unei părți a unei plante la o altă plantă, prinderea și interacțiunea părților altoite“ BŽ, 16 statyba EŽ, žvejyba EŽ. Denumirile acțiunilor organizate la scară mai largă sau ale unor evenimente sunt adesea la plural, de exemplu: dalybos EŽ, TŽ, derybos TŽ, lažybos STŽ, pratybos SŽ, varžybos SŽ. Câțiva termeni cu acest sufix au dobândit un sens concret, de exemplu: radybos TŽ, tar(y)ba EŽ, SŽ, TŽ, vadyba „serviciu“ TŽ, valdyba EŽ, STŽ, TŽ, žinyba EŽ, TŽ. Aproximativ în număr egal, derivatele cu sufixul -yba(-os) sunt formate din verbe primare, mixte și secundare, de exemplu: leidyba (: leisti, leidžia, leido), skaidyba (: skaidyti, skaido, skaidė), tarnyba (: tarnauti, tarnauja, tarnavo). Acest tip de derivare nu se bazează de regulă pe verbe prefixate — doar câțiva termeni au prefixe (išradyba EŽ, netesybos EŽ, TŽ). Derivatele gavyba (: gavo), gynyba (: gynė), kūryba (: kūrė), mytyba (: myo), radybos (: rado) arată că baza derivării este timpul trecut simplu. Sufixele secundare ale verbelor de bază nu se transferă în temele de bază, de exemplu: daug-yba (: daug-ino), netes-ybos (: netes-ėjo), prek-yba (: prek-iavo), rūp-yba (: rūp-ino), skiep-yba (: skiep-ijo). -tė [-(i)uotė] Derivatele de acest tip sunt cel mai adesea denumiri ale unor acțiuni bine definite, întreprinse cu scopuri sau sarcini speciale, de exemplu: deblokuotė STŽ, komandiruotė EŽ, LŽ, TŽ, laviruotė SŽ, markiruotė STŽ, preparuotė GŽ, rekognoskuotė „inspectarea preliminară a unei zone în care se prevede executarea unor lucrări“ MŽ, rokiruotė SŽ, skaičiuotė STŽ, šifruotė EŽ, treniruotė SŽ, STŽ, zonduotė GŽ. Câteva derivate au un sens mai abstract, de exemplu: asmenuotė STŽ, formuluotė STŽ. Există și derivate cu sensuri foarte concrete, de exemplu: asignuotė EŽ, blokuotė „mijloc de protecție care împiedică desfășurarea altor procese în timpul unui proces“, dar și „blocare“ STŽ. Majoritatea derivatelor au teme internaționale; doar câteva se bazează pe cuvinte lituaniene (asmenuotė și skaičiuotė). Verbele de bază nu au prefixe lituaniene. Derivatele se formează numai din verbe secundare care au în infinitiv sufixul -(i)uoti. Prin urmare, dacă derivatele sunt puse în legătură derivațională cu infinitivul, nu este necesar să se distingă sufixul -(i)uotė, întrucât sufixul infinitivului se păstrează în derivat⁵. În limba lituaniană contemporană, acest sufix pare să fie folosit numai în terminologie. Derivatele sale sunt puține (17). -mă Derivatele cu sufixul -mė denumesc însușiri care decurg din acțiunea desemnată de verbele de bază, de exemplu: baigmė SŽ, drėgmė ChŽ, FŽ, GŽ, STŽ, „cantitatea de apă sau de vapori din materiale ori din mediul înconjurător” MŽ, kilmė BŽ, TŽ, linkmė „direcție” FŽ, reikmė EŽ, trukmė EŽ, FŽ, GŽ, STŽ, SŽ, „perioada de timp în care durează ceva” MŽ. O parte dintre derivate au sensuri mai concrete, de exemplu: padermė „1. în microbiologie — o serie de culturi microbiene; 2. în sistematică — cele mai mari diviziuni ale lumii vegetale, apărute, potrivit lui Wettstein, independent unele de altele; <…>” BŽ, tėkmė GŽ, SŽ, „curentul unui râu sau al unui alt lichid aflat în curgere” MŽ. ⁵ În „Gramatica limbii lituaniene” (I, p. 298), asemenea cuvinte sunt considerate derivate cu sufixul -(i)uotė. 2. Lietuvių terminologija 17 Majoritatea derivatelor sunt în relație derivațională cu verbe simple, deși există și derivate formate de la verbe cu altă structură. Derivatele cu o temă de bază prefixată sunt rare, de exemplu: ištvermė ŠŽ. Pentru derivare se folosește infinitivul verbelor, de exemplu: kilmė (: kilti), reikšmė (: reikšti). Sufixele infinitivului nu se păstrează în derivate, de exemplu: reikmė (: reikėti). Deoarece derivatele de acest tip sunt legate derivațional de infinitiv, din perspectivă sincronică și asemenea derivate, precum bausmė TŽ, drausmė EŽ, TŽ, prasmė LŽ, STŽ, pot fi asociate cu sufixul -mė. În general, acesta este un tip cu productivitate redusă. O parte dintre termeni sunt cuvinte vechi preluate din vocabularul general al limbii. Unii termeni pot fi atribuiți acestui tip derivațional doar cu greu (drėgmė, pradmė). Alte sufixe În dicționarele de termeni sunt consemnate substantive de acțiune verbale formate cu încă 35 de sufixe. Totuși, cu 26 dintre aceste sufixe se folosesc doar câte 1–2 derivate. Chiar și sufixele mai productive din acest grup au mai puțin de 10 derivate fiecare. În total, cu aceste sufixe s-au format 83 de derivate. -atis: biuratis GŽ, gaišatis EŽ, karsatis GŽ. -bos: paliaubos TŽ. -ena: teisena TŽ. Mai exact, aici este vorba de o variantă morfonologică a sufixului -sena. -esys: blizgesys ATŽ, GŽ, elgesys STŽ, judesys EŽ, FŽ, GŽ, STŽ, SŽ, ūžesys FŽ, STŽ, virpesys GŽ, STŽ. -estis: mokestis EŽ, TŽ, užmokestis EŽ, STŽ. Aceste derivate ar putea fi considerate și denumiri ale obiectului acțiunii. -ga: atostogos EŽ, eiga FŽ, GŽ, MŽ, STŽ, išeiga ChŽ, EŽ, GŽ, pareiga EŽ, TŽ, pareigos EŽ, užeiga GŽ. O parte dintre derivate sunt folosite cu sensuri concrete. -iava: baudžiava EŽ, TŽ. -ima: šilima ChŽ (termenul nu este recomandat). -inys: sukinys FŽ, STŽ, „rotația electronului în jurul propriei axe” ChŽ, šaukinys STŽ. -ynės: gaudynės TŽ, žaidynės SŽ. -klė: būklė ChŽ, EŽ, STŽ, SŽ, duoklė EŽ, medžioklė SŽ, TŽ, žūklė SŽ. -la: veikla EŽ, GŽ, LŽ, STŽ, SŽ, TŽ. -las: verslas EŽ, TŽ. -lė: apgaulė TŽ, grimzlė SŽ, uoslė SŽ, veislė BŽ, SŽ. -liava: taxă de colectare EŽ, TŽ. -lis: ančdelis EŽ, nuotolis EŽ. -lius: excedent ChŽ, EŽ, STŽ. -mas: glismas GŽ, MŽ, perversmas EŽ, TŽ, plūsmas GŽ, slyսmas GŽ, MŽ, teismas EŽ, TŽ. -sena: būsena ChŽ, gyvensena GŽ, laikysena GŽ, SŽ, rašysena TŽ, sėdėsena SŽ, stovėsena SŽ. -slas: discurs GŽ, științe EŽ, predică LŽ, conspirație TŽ. -smas: dvelksmas GŽ, skausmas SŽ, tirpsmas GŽ, veiksmas (-ai) FŽ, LŽ, STŽ, SŽ, TŽ, vyksmas (-ai) GŽ, STŽ. Derivatul lankasmas „meandrul unui râu, canal sau șanț“ MŽ are un sens mai concret. Cf. varianta morfonologică -mas. -sna: dulksna GŽ, džiūsna „boală care se manifestă prin uscarea parțială sau totală a frunzelor infectate, uneori chiar prin uscarea întregului vârf al plantei“ BŽ. -stas: suport SŽ, pod SŽ. -tas: burtas STŽ, gaištas EŽ. -tė: auroră FŽ, GŽ, luminiș MŽ. -tynės: lupte SŽ, lupte SŽ, curse SŽ, lupte SŽ, competiții SŽ, licitații EŽ, TŽ -ulis: senin GŽ. 18 -ulys: vytulys „boală a plantelor, inclusiv a bumbacului, din cauza căreia recolta de bumbac scade considerabil, iar calitatea sa se înrăutățește” ATŽ. -uma: căldură ChŽ, FŽ, MŽ, STŽ. -umas: stabilitate SŽ, lipsă TŽ. -undra: lapoviță GŽ, MŽ. -urys: vârtej FŽ, GŽ, MŽ, SŽ. -utė: agitație EŽ. -utis: sonerie STŽ. -vis: existență EŽ, coexistență EŽ. Unele dintre sufixele discutate sunt foarte rare în limba actuală și, în general, cu ajutorul lor s-au format doar câteva derivate din această categorie, de exemplu: -bos, -la, -umas, -uma, -undra, -urys etc. Se pare că, din acest motiv, sunt cu totul nepopulare și în terminologie. În plus, nu puțini dintre termenii menționați aici sunt cuvinte vechi din limba lituaniană, de exemplu: bausmė, blizgesys, drausmė, karšatis, lijundra, pragiedrulis, skausmas, teismas, verslas și multe altele. Este limpede că au intrat în terminologie după ce fuseseră deja create în vocabularul general al limbii. Derivatele formate cu anumite sufixe prezintă diferențe importante de sens, care pot fi foarte utile terminologiei. De exemplu, derivatele cu sufixul -sena indică modul de efectuare a unei acțiuni, ca trăsătură a celor care o îndeplinesc, care îi distinge de ceilalți; derivatelor cu sufixul -tynės le este caracteristic sensul de denumire a unor evenimente organizate sau a unor competiții. Un singur termen juridic, sutuoktuvės, poate fi considerat denumire a sărbătorilor și ceremoniilor, dar și acesta este foarte apropiat de substantivele abstracte provenite din verbe. DENUMIRI DE UNELTE În terminologia aproape fiecărui domeniu există un număr mai mare sau mai mic de termeni care denumesc diverse mijloace de efectuare a unei acțiuni: mașini, aparate, instalații, unelte sau părți ale acestora. În derivarea cuvintelor, formațiile cu acest sens derivate din verbe sunt numite de obicei denumiri de instrumente. Semnificația derivativă a tuturor formațiilor din această categorie este aceeași, deși mijloacele de efectuare a acțiunii denumite, adică obiectele concrete, nu au același grad de complexitate. Din motive practice, având în vedere mai ales specializarea mijloacelor de muncă, pare utilă o subdivizare mai fină a denumirilor de instrumente, pe baza sensului lor lexical. Mai întâi se pot distinge diferite denumiri ale celor mai simple instrumente (unelte, ustensile și alte instrumente necomplicate). Întreaga categorie a denumirilor celor mai simple instrumente poate fi numită denumiri de unelte, sau unelte. A doua categorie ar cuprinde denumirile instrumentelor mai complexe decât uneltele, de exemplu, diverse aparate, dispozitive și echipamente. Această categorie este numită aici denumiri de aparate. A treia categorie ar cuprinde diverse denumiri ale instrumentelor complexe (instalații, echipamente, mașini și mecanisme). Acestea sunt denumiri de instalații. În sfârșit, denumirile tuturor celorlalte mijloace de efectuare a unei acțiuni și ale părților acestora formează a patra categorie. O astfel de clasificare a denumirilor de instrumente nu este, desigur, necesară în analiza derivării cuvintelor; este un aspect secundar, deoarece în analiza derivării elementul cel mai important este semnificația derivativă a formațiilor. Denumiri ale anumitor mijloace se formează nu numai din verbe și nu numai cu sufixe. Totuși, în derivarea cuvintelor, denumirile mijloacelor formate din alte baze (de exemplu, din substantive) nu sunt considerate denumiri de instrumente. 2* 19 În dicționarele terminologice analizate sunt incluse 299 de denumiri de instrumente, formate cu 28 de sufixe. Afixul cel mai frecvent utilizat aici este sufixul -tuvas, cu care s-au format aproximativ 40% din toate formațiile sufixale. Puțin mai puține formații au fost create cu sufixele -iklis, -tukas, -tas, -alas luate împreună. Cu sufixele rămase s-au derivat considerabil mai puțini termeni. -tuvas Acesta este cel mai răspândit afix de derivare a denumirilor de instrumente. Trebuie remarcat că în terminologie cu acest sufix se formează numai denumiri de instrumente. Acest lucru corespunde în esență tendințelor de formare a derivatelor cu acest sufix din limba literară și din limba populară6. Pe de altă parte, în limba populară, formațiile cu acest sufix denumesc cel mai adesea doar diverse unelte. În terminologie, pe lângă cele mai simple unelte și ustensile, sunt denumite și diverse aparate, instalații, mașini și părți ale acestora, destinate efectuării unei anumite lucrări. Acest sufix apare și în formații care, prin sensul lor lexical, nu sunt percepute sau sunt percepute doar vag ca instrumente, de exemplu, denumirile tipurilor de șanțuri din terminologia ameliorării terenurilor și denumirile vaselor din terminologia chimică. Cu sufixul -tuvas se formează termeni din toate cele patru categorii semantice menționate. Cel mai adesea, aceștia sunt denumiri ale diverselor aparate. A. Aparate. De exemplu: aušintuvas ChŽ, dalytuvas GŽ, STŽ, daugintuvas FŽ, STŽ, dulkintuvas ChŽ, garsintuvas FŽ, STŽ, gaudytuvas ChŽ, MŽ. STŽ, greitintuvas FŽ, imtuvas FŽ, MŽ, STŽ, keltuvas GŽ, MŽ, SŽ, lėtintuvas FŽ, maišytuvas FŽ, STŽ, nuimtuvas STŽ, purkštuvas ChŽ, MŽ, ramintuvas MŽ, siųstuvas FŽ, STŽ, slėgtuvas FŽ, MŽ, slopintuvas MŽ, STŽ, šildytuvas ChŽ, FŽ, STŽ, tiesintuvas GŽ, trupintuvas ChŽ. B. Unelte. De exemplu: grūstuvas SŽ, kastuvas GŽ, MŽ, kaupu-tuvas MŽ, semtuvas ChŽ, skaitytuvai EŽ, STŽ. C. Instalații. De exemplu: lėktuvas SŽ, lietintuvas MŽ, plautuvas „instalație pentru spălarea gazelor” ChŽ, siurbtuvas „instalație pentru pomparea apei” MŽ, sklandytuvas SŽ. D. Alte mijloace. Această categorie cuprinde în principal denumiri de diverse vase (în chimie și ameliorarea terenurilor), denumiri de șanțuri (în ameliorarea terenurilor), precum și denumiri ale mijloacelor de protecție. De exemplu: daugintuvas „aparat sau vas pentru înmulțirea semințelor” BŽ, laistytuvas „vas pentru udare” MŽ, mėgintuvas „tub cu pereți subțiri și capăt închis prin topire, pentru efectuarea reacțiilor” ChŽ, nitrintuvas „vas de nitrurare” ChŽ, rinktuvas „vas pentru colectarea distilatului” ChŽ, sulfonintuvas „vas de sulfonare” ChŽ, tirštintuvas „vas, aparat de îngroșare” ChŽ, virintuvas ChŽ; drėkintuvas „șanț de ordinul cel mai mic dintr-un sistem de irigație ‹…›” MŽ, sausintuvas „șanț sau dren al sistemului de desecare în care apa ajunge direct din suprafața drenată” MŽ, skirstytuvas „șanț (canal) dintr-un sistem de irigație, din care apa este distribuită către șanțuri mai mici” MŽ; gaubtuvas „înveliș care protejează anumite părți ale mașinii și componentele individuale de praf și de acțiunea factorilor atmosferici sau de șocuri dinamice ușoare” MŽ, ChŽ, GŽ. Formațiile de acest tip se derivă de la infinitivul verbelor tranzitive, de exemplu: apverstuvas ChŽ (: apvers-ti), dėtuvas STŽ (: dė-ti), grandytuvas MŽ (: grandy-ti), kirstuvas 6 În limbă, deși destul de rar, cu sufixul -tuvas se formează și derivate cu alte sensuri; vezi Lietuvių kalbos gramatika, I, p. 333, Pr. Skardžius, Lietuvių kalbos žodžių daryba, Kaunas, 1943, p. 383, J. Otrębski, Gramatyka języka litewskiego, II, Warszawa, 1965, p. 94–95. 20 GŽ (: kirs-ti), liest uvas STŽ (: lies-ti), perkrautuvas GŽ (: perkrau-ti), plėstuvas STŽ (: plės-ti), raižytuvas MŽ (: raižy-ti), skęstuvas GŽ (: skęs-ti), šaldytuvas FŽ (: šaldy-ti), šautuvas SŽ (: šau-ti). Verbele de bază pot fi primare, mixte sau secundare. Cel mai adesea, derivatele sunt legate derivativ de verbe fără prefix. Totuși, aproape o cincime dintre denumirile de unelte de acest tip sunt derivate din verbe cu prefix, de exemplu: apdulkintuvas ChŽ (: apdulkinti), išelektrintuvas FŽ (: išelektrinti), nukreiptuvas GŽ (: nukreipti), pailgintuvas GŽ (: pailginti), perkaitintuvas FŽ (: perkaitinti), praplėstuvas MŽ (: praplėsti), užsukt uvas GŽ (: užsukti). Există cazuri în care, alături de derivatele fără prefix, sunt prezentate și forme cu prefix pentru aceeași funcție, de exemplu: (ap)šviestuvas STŽ, (su)trintuvas GŽ, (su)žadintuvas STŽ. Probabil că verbele cu prefix sunt alese mai des sub influența terminologiei altor limbi. Astfel de termeni sunt adesea calcuri lipsite de creativitate, cf. опрыскиватель — apdulkintuvas ChŽ, отвёртка — atsuktuvas SŽ, отклонитель — nukreiptuvas GŽ și altele. -iklis Derivatele cu sufixul -iklis folosite ca denumiri de unelte sunt de două ori mai puține decât cele cu sufixul -tuvas. Aproape toți termenii formați cu sufixul -iklis aparțin, de asemenea, grupului derivativ al denumirilor de unelte. Termenii cu alte valori derivative (de exemplu, denumiri ale posesorilor unei însușiri exprimate printr-un substantiv) sunt abia câte unul sau doi. Cel mai adesea, derivatele acestui sufix denumesc diverse aparate, părți ale acestora și unelte, iar mai rar instalații. În plus, s-au format câteva denumiri de substanțe chimice în funcție de destinația lor. În general, nu există diferențe semnificative între denumirile de unelte derivate cu sufixele -tuvas și -iklis. A. Aparate. Derivatele cu sufixul -iklis servesc cel mai adesea drept denumiri pentru aparate mai simple sau pentru părți ale diverselor aparate, mașini și altele asemenea. De exemplu: čiulpiklis MŽ, daužiklis STŽ, SŽ, iškroviklis STŽ, jungiklis FŽ, STŽ, kaupiklis STŽ, keitiklis FŽ, STŽ, saugiklis MŽ, STŽ, SŽ, skaitiklis ChŽ, FŽ, GŽ, STŽ, stūmiklis STŽ, taikiklis SŽ, užkirtiklis STŽ. B. Unelte. De exemplu: grandiklis GŽ, MŽ, rėžiklis GŽ, žiodiklis SŽ. C. Instalații. De exemplu: variklis FŽ, GŽ, MŽ, STŽ, SŽ. D. Alte mijloace. De exemplu: džioviklis „substanță care usucă” ChŽ, skiediklis „substanță care diluează” ChŽ, tirpiklis „substanță care dizolvă” ChŽ, FŽ, MŽ. Derivatele de acest tip se formează din verbe tranzitive. Aceste verbe sunt mai frecvent (în peste trei cincimi dintre cazuri) primare, iar celelalte sunt, în proporții aproximativ egale, mixte și secundare, de exemplu: bandiklis STŽ (: bandyti, bando, bandė), ieškiklis STŽ (: ieškoti, ieško, ieškojo), laikiklis ChŽ, STŽ (: laikyti, laiko, laikė), tramdiklis GŽ (: tramdyti, tramdo, tramdė); emulsiklis ChŽ (: emulsinti), kabiklis SŽ (: kabinti), tirpiklis ChŽ, FŽ, MŽ (: tirpinti). Ca bază a derivării se ia trecutul simplu, după cum arată daviklis FŽ, STŽ (: davė, duoti, duoda), iškroviklis STŽ (: iškrovė, iškrauti, iškrauna), kėliklis GŽ, MŽ, SŽ (: kėlė, kelti, kelia), kirtiklis STŽ, SŽ (: kirto, kirsti, kerta), pioviklis GŽ (: piovė, piauti, pjauna), skėtiklis GŽ (: skėtė, skėsti, skėčia), skyriklis STŽ (: skyrė, skirti, skiria), stūmiklis STŽ (: stūmė, stumti, stumia). Prefixele verbale secundare 21 Nu se extind la derivate, cf.: gramzdiklis SŽ (: gramzd-ino), saugiklis MŽ, STŽ, SŽ (: saug-ojo). Aproximativ un sfert dintre derivate se bazează pe verbe cu prefix, de exemplu: įspaudiklis GŽ, nukreipiklis STŽ, paleidiklis STŽ, perjungiklis FŽ, STŽ, pertraukiklis FŽ, STŽ, SŽ, prispaudiklis STŽ, sugeriklis STŽ, užkirtiklis STŽ. Uneori, dicționarele consemnează variante de același tip, de exemplu: (iš)jungiklis, (nu)metiklis, (nu)stum iklis, (su)jungiklis (toate STŽ). O parte considerabilă a denumirilor de instrumente cu prefix poate să fi apărut prin traducerea morfem cu morfem a termenilor din alte limbi, cf. разбавитель — praskiediklis ChŽ, прерыватель — pertraukiklis FŽ, STŽ, SŽ. Totuși, nu este potrivit să urmăm orbește structura termenilor din alte limbi; de pildă, verbele rusești прерывать ir разбавить nu se folosesc deloc fără prefixe. Uneori, în limbă se multiplică inutil variantele de același tip; de exemplu, alături de termenii folosiți skiediklis ChŽ, stumiklis STŽ se formează, în același scop, și praskiediklis, nustumiklis. Având în vedere că limba lituaniană nu are tendința de a forma cuvinte cu sufixul -iklis de la verbe cu prefix, și terminologia ar trebui să procedeze cu mai multă prudență și discernământ. Dacă același dispozitiv servește, de exemplu, atât la conectare, cât și la comutare și deconectare, este cu totul inexact ca, în locul unui singur termen, jungiklis, să se folosească nu mai puțin de trei sau patru (jungiklis, įjungiklis, perjungiklis, išjungiklis). -tukas Derivatele cu sufixul -tukas sunt folosite în terminologie de aproape șase ori mai rar decât derivatele, de tipul cel mai productiv, cu sufixul -tuvas. Denumirile de instrumente formate cu acest sufix desemnează numai unelte și diverse aparate mici, precum și părți ale acestora. De exemplu: kištukas STŽ, laužtukai SŽ, mygtukas STŽ, SŽ, plaktukas GŽ, MŽ, STŽ, segtukas SŽ, smeigtukas STŽ, SŽ, trauktukas SŽ. De denumirile instrumentelor se alătură, din punctul de vedere al formării cuvintelor, și câțiva termeni botanici (BŽ) care denumesc anumite părți ale plantelor, de exemplu: gnybtukas „dispozitiv prin care masele de polen din familia Asclepiadaceae (Kle mali nių) se prind de picioarele insectelor”, kibtukai „rezultate ale metamorfozei frunzelor, cu ajutorul cărora planta se agață de un suport; se termină în ventuze”, siurbtukas, -ai „excrescențe ale plantelor parazite, cu ajutorul cărora sunt absorbite substanțe nutritive din celulele plantei-gazdă”, skristukas „apendice al seminței sau fructului, care servește la zbor, adică la transportul cu ajutorul vântului”. Derivatele de acest tip se formează de la infinitivul verbelor tranzitive primare, de exemplu: liestukas STŽ (: lies-ti), nuleistukas SŽ (: nuleis-ti), spaustukas ChŽ, STŽ (: spausti). În formarea cuvintelor nu există tendința de a se baza pe verbe cu prefix. Trei derivate de la verbe cu prefix (įjungtukas MŽ, išjungtukas MŽ, nuleistukas SŽ) pot fi considerate excepții de formare. -tas Tipul de formare a denumirilor de instrumente cu sufixul -tas este neproductiv în terminologie, deși, ca număr de derivate, se situează pe locul al patrulea (13 derivate distincte). Sunt denumite unelte sau aparate simple (ușor de realizat și de folosit), de exemplu: gaubtas ChŽ, GŽ, MŽ, STŽ, SŽ, gnybtas STŽ, plaktas „ciocan mare” MŽ, GŽ, raktas STŽ, svertas SŽ. La formarea derivatelor participă verbe tranzitive, de cele mai multe ori primare. Numai raktas STŽ, užraktas STŽ, SŽ și žibintas SŽ sunt legate de verbe secundare. Ca formă de bază se ia infinitivul, cf.: apsiaustas GŽ (: apsiaus-ti), grįstai MŽ (: gris-ti), spąstai STŽ (: spęs-ti). O pereche de derivate se bazează pe verbe cu prefix 22 verbe (apsiaustas, užrak tas). În formarea câtorva derivate participă alternanța vocalelor din rădăcină, de exemplu: grąžtas GŽ (: gręžti), spąstai STŽ (: spęsti), sraigtas FŽ, MŽ, STŽ (: sriegti), varžtas MŽ, STŽ, SŽ (: veržti). Prin vocalele din rădăcină, aceste derivate coincid cu corespondentele iterative ale verbelor indicate (gražyti, sraigyti, varžyti). -alas Deși în limba literară se folosesc destul de multe cuvinte cu sufixul -alas, s-au format puține denumiri de instrumente cu acesta. Termenii formați cu acest sufix (12 derivate distincte) denumesc în primul rând diverse mijloace de acoperire, de exemplu: apdangalas MŽ, SŽ, apvalkalas GŽ, STŽ, užvalkalas STŽ, SŽ. Din punctul de vedere al formării, sunt considerate denumiri de instrumente și termenii botanici apdangalas „învelișul ovulului, din care, pe măsură ce se dezvoltă sămânța, se formează tegumentul acesteia (<...)”, apvalkalas „1. strat moale, de obicei alb, de miceliu, care învelește complet corpul fructifer tânăr, în dezvoltare, al unor bazidiomicete; 2. strat care acoperă sporangiile unor reprezentanți ai ordinului Lepidodendrales”. Alte derivate cu acest sufix denumesc diferiți compuși chimici (substanțe) folosiți ca mijloace pentru realizarea acțiunii exprimate de verbul de bază, de exemplu: degalai ChŽ, MŽ, dulk alai „substanțe chimice sub formă de pulbere, folosite pentru pudrarea plantelor împotriva agenților patogeni sau a dăunătorilor” BŽ, ryškalas ChŽ, tepalas ChŽ, GŽ, SŽ. Verbele de bază ale derivatelor de acest tip sunt tranzitive și, în majoritate, primare. Din punctul de vedere al formării, denumirile substanțelor chimice sunt legate de verbe fără prefix, iar denumirile mijloacelor de acoperire — de verbe cu prefix (în plus, acestea se caracterizează prin alternanța vocalelor din rădăcină). Sufixele verbelor secundare nu participă la derivare, cf.: ryškalas ChŽ (: ryškinti), žib alas ChŽ (: žibinti). Alte sufixe Denumiri de instrumente au fost formate și cu încă 21 de sufixe. Toate sunt rare în terminologie, deși cu unele se formează și termeni noi. În total, aceste sufixe apar în dicționarele analizate la 66 de derivate, adică aproximativ 22% din toate denumirile de instrumente incluse. -eklis: atplėšeklis GŽ, grūdeklis ChŽ, kabelis MŽ, kebeklis MŽ, žymeklis SŽ. -enas: velenas⁷ GŽ, MŽ. -ikas: vilkikas MŽ, SŽ. -ilas: cretilas GŽ. -clă: unealtă de prins ChŽ, STŽ, unealtă de împrăștiat SŽ, indicator FŽ, STŽ, SŽ, cântar ChŽ, FŽ, STŽ, SŽ, trambulină SŽ. -klas: dek las SŽ, ginklas SŽ, įdek las STŽ, irklas SŽ, padėklas STŽ, paminklas LŽ, turėklai SŽ. Din punctul de vedere al formării, și termenul botanic irklai, „cele două petale laterale ale corolei de tip papilionaceu, asemănătoare cu vâslele unei bărci”, este o denumire de instrument, însă în terminologie se folosește cu sens figurat. -klė: ketoklė SŽ, matuoklė MŽ, STŽ, SŽ, sūpuoklės SŽ, svyruoklė FŽ, važiuoklė MŽ. -klis: alsuoklis SŽ, matuoklis STŽ, skaičiuoklis STŽ, trenir uoklis SŽ. -las: siūlas STŽ. -lė: replės STŽ, terkšlė SŽ, veržlė STŽ, SŽ, žnyplės GŽ. -lys: cârlig GŽ, MŽ, SŽ, cârlig GŽ, „unealtă pentru a sparge pământul tare sau înghețat, gheața etc.; târnăcop” MŽ, cârlig GŽ, pompă ChŽ, FŽ, GŽ, MŽ, STŽ, SŽ, spenglys GŽ. 7Pr. Skardžius, în „Formarea cuvintelor în limba lituaniană”, p. 229, îl pune în legătură cu velti. 23 -oklis: limitator STŽ, piston FŽ, STŽ, SŽ. -onas: binoclu FŽ, SŽ. -stas: plută SŽ. -stis: sprijin GŽ, proptea MŽ, STŽ, SŽ, greutate ChŽ, FŽ, SŽ, bandaj SŽ, fus SŽ. -štas: minciog SŽ. -ta: bandă FŽ, STŽ, SŽ. -tė: centură SŽ, panglică de măsurat SŽ, riglă STŽ. -tis: capac STŽ, SŽ, cui MŽ, STŽ, cui STŽ, druguri FŽ, cataramă SŽ, zăvor STŽ, dispozitiv de blocare MŽ. Derivatele sunt de genul masculin (declinarea I) sau feminin (declinarea III). -tuvė: brandintuvė „vas pentru coacerea fructelor <…>” ChŽ, recipient SŽ, bidon SŽ, zdrobitor ChŽ, vas pentru clătire GŽ, căuș SŽ, basculantă MŽ. -urys: far SŽ. Derivatele formate cu majoritatea acestor sufixe sunt denumiri ale unor unelte și dispozitive simple (uneori și ale părților acestora). În privința tendințelor de formare nu se deosebesc, în esență, de tipurile mai productive. Utilizarea incorectă a sufixelor -tojas și -ėjas Cu aceste sufixe se formează, de regulă, denumiri de agenți și, mult mai rar, denumiri ale purtătorilor unei însușiri verbale; există însă câteva derivate care se apropie de denumirile instrumentelor sau care denumesc pur și simplu instrumente, de exemplu: spinduliuotojas FŽ, nešėjas FŽ. Denumirile unor substanțe folosite pentru a produce diverse efecte pot fi, de asemenea, considerate denumiri de mijloace, de exemplu: lėtintojas „substanță care încetinește un proces” ChŽ, FŽ, minkštintojas „substanță care provoacă înmuierea” ChŽ, nusodintojas „reactiv utilizat pentru precipitare” ChŽ, pagreitintojas „substanță care accelerează o reacție” ChŽ, putintojai ChŽ, paralýžiuotojas „substanță care oprește activitatea enzimelor” ChŽ; perkėlėjas „substanță care transferă atomi, grupări dintr-un compus în altul” ChŽ, sugerėjas ChŽ etc. În diverse publicații se folosesc și mai mulți termeni formați astfel; ei sunt utilizați și în vorbirea curentă. Toți sunt calchiați după termenii corespunzători din alte limbi, iar formarea lor nu respectă normele de derivare a cuvintelor din limba lituaniană. În plus, această utilizare a derivatelor cu sufixele -tojas și -ėjas nu corespunde nici cerințelor terminologiei. Prin urmare, această utilizare a sufixelor -tojas și -ėjas nu poate fi recomandată pentru formarea termenilor. Limba lituaniană este foarte bogată în sufixe, așadar nu ar trebui să fie dificil să se specializeze alte sufixe în cazurile menționate (de exemplu, denumirile substanțelor destinate unei anumite acțiuni se formează adesea cu sufixul -alas). DENUMIRI DE AGENȚI ȘI DE PURTĂTORI AI UNEI ÎNSUȘIRI VERBALE Sensul derivatelor din această categorie derivațională nu este cu totul omogen. În terminologie sunt mai frecvente denumirile de agenți, adică derivatele care indică realizatorii (de obicei persoane) ai acțiunilor exprimate de verbele-bază. Alte derivate caracterizează persoane, alte ființe vii sau obiecte, indicând că acestea au o însușire care decurge dintr-o anumită acțiune sau stare, de exemplu: patikėtinis TŽ, rašeiva LŽ, ropliai GŽ, raliuotinė LŽ. În lingvistica lituaniană, V. Urbutis⁸ a separat astfel de derivate de adevăratele denumiri de agenți. 8 Vezi V. Urbutis, Dabartinės lietuvių kalbos galūnių darybos daiktavardžiai, „Kalbotyra“, III, Vilnius, 1961, p. 36. 24 Formarea denumirilor de agenți și de purtători ai unei însușiri verbale nu se remarcă printr-o diversitate prea mare în terminologie. Majoritatea derivatelor (aproximativ 60% din totalul de 248) sunt formate cu cele două sufixe cele mai productive -tojas, -a și -ėjas, -a, dintre care -tojas, -a este de aproape două ori mai frecvent. Alte sufixe folosite ceva mai des sunt -tinis, -ė și -ovas, -ė (aproximativ 15% dintre derivate). Mai mult de jumătate dintre tipurile derivaționale (15 din 27) au doar câte 1–2 derivate. În limba literară, formarea denumirilor purtătorilor unei însușiri verbale este mult mai diversă. O bună parte dintre derivate au o conotație negativă, peiorativă. Acest tip de denumire a persoanelor este deosebit de dezvoltat. În terminologie, asemenea tipuri derivaționale sunt, s-ar putea spune, necaracteristice. De exemplu, al doilea tip ca productivitate în limba literară, cel cu sufixul -ėlis, -ė, ale cărui derivate au cel mai adesea o conotație peiorativă, este reprezentat în dicționarele de termeni examinate de un singur termen botanic, išlikelis „specie de plantă care s-a păstrat până în prezent în flora unui anumit teritoriu, deși în epoci trecute avea un areal mult mai întins sau era mai răspândită în acel teritoriu”. -tojas, -a Acest tip este cel mai productiv în formarea denumirilor de agenți și de purtători ai unei însușiri verbale (aproape două cincimi din toate derivatele acestei categorii). Majoritatea derivatelor denumesc persoane care realizează acțiunea exprimată de verbul-bază. Relația persoanelor cu acțiunea diferă. Unele derivate denumesc persoane după o acțiune legată de îndatoririle sau ocupația lor permanente, de exemplu: algoritmuotojas STŽ, braižytojas STŽ, brokuotojas EŽ, dėstytojas SŽ, gamintojas EŽ, kalkuliuotojas EŽ, koduotojas STŽ, normuotojas EŽ, planuotojas EŽ, STŽ, projektuotojas EŽ, STŽ, rašytojas LŽ, tardytojas TŽ, vairuotojas SŽ. Alte derivate denumesc persoane în funcție de o anumită situație a acestora, cel mai adesea fără legătură cu munca sau îndatoririle lor și rezultată din realizarea permanentă sau temporară, uneori posibil chiar unică, a unei anumite acțiuni, de exemplu: dovanotojas TŽ, grobstytojas EŽ, TŽ, įduk­rintojas TŽ, įgaliotojas EŽ, TŽ, išvnytojas TŽ, įvaikintojas TŽ, kovotojas SŽ, liudytojas TŽ, mokėtojas EŽ, TŽ, nuomotojas EŽ, TŽ, nugalėtojas SŽ, pasakotojas LŽ, skaitytojas LŽ, skolintojas EŽ, TŽ, tarnautojas EŽ, TŽ, vartotojas EŽ, STŽ. Se folosesc doar câteva derivate mai apropiate de denumirile purtătorilor unei însușiri verbale, de exemplu: gyventojas EŽ, TŽ, paveldėtojas TŽ, turėtojas EŽ, TŽ. Foarte rar, derivatele cu sufixul -tojas, -a denumesc nonpersoane, de exemplu: atrajotojai (Ruminantia) GŽ, dulkintojas „purtător al polenului florilor (insecte, vânt, apă)” BŽ. Uneori, acest sufix este folosit incorect pentru formarea denumirilor de instrumente și a derivatelor cu sens apropiat⁹. Verbele-bază ale tuturor termenilor examinați sunt secundare sau mixte, adică au sufixe la infinitiv. Forma verbală care participă la derivare este infinitivul, iar în acest caz temele de bază ale derivatelor coincid întotdeauna cu temele morfologice ale infinitivului. Trebuie remarcat că se recurge fără rezerve ca bază și la verbe care au afixe evidente din etape derivaționale anterioare. Ca urmare, în unele derivate se formează un șir considerabil de afixe derivaționale, de exemplu: ir-ti: ir-klas: (ir-kl)-uo-ti: (ir-kl)-uo|-tojas SŽ, vert-ė: pri-vert-ė: (prie-vart)-a: (prie-vart)-au-ti: (prie-vart)-au|-tojas TŽ, lyg-us: (lyg-in)-ti: iš-(lyg-in)-ti: iš-(lyg-in)|-tojas STŽ. 9 Despre aceasta se discută mai pe larg în capitolul „Denumiri de instrumente”. 25 Derivatele de acest tip se formează cel mai adesea de la verbe tranzitive, dar, la nevoie, se recurge și la verbe intranzitive (puțin peste o zecime dintre derivate), de exemplu: fechtuotojas ŠŽ, lupikautojas EŽ, TŽ, piktnaudžiautojas TŽ, sklandytojas ŠŽ, stažuotojas ŠŽ, TŽ. Verbele de bază ale aproximativ unui sfert dintre derivate au prefixe, de exemplu: aprūpintojas EŽ, atstatytojas STŽ, įkainotojas EŽ, STŽ, TŽ, įkaltintojas TŽ, išeikvotojas EŽ, TŽ, išieškotojas TŽ, nemokėtojas EŽ, perrašinėtojas LŽ, pristatytojas EŽ, sudarytojas LŽ, STŽ, užsakytojas EŽ, užstatytojas TŽ. În anumite cazuri, folosirea verbelor cu prefix este indispensabilă. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când verbele cu prefix au căpătat un sens lexical nou, de exemplu: įgaliotojas EŽ, TŽ (: įgalioti), išnaudotojas EŽ, TŽ (: išnaudoti „a exploata“), nugalėtojas ŠŽ, pavaduotojas TŽ. Însă, când nu există o asemenea necesitate, recurgerea la verbe cu prefix trebuie făcută cu mai multă prudență. Acest lucru este demonstrat cel mai evident de practica formării derivatelor cu sufixele -tojas, -a din limbajul popular, din limba literară și, în cele din urmă, din terminologie însăși. Căci, atunci când copiază, imită, scrie sau citește, omul copiază, imită, scrie sau citește până la capăt, și totuși este numit kopijuotoju LŽ, mėgdžiotoju ŠŽ, rašytoju LŽ și skaitytoju LŽ. Există termeni care ar fi pe deplin clari și preciși și fără prefixe, de exemplu: aprūpintojas EŽ (= rūpintojas), (iš)eikvotojas EŽ (cf. eikvotojas TŽ), įvertintojas EŽ (cf. vertintojas LŽ), (iš)lygintojas STŽ, pristatytojas „livrator“ EŽ etc. -itor, -itoare Derivatele cu acest sufix au exact aceeași semnificație ca derivatele cu sufixul -tojas, -a discutat mai sus. Aproape toate derivatele sunt denumiri propriu-zise de agenți. Persoanele sunt denumite atât după ocupația, activitatea sau poziția lor permanentă, cât și după o acțiune efectuată pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă (acțiunea respectivă poate fi efectuată și o singură dată). De exemplu: draudėjas EŽ, TŽ, engėjas TŽ, grėžėjas GŽ, MŽ, iškundėjas TŽ, kūrėjas LŽ, lošėjas STŽ, padėjėjas TŽ, pardavėjas EŽ, TŽ, patarėjas EŽ, LŽ, TŽ, pervežėjas TŽ, pirkėjas EŽ, TŽ, puolėjas ŠŽ, rinkėjas LŽ, TŽ, skelbėjas LŽ, slėpėjas TŽ, steigėjas EŽ, TŽ, teisėjas STŽ, ŠŽ, TŽ, tiekėjas EŽ, TŽ, vedėjas EŽ, STŽ, TŽ, veikėjas LŽ, žaidėjas STŽ, ŠŽ. Cel mult, termenul mėgėjas („amator“) poate fi considerat o denumire a unui purtător al unei trăsături verbale: sportivul desemnat de acesta nu efectuează o anumită acțiune, ci doar posedă o trăsătură care decurge din acțiune. Există termeni care se potrivesc mai bine ca denumiri de unelte. Aceștia sunt derivate incorecte. Vediniai daromi iš pirminių veiksmažodžių (išimtis, gal būt, globėjas TŽ). Priesagų -tojas, -a ir -ėjas, -a vaidmuo sutampa, jos skiriasi iš esmės tik pamatiniais veiksmažodžiais. Tik abi kartu jos tegali apimti visą veiksmažodžių įvairovę. Pamatiniai veiksmažodžiai dažniausiai yra galininkiniai, išimtį sudaro keletas vedinių, pvz.: čiuožėjas ŠŽ, kenkėjas TŽ. Darybos pamatu imamas būtasis kartinis laikas, tai aiškiai matyti iš šių pavyzdžių: dėjėjas ŠŽ (: dėjo, dėti, deda), gavėjas EŽ, STŽ (: gavo, gauti, gauna), gynėjas ŠŽ, TŽ (: gynė, ginti, gina), išdavėjas EŽ (: išdavė, išduoti, išduoda), įgijėjas TŽ (: įgijo, įgyti, įgyja), leidėjas LŽ (: leido, leisti, leidžia), priėmėjas EŽ, STŽ (: priėmė, priimti, priima), skundėjas TŽ (: skundė, skųsti, skundžia). În aproape jumătate dintre derivate, verbele de bază au prefix. În multe cazuri, recurgerea la verbe cu prefix este necesară deoarece acestea au sensuri lexi- 26 cale diferite, de exemplu: įgijėjas TŽ, padėjėjas TŽ, pardavėjas EŽ, TŽ, pareiškėjas EŽ, TŽ, pranėšėjas TŽ. Uneori, verbul cu prefix descrie mai exact acțiunea persoanei desemnate, de exemplu: perėmėjas STŽ, TŽ, perteikėjas STŽ. Astfel, în anumite cazuri se formează mici grupuri de termeni cu aceeași rădăcină, de exemplu: išdavėjas EŽ, padavėjas EŽ, pardavėjas EŽ, TŽ; pirkėjas EŽ, TŽ, išpirkėjas EŽ, supirkėjas EŽ. Totuși, recurgerea la verbe cu prefix nu este întotdeauna necesară. De exemplu, termenii pasėkėjas LŽ, pažaidėjas TŽ au fost consacrați în uz pornind de la verbe cu prefix, dar aceeași semnificație ar fi avut-o și derivatele corespunzătoare de la verbe fără prefix. Este cu totul inexact ca dicționarele să indice variante de termeni, de exemplu: (su)rinkėjas EŽ. Alegerea unui verb cu prefix sau fără prefix pentru formarea termenului trebuie să fie justificată din toate punctele de vedere. -tinal, -tinală Cu sufixul -tinis, -ė se formează numai denumiri ale purtătorilor unei trăsături verbale. Majoritatea (aproape două treimi) termenilor incluși în dicționarele analizate sunt denumiri ale unor lucruri neînsuflețite. Derivatele rămase desemnează persoane. Persoanele și celelalte lucruri sunt desemnate cel mai adesea după trăsăturile pe care le au, provenite din acțiunea corespunzătoare a altor agenți, exprimată de verbul de bază. Așadar, derivatele de acest tip denumesc purtătorii unei trăsături rezultate dintr-o acțiune exercitată din exterior. De exemplu: a) atleistinis EŽ, globotinis TŽ, įgaliotinis EŽ, TŽ, išlaikytinis EŽ, TŽ, ištuoktinis TŽ, patikėtinis TŽ, sutuoktinis, -ė TŽ; b) atmintinė LŽ, gaubtinė STŽ, išvestinė STŽ, išklotinė GŽ, STŽ, kreiptinė STŽ, raliuotinė LŽ, rinktinė LŽ, SŽ, skeltinė „piele desprinsă, fără față“ ChŽ. Toate denumirile de lucruri neînsuflețite aparțin unui anumit gen gramatical. Numai în cazul câtorva derivate sensul decurge din acțiunile caracteristice lucrurilor desemnate înseși, de exemplu: gaubtinė STŽ. Derivatele se formează de la verbe cu structuri diverse, dar cel mai adesea (în două treimi dintre cazuri) se bazează pe verbe primare. Denumirile de persoane tind să fie formate mai degrabă de la verbe secundare și mixte, în timp ce denumirile lucrurilor neînsuflețite se formează mai frecvent de la verbe primare. Verbele de bază ale câtorva derivate sunt intranzitive, de exemplu: atsim estiniai EŽ, TŽ, griaustinis FŽ, GŽ, išvyktinis EŽ. Caracterul semantic menționat (denumirea nu se bazează pe acțiunea efectuată de cel desemnat) leagă derivatele cu sufixul -tinis, -ė de participiile pasive. Într-adevăr, mai mult de un derivat de acest tip provine din participiul trecut pasiv, de exemplu: apgyvendintinis TŽ, įgaliotinis EŽ, TŽ, rinktinė LŽ, SŽ, skeltinė ChŽ, sutuoktinis TŽ. În acest caz, ar trebui considerate derivate cu sufixul -inis, -ė. Pe de altă parte însă, o parte dintre derivate nu au o legătură semantică limpede cu aceste participii, iar în cazul unora legătura lipsește cu totul, de exemplu: atmintinė LŽ, griaustinis FŽ, GŽ, išvyktinis EŽ. Ca sens, termenii globotinis TŽ, išlaikytinis EŽ, TŽ sunt mai strâns legați de participiile pasive la prezent. Prin urmare, având în vedere acest lucru, este cel mai convenabil și, probabil, cel mai exact să considerăm că toate aceste derivate s-au format cu sufixul -tinis, -ė de la infinitiv, deoarece numai această formă permite asocierea derivativă a tuturor acestor termeni. Termenul botanic veltinys, „totalitatea perișorilor lungi și încâlciți de pe suprafața frunzei unei plante”, apropiat de denumirile rezultatelor acțiunii, poate fi terminologizat dintr-un cuvânt obișnuit. 27 -ovas, -ė În dicționarele de termeni sunt consemnate puține formații de acest tip. Derivatele denumesc cel mai adesea persoane care efectuează acțiunile indicate de verbele de bază, de exemplu: atsakovas TŽ, ieškovas TŽ, užsakovas TŽ, vadovas EŽ, STŽ, SŽ, valdovas TŽ, varovas SŽ, varžovas SŽ, žiūrovas SŽ. Acestea sunt denumiri de agenți. Câteva derivate denumesc entități care posedă o însușire exprimată prin verb; una dintre ele desemnează o persoană (žinovas TŽ), iar celelalte, lucruri neînsuflețite, de exemplu: palydovas „impurități de alte minerale prezente într-un mineral” ChŽ, palydovai (ale cromozomilor) „mici corpusculi care se colorează cu coloranți nucleari, atașați printr-un fir subțire la capătul cromozomului” BŽ, vadovas „ghid; îndrumar” LŽ, valdovė „regină” SŽ. Se pare că există o înclinație mai mare de a forma derivate din verbe mixte, deși acestea se formează și din alte tipuri. Sufixele verbale nu se păstrează în derivate. Majoritatea derivatelor se bazează pe verbe fără prefix. Din punctul de vedere al formării, se distinge rangovas EŽ, TŽ. Acest termen trebuie, se pare, pus în legătură cu substantivul ranga „3. executarea unor lucrări la comandă” DŽ 650. Alte sufixe Cu celelalte 23 de sufixe s-au format mai puțin de 10 derivate pentru fiecare, iar cea mai mare parte dintre ele (15) se disting doar în 1–2 termeni. În total, acestor tipuri de derivare le aparțin 62 de derivate (25% din totalul derivatelor care fac parte din grupul denumirilor de agenți și de purtători ai unei însușiri exprimate prin verb). -alas: parfumuri ChŽ. -čius: lipčius „excreții zaharoase (dulci), care se secretă sub formă de picături mici sau mari la suprafața plantelor, de exemplu, picăturile de lichid secretate pe spicele cerealelor atacate de cornul-secarei” BŽ. -eiva: rašėiva LŽ. -eclșnis: gulekšnis GŽ. -enė: verdenė GŽ. Acest derivat poate fi considerat și o denumire de loc. -etas: vârtej GŽ, MŽ, SŽ. -ėlis: supraviețuitor BŽ. -ikas: Sunt denumite persoane, de exemplu: bėgikas SŽ, draudikas TŽ, ėjikas SŽ, plaukikas SŽ, rinkikas TŽ; alte ființe, de exemplu: graužikai (Bodentia) GŽ, SŽ, skalik as SŽ; și lucruri neînsuflețite (anumite substanțe chimice), de exemplu: apgavi kas „mineral lucios” ChŽ (pentru uzul din dicționar, termenul blizgis este considerat mai potrivit), drumstikai ChŽ. -iklis: indicator FŽ, GŽ, STŽ, SŽ. -inys: pasiuntinys TŽ, pavaldinys TŽ (nerecomandat pentru utilizare), samdinys EŽ, valdinys TŽ; čiūžinys MŽ, SŽ. Sunt denumite persoane și, ocazional, alte lucruri. -kliai: arkliai (Equidae) GŽ, rykliai (Selachii) GŽ. Este de remarcat că, în calitate de denumiri ale unor anumite unități sistematice, acestea nu sunt formațiuni noi, ci sunt folosite la plural (de asemenea și în terminologia rusă, de ex.: лошади, окуни). În terminologia lituaniană, pentru acest scop sunt mai obișnuite derivatele cu sufixul -iniai (vezi secțiunea denumirilor purtătorilor unei însușiri caracteristice exprimate prin verb). -lys: pirklys EŽ, šaulys SŽ, vedlys SŽ; ropliai (Reptilia) GŽ; čiurkšlys „fântână arteziană” MŽ, krioklys „locul unde apa cade brusc în jos” MŽ, GŽ. -na: čerškšna GŽ. -okliai: nomazi EŽ. -snys: factor BŽ, EŽ, STŽ. -šna: lipšna GŽ. -tys: pintys (Porifera, Spongia) GŽ. 28 -ulys: atspindulys ChŽ, iškyšulys MŽ, kyšulys GŽ, riedulys GŽ, MŽ, SŽ, ritulys SŽ, rutulys GŽ, SŽ, skritulys STŽ, SŽ, spindulys FŽ, GŽ, MŽ, STŽ, SŽ. -ūnas: lakūnas SŽ, skraidūnas TŽ; augūnas „plantă obținută prin înmulțire vegetativă (prin marcotaj, butași, lăstari)” BŽ, perėjūnai „plante aduse accidental, care nu s-au stabilit permanent într-un anumit teritoriu, apar pentru o vreme în anumite locuri și apoi dispar din nou” BŽ. -uoklė: spyruoklė STŽ. -uolis, -ė: burbuolė BŽ, krituolis „fruct care s-a desprins singur de pe ramura fructiferă înainte de a ajunge la gradul de coacere potrivit pentru cules sau după ce s-a copt” BŽ, skraiduolė SŽ, žinduoliai (Mammalia) GŽ. -uonis(-ys): atlakuonis GŽ, deguonis ChŽ, GŽ, SŽ, grobionys (Carnivora) GŽ. -utis, -ė: drebučiai ChŽ, „gurgučiai“ ChŽ, kabutė SŽ, kabutės STŽ, likutis ChŽ, sukutis SŽ, žėrutis ChŽ, GŽ, STŽ, žvangutis SŽ. Majoritatea derivatelor cu aceste sufixe sunt denumiri ale purtătorilor unei însușiri verbale. Numai cu sufixele -ikas, -lys, -ūnas s-au format și denumiri de agenți. O parte dintre derivatele cu sufixele menționate aici provin din lexicul neterminologic. Se pare că acest lucru este valabil pentru derivatele cu sufixele -alas, -etas, -kliai, în parte și -ulys, precum și pentru unele altele. În cazuri izolate, formarea derivatelor nu mai este pe deplin clară. DENUMIRI ALE REZULTATULUI ACȚIUNII Această clasă derivativă cuprinde termeni a căror semnificație derivativă este desemnarea consecinței sau a obiectului acțiunii exprimate de verbul de bază. În dicționarele de termeni există relativ puțini termeni derivați cu sufixe de acest fel — în total 224. Derivatele sunt formate cu 48 de sufixe, însă cu majoritatea acestora se formează doar câte unul sau câteva derivate. Cel mai răspândit aici este sufixul -inys (aproximativ o treime dintre derivate); celelalte sufixe ceva mai frecvente sunt -alas, -muo (-menys), -tis. Cu aceste patru sufixe sunt formate trei cincimi din totalul termenilor aparținând acestei clase. -inys Peste o treime dintre denumirile rezultatului acțiunii sunt formate cu sufixul -inys. Majoritatea derivatelor de acest tip au semnificația rezultatului acțiunii, adică denumesc diverse lucruri concrete care sunt consecințele acțiunilor exprimate de verbele de bază. De exemplu: auginys „parte a tulpinii sau a rădăcinii, pregătită pentru plantare — mijloc de înmulțire vegetativă bazat pe capacitatea plantei de a se regenera” BŽ, gręžinys GŽ, „gaură adâncă, cu secțiune circulară, făcută cu unelte de forat pământul” MŽ, grindinys SŽ, „drum, stradă pavată cu pietre” MŽ, junginys STŽ, SŽ, „ansamblu de molecule identice” ChŽ, karšinys „semifabricat evacuat de mașina de scărmănat; bandă de fibre scărmănate, slab coezive, orientate în principal longitudinal” ATŽ, kasinys EŽ, GŽ, „cavitate minieră la suprafața pământului sau galerii (coridoare) subterane” MŽ, rentinys „1. căptușeala unui puț; 2. gabion umplut cu pietre — structură de construcție pentru amenajări de regularizare a râurilor” MŽ, skiedinys GŽ, „amestec de material liant cu nisip și apă” ChŽ, skiepiny­s „părți altoite din două plante, dintre care una trebuie să dezvolte rădăcini, iar cealaltă — partea aeriană, de exemplu, lăstari altoiți de coacăz negru și agriș” BŽ, telkinys „locul de acumulare a resurselor minerale” ChŽ, GŽ, MŽ, tvenkinys GŽ, „bazin artificial de apă format prin îndiguirea unui râu sau a unui alt curs de apă” MŽ. 29 Doar o mică parte dintre derivate are o semnificație mai clară de obiect al acțiunii, de exemplu: atėminys STŽ, ieškinys EŽ, TŽ, siuntinys EŽ, šovinys SŽ, taikinys STŽ, SŽ. Există și derivate cărora le sunt specifice atât semnificația rezultatului acțiunii, cât și cea de obiect al acțiunii, de exemplu: klojinys „grămadă de fibre aranjată în straturi, prin alternarea periodică a diferitelor componente ale materialelor fibroase, destinată alcătuirii amestecului de filare” ATŽ, „1. materialul cu care este căptușit ceva (de exemplu, căptușeală din scânduri); 2. cofraj pentru turnarea betonului în construcție” MŽ, GŽ. Derivatele de acest tip sunt formate cel mai adesea din verbe primare. Totuși, o parte considerabilă dintre derivate (mai mult de o treime) sunt legate derivativ de verbe mixte sau secundare, de exemplu: bandinys ChŽ, MŽ (: bandyti, bando, bandė), darinys ChŽ, GŽ, STŽ (: daryti, daro, darė), ieškinys EŽ, TŽ (: ieškoti, ieško, ieškojo), lydinys ChŽ, FŽ, GŽ, STŽ (: lydyti, lydo, lydė), rašinys LŽ (: rašyti, rašo, rašė), sakinys LŽ, STŽ (: sakyti, sako, sakė), statinys EŽ, GŽ, MŽ (: statyti, stato, statė), turinys EŽ, LŽ, STŽ (: turėti, turi, turėjo); derinys MŽ, STŽ, SŽ (: derinti, derino, derino), gaminys EŽ, STŽ (: gaminti, gamina, gamino), ked(inys) ATŽ (: kedenti, kedena, kedeno), klijiniai ATŽ (: klijuoti, klijuoja, klijavo), skiep(iny)s BŽ (: skiepyti, skiepija, skiepijo), skolinys LŽ (: skolinti, skolina, skolino). Tulpinile de bază se întemeiază pe forma de trecut simplu a verbelor, de exemplu: atėminys STŽ (: atėmė, atimti, atima), davinys EŽ, SŽ (: davė, duoti, duoda), kėlinys SŽ (: kėlė, kelti, kelia), kliuvinys GŽ (: kliuvo, kliūti, kliūva), krovinys EŽ, TŽ (: krovė, krauti, krauna), kūrinys LŽ (: kūrė, kurti, kuria), puvinys BŽ (: puvo, pūti, pūva), radinys TŽ (: rado, rasti, randa), svėrinys ATŽ, ChŽ (: svėrė, sverti, sveria), uždavinys EŽ, STŽ, SŽ (: uždavė, užduoti, užduoda). Sufixele verbale ale cuvintelor de bază nu se transferă în tulpina de bază, cf.: gludinys GŽ (: glud-ino), ieškinys EŽ, TŽ (: iešk-ojo), klijiniai ATŽ (: klij-avo), mūrinys MŽ (: mūr-ijo etc. Verbele de bază ale derivatelor de acest tip sunt, de regulă, tranzitive. Doar câteva derivate se întemeiază pe verbe intranzitive, de exemplu: auginys BŽ, ieškinys EŽ, TŽ, mišinys ATŽ, ChŽ, priklausinys TŽ. Sunt rare și derivatele ale căror tulpini de bază au prefixe, de exemplu: atėminys STŽ, įdėjinys STŽ, įrenginys ChŽ, EŽ, FŽ, MŽ, STŽ, padariniai EŽ, perdenginys MŽ, perdirbinys EŽ, priklausinys TŽ, sumet(inys) MŽ, uždavinys EŽ, STŽ, SŽ. -muo (-menys) Majoritatea derivatelor cu acest sufix sunt denumiri clare ale obiectului acțiunii, de exemplu: armuo „stratul de pământ care este răsturnat în timpul aratului” MŽ, metmenys „fire sau ațe rezistente, cu torsiune sporită; sistemul longitudinal de fire dintr-o țesătură” ATŽ, nešmenys „particule solide transportate de apa curgătoare, care formează straturile de sedimente ale albiei râurilor sau ale luncii” MŽ, riedmenys EŽ, sprogmenys „substanță explozivă” GŽ, šaudmenys EŽ, SŽ, tirpmenys „partea solubilă a unui amestec” ChŽ. În alte derivate este mai pronunțat sensul de rezultat al acțiunii, de exemplu: dalm(uo) (pe o scală) ChŽ, STŽ, duomenys EŽ, STŽ, kaitmenys „masa constantă a unei substanțe după încălzirea până la atingerea unei mase constante” ChŽ. Câteva derivate sunt, prin sensul lor, mai apropiate de alte categorii derivative, de exemplu: gręžmenys „instrumente de foraj” GŽ, svarmuo SŽ este mai apropiat de denumirile uneltelor, pradmuo TŽ — de abstractele verbale, kaitmuo (sinonimele galūnė, fleksija) STŽ — de denumirile purtătorilor unei însușiri verbale. 30 Verbele de bază sunt mai frecvent primare, dar există și derivate formate de la verbe mixte și secundare, de exemplu: dalmuo ChŽ, STŽ (: dalyti, dalija, dalijo), kaitmuo STŽ (: kaityti, kaito, kaitė), matmuo FŽ, STŽ (: matuoti, matuoja, matavo), reikmenys EŽ, STŽ (: reikėti, reikia, reikėjo), šaudmenys EŽ, SŽ (: šaudyti, šaudo, šaudė). Se întâlnesc și derivate de la verbe intranzitive, de exemplu: reikmenys EŽ, STŽ, sprogmenys TŽ, tirpmenys ChŽ. Majoritatea derivatelor pot fi asociate cu ușurință, din punct de vedere derivativ, cu infinitivul, de exemplu: dėmuo STŽ (: dėti, deda, dėjo), duomenys EŽ, STŽ (: duoti, duoda, davė), žiomuo GŽ (: žioti, žioja, žiojo), însă există și derivate care au tema timpului trecut simplu, de exemplu: metmenys ATŽ (: metė, mesti, meta), spaudmenys STŽ (: spaudė, spausti, spaudžia). Sufixele verbale secundare nu se transmit în derivate, cf.: dalmuo (: dal-yti), reikmenys (: reik-ėti), skaitmuo STŽ (: skait-yti). Este cu totul necaracteristic pentru acest tip ca derivatele să se formeze de la verbe prefixate. Singurul derivat prefixat este netirpmenys „părțile insolubile ale amestecului” ChŽ, dar și acesta poate fi uneori format el însuși cu prefix (opusul lui tirpmenys). -alas Cu sufixul -alas s-au format de aproape cinci ori mai puțini termeni decât cu sufixul -inys. Puțin mai mult de jumătate dintre derivate sunt denumiri ale rezultatului acțiunii, de exemplu: gemalas „începutul unui nou organism vegetal în sămânță, alcătuit din radiculă și muguraș” BŽ, guralas GŽ, „produse de dezagregare” MŽ, lydalas STŽ, „masă topită, lichidă” ChŽ, tirpalas „corp eterogen de consistență lichidă, alcătuit dintr-un solvent și particule foarte mici, invizibile, ale unui alt corp dispersat în acesta” BŽ, ChŽ, FŽ, GŽ, MŽ, STŽ, verpalai „produse sub formă de fire ale mașinilor de filat, realizate din materiale fibroase de lungime limitată — lână, bumbac, in și altele asemenea” ATŽ. Pentru celelalte derivate este ceva mai caracteristic sensul de denumire a obiectului acțiunii, de exemplu: pakaitalas ChŽ, STŽ, skaitalas LŽ, smilkalas ChŽ. Câteva derivate sunt apropiate de alte categorii derivative, de exemplu: augalas BŽ, MŽ poate fi considerat și o denumire a purtătorului unei însușiri verbale, masalas SŽ — o denumire de unealtă, reikalas EŽ, GŽ, STŽ — un abstract verbal. Ca baze ale derivatelor de acest tip servesc cel mai adesea verbele primare și, mai rar, cele mixte (de exemplu: lydalas, reikalas, skaitalas). Un singur derivat, masalas, se leagă derivativ de un verb secundar. Drept bază derivativă se folosește timpul trecut simplu, de exemplu: pabėralas SŽ (: pabėrė, paberti, paberia). Sufixele verbale secundare prezente în formele de bază nu se transmit în derivate, cf.: reikalas (: reik-ėjo). Verbele de bază sunt mai frecvent tranzitive; aproximativ fiecare al patrulea derivat are o temă de bază prefixată, de exemplu: pabėralas SŽ, pakaitalas ChŽ, STŽ, užbėralas SŽ, užminkalas SŽ. Alternanța vocalică a rădăcinii este caracteristică doar derivatului pakaitalas (: pakeitė). -tis Derivatele cu sufixul -tis (sunt 11) denumesc cel mai adesea rezultatul unei acțiuni și numai uneori pot fi înțelese ca denumiri ale obiectului acțiunii. Din punct de vedere derivativ, ele sunt legate de infinitivul verbelor tranzitive primare, de exemplu: užduotis EŽ 31 (: užduoti, užduoda, uždavė), užgrūtis GŽ (: užgrūti, užgrūva, užgruvo). Verbele de bază pot fi atât prefixate, cât și neprefixate, de exemplu: atremtis SŽ, nutartis TŽ, sutartis TŽ, užgrobti GŽ și jungtis ChŽ, STŽ, keltis SŽ, skilts BŽ, EŽ, STŽ. Alte sufixe Denumiri ale rezultatului acțiunii (și ale obiectului) au mai fost formate cu 44 de sufixe (în total 92 de derivate). Cu majoritatea acestor sufixe (34) există doar câte 1–2 derivate. Rolul tuturor acestor sufixe în terminologie este minor. În privința tendințelor derivative, ele nu se deosebesc în esență de tipurile derivării – și cu aceste sufixe se combină rareori teme de bază prefixate; ca forme de bază apar infinitivul sau trecutul simplu. Verbele secundare sau mixte participă la derivare mult mai rar decât cele primare; sufixele lor verbale nu se transferă asupra derivatelor. -ana: liekana EŽ, GŽ, STŽ, palūkanos EŽ, TŽ. -da: sankloda EŽ. -das: klodas ChŽ, GŽ. -eklis: varveklis GŽ. -ena(-os): degenos ChŽ, iškasena(-os) BŽ, ChŽ, EŽ, GŽ, puvenos GŽ, MŽ. -ėsiai: dūlesiai GŽ, MŽ, kepėsiai ChŽ. -ikis: laimikis SŽ. -iklis: rodiklis EŽ, FŽ, GŽ, SŽ. -yklas: salyklas BŽ. -yklė: taisykė EŽ, SŽ, STŽ, TŽ. -kla: sėkla BŽ. -klas: înveliș STŽ. -klė: tribut EŽ, ghicitoare LŽ. -lė: jet FŽ, GŽ, MŽ, STŽ, așchie MŽ, drojdii ChŽ, GŽ, burghie GŽ, proverb LŽ, cusătură BŽ, SŽ. -lis: contribuție EŽ, STŽ, TŽ, resurse EŽ, pierdere (-i) EŽ, FŽ, STŽ, TŽ, schele MŽ, SŽ, creștere BŽ, anexă EŽ, STŽ. Este posibil ca și ūglis „tulpina sau ramura crescută într-un an, împreună cu frunzele” BŽ să aparțină acestui tip. -lius: recoltă BŽ, EŽ, surplus EŽ. -ma: nepriema TŽ (poate fi considerat și un substantiv abstract derivat dintr-un verb). -mena(-os): materii prime (-ă) EŽ, MŽ, TŽ, fracție STŽ. -mė: consecință STŽ, SŽ, TŽ, prefață LŽ, obligație TŽ, nevoie BŽ, legendă LŽ, izvor GŽ, MŽ. -nis: cocoașă FŽ, GŽ. -slė: enigmă LŽ. -snis: lege BŽ, GŽ, TŽ, dirbsniai ChŽ, grad EŽ, STŽ, SŽ, stânjen EŽ, strat BŽ, EŽ, FŽ, STŽ, interval BŽ, pas SŽ. Derivatele pliūpsnis ChŽ și šoksnis pot fi considerate și denumiri de acțiuni. -stas: mușuroi BŽ, GŽ, MŽ, cot MŽ. -stė: pliu ATŽ. Este posibil ca acest derivat să fie mai corect asociat cu un verb iterativ, iar în acest caz ar fi un derivat cu desinența -ė. -šlė: cută ATŽ, GŽ, MŽ. -šnis: grybšnis SŽ. -ta: povară EŽ. -tas: maistas EŽ, paklotas MŽ, raštas EŽ, LŽ, TŽ, skliaustai STŽ, spraustas MŽ, turtas (-ai) EŽ, TŽ, žlugtai ChŽ. Derivatele gnybtas FŽ, SŽ și spąstai SŽ pot fi considerate și denumiri de unelte. -tė: paklotė BŽ, GŽ, MŽ. -tinė: suvestinė EŽ, STŽ. -tinys: pâslă MŽ. 32 -tulas: vytulas „ambalaj moale, ușor deformabil, cilindric și gol pe dinăuntru, pentru fire și ațe, fără niciun tub sau mosor, scos de pe fusele de filare centrifugă” ATŽ. -tuvė: rietuvė MŽ. -tva: graižtva ŠŽ. -tvis: rėžtvis „răz...“ GŽ. -ula: skaidula BŽ, STŽ. -ulas: burbulă FŽ, gniutulas ATŽ, EŽ, GŽ, gniužulas BŽ. -ulys: deguliai BŽ, iškyšulys STŽ, krėšulys ChŽ, krituliai FŽ, GŽ, MŽ, vytulys „boală a plantelor, cauzată cel mai adesea de ciuperci sau bacterii care blochează căile de circulație a apei” BŽ. -uolys: branduolys BŽ, ChŽ, FŽ, GŽ, MŽ, STŽ. -(i)uotė: grupuotė GŽ, klijuotė ŠŽ, rikuotė ŠŽ. Având în vedere că toate derivatele acestui sufix sunt legate derivativ de verbe care au sufixul -(i)uo-, aici s-ar putea distinge sufixul -tė, nu -(i)uotė. -uras: mugure BŽ. -urys: scobitură GŽ, MŽ, ŠŽ. -utas: degutas BŽ. -utis: reziduu EŽ, STŽ, pinučiai MŽ. O parte dintre denumirile rezultatului acțiunii și ale obiectelor nu au fost create în mod special în scopuri terminologice. Aceasta se poate spune despre aproape toți derivații cu sufixele -ana, -lė, -mė, -stas, -stė, -ulas, -urys etc. De asemenea, o parte dintre derivații cu alte sufixe au fost preluați din limbajul popular. Este de remarcat că, în derivarea cu sufixe, se tinde mai mult să se recurgă la verbe-bază fără prefix. Derivarea cu sufixul -tis se abate într-o oarecare măsură de la această tendință generală. Din această cauză, unii derivați formați de la verbe cu prefix, de exemplu netirpmenys, au o structură derivativă foarte neobișnuită. DENUMIRI DE LOCURI În dicționarele de termeni există puține denumiri de locuri formate cu sufixe de la verbe. Totuși, unele tipuri de derivare sunt destul de productive atât în limba literară, cât și în terminologie. Se pare că nu răspândirea denumirilor de locuri în limbajul științific și tehnic, ci alte cauze le împiedică să ajungă în dicționarele specializate. Derivații verbali din această categorie denumesc locuri în funcție de acțiunea efectuată acolo sau de procesul care are loc, de exemplu: daigykla „încăpere în care sunt germinate semințele” BŽ, maudykla „loc de îmbăiere cu anumite instalații” MŽ. Derivații de acest tip și de alte tipuri sunt foarte potriviți pentru denumirea diverselor spații de producție și a încăperilor cu alte destinații. Denumirile de locuri se formează și de la substantive și adjective. Acestea sunt analizate separat. -ykla Acesta este cel mai productiv tip de derivare a denumirilor verbale de locuri. Derivații denumesc locuri de diverse feluri în funcție de acțiunile caracteristice care au loc sau se desfășoară acolo, de exemplu: audykla EŽ, džiovykla ChŽ, gamykla EŽ, STŽ, ganykla MŽ, girdykla MŽ, kasyklos EŽ, GŽ, kepykla EŽ, mokykla EŽ, LŽ, SŽ, plauk ykla SŽ, saugykla EŽ, siurbykla GŽ, MŽ, stebykla GŽ, šaudy kla SŽ, talpykla „loc de păstrare, depozitare” MŽ, valg ykla EŽ. 3. Lietuvių terminologija 33 Verbele de bază ale majorității derivatelor sunt tranzitive, excepție făcând câteva derivate, de exemplu: čiuožykla SŽ, plauk ykla SŽ, stovykla EŽ, SŽ. Derivatele se formează de la verbe cu structuri diverse, de exemplu: kasyklos (: kasti, kasa, kasė), maudykla (: maudytis, maudosi, maudėsi), stebykla (: stebėti, stebi, stebėjo), talpykla (: talpinti, talpina, talpino). Nu se pornește niciodată de la verbe prefixate. Derivatele preiau tema timpului trecut simplu, după cum arată, de exemplu, audykla EŽ (: audė, austi, audžia), leidykla LŽ (: leido, leisti, leidžia), siuvykla EŽ (: siuvo, siūti, siuva). Sufixele verbale secundare nu se transferă în derivate, cf.: daigykla BŽ (: daig-ino), gamykla EŽ, STŽ (: gam-ino), saugykla EŽ (: saug-ojo), stebykla GŽ (: steb-ėjo), însă sufixele care nu prelungesc forma verbală se păstrează și în derivate, de exemplu: girdykla MŽ (: gir-dė, cf. ger-ti), šaudykla SŽ (: šau-dė, cf. šau-ti). Dintre toate derivatele de acest tip, d.p.d.v. derivațional, sausykla „un dispozitiv cu ajutorul căruia se testează rezistența plantelor cultivate la secetă în condiții de câmp. Este un cadru de adăpost din lemn, acoperit cu prelată pe timp de ploaie” BŽ este mai puțin transparent. Alte sufixe Dicționarele consemnează nume de locuri derivate din verbe și cu încă 10 sufixe. Totuși, fiecare dintre acestea are doar unul sau câteva derivate (ceva mai multe derivate există numai cu sufixul -tuvė). -einė: habitat SŽ, TŽ. -imys: plajă GŽ, MŽ. -ynas: au gynas „teren pe care se cultivă plante în vederea obținerii unor soiuri noi” BŽ. -klė: daboklė TŽ. -lis: sandėlis EŽ. -ta: brasta GŽ, MŽ, SŽ. -tas: vartas EŽ. Derivarea acestui derivat este neclară. -tinė: rezervație SŽ. -tinis: rezervație LŽ. -tuvė: magazie STŽ, atelier EŽ, MŽ, prăvălie EŽ, magazin EŽ, tipografie STŽ. Apropiat de denumirile de locuri este derivatul žiotys „deschidere care duce în tubul corolei sau al caliciului” BŽ. DERIVATE SUBSTANTIVALE DENUMIRI ALE ÎNSUȘIRILOR Din categoria derivării denumirilor însușirilor, sau a abstractelor substantivale, fac parte derivatele care denumesc însușiri desprinse de obiectele concrete ale realității, domenii ale activității umane etc. Derivatele se formează din cuvinte flexionabile, mai întâi de toate din adjective, mult mai rar din substantive și participii, iar doar unele derivate sunt formate din numerale și pronume. Sunt foarte rare și derivatele din cuvinte neflexionabile (de obicei, adverbe). Există destul de mulți termeni care, din punctul de vedere al formării, aparțin categoriei denumirilor însușirilor — prin numărul derivatelor, aceștia depășesc de trei-patru ori toate categoriile mai ample de denumiri cu sens concret luate separat (de exemplu, denumirile uneltelor, ale rezultatelor acțiunii- 34 tului etc.). Totuși, denumirile acțiunilor sunt de aproximativ trei ori mai numeroase. Din aceasta se poate înțelege ușor că derivarea cu sufixe a derivatelor cu sens abstract joacă un rol deosebit de important în terminologie. Derivarea denumirilor de însușiri nu se remarcă printr-o varietate mai mare de tipuri derivative. Derivatele sunt formate doar cu 18 sufixe (în total 834 de derivate). Tipul cu sufixul -umas se distinge printr-o productivitate deosebit de mare. Cu acest sufix sunt formate 83,7% din toate denumirile de însușiri. Dintre sufixele rămase, ar mai trebui menționate -ybė și -ystė; împreună, cu acestea s-au format de aproape 7 ori mai puține derivate decât cu sufixul -umas. Celelalte sufixe sunt folosite rar la formarea termenilor. -umas Derivatele cu sufixul -umas denumesc o însușire, proprietate sau stare generalizată și abstractizată, care decurge din sensul cuvântului de bază, de exemplu: aukštaūgiškumas „modificare a naturii plantelor, manifestată printr-o înălțime neobișnuită” BŽ, dažumas „proprietatea materialului fibros de a atrage coloranții din soluția lor, de a se lega de coloranți și de a se colora în culoarea corespunzătoare” ATŽ, galingumas „capacitatea unei mașini de a efectua o anumită muncă într-un anumit interval de timp” MŽ, imlumas „capacitatea de a se umple cu ceva și de a reține acel lucru în sine” MŽ, jautrumas „indicarea unor mici variații ale concentrației, a unor cantități mici” ChŽ, kapiliarumas „fenomen fizic în care lichidul din apropierea pereților vasului sau din tuburi subțiri se ridică deasupra sau coboară sub nivelul lichidului” MŽ, klampumas „proprietatea unui lichid de a antrena sau de a forma un alt strat în timp ce un strat se deplasează; se explică prin frecarea reciprocă a particulelor” MŽ, lakumas „tendință de a se evapora, de a se sublima” ChŽ, ligotumas „gradul de îmbolnăvire” BŽ, našumas „cantitatea de produse furnizată de un echipament de producție pe unitatea de timp” ChŽ, ortotropiškumas „1. creștere verticală; 2. prezența organelor ortotrope la plantă” BŽ, pelkėtumas „raportul dintre suprafața mlaștinilor și suprafața totală a teritoriului” MŽ, pleiskanotumas „defect al fibrei de lână, al firelor sau al produselor din lână; prezența mătreții în lână sau în țesătura de lână; produsele cu acest defect sunt cenușii și murdare” ATŽ, pūkuotumas „proprietate a țesăturii scămoșate sau plușate; înveliș de suprafață alcătuit din capete verticale sau răsucite ale fibrelor, ridicate din țesături de mașina de scămoșat ori formate prin tăierea urzelii sau bătăturii speciale pentru pluș” ATŽ, radioaktyvumas „dezintegrarea spontană a nucleelor atomice” ChŽ, rūdingumas „abundența minereului” ChŽ, rūgštingumas „concentrația ionilor de hidrogen într-o soluție, de exemplu, aciditatea mediului nutritiv, a sucului celular, a solului; aciditatea se exprimă prin valorile pH” BŽ, „cantitatea de acid activ” ChŽ, „proprietate a unei substanțe (ape, solului) care depinde de cantitatea ionilor de hidrogen prezenți în aceasta” MŽ, sidabriškumas „asemănare a culorii cu culoarea Ag” ChŽ, skalbumas „proprietatea țesăturii de a elibera impuritățile în apă sau în soluția de spălare în timpul spălării; țesăturile din fibre sintetice se spală mai ușor decât cele din fibre naturale” ATŽ, tamprumas „proprietatea unui material de a-și recăpăta forma și dimensiunile inițiale după îndepărtarea forței care a provocat deformarea” ATŽ, „proprietatea unui corp de a-și restabili forma inițială după încetarea acțiunii forței care a provocat deformarea” MŽ, žalumas „defect al mătăsii artificiale sau al mătăsii; nuanță verzuie cauzată de descompunerea incompletă a xantogenatului de celuloză” ATŽ. Și natura cuvintelor de bază determină anumite diferențe de sens; de exemplu, sensul abstract al derivatelor cu teme de bază participiale este legat de acțiunea exprimată de cuvântul de bază. De exemplu: brinkstamumas „tendința de a se umfla” ChŽ, 3* 35 deformabilitate „tendința de a se deforma” ChŽ, capacitate de acoperire „capacitatea vopselei sau a metalului de a forma un strat stabil” ChŽ, capacitate de evaporare „evaporare limită” MŽ, variabilitate „apariția unor trăsături sau proprietăți noi la organisme. Variabilitatea este provocată prin încrucișare, altoire și transferarea plantei în condiții de viață cu totul noi < … >” BŽ, capacitate de mistuire „tendința de a mistui” ChŽ, repetabilitate „repetare” MŽ, permeabilitate „trecerea apei dinspre partea umedă a pielii spre partea uscată la aer” ChŽ, accesibilitate „posibilitatea de a trece, de a circula” MŽ, adaptabilitate „proprietatea organismelor de a reacționa activ și autonom la acțiunea condițiilor externe printr-o restructurare mai mult sau mai puțin amplă a organismului și de a se adapta astfel la noile condiții de mediu” BŽ, capacitate de descompunere „tendința de a se descompune” ChŽ, capacitate de sublimare „tendința de a sublima” ChŽ, inflamabilitate „tendința de a se aprinde” ChŽ; turbiditate „cantitatea de particule tulburi pe unitatea de volum a lichidului” MŽ, ondulație „curbura fibrei de lână după o linie asemănătoare unei sinusoide, care caracterizează finețea lânii; cu cât lâna este mai fină, cu atât ondulația este mai mică și mai frecventă; prin ondulație se numește și răsucirea în spirală a fibrei de bumbac” ATŽ. Peste trei sferturi dintre derivate au baze adjectivale, care nici ele nu au o structură uniformă — pot fi nederivate sau derivate10. Aproape toate derivatele rămase sunt legate derivațional de participii. Doar câteva derivate sunt formate din numerale și substantive. Repartizarea derivatelor după cuvintele de bază este prezentată în tabelul III (vezi pagina următoare). Din tabel reiese că peste trei sferturi (77,1%) dintre derivatele formate din adjective sunt legate derivațional de adjective polisilabice. Se preferă în mod deosebit adjectivele cu sufixele -iškas, -a și -ingas, -a. De altfel, aceste adjective polisilabice cu sufixe sunt formate cel mai adesea din substantive. Căci nu este obișnuit ca denumirile de însușiri cu sufixul -umas să fie formate direct din substantive (în terminologie există doar câteva asemenea derivate); prin urmare, între substantiv și derivatul corespunzător în -umas se interpune un element intermediar — adjectivul. În multe cazuri, de pildă, adjectivele cu sufixul -iškas, -a apar tocmai pentru că sunt necesare denumiri corespunzătoare de însușiri. Acest lucru este destul de evident atunci când derivatele în -iškas, -a au la bază adjective compuse. Deoarece nu se obișnuiește formarea directă a derivatelor în -umas din adjective compuse indeclinabile, de regulă apare și aici elementul intermediar — adjectivul cu sufixul -iškas, -a, de exemplu: daugiareikšmišk-umas STŽ, ilgaamžišk-umas EŽ (cf. ilgaamžystė EŽ), įvairiavaišišk-umas BŽ, lygiavertišk-umas STŽ, vienarūšišk-umas EŽ, žemaičių-umas BŽ. Adjectivele de bază bisilabice derivate și cele polisilabice formate cu desinențe sunt ele însele legate derivațional de verbe (în total, aproape o cincime din toate adjectivele examinate aici). Denumirile de însușiri derivate din asemenea adjective desemnează însușiri și proprietăți care decurg din înclinația sau capacitatea de a efectua anumite acțiuni și din asocierea cu anumite procese. Se pare că adjectivele verbale în sine nu pot satisface pe deplin nevoia de a denumi însușiri care decurg din acțiuni sau procese. De aceea, multe denumiri de însușiri sunt derivate din participii. 10 La stabilirea adjectivelor care sunt derivate și a celor care sunt nederivate, se ține mai mult seama de perspectiva actuală (sincronică) decât în descrierea formării adjectivelor făcută de A. Valeckienė (vezi Lietuvių kalbos gramatika, I, p. 550 și urm.). De exemplu, cuvinte precum apvalus, keblus, stiprus etc. nu sunt puse în legătură derivațională cu apvelti, kibti, stipti și, prin urmare, nu sunt considerate derivate. 36 III lentelė Cuvinte de bază | Numărul derivatelor din dicționare | ATŽ | BŽ | ChŽ | EŽ | FŽ | GŽ | LŽ | MŽ | STŽ | SŽ | TŽ | Numărul total de derivate distincte Cuvinte de bază adjectivale 1) adjective bisilabice a) nederivate, | 6 | – | 8 | 10 | 10 | 13 | – | 5 | 5 | 21 | 7 | 50 b) dintre acestea, internaționale | – | – | – | – | – | 1 | – | – | – | – | – | (1) b) derivate cu sufixe și desinențe | 18 | 7 | 24 | 12 | 15 | 17 | – | 14 | 5 | 19 | 5 | 72 total | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | 122 2) adjective polisilabice a) derivate cu sufixul -iškas | 1 | 20 | 19 | 29 | 3 | 9 | 29 | 5 | 33 | 2 | 17 | 154 b) derivate cu sufixul -ingas | 3 | 5 | 34 | 37 | 7 | 20 | 4 | 12 | 19 | 4 | 13 | 110 c) derivate cu sufixele -uotas, -otas, -ėtas, -ytas, -imas, -inis (-ės) | 11 | 2 | 2 | 3 | 2 | 19 | – | 7 | 2 | – | 5 | 40 d) compuse și prefixate (ne-) | 1 | 2 | 7 | 7 | 5 | 1 | – | 1 | 6 | 1 | 3 | 32 e) derivate cu desinențe și neîmprumutate, | 1 | 10 | 13 | 23 | 12 | 11 | 3 | 9 | 27 | – | 13 | 76 dintre acestea, internaționale, | – | 6 | 11 | 11 | 9 | 1 | 2 | 1 | 15 | – | 9 | (47) total | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | 412 Numărul total de derivate distincte din adjective | | | | | | | | | | | | 534 Cuvinte de bază participiale participii active prezente | – | 3 | 22 | 15 | 3 | 17 | – | 7 | 44 | 3 | 18 | 110 participii active trecute | 1 | – | 1 | 14 | 4 | 2 | – | 1 | 8 | 3 | 7 | 34 participii de necesitate | – | – | – | 6 | 6 | – | – | – | 2 | 1 | 8 | 15 total | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | 159 Alte cuvinte de bază numerale | – | – | – | – | – | – | 1 | – | 1 | – | 1 | 2 substantive | – | – | – | 2 | – | – | – | – | – | – | 1 | 3 Numărul total de derivate cu sufixul -umas | – | – | – | – | – | – | – | – | 1 | – | – | 698 37 Derivatele de acest tip sunt formate din adjective gradabile. Denumirile de însușiri derivate din adjective negradabile sunt excepții rare, de exemplu: artutinumas FŽ, niekinumas TŽ, sąlyginumas TŽ, tolyginumas EŽ, visuotinumas EŽ. Un derivat cu totul aparte, care se distinge și prin formarea sa, este vyresnumas STŽ. Înmulțirea unor asemenea excepții în terminologie nu este nici oportună, nici necesară. La revizuirea terminologiei domeniilor respective și la pregătirea unor noi dicționare de termeni, ar fi util să se renunțe și la acești termeni folosiți în prezent. Derivatele cu sufixul -umas arată că terminologia are o înclinație considerabilă de a se baza pe cuvinte internaționale. Hibrizii formați cu sufixul -umas din adjective reprezintă ceva mai mult de o treime (189 de derivate distincte din 534, adică 35%). Deosebit de mulți hibrizi se află printre adjectivele de bază cu sufixul -iškas, -a (90 din 154 de derivate distincte, adică 58%). Peste o cincime dintre derivatele de acest tip au la bază participii. Majoritatea sunt formate din participii pasive prezente. Mai rar, derivatele sunt formate din participii pasive trecute, iar din participii de necesitate sunt derivate relativ puține. În majoritatea derivatelor, sensul temporal al acțiunii este puternic estompat sau a devenit cu totul imperceptibil. Cuvintele de bază participiale sunt adesea deja adjectivizate; de exemplu, unele dintre ele au grade de comparație, precum: matomas (: matomumas GŽ, SŽ), pakankamas (: pakankamumas STŽ), paperkamas (: paperkamumas TŽ), pataisomas (: pataisomumas STŽ), praeinamas (: praeinamumas MŽ), priklausomas (: priklausomumas EŽ, TŽ), suprantamas (: suprantamumas STŽ), motyvuotas (: motyvuotumas TŽ), pagrįstas (: pagrįstumas STŽ, TŽ), raižytas (: raižytumas SŽ), rangytas (: rangytumas ATŽ), suinteresuotas (: suinteresuotumas EŽ, TŽ), treniruotas (: treniruotumas SŽ), užimtas (: užimtumas EŽ). Din unele asemenea participii sunt derivate și adverbe în -ai. Acestea sunt indicii foarte clare ale adjectivizării participiilor. Totuși, denumirile de însușiri sunt formate și din participii care încă nu pot fi considerate adjectivizate (singurul indiciu al adjectivizării lor ar fi, poate, formarea unor substantive abstracte din ele, dar în acest caz nu se poate recurge la acest criteriu). Unele derivate cu sufixul -umas, puse în legătură cu participiul de necesitate, pot fi explicate cu ușurință și în alt mod, de exemplu: atsitiktinumas STŽ, TŽ, priverstinumas TŽ, sutartinumas SŽ sunt, cel mai probabil, formate nu din participii de necesitate, ci din adjective (atsitiktinis, priverstinis, sutartinis). O asemenea formare este incorectă. Este interesant de remarcat că echivalentele rusești a aproximativ două treimi dintre derivatele formate din participii sunt, la rândul lor, derivate din participii de timp corespunzător. Aceasta arată că terminologia rusă încurajează formarea termenilor lituanieni din participii. Se întâlnesc și termeni traduși morfem cu morfem, de exemplu: išmirkstamumas — намокаемость ChŽ, nuginčijamumas — оспоримость TŽ, pasikartojamumas „repetare” — повторяемость GŽ, MŽ, STŽ, pritaikomumas — применимость STŽ, TŽ, sutankinamumas — уплотняемость GŽ, MŽ, sužadinamumas — возбудимость, возбуждаемость ChŽ, užsiliepsnojamumas — воспламеняемость ChŽ; prilip-tumas — прилиплость GŽ. Din alte tipuri de cuvinte se formează doar câteva derivate izolate. De exemplu, din numerale sunt formate doar pirmumas STŽ, TŽ și vienumas LŽ, iar din substantive — atodangumas GŽ, invalidumas EŽ, TŽ și pamainumas EŽ. 38 -ystė Sufixul -ystė formează al doilea tip, ca productivitate, de derivare a denumirilor de însușiri, însă termenii derivați cu acesta apar în dicționarele de termeni de 11 ori mai rar decât cei din tipul cel mai frecvent, cu sufixul -umas. Majoritatea termenilor derivați sunt termeni din științele sociale (economie, literatură, drept). Aproape o treime dintre termenii derivați de acest tip denumesc domenii științifice sau alte sfere de activitate ori ocupațiile persoanelor desemnate de cuvântul de bază corespunzător, de exemplu: amatininkystė EŽ, LŽ, avininkystė EŽ, bankininkystė EŽ, daržininkystė EŽ, dažininkystė ChŽ, dumblininkystė BŽ, durpininkystė MŽ, fermerytė EŽ, gyvulininkystė EŽ, laivininkystė EŽ, TŽ, medvilnininkystė EŽ, miškininkystė MŽ, piev ininkystė MŽ, sodininkystė BŽ, šilkininkystė EŽ, verslininkystė EŽ, žemdirbystė EŽ, žuvininkystė EŽ, MŽ. Semantic neighbors of these include derivatives of this type denoting the nature of people’s occupations, for example: antrapareigystė EŽ, keliapareigystė EŽ, kišenvagystė TŽ, kyšininkystė TŽ, kustarininkystė „producție casnică” EŽ, novatorystė EŽ, nuomininkystė EŽ, pusininkystė EŽ, streiklaužystė EŽ, vagystė TŽ. Majoritatea acestor termeni derivați sunt formați de la denumiri de persoane cu sufixul -ininkas. Câțiva termeni derivați denumesc curente economice diverse și tipuri de relații sociale, de exemplu: bajorystė EŽ, bevaldystė TŽ, dvivaldystė TŽ, friteraderystė EŽ, grunderystė EŽ, įpėdinystė TŽ, kontrahentystė EŽ, patvaldystė TŽ, pilnavaldystė TŽ, vergvaldystė EŽ, vienvaldystė EŽ, TŽ, visavaldystė EŽ. Termenii derivați rămași denumesc diferite însușiri ale persoanelor sau stări și situații încă și mai diverse. Aceste însușiri decurg, de asemenea, direct din denumirea caracterizatoare a persoanei folosită ca termen de bază, de exemplu: autorystė LŽ, TŽ, bendraautorystė LŽ, TŽ, bendr are daktory stė LŽ, bėžemystė (lipsa de pământ) EŽ, brokd arystė EŽ, daugiažemystė EŽ, daugpatystė TŽ, dvipatystė TŽ, giminystė TŽ, ilgaamžystė EŽ, mažametystė EŽ, TŽ, nauj akurystė EŽ, narystė TŽ, nepilnametystė TŽ, svainystė TŽ, tėvystė TŽ, tolregystė FŽ, trumparegystė EŽ, vaikžudystė TŽ. Toți termenii sunt derivați din substantive. Aproape toate substantivele de bază sunt denumiri de persoane. Denumirile științelor și ale domeniilor de activitate corespunzătoare se formează, de regulă, de la denumiri de persoane după profesie (cel mai adesea acestea au sufixul -ininkas). Uneori, este totuși greu de spus dacă există cu adevărat o astfel de denumire de persoană (de exemplu: dumblininkas „cercetător sau îngrijitor, cultivator de alge”, cf. dumblininkystė „îngrijirea bazinelor naturale cu alge sau cultivarea acestora pentru hrană, medicamente etc., practicată în unele regiuni de coastă” BŽ), ori dacă, având în vedere alți termeni derivați asemănători, se adaugă deja sufixul compus -inin-kystė. Singurul termen format de la o bază care nu denumește o persoană este prabystė GŽ. -ybė După numărul termenilor derivați utilizați în terminologie, acesta este al treilea sufix după -umas și -ystė (41 de termeni derivați). Cea mai mare parte a termenilor derivați cu sufixul -ybė sunt termeni din economie, drept și literatură. Faptul că majoritatea termenilor derivați sunt utilizați în terminologia domeniilor sociale arată că însușirile pe care le denumesc sunt legate de fenomenele vieții sociale. 39 Termenii derivați de acest tip denumesc însușiri sau o anumită stare, situație, la fel ca termenii derivați cu sufixul -umas. Însă însușirile denumite de termenii derivați cu -ybė sunt ceva mai intense și mai concrete și au adesea și nuanța de apartenență. De aceea, o parte dintre termenii derivați de acest tip au dobândit un sens pe deplin concret, putând denumi și lucruri care au însușirea respectivă, de exemplu: atstovybė EŽ, TŽ, nuosavybė EŽ, LŽ, TŽ, vadovybė EŽ, TŽ, vyresnybė TŽ, vyriausybė TŽ. Termenii derivați cu sufixul -ybė se formează de la substantive, adjective și participii. Cuvinte izolate sunt derivate de la numerale, pronume și adverbe. Termenii derivați substantivali se formează și de la denumiri de persoane, de exemplu: asmenybė LŽ, atstovybė EŽ, TŽ, piktadarybė TŽ, pilietybė TŽ, vadovybė EŽ, TŽ, valdininkybė TŽ, precum și de la alte substantive (cel mai adesea cu sens abstract), de exemplu: aplinkybės LŽ, STŽ, aplinkybė TŽ, gerybė EŽ, kiekybė STŽ, pareigybė TŽ, savivaldybė EŽ, tautybė TŽ, valstybė EŽ, TŽ. Adjectivele de la care se formează termenii derivați cu sufixul -ybė sunt, de regulă, gradeabile. De exemplu: individualybė LŽ, ypatybė STŽ, lygybė EŽ, STŽ, TŽ, nelygybė EŽ, STŽ, TŽ, tapatybė STŽ, TŽ, teisybė STŽ, vertybė EŽ, TŽ, visagalybė EŽ. Din punctul de vedere al formării, se disting clar și termenii juridici bevaldininkybė și dv valdinybė. Aceștia sunt termeni derivați formați incorect și nu trebuie să devină modele pentru crearea unor noi forme incorecte. Cuvintele de bază pentru aproximativ o cincime dintre termenii derivați sunt participii. Aproape toate aceste denumiri de însușiri sunt formate de la participii prezente pasive, de exemplu: atsakomybė EŽ, TŽ, atskaitomybė EŽ, TŽ, galimybė STŽ, kilnojamybė (bun mobil) EŽ, neliečiamybė TŽ, nepriklausomybė EŽ, TŽ, priklausomybė EŽ, FŽ, STŽ, TŽ, tikimybė EŽ, MŽ, STŽ. Numai būtinybė EŽ este derivat de la un participiu de necesitate. Termenul derivat skirtybė STŽ, mai puțin transparent din punctul de vedere al formării, poate fi derivat de la un participiu trecut pasiv. Participiile însele au devenit, într-o măsură mai mică sau mai mare, adjective. Termenii derivați daugybė STŽ, kokybė ATŽ, EŽ, STŽ, savybė BŽ, EŽ, STŽ, SŽ, vienybė TŽ au alte teme de bază. Alte sufixe Cu 15 sufixe rămase s-a format doar câte o denumire sau câteva denumiri de însușiri, astfel că rolul lor în terminologie este limitat. Cuvintele derivate din majoritatea acestor tipuri au ca baze adjective, însă derivatele cu sufixele -yba, -urys și cu alte câteva sufixe se bazează pe substantive. Câteva derivate au relații derivative cu numeralele sau pronumele. În total, cu aceste sufixe s-au format 34 de derivate. -ata: lengvata EŽ, TŽ, visata FŽ. -itate: secetă MŽ, bătrânețe EŽ, TŽ. -itate: prioritate EŽ, STŽ, SŽ, TŽ. -iava: lygiava EŽ. -yba: kalnakasyba EŽ, GŽ, laivyba EŽ, SŽ, TŽ, rašvedyba TŽ, sargyba TŽ, sąskait yba EŽ, STŽ, TŽ. -ija: verгija EŽ. -lės: raუპlės „boală a plantelor, în care suprafața afectată a fructului sau a tuberculului seamănă cu o piele râioasă“ BŽ. 40 -mė: sausmė „ariditate, perioadă de secetă“ MŽ. -muo: lygmuo GŽ, MŽ, pradmuo EŽ, purmuo „rocă poroasă; marnă“ MŽ, GŽ, skersmuo GŽ. -ovė: bendrovė TŽ, gerovė EŽ, įvairovė STŽ, vergovė EŽ, vienovė LŽ. -ra: sausra GŽ, MŽ. -sė: spragsė „defect al țesăturii imprimate; pată întunecată cu o dungă deschisă la culoare în mijloc, imprimată în locul respectiv al cilindrului de tipar, unde racleta, îndoită de un corp dur ajuns accidental acolo, nu a îndepărtat cerneala“ ATŽ. Se pare că acest derivat este legat, din punctul de vedere al formării, de substantivul spraga. -uliai: juoduliai „boală cauzată de genul Rhytisma și de alte ciuperci“ BŽ. -uma: majoritate STŽ, TŽ, lungime SŽ, minoritate TŽ, lățime SŽ, umezeală MŽ, răcoare GŽ, totalitate EŽ, STŽ. -urys: vidurys SŽ. Tipurile distincte de formare a substantivelor abstracte diferă considerabil, prin tendințele lor derivaționale, de formarea cuvintelor populare; prin urmare, aici sunt mai puțini și termenii care nu au fost creați special, ci preluați din lexicul neterminologic. Desigur, astfel de termeni pot apărea printre derivatele cu toate sufixele, în special în cazul derivatelor tipurilor nederivate -atis, -mė, -ra, -urys și al unora dintre celelalte. DENUMIRI ALE PERSOANELOR CARE AU O ÎNSUȘIRE NOMINALĂ ȘI DENUMIRI PROFESIONALE Acest grup derivațional cuprinde derivate care denumesc persoane în funcție de ocupația lor sau de o anumită însușire care decurge dintr-un substantiv de bază. O parte dintre derivate denumesc alte lucruri animate și inanimate, al căror substantiv de bază exprimă o trăsătură caracteristică acestora. În prezent, în cercetările privind formarea cuvintelor în limba lituaniană, este obișnuit ca derivatele analizate aici să fie împărțite în două grupuri derivaționale – denumiri ale persoanelor care au o însușire nominală și denumiri ale persoanelor după profesie¹¹. Totuși, se pare că ar fi mai bine ca ambele tipuri de derivate să fie considerate membre ale unui singur grup derivațional. Ele sunt strâns legate prin derivarea comună (natura cuvintelor de bază și afixele derivaționale) și prin sensul derivațional comun — denumirea după o însușire caracteristică (profesia sau ocupația este, la urma urmei, tot o trăsătură caracteristică a persoanei). În plus, toate denumirile de persoane după profesie sunt derivate ale unui singur tip derivațional din limba literară (sufixul -ininkas, -ė). Același sufix formează și tipul derivațional cel mai productiv din limba literară pentru denumirile persoanelor care au o însușire nominală. Adesea, aceeași formă derivată poate denumi atât o persoană care desfășoară în mod regulat o anumită muncă sau activitate, cât și o persoană care lucrează întâmplător, temporar. O parte dintre derivatele tipurilor derivaționale cele mai productive pentru denumirile de agenți și denumirile persoanelor care au o însușire verbală prezintă diferențe de sens similare. De aceea, în această lucrare, denumirile persoanelor după profesie și denumirile persoanelor care au o însușire nominală sunt analizate ca un singur grup derivațional. Derivatele acestui grup pot fi împărțite după sens astfel: 1) denumiri de persoane în funcție de ocupație, 2) alte denumiri de persoane, 3) denumiri de animale, 4) denumiri de lucruri inanimate (obiecte). Aici, ca și în mod obișnuit în formarea cuvintelor din limba lituaniană, nu sunt incluse printre denumirile persoanelor care au o însușire nominală denumirile după origine și apartenență, precum și denumirile de locuri, deși, prin natura lor semantică generală, acestea nu sunt nici ele deosebit de îndepărtate de grupul analizat. 11Această clasificare este folosită în lucrările lui V. Urbutis. Vezi Lietuvių kalbos gramatika, I, p. 340 și 406. 41 Acest grup cuprinde 323 de derivate prezentate în dicționarele de termeni, formate cu 46 de sufixe. Totuși, doar 3 tipuri derivaționale sufixale se remarcă printr-o productivitate mai mare. Acestea sunt sufixele -ininkas, -ė, -inis, -ė, -ainis, -ė. Cu aceste sufixe sunt formate două treimi din toate denumirile persoanelor care au o însușire nominală și ale persoanelor după profesie. Cel mai mare număr de derivate îl are sufixul -ininkas, -ė (aproximativ 40% din toate derivatele acestui grup). -ininkas, -ė Derivatele acestui sufix formează două grupe semantice — denumiri de persoane în funcție de ocupație și alte denumiri ale persoanelor care au o însușire nominală. Majoritatea derivatelor sunt denumiri de persoane în funcție de ocupație, de exemplu: amatininkas EŽ, apybraižininkas LŽ, apsakymininkas LŽ, brigadininkas EŽ, bujerininkas SŽ, dailininkas, -ė LŽ, darbininkas EŽ, GŽ, TŽ, desantininkas SŽ, didmenininkas EŽ, diskininkas SŽ, finansininkas EŽ, grandininkas EŽ, imtynininkas SŽ, įrankininkas EŽ, krepšininkas SŽ, kronikininkas LŽ, maratonininkas SŽ, muitininkas EŽ, parašiutininkas SŽ, pasakininkas LŽ, perforatorininkas EŽ, prekybininkas EŽ, prozininkas LŽ, remontininkas MŽ, rutulininkas SŽ, sandėlininkas EŽ, slalomininkas SŽ, slidininkas SŽ, startininkas SŽ, statybininkas EŽ, stendininkas SŽ, svarstininkas STŽ, šachtininkas GŽ, šuolininkas SŽ, tabelininkas MŽ, tinklininkas SŽ, verslininkas EŽ. Cuvintele de bază ale denumirilor de persoane în funcție de ocupație exprimă cel mai adesea obiectul sau rezultatul acelei ocupații, de exemplu: augalininkas BŽ, boksininkas SŽ, futbolininkas SŽ, geonutraukininkas GŽ, geodezininkas MŽ, metraštininkas LŽ, sąskaitininkas EŽ, TŽ, teisininkas TŽ, vairininkas STŽ, SŽ. Mai rar, cuvântul de bază exprimă locul de desfășurare a ocupației, de exemplu: kasininkas EŽ, krautuvininkas EŽ, sandėlininkas EŽ, šachtininkas GŽ, vartininkas SŽ, sau natura ocupației, de exemplu: antraeilininkas EŽ, namudininkas EŽ, TŽ, pamainininkas EŽ, pusininkas EŽ, savaitininkas EŽ, vienetininkas EŽ, TŽ. Aproximativ o treime dintre derivate sunt alte denumiri ale persoanelor care au o însușire nominală. Și aici majoritatea sunt denumiri de persoane, însă derivatele acestui grup nu indică de regulă ocupația persoanei, ci desemnează în general posesia a ceva, apartenența la cineva sau la ceva, legătura cu ceva, înclinația spre ceva și alte însușiri, de exemplu: akcininkas EŽ, TŽ, artelininkas EŽ, bankininkas EŽ, baudžiauninkas EŽ, baudžiavininkas EŽ, bendrininkas TŽ, bendruomenininkas EŽ, biržininkas EŽ, bylininkas TŽ, činšininkas EŽ, TŽ, čyžininkas EŽ, dalininkas EŽ, dešimtininkas EŽ, duoklininkas EŽ, dvarininkas EŽ, įmonininkas EŽ, indėlininkas EŽ, TŽ, kaltininkas TŽ, kyšininkas TŽ, koncesininkas EŽ, TŽ, kontrabandininkas EŽ, kooperatininkas EŽ, lažininkas EŽ, nepriemokininkas EŽ, TŽ, nuomininkas EŽ, TŽ, pajininkas TŽ, pavienininkas EŽ, TŽ, pensininkas EŽ, TŽ, pravaikštininkas EŽ, TŽ, priešininkas TŽ, privatininkas EŽ, TŽ, prizininkas SŽ, rekordininkas SŽ, rentininkas EŽ, sąjungininkas TŽ, savininkas EŽ, TŽ, skolininkas EŽ, TŽ, smurtininkas TŽ, streikininkas EŽ, šeimininkas EŽ, tarpininkas EŽ, TŽ, viršininkas EŽ, STŽ, TŽ. Doar câteva derivate denumesc diverse obiecte, de exemplu: laidininkas FŽ, STŽ, pažodinininkas LŽ, pėstininkas SŽ (șah, sens figurat), posmininkas „fir răsucit sau dublat, puternic, care leagă transversal un mănunchi paralel de fire de in în 10 posmus și un mănunchi de fire de bumbac în 7 posmus” ATŽ. 42 Cel mai adesea, derivatele de acest tip sunt formate de la substantive, însă există puține derivate care se bazează pe adjective, numerale și pronume, de exemplu: bendrininkas TŽ, nelaidininkas FŽ, pavienininkas EŽ, TŽ, pažodinininkas LŽ, pėstininkas ŠŽ, privatininkas EŽ, TŽ; dešimtininkas EŽ, pirmiininkas ŠŽ, TŽ; savininkas EŽ, TŽ. Temele de bază coincid mai adesea cu rădăcinile cuvintelor de bază, cf.: darbininkas EŽ, TŽ, matininkas MŽ, pievininkas MŽ, yrininkas ŠŽ, viršininkas EŽ, STŽ, TŽ. Cu toate acestea, temele unei părți considerabile a derivatelor au prefixe și sufixe, iar unele sunt chiar compuse, de exemplu: apžvalgininkas LŽ, pasakėtininkas LŽ, pernuomininkas TŽ, posėdininkas TŽ, pramonininkas EŽ, superlaidininkas FŽ; baudžiavininkas EŽ, krautuvininkas EŽ, lenktynininkas ŠŽ, statybininkas EŽ, vienetininkas EŽ, TŽ; dviratininkas ŠŽ, kirtavietininkas GŽ, laikraštininkas LŽ, tausosakininkas LŽ etc. Derivatele cu sufixul -ininkas, -ė se bazează cel mai adesea pe cuvinte pur lituaniene, dar sufixul se poate atașa cu ușurință și la cuvinte internaționale sau de altă origine străină, cf.: barjerininkas ŠŽ, eksportininkas EŽ, frachtininkas EŽ, TŽ, importininkas EŽ, kalambūrininkas LŽ, spiningininkas ŠŽ etc. În derivare se elimină terminația cuvântului de bază -ija, de exemplu: akcininkas EŽ, TŽ (: akc-ija), geodezininkas MŽ (: geodez-ija), koncesininkas EŽ, TŽ (: konces-ija), pensininkas EŽ, TŽ (: pens-ija), cf. și kooperatininkas EŽ (: kooperac-ija, kooperat-yvas). Uneori, derivatele au varianta scurtă a sufixului -inkas, de exemplu: šulininkai (puțuri) GŽ, sau -ninkas, de exemplu: baudžiauninkas EŽ. Însă neologismele se formează de obicei cu varianta completă a sufixului -ininkas, cf.: didmenininkas EŽ, įmonininkas EŽ, lenktynininkas ŠŽ, pamainininkas EŽ, pavienininkas EŽ, TŽ, pramonininkas EŽ etc. Dicționarele de termeni nu prezintă aproape deloc derivatele de gen feminin, însă aceasta nu înseamnă că în știință și în alte domenii se folosesc numai derivate de gen masculin. Așadar, această practică a dicționarelor de termeni nu reflectă situația reală din limbă. Merită să ne întrebăm serios dacă este oportun ca și pe viitor, în asemenea cazuri, termenii să fie prezentați numai la genul masculin. -inis (-iai), -ė Majoritatea derivatelor de acest tip sunt de genul masculin, iar cele mai multe sunt denumiri diverse din sistematica animalelor și a plantelor. În terminologie, toate aceste derivate sunt la plural, iar pentru această lucrare au fost toate selectate din „Dicționarul termenilor de geologie și geografie fizică” al lui V. Gudelis. Sunt în principal termeni de paleontologie. De exemplu: apgaubtiniai (Tunicata), liežuvėliniai (Ligulatae), nuovaliniai, placentiniai (Eutheria), spyniniai (Articulata), stuomeniniai (Cormophyta), žiūželiniai (Flagellatae). Substantivele sunt cel mai adesea cuvintele de bază ale acestor termeni. Ele denumesc fie un reprezentant mai caracteristic al grupului, de exemplu: arkiniai (Equidae), kiauliniai (Suina), pataisiniai (Lepidophyta), fie o parte caracteristică a corpului, de exemplu: sterbliniai (Marsupialia), straubliniai (Proboscidea), stuburiniai (Vertebrata), šarviniai (Ostracodermi), fie un lucru mai cunoscut, asemănător cu vreun reprezentant al grupului, de exemplu: gniužuliniai (Thallophyta), laivukiniai (Nautiloidea), sau alte caracteristici, de exemplu: nelygiaraumeniniai (și nelygiaraumeniai). 43 Temele de bază ale aproape unei treimi dintre derivate sunt de origine nelituaniană — acestea sunt diverse teme de cuvinte internaționale, de exemplu: chordiniai (Chordata), psilofitiniai (și psilofitai). Se pare că o parte considerabilă dintre asemenea derivate nu au deloc cuvinte de bază folosite separat în terminologia lituaniană. În acest caz, derivatele sunt probabil formate direct de la termenii latini corespunzători, de exemplu: anapsidiniai (Anapsida), baragvanatiniai (Baragwanathiales), benetitiniai (Bennettitales), diapsidiniai (Diapsida), euriapsidiniai (Euryapsida), kordaitiniai (Cordaitales), lepidodendriniai (Lepidodendrales), sinapsidiniai (Synapsida), terapsidiniai (Therapsida). Dintre derivatele examinate se distinge banginiai (Cetacea), care, deși are același sufix, este preluat ca membru al sistematicii animalelor sub forma pluralului denumirii unui animal individual. Cuvântul banginis este, desigur, un derivat de acest tip derivațional. Un sfert dintre derivatele de acest tip denumesc diverse lucruri neînsuflețite; cele mai multe sunt folosite în terminologia sportivă, de exemplu: akiniai, futboliniai, kampinis, krepšinis, rankinis, skersinis, tinklinis. Și cuvintele de bază ale acestor derivate sunt cel mai adesea substantive. Doar câteva derivate sunt formate de la adjective, de exemplu: akuotinis „răsad altoit: răsad cu un mugure altoit prins” BŽ, gulstinis GŽ, skersinis SŽ, šaltinis GŽ, MŽ, EŽ, FŽ, LŽ, STŽ. Derivatele de gen feminin denumesc diverse lucruri neînsuflețite. Substantivele lor de bază indică un loc caracteristic lucrului denumit de derivat, de exemplu: krantinė MŽ, SŽ, kuprinėje SŽ, palapinę EŽ, SŽ, sostinę TŽ, žoninę GŽ; sau materialul din care este făcut lucrul sau părțile unei structuri, de exemplu: grandinė MŽ, GŽ, SŽ, ChŽ, FŽ, STŽ, stiklinės „vase de laborator din sticlă, de diverse dimensiuni” ChŽ; sau scopul, de exemplu: dugninė „vezi meškerė” SŽ, lopšinė LŽ, pirštinė SŽ etc. O parte dintre derivatele folosite în terminologia botanică sunt denumiri ale soiurilor de pomi fructiferi sau ale fructelor acestora, de exemplu: butelinės „pere alungite, cu pielița de culoare galben-verzuie sau galbenă, acoperită în întregime sau în mare parte de rugină brună-închisă sau brun-roșiatică <…>”, kiaušininės „soiuri de prune ale căror fructe au o formă mult ascuțită spre codiță și o pulpă moale”, kremzlinės „soiuri de cireșe cu pulpă fermă și tare, iar sâmburii sunt colorați sau incolori”, muskatinės „pere de vară sau de toamnă, mici ori mijlocii, de forme variate, mai ales alungite, cu aromă puternică de muscat, de exemplu, Muscat de Septembrie”, sviestinės (Berės) „soiuri de pere a căror pulpă, când fructele sunt coapte, amintește de consistența untului”, širdinės „soiuri de cireșe cu pulpă moale, iar sucul fructelor este colorat sau incolor <…>”, taukinės „pere mijlocii sau mari, alungite ori rotunjite, cu pulpă fondantă sau semifondantă”, vengrinės „soiuri de prune cu fructe alungite, ascuțite la capete, cu pulpă tare și zaharoasă și sâmbure plat, cu vârfuri ascuțite”. Majoritatea derivatelor sunt formate de la substantive comune, de exemplu: daržinė SŽ, kraštinė STŽ, rėtinė STŽ, stoginė SŽ etc., însă câteva derivate se bazează pe substantive derivate, de exemplu: klostinė „defect de țesătură; porțiune a țesăturii nedivizată din cauza unei cute formate (neimprimată, neapretată, nearsă etc.)” ATŽ, pelėsinė „defect de țesătură; porțiune cenușie a țesăturii, vopsită necorespunzător deoarece țesătura, cât timp era vopsită, a stat multă vreme udă și a fost atacată de mucegai” ATŽ. O parte dintre derivate se bazează pe adjective. Ele denumesc diverse obiecte care au caracteristicile exprimate de adjectivele de bază, de exemplu: gulstinė SŽ, įžambinė STŽ, palaidinė SŽ, statinė SŽ, šakotinė SŽ, nuolaidinė GŽ, skersinė GŽ. Un singur termen, dešimtinė EŽ, este format de la un numeral. 44 -ainis, -ė Acesta este al treilea tip de formare a denumirilor de posesori ai unei caracteristici nominale în privința productivității, însă formațiile derivative care îi aparțin sunt de 7 ori mai puține decât formațiile cu sufixul -ininkas, -ė. Formațiile derivative denumesc tipuri de materiale naturale (cel mai adesea de roci), de exemplu: briaunainis GŽ, kriauklainis GŽ, paplokštainis GŽ, ragainis GŽ, smiltainis ChŽ, GŽ, tip de strat superior al solului, de exemplu: šilainė MŽ, GŽ, žvirgždinė MŽ. Câteva formații derivative servesc drept denumiri în sistematica animalelor și plantelor, de exemplu: ginkainiai (Ginkgophyta) GŽ, maurabraginiai (Charophyta) GŽ, papartainiai (clasa Filicales) GŽ, sagainiiai (Cycadophyta) GŽ. Celelalte formații derivative denumesc diverse obiecte concrete, de exemplu: jėgainė EŽ, FŽ, MŽ, kampainis STŽ, SŽ, sniegalainė GŽ. O parte mai mare a formațiilor derivative este creată din substantive. Un sfert dintre formațiile derivative se bazează pe adjective, de exemplu: gulstainis FŽ, įstrižainė SŽ, paplokštainis GŽ, pilkainis GŽ, skersainis GŽ. Alte sufixe Un grup întreg (43) de sufixe pentru denumiri de posesori ai unei caracteristici nominale formează tipuri relativ puțin productive. Pentru majoritatea acestora (30) se folosesc doar câte 1–2 formații derivative. În total, cu aceste sufixe s-au format 103 formații derivative. -alas: baltalas ChŽ, nimic STŽ, TŽ, grăsimi BŽ, ChŽ, fir cu plumb FŽ, MŽ, uree BŽ, ChŽ, vergea MŽ, SŽ. -aras: tufiș GŽ, MŽ. -eivis, -ė: oreivis SŽ. Deși acest sufix nu este menționat în lucrările de derivare a cuvintelor din limba lituaniană, el poate fi totuși distins sincronic. În terminologia analizată se folosește această singură formație derivată, însă în limba literară există și altele. Formațiile derivative aparțin grupului denumirilor de persoane după ocupație. -eklis: defileu GŽ. -ena: galvena „fructul inului — capsulă” BŽ, kregždenos „pătarea frunzelor cauzată de ciuperca Corynespora melonis Lind” BŽ, rankena MŽ, STŽ, SŽ. -ărie: poveste spusă LŽ. -eală: material, -ului BŽ, EŽ, FŽ, GŽ, LŽ, MŽ, STŽ, TŽ. -(iau)jas: pusiauja SŽ. -ie: materie primă, -ei ChŽ, EŽ. -yba: sodyba EŽ. -uri: furaje verzi MŽ. -ietis: kolūkietis EŽ, olimpietis SŽ, pasienietis SŽ, pilietis TŽ, užsienietis TŽ, valstietis EŽ. O bună parte dintre derivatele de acest tip denumesc persoane după locul lor de origine și de reședință, însă derivate precum olimpietis etc. sunt strâns legate de denumirile persoanelor care posedă o însușire exprimată printr-un substantiv. -ică: tăietoare de scurtat SŽ. -itor: pui SŽ, separator GŽ, STŽ, numitor STŽ. -ilas: ratilas (în jurul soarelui, lunii) GŽ. -il: hidrogen ChŽ, GŽ, SŽ. -ime: cerc SŽ, gluten BŽ, pulpă BŽ, lichiditate ChŽ, densități ChŽ. -ymas: proteină, -ai BŽ, ChŽ, stūrymas ChŽ, GŽ. -yna: lentyna GŽ. -inys: fântână GŽ, MŽ, valinys GŽ, žabinys MŽ, žirginys BŽ. -iokas: vidutinokas (țăran mijlocaș) EŽ. -(i)ukas: gulstinukas „pom fructifer pitic, cu ramuri culcate, care se întind de-a lungul solului <…>“ BŽ, ketvertukas „grup de patru cromozomi, care se formează după două diviziuni nucleare succesive, în timpul diviziunii reducționale (meiozei)“ BŽ, 45 lipniukas „parte a polinarului <…> care secretă un lichid lipicios, cu ajutorul căruia polinarul se prinde de corpul insectei” BŽ, laukinukas „pom fructifer tânăr necultivat, crescut din sămânță sau pe cale vegetativă <…>” BŽ, riestukas „tip de inflorescență monopodială, ale cărei ramificări se desfășoară într-un singur plan, iar ramurile sunt orientate mereu în aceeași parte — spre dreapta sau spre stânga <…>” BŽ, savaiminukas „puiet crescut de la sine din sămânță, fără îngrijirea silvicultorilor” BŽ, sėjinukas „puiet crescut din sămânță, care este apoi transplantat în locul permanent” BŽ, sėkliukas „plantă cultivată pentru semințe (sfeclă roșie, sfeclă de zahăr), cât timp este încă tânără; mai târziu crește și devine plantă producătoare de semințe” BŽ, sodinukas „puiet transplantat din pepinieră sau crescut din fructe plantate (de exemplu, de stejar, de nuc)” BŽ. Derivatele sėjinukas, sodinukas pot fi formate și de la verbe. În acest caz, ar fi derivate cu sufixul -inukas și ar aparține categoriei denumirilor de purtători ai unei însușiri verbale. -kis: medie EŽ, FŽ, STŽ. -lys: ace BŽ. -mė: intersecție STŽ. -mena: mărunțiș EŽ, sausmena „zonă care nu este irigată în cadrul unei suprafețe irigate <…>” MŽ. -muo: ecuator GŽ, MŽ, purmuo GŽ, MŽ, cifră EŽ, diametru GŽ, STŽ. -očiai: copitate (Ungulata) GŽ, ŠŽ. -ojas(-us): durpojas ChŽ, GŽ, MŽ, filmojus „substanță care formează o peliculă” ChŽ, kaučiukojas ChŽ, sėklojas „plantă cultivată pentru semințe” BŽ, uolojas GŽ. -okšlis: putokšlis ChŽ, riebokšlis MŽ, ŠŽ. -okšnis: dervokšnis GŽ. -onas: dirvonas EŽ, MŽ. -orius: ūsorius ŠŽ. -ovė: societate EŽ, legume BŽ, mânecă STŽ, verslovė ChŽ, EŽ. -tė: lamă ŠŽ. -uliai: animale domestice EŽ. -umynai: kartumynai BŽ. -ūnas: gyvūnas GŽ, lapūnas BŽ, mišrūnas BŽ, pareigūnas EŽ, pirmūnas EŽ, TŽ, plėšrūnas ŠŽ, ristūnas ŠŽ, senūnas TŽ, skalūnas ChŽ, GŽ, MŽ, žymūnas ŠŽ. -ūnė: galūnė STŽ, viršūnė BŽ, STŽ. -uočiai: lapuočiai BŽ, spygliuočiai (Coniferae) BŽ, GŽ, spinduliuočiai GŽ, šarvuočiai (Dasypodidae) GŽ. -uolis: aistruolis „sporto entuziastas“ ŠŽ, atsparuolis GŽ, grynuolis ChŽ, GŽ, spart[u]olis EŽ, stipruolis ŠŽ, žieduolis GŽ. -u onys: pirmuonys (Protozoa) GŽ. -uotė: rainuotė ŠŽ, sparnuotė STŽ, vaškuotė STŽ. O parte dintre formațiile cu sufixe menționate aici sunt preluate din lexicul neterminologic. Acest lucru este valabil pentru formațiile cu sufixele -(i)aga, -aras, -inys, -yna, -orius și pentru unele altele. Aceste tipuri de formare a cuvintelor nu sunt productive nici în limba literară. Totuși, unele dintre celelalte tipuri, deși au puține formații, au dat totuși și creații lexicale noi; cf. formațiile cu sufixele -ilis, -očiai, -ojas(-ojus), -(i)ukas, -uočiai etc. Sensul unor termeni este figurat, de exemplu: „vienuolis” MŽ, care denumește un dispozitiv hidrotehnic destinat reglării scurgerii apei din iazuri și alte corpuri de apă. Este vorba de un calc semantic evident după termenul corespunzător din limba rusă „монах”. DIMINUTIVE Diminutivele, dintre care în terminologia domeniilor examinate sunt 256, au baze substantivale și denumesc cel mai adesea același lucru ca și cuvintele lor de bază. Însă lucrurile denumite prin formații diminutivale sunt, de regulă, mai mici decât lucrurile de aceeași specie denumite prin substantivele de bază. O parte dintre formații 46 fie nu au deloc sens diminutival, fie acesta cel puțin nu se evidențiază drept principalul sens asociat formării. Astfel de derivați denumesc de obicei lucruri diferite de cele desemnate de cuvintele lor de bază și alcătuiesc așa-numitele diminutive cu sens special. În limba literară, o parte dintre diminutive exprimă și evaluarea obiectului desemnat de cuvântul de bază, precum și sentimentele asociate acestuia. În terminologie se evită emotivitatea și expresivitatea, astfel că diminutivele sunt aici mult mai puțin răspândite decât în limba literară în general. Aceasta este o categorie de formare a termenilor de dimensiune medie (după numărul de derivați). Majoritatea (55%) termenilor diminutivali lituanieni sunt formați cu sufixul -elis, -ė. Un număr considerabil mai mic (27%) de termeni este format cu sufixul -ėlis, -ė. În formarea diminutivelor, aceste sufixe se completează reciproc, deoarece numai împreună pot acoperi întreaga varietate a substantivelor de bază. Termenii diminutivali sunt, de regulă, derivați ai acestora (mai mult de patru cincimi). Dintre celelalte sufixe se disting într-o oarecare măsură și -(i)ukas și -utė (aproximativ 15% din totalul derivaților). Celelalte 4 sufixe au doar câțiva derivați atestați în dicționarele examinate. -elis, -ė O parte mai mare dintre diminutivele cu sufixul -elis, -ė denumește aceleași lucruri ca substantivele lor de bază. Totuși, lucrurile desemnate de aceste diminutive sunt mai mici sau chiar foarte mici. Prin urmare, sensul principal al termenilor diminutivali cu sufixul -elis, -ė este diminutival. De exemplu: akštelė STŽ, SŽ, aselė GŽ, banelis SŽ, bokštelis SŽ, borteliai SŽ, dangtelis BŽ, STŽ, dirželis SŽ, duobelė SŽ, durelės STŽ, gairelė SŽ, gaubtelis STŽ, gojelis SŽ, graibštelis SŽ, grąželis BŽ, grindelės SŽ, griovelis MŽ, grotelės MŽ, STŽ, gurbėlis SŽ, juostelė STŽ, SŽ, kaištelis STŽ, kartelė SŽ, knatelis ATŽ, knygelė EŽ, kotelis BŽ, SŽ, kryželis GŽ, kuodelis ATŽ, kuokštelis ATŽ, lakšteliai BŽ, lapelis BŽ, EŽ, LŽ, STŽ, lazdelė SŽ, lentelė SŽ, mazgeliai ATŽ, mentelė ChŽ, STŽ, SŽ, miestelis EŽ, miglelė SŽ, narvelis FŽ, GŽ, plėvelė ChŽ, FŽ, MŽ, STŽ, plokštelė ChŽ, FŽ, STŽ, SŽ, plutelė GŽ, MŽ, rūkelis GŽ, šamtelis SŽ, skiautelės ATŽ, skylėlės BŽ, spyg lelis BŽ, stalelis GŽ, stovelis SŽ, šaknelė BŽ, upelis GŽ, MŽ, vamzdelis FŽ, STŽ, SŽ, vėjelis SŽ, vytelė BŽ. Alți derivați de acest tip denumesc lucruri specifice, iar legătura semantică cu cuvintele de bază este destul de îndepărtată. În acest caz, sensul derivaților este figurat. De exemplu: barzdelė „mănunchi de perișori de pe corolă sau caliciu” BŽ, dalelė „denumire uzuală pentru particula elementară și coloidală” ChŽ, FŽ, STŽ, gardelė „cel mai mic cristal; modul de dispunere a atomilor în cristal” ChŽ, FŽ, GŽ, STŽ, kuokeliai „microsporofilele plantelor cu flori (< … >, care produc polen” BŽ, laivelis (pentru încălzire) ChŽ, laukelis SŽ (pentru șah și dame), mastelis „raportul dintre lungimea unei linii de pe o hartă, un plan sau un desen și lungimea reală a locului sau obiectului reprezentat” MŽ, SŽ, STŽ, piestelė „partea feminină a florii, alcătuită din unul sau mai multe carpele concrescute” BŽ, porėlė „defect al țesăturii; dungă formată din două fire nedespărțite de firele celeilalte sisteme” ATŽ, skarelė „membrană plată care acoperă grupurile de sporangi de pe frunzele multor ferigi” BŽ, skiepelis „plantă tânără cultivată și crescută prin altoire, destinată transplantării în locul permanent de creștere (material săditor)” BŽ, sruogelės „deșeuri de producție; segmente de fir de o sută de metri, pliate în laborator, cu ajutorul unor dispozitive de pliere, din fuse sau bobine de probă, în gheme și supuse încercărilor de laborator prevăzute pentru acestea privind numărul, rezistența, alungirea sau alte caracteristici < … >“ 47 ATŽ, šluotelė „inflorescență conică sau piramidală, a cărei axă principală este foarte alungită și produce o serie de ramuri care se ramifică la rândul lor, iar ramificațiile cele mai mici sunt de tip racem, de exemplu, la ovăz, paius și liliac” BŽ, tiltelis „atom, grup, vas de legătură” ChŽ, žvynelis „frunzișor mic, plat, metamorfozat, aflat la marginea inflorescenței” BŽ. Cuvintele de bază ale derivaților de acest tip sunt substantive bisilabice. Majoritatea acestor substantive denumesc diverse obiecte și doar câteva desemnează animale (musė, stinta, žirgas), fenomene naturale (migla, rūkas, vėjas) sau concepte abstracte (dalis, mastas, vaizdas). Derivații sunt de obicei de același gen cu substantivele lor de bază; singura excepție este upelis12 GŽ, MŽ. -ėlis, -ė Derivatele cu sufixul -ėlis, -ė au același sens ca derivatele cu -elis, -ė, tipul cel mai productiv din această categorie. Totuși, termenii formați cu acest sufix sunt de două ori mai puțini. Majoritatea derivatelor au sens diminutival. De exemplu: ankštarėlė BŽ, apsakymėlis LŽ, atramėlė SŽ, bertuvėlė ChŽ, ežerėliai GŽ, gaubtuvėlis BŽ, STŽ, įlankelė GŽ, kaladėlė STŽ, kilimėlis SŽ, krautuvėlė EŽ, latakėlis MŽ, mėgintuvėlis ChŽ, pagalvėlė SŽ, pakopėlė MŽ, parašiutėlis SŽ, pylimėlis MŽ, pumpurėlis BŽ, rankenėlė STŽ, SŽ, riešutėlis BŽ, ritinėlis STŽ, sėdynėlė SŽ, šepetėlis STŽ, vagonėlis GŽ, MŽ, velenėlis MŽ, STŽ, SŽ, vėliavėlė STŽ, SŽ. Alte derivate cu acest sufix denumesc diverse lucruri concrete, specifice. Relațiile lor semantice cu cuvintele de bază nu sunt directe. De aceea, ele nu au un sens diminutival, ci așa-numitul sens special. De exemplu: akmenėlis „aliaj de lantanide și fier, folosit la brichete” ChŽ, ašarėlė „biluță metalică” ChŽ, gyvatėlė (figură de schi) SŽ, kamuolėlis „tip de inflorescență cimosa, ale cărei flori sunt atât de strâns grupate încât formează o sferă” BŽ, liežuvėlis „membrană transparentă întâlnită pe frunzele gramineelor și rogozurilor, la limita dintre limb și teacă” BŽ, malūnėlis (gimnastică) SŽ, obuolėlis „fruct mic, în formă de măr, de exemplu, cel al scorușului” BŽ, veduoklelė „tip de inflorescență monopodială, a cărei ramificare se desfășoară într-un singur plan, iar direcția ramurilor alternează de la un nivel la altul, când spre dreapta, când spre stânga, de exemplu, vilkdalgio (Iris)” BŽ. Substantivele de bază ale derivatelor cu acest sufix sunt polisilabice (au mai mult de două silabe) și toate au sens concret. Derivatele au același gen ca și cuvintele lor de bază. -(i)ukas, -ė Derivatele cu sufixul -(i)ukas, -ė au aceleași sensuri ca formațiile tipurilor mai productive analizate anterior. Totuși, în terminologie se folosesc de cinci ori mai puține decât derivatele cu -elis, -ė, cel mai productiv tip de diminutive. Puțin peste jumătate dintre derivate au sens diminutival. De exemplu: batukai SŽ, kamuoliukas SŽ, kryžiukai STŽ, ratukas STŽ, rutuliukas SŽ, skrituliukas SŽ, staliukas GŽ, STŽ, šepetukas ChŽ, šuoliukas SŽ. 12 Acest derivat poate fi legat, din punctul de vedere al formării, de cuvântul dialectal upis; în acest caz, nici el nu ar constitui o excepție. 48 Sensul altor derivate nu este legat direct de cuvintele de bază. Ele denumesc lucruri neînsuflețite specifice. De exemplu: gaidukas (al puștii) ŠŽ, garbanukai (nori) GŽ, gyvatukas „țeavă îndoită; burghiu spiralat” MŽ, GŽ, ChŽ, kačiukas „inflorescență de flori staminate, pufoasă în timpul răspândirii semințelor, ca un pisoi, de exemplu la salcie sau plop” BŽ, startukai (pantofi ușori de atletism) ŠŽ, stepukas (Apocynum Sibiricum) „plantă perenă fibroasă < … >“ ATŽ, vaisiukas „membru al fructului compozit sau agregat” BŽ. Derivatele în -ybiškai se raportează atât la substantive bisilabice, cât și la cele polisilabice. Cuvintele de bază denumesc de obicei diverse lucruri neînsuflețite, deși există și derivate ale căror substantive de bază denumesc animale sau chiar concepte abstracte. Majoritatea derivatelor au același gen ca și cuvintele lor de bază, însă există și derivate al căror gen diferă de cel al substantivelor de bază (de exemplu: garbanukai GŽ, gyvatukas ChŽ, GŽ, MŽ, kačiukas BŽ, stepukas ATŽ). Acest lucru este caracteristic diminutivelor cu sens special. Este de remarcat că aproape toate derivatele de acest tip folosite în terminologie sunt de genul masculin (singura excepție este derivatul raginukė ChŽ, GŽ, însă și acesta poate fi considerat o denumire a unei persoane care posedă o anumită însușire). În dicționarele de termeni sunt atestate doar 28 de derivate cu acest sufix. În funcție de caracterul dur sau moale al consoanei finale a temei cuvântului de bază, acestea se distribuie astfel: în cazul a 14 derivate și al cuvintelor lor de bază, consoanele finale ale temei sunt moi (de exemplu: dvīkeliukas ŠŽ, elniukai GŽ, kapliukas ŠŽ, nuliukai STŽ, trikeliukas ŠŽ); 4 derivate, la fel ca și cuvintele lor de bază, au o consoană finală dură a temei (de exemplu: batukai ŠŽ, garbanukai GŽ, ratukas STŽ, startukai ŠŽ); în cazul a 7 derivate, consoana finală a temei este dură, iar în cuvintele lor de bază este moale (de exemplu: gaidukas ŠŽ, gyvatukas ChŽ, GŽ, MŽ, rėtukas ŠŽ, skėtukas BŽ); iar în 3 derivate, consoana finală moale a temei corespunde consoanei dure din cuvintele de bază (de exemplu: kakliukas STŽ, kauliukas BŽ, STŽ, staliukas GŽ, STŽ). Din datele prezentate nu se pot deduce tendințe derivative mai clare. Nici în formarea derivatelor de acest tip din limba literară nu există o regularitate deplină, deși acolo se observă tendințe mai clare13. -utė Derivatele de acest tip sunt și mai rare în terminologie — în dicționarele examinate sunt atestate doar 10. Mai des au un sens special, de exemplu: akutės „mici cavități într-un material dur” ChŽ, akutė „1. mugur tânăr, în dezvoltare, în axila frunzei lăstarului, folosit la altoire; 2. mugur adâncit pe suprafața unui tubercul (de exemplu, al cartofului)” BŽ, (sinonim taškas) STŽ, eglutė „defect al țesăturii cu dungi; întrerupere în zigzag a dungilor, care se întinde de-a lungul țesăturii, după care dungile își reiau direcția regulată < … >“ ATŽ, galvutė „1. inflorescență racemoasă < … > cu ax scurt, în vârful căreia sunt înghesuite florile sesile sau cu pedicel foarte scurt, de exemplu, la trifoi; 2. în cazul unei ciuperci =pălărie“ BŽ, šakutė „1. tijă cu mai multe ramificații (în principal egale); 2. grup de bare de contact pentru conectarea curentului electric” MŽ, STŽ, „unealtă de acest fel montată pe un trepied” ChŽ. Unele derivate denumesc aceleași lucruri ca și cuvintele de bază, dar sunt mai mici, de exemplu: skylutė STŽ, šakutė „ramură mică de ordinul al doilea sau al unui ordin superior, vegetativă ori fructiferă, a unui arbore sau arbust” BŽ. 13 Vezi Gramatica limbii lituaniene, I, p. 268–269. 4. Lietuvių terminologija 49 Toate derivatele sunt formate de la substantive bisilabice de genul feminin și toate sunt, la rândul lor, de genul feminin. Și în limba literară, diminutivele cu acest sufix se formează mai frecvent de la substantive de genul feminin14. Alte sufixe Termeni diminutivali au mai fost formați cu încă 4 sufixe (în total 8 derivate), însă, din cauza numărului mic de derivate, acestea nu au un rol mai important în terminologie. -aitis, -ė: apysakaitė LŽ, giminaitis TŽ, kepuraitė ChŽ, SŽ. -ytė: ausytė SŽ. -okšnis: krūmokšnis BŽ, pievokšnis MŽ, upokšnis GŽ, MŽ. -uška: dainuška LŽ. DENUMIRI DE LOCURI Denumirile de locuri se formează din substantive și adjective mai des decât din verbe. Totuși, și în dicționarele de termeni sunt înregistrate relativ puține derivate nominale din această categorie. Derivatele bazate derivativ pe substantive și adjective denumesc locurile în funcție de obiectele aflate în ele sau de anumite caracteristici care permit deosebirea locului denumit de altele. Așadar, diferențele dintre semnificațiile derivative ale derivatelor depind de apartenența cuvintelor de bază la diferite părți de vorbire și de diferitele aspecte ale realității desemnate de acestea. Natura cuvintelor de bază influențează și alte tendințe de derivare. Majoritatea denumirilor de locuri nominale sunt bazate derivativ pe substantive (68 din 99, adică mai mult de două treimi din derivate). Dintre substantive, derivatele din această categorie se formează cel mai adesea cu sufixul -ynas. Alte sufixe, de exemplu: -inė, -ynė, -ija, sunt mai puțin productive. Cel mai productiv tip de denumiri de locuri adjectivale este sufixul -uma. -ynas Cu sufixul -ynas se formează derivate din două categorii derivaționale — denumiri colective și denumiri de locuri. Nuanta de sens colectiv este adesea caracteristică și derivatelor considerate denumiri de locuri. Căci, de exemplu, aikštynu, kalvynu ar pelkynu se numesc locuri în care există mai mult de o aikštė, kalva ar pelkė. Astfel de derivate desemnează atât grupuri de elemente corespunzătoare, cât și locurile în care se află aceste grupuri. Prin urmare, în esență, aceste derivate au ambele semnificații derivative menționate. Fiecare derivat în parte este încadrat într-o categorie sau alta, ținând seama și de sensul său lexical, precum și de semnificația care se evidențiază mai pregnant în derivat. Derivatele analizate aici au un sens locativ mai clar, de aceea sunt considerate denumiri de locuri. Locurile sunt denumite după obiectele caracteristice aflate în ele și grupurile acestor obiecte, care disting o anumită suprafață — cel mai adesea a terenului — de alte suprafețe, unde obiectele caracteristice sunt altele. Același sens îl au și derivatele care denumesc locurile de creștere a anumitor specii de plante sau locurile de creștere și ținere a animalelor. De exemplu: aikštynas SŽ, brūzgynas BŽ, daigynas BŽ, drumlynas GŽ, durpynas EŽ, GŽ, MŽ, firnynas GŽ, gargždynas GŽ, MŽ, kalvynas GŽ, kalvynas GŽ, MŽ, kauburynas GŽ, kupstynas MŽ, ledynas GŽ, MŽ, SŽ, medynas BŽ, molynas ChŽ, GŽ, MŽ, 14 Vezi Gramatica limbii lituaniene, I, p. 270–271. 50 nendrynai GŽ, pelkynas MŽ, raistynas MŽ, rūdynas GŽ, smėlynas MŽ, uogynas BŽ, upynas GŽ, MŽ, vandenynas GŽ, versmynas MŽ, žemynas GŽ, žirgynas EŽ, žvyr-ynas GŽ, MŽ. O mică parte dintre termeni denumesc diverse obiecte care pot fi înțelese ca denumiri de locuri, de exemplu: dainynas LŽ, giesmynas LŽ, kainynas EŽ, psalmynas LŽ, talpumynas STŽ, teisynas TŽ, varžynas ChŽ, FŽ, STŽ, žinynas EŽ, STŽ, žodynas LŽ, STŽ. Derivate aparte sunt ežerynas GŽ și vasarynas (în lac, sinonim pentru propersą) GŽ, ale căror cuvinte de bază nu desemnează elemente existente în cuvântul derivat. Toate derivatele sunt formate din substantive. Substantivele de bază sunt mai adesea cuvinte nederivabile din punct de vedere derivativ sau derivate puternic lexicalizate, adică mai mult sau mai puțin îndepărtate semantic de cuvintele cu care ar trebui să fie legate derivativ. Derivatele din substantive care au afixe evidente de diferite trepte derivaționale sunt rare, de exemplu: medelynas BŽ, sąvartynas GŽ, talpumynas STŽ. O excepție o constituie derivatele din cuvinte compuse, de exemplu: rankrašt ynas LŽ. -uma Tipul de derivare cu sufixul -uma este cel mai productiv în derivarea denumirilor de locuri de la adjective. Derivatele acestui tip denumesc locuri în funcție de proprietățile indicate de adjectivele de bază, care le deosebesc de alte locuri cu proprietăți diferite. Aproape toate derivatele sunt denumiri ale unor forme variate de relief. De exemplu: aukštuma GŽ, MŽ, dykuma GŽ, MŽ, SŽ, dubuma GŽ, MŽ, ilguma SŽ, iškiluma GŽ, MŽ, kalvotuma GŽ, lyguma GŽ, MŽ, nuolaiduma MŽ, nuotakuma MŽ, nuožulnuma GŽ, pakiluma GŽ, MŽ, platuma SŽ, plokštuma GŽ, MŽ, STŽ, SŽ, sausuma GŽ, MŽ, sekluma GŽ, MŽ, SŽ, slėsuma MŽ, smailuma FŽ, statuma GŽ, MŽ, šlapuma MŽ, žemuma GŽ, MŽ. Derivatele se formează de la adjective calitative gradabile. Numai termenul aplinkuma STŽ este format de la un substantiv. Cu sufixul -uma se formează și denumiri de proprietăți, de aceea apar și derivate care pot avea sensul unor substantive abstracte. Aceste derivate sunt ambigue, de exemplu: šlapuma „1. vreme umedă, ploioasă; 2. loc umed” MŽ. De termenii abstracți sunt apropiate și ilguma SŽ, platuma SŽ. -inė Cu sufixul -inė se formează denumiri de locuri de la substantive, însă dicționarele de termeni consemnează de două ori mai puține decât derivatele cu sufixul -ynas, cel mai productiv tip. Derivatele acestui tip denumesc diferite încăperi sau alte locuri în care se face, se produce ori se păstrează ceea ce desemnează substantivul de bază. Cuvântul de bază poate indica adesea și destinația încăperii. De exemplu: aparat inė STŽ, areštinė TŽ, durpinė MŽ, elektrinė FŽ, išdinė EŽ, muitinė EŽ, TŽ, siurblinė GŽ, MŽ, užkandinė EŽ. Celelalte derivate denumesc anumite obiecte destinate depozitării lucrurilor desemnate de substantivele de bază. De exemplu: parakinė SŽ, šovininė SŽ, šratinė SŽ, tepalinė SŽ, triukšlinė SŽ. Apropiate de aceste derivate sunt și denumirile unor părți ale plantelor, de exemplu: dulkine „cutiuță aflată la vârful staminei, în care se formează polenul” BŽ, mezginė „partea inferioară a pistilului, din care se dezvoltă fructul” BŽ, nektarinė „glanda florii care secretă un lichid dulce — nectarul” BŽ, sporinė „organ în formă de cutie, ulcior sau veziculă, în interiorul căruia se formează sporii” BŽ. 4* 51 Substantivele de bază ale derivatelor cu sufixul -inė au structuri diverse — sunt simple sau derivate. Din punctul de vedere al formării, se distinge termenul botanic mezginė BŽ, derivat de la un verb. Un asemenea tip de derivare nu este caracteristic limbii lituaniene. Alte sufixe Denumirile de locuri de la cuvinte nominale au fost derivate și cu alte 7 sufixe. Productivitatea tuturor acestor tipuri în terminologie este redusă (21 de derivate în total). -idė: aukšlidė BŽ. -ija: naujasėdija EŽ, seniūnija TŽ, tėvonija EŽ. -ymė: kiaurymė STŽ, siaurymė GŽ, sraujymė GŽ, MŽ, stormė GŽ, MŽ. -ynė: akmenynė GŽ, saman ynė MŽ, šlynynė MŽ, žvyr ynė MŽ; klampynė GŽ, MŽ, sausynė MŽ, slaptynė TŽ, šlapynė MŽ. -mė: gelmė GŽ, tankmė SŽ. -ūnė: viršūnė GŽ, SŽ. -uva: rag uva GŽ, MŽ, sietuva GŽ, SŽ. Derivații cu sufixele -idė, -ija, -ūnė, -uva sunt formați din substantive, iar cei cu -ymė, -mė — din adjective. Derivații cu sufixul -ynė se formează atât din substantive, cât și din adjective. Derivații unor sufixe sunt cuvinte vechi; fără îndoială, ele au fost preluate din lexicul neterminologic. Acest lucru este valabil mai ales pentru derivații cu sufixele -mė, -ūnė, -uva. ALTE GRUPURI DE FORMARE A CUVINTELOR În dicționarele de termeni sunt consemnați foarte puțini termeni derivați aparținând altor grupuri de formare a cuvintelor. Dintre aceștia, ceva mai mulți derivați fac parte din grupul denumirilor colective. O parte dintre derivații cu sens colectiv se apropie de denumirile de locuri. De exemplu, sensul derivativ al unui număr considerabil de derivați cu sufixul -ynas poate fi atât colectiv, cât și locativ. Ambele sensuri pot caracteriza și o parte dintre derivații cu sufixul -ija, de exemplu: seniūnija și altele asemenea. Aici sunt examinați numai derivații sufixali cărora nu le este caracteristic sensul locativ. Ei desemnează o anumită grupare sau totalitate de persoane, animale ori obiecte denumite prin cuvintele de bază (derivați substantivali) sau exprimă o grupare ori totalitate de persoane care au o anumită însușire comună (derivați adjectivali). Cel mai productiv tip de denumiri colective este cel cu sufixul -ija. Derivații cu acest sufix se formează de regulă din substantive, de exemplu: augalija BŽ, GŽ, MŽ, augmenija MŽ, bajorija EŽ, buožija EŽ, gyvūnija GŽ, lapija BŽ, pirk lija EŽ, raštija LŽ, terminija STŽ, valstietija EŽ. Ca sens se deosebesc bendrija BŽ, GŽ, TŽ, draugija EŽ, SŽ, TŽ, valstija TŽ; în plus, bendrija are ca bază de derivare un adjectiv. Sufixul -ynas formează mai puține denumiri colective. Și acestea sunt derivate din substantive, de exemplu: kuokelynas „totalitatea staminelor unei singure flori” BŽ, lapvaisynas „fruct agregat, alcătuit dintr-un număr mai mare sau mai mic de fructulețe monosperme — fructe foliculare (de exemplu, la piciorul-cocoșului)” BŽ, nuobirynas (sinonim nuobirų kūgis) GŽ, sąnašynas „depuneri friabile” ChŽ, „acumulare de sedimente depuse de râu, ghețar, mare sau vânt” MŽ, GŽ, sąžalynas „grup de plante ierboase sau acvatice crescute des” BŽ, sluoksnynas GŽ, vaisynas „fruct dezvoltat din ovarele mai multor flori, de exemplu, la dud” BŽ, vaislapynas „totalitatea carpelelor unei singure flori, formând unul sau mai multe pistile” BŽ, vamzdynas „instalație de conducte pentru transportul apei, gazelor, 52 petrolului sau al altor produse” MŽ, GŽ, (sinonim vamzdžių tinklas) STŽ, žiedynas „ansamblu de flori grupate pe un lăstar special sau pe un complex de lăstari lipsit de frunze propriu-zise, dar având numai frunze protectoare sau bractee” BŽ. Câteva denumiri colective sunt derivate cu sufixul -uomenė, de exemplu: bendruomenė EŽ, TŽ, prastuomenė EŽ, varguomenė EŽ, visuomenė EŽ, TŽ. Există, de asemenea, puțini termeni care, din punctul de vedere al derivării, aparțin grupului denumirilor după origine și apartenență. Derivații formați cu sufixul -iena denumesc anumite materiale din care sunt alcătuite lucrurile desemnate de substantivele de bază, de exemplu: grybiena „rețea de hife care formează structura vegetativă a ciupercilor” BŽ, karniena „țesut complex al plantelor superioare prin care substanțele organice sunt distribuite în întreaga plantă ⟨ … ⟩” BŽ, ląsteliena (celuloză) ChŽ, mediena „țesut complex care servește la distribuirea apei în întreaga plantă, alcătuit din celule cu pereți lignificați ⟨ … ⟩” BŽ, „parte lemnoasă a plantei” ChŽ, narveliena (celuloză) ChŽ, uoliena „masă minerală naturală cu o anumită compoziție” ChŽ, MŽ. Denumirea de carne skeriena SŽ este diferită din punctul de vedere al derivării, fiind bazată pe un verb. Derivații formați cu sufixul -ena sunt denumiri de piei și blănuri. Ele denumesc materialul de la suprafața corpului diferitelor animale, de exemplu: bulena „piele de vițel sau de junincă” ChŽ, karvena ChŽ, pūkена „blănuri de animale mici cu blană” ChŽ. Derivații cu sufixele -ienojai și -ojai servesc drept denumiri pentru tulpinile plantelor, de exemplu: bulvienojai „tulpini de cartof” BŽ, uogienojai „tulpini de plante cu fructe de pădure (de exemplu, merișor, afin, răchițele)” BŽ; apynojai „tulpini de hamei” BŽ. Cu sufixul -ybė se formează denumiri de cuvinte și expresii. Cuvântul de bază indică de obicei originea particularității lingvistice denumite, de exemplu: svetimybė LŽ, tarmybė LŽ, žargonybė LŽ. CONCLUZII 1. În derivarea substantivelor care sunt termeni lituanieni dintr-un singur cuvânt, rolul cel mai important revine formării termenilor cu sufixe. Peste două treimi din totalul formațiilor derivate incluse în dicționarele de termeni din drept, geologie și geografie fizică, fizică, sport, ameliorații, chimie, textile, literatură, botanică, economie și tehnica de calcul sunt formate cu sufixe. 2. Termenii cu sufixe sunt derivați mai frecvent de la verbe. Mai puțin de o treime dintre termenii analizați în lucrare sunt derivați de la cuvinte nominale (aici sunt incluse și participiile, pronumele și adverbele). 3. O trăsătură caracteristică a terminologiei este abundența abstractelor. Numai denumirile acțiunilor constituie mai mult de jumătate din totalul derivatelor sufixale. Al doilea grup ca număr de derivate este cel al denumirilor însușirilor (o șesime din totalul derivatelor sufixale). În total, abstractele verbale și nominale sunt de 2,24 ori mai numeroase decât derivatele tuturor celorlalte grupuri derivaționale. Grupurile derivaționale se ordonează după numărul derivatelor astfel: 1. denumiri de acțiuni — 2592 2. denumiri de însușiri — 834 3. denumiri ale purtătorilor de însușiri nominale și denumiri profesionale de persoane — 323 4. denumiri de instrumente — 299 53 5. diminutive — 256 6. denumiri ale agenților și ale celor care posedă o caracteristică verbală — 248 7. denumiri ale rezultatului acțiunii — 224 8. denumiri de locuri: denominale, deverbale — 99 — 36 9. denumiri colective — 27 10. denumiri după origine și apartenență — 16 11. denumiri ale sărbătorilor și ritualurilor — 1 în total —4955 4. Toți termenii derivați cu sufixe aparțin unui total de 245 de tipuri de formare a cuvintelor, însă numai 33 de tipuri de formare a termenilor au mai mult de 10 derivate fiecare. Acestea sunt tipurile de formare cele mai productive și caracteristice substantivelor din limba literară, de exemplu, sufixele pentru denumiri de acțiuni -imas / -ymas, -tis, -yba, pentru denumiri de însușiri -umas, -ybė, -ystė, pentru denumiri ale posesorilor unei însușiri denominale și ale persoanelor cu profesii -ininkas, -ė, -inis, -ė, pentru denumiri de agenți și ale posesorilor unei însușiri verbale -tojas, -a, -ėjas, -a, -tinis, -ė, pentru denumiri ale rezultatului acțiunii -inys, -alas, -muo, pentru denumiri de instrumente -tuvas, -iklis, -tukas, pentru diminutive -elis, -ė / -ėlis, -ė, pentru denumiri de locuri -ynas, -uma, -inė, -ykla, pentru denumiri colective -ija etc. Aceste tipuri mai frecvente cuprind 4415 derivate, adică 89,1% din toate formațiile analizate. Sufixele de formare a denumirilor de acțiuni se disting printr-un număr deosebit de mare de derivate: -imas și -ymas, cu ajutorul cărora s-a format aproape jumătate din totalul termenilor analizați (48,6%). Al doilea tip ca număr de derivate este cel de formare a denumirilor de însușiri -umas (14% din derivate). Urmează sufixele diminutivelor -elis, -ė, -ėlis, -ė (210 derivate în total), sufixele pentru denumiri de agenți și ale posesorilor unei însușiri verbale -tojas, -a și -ėjas, -a (148 de derivate), sufixul pentru denumiri ale posesorilor unei însușiri denominale și ale persoanelor cu profesii -ininkas, -ė (129 de derivate), sufixul pentru denumiri de instrumente -tuvas (119 derivate), sufixul pentru denumiri ale rezultatului acțiunii -inys (77 de derivate), sufixul pentru denumiri ale posesorilor unei însușiri denominale -inis, -ė (73 de derivate), sufixul pentru denumiri de însușiri -ystė (61 de derivate) și sufixul pentru denumiri de instrumente -iklis (54 de derivate). Cu aceste sufixe (fiecare dintre ele având cel puțin 50 de derivate) s-au format 17,6% din totalul derivatelor analizate. 20 de tipuri sufixale au între 11 și 50 de derivate, iar 212 tipuri de formare a cuvintelor nu au mai mult de 10 derivate. Aceasta arată că formarea majorității termenilor se caracterizează prin uniformitate. În limba literară există mai multe tipuri sufixale productive de formare a substantivelor. În plus, în mai multe grupuri se remarcă mai ales tipurile de formare cu 1–2 termeni. 5. În terminologie se evită acele tipuri de formare a cuvintelor din limba literară care au nuanțe afective și expresive. De exemplu, diminutivele sunt cele mai numeroase dintre substantivele sufixale în limba literară, în timp ce în terminologie formează doar un grup de mărime medie, deoarece aici sunt folosite numai cu sens diminutiv și specializat. Aproape cu totul absente din terminologie sunt tipurile abundente în limba literară de formare a denumirilor posesorilor unei însușiri verbale, ale căror derivate denumesc persoane cu o nuanță peiorativă. 6. Formarea termenilor prezintă și alte particularități caracteristice, de exemplu: a) specializarea tipurilor de formare (insuficientă în terminologia lituaniană), b) extinderea limitelor de formare ale unor tipuri, în comparație cu limba literară, c) un număr mai mare decât în general în li- 54 în limbajul literar, utilizarea cuvintelor cu rădăcină analizabilă derivațional, d) abundența hibrizilor în anumite tipuri de derivare (cu rădăcini internaționale de bază), e) răspândirea mai largă a calcurilor decât în limbajul literar în general. 7. Majoritatea termenilor sunt formații corecte. Formele nereușite care se întâlnesc sunt, de obicei, calcuri morfemice mecanice din alte limbi. Termenii defectuoși apar mai frecvent din cauza alegerii unei baze lexicale nepotrivite și, mai rar, din cauza folosirii neadecvate a sufixelor. Abrevieri ATŽ — A. Jurevičius, A. Čižas, Aiškinamasis tekstilės terminų žodynas, I, Vilnius, 1962. BŽ — Botanikos terminų žodynas, sudarė Botanikos žodyno komisija, redagavo prof. dr. J. Dagys (vyr. redaktorius), biol. m. k. A. Lekavičius ir j. m. b. V. Mališauskienė, Vilnius, 1965. ChŽ — K. Daukšas, Chemijos žodynas, Vilnius, 1960. DŽ — Dabartinės lietuvių kalbos žodynas, II papildytas leidimas, redakcinė kolegija: J. Kruopas (atsak. redaktorius), A. Lyberis, D. Lukšys, J. Paulauskas, J. Senkus, K. Ulvydas, Vilnius, 1972. EŽ — Rusiškai lietuviškas ekonomikos terminų žodynas, redakcinė kolegija: Lietuvos TSR MA akademikas K. Meškauskas (ats. red.), A. Poviliūnas, V. Puronas, A. Skupeika, Vilnius, 1966. FŽ — Fizikos terminų žodynas, redaktorius Lietuvos TSR MA akad. P. Brazdžiūnas, Vilnius, 1958. GŽ — V. Gudelis, Geologijos ir fizinės geografijos terminų žodynas, Vilnius, 1956. LŽ — Literatūros terminų žodynas (sudarė J. Petronis, V. Vanagas, A. Zalatorius), Vilnius, 1962. MŽ — J. Čeičys, Melioracijos terminų žodynas, Vilnius, 1960. STŽ — V. Kairys, A. Kaminskas, Z. Kudirka, R. Kundrotienė, M. Lipšicas, A. Mačernius, J. Norkus, J. Riaubūnas, J. Stanaitytis, B. Stulpinas, A. Šliavas, Rusų–lietuvių–anglų kalbų skaičiavimo technikos terminų žodynas, Vilnius, 1971. SŽ — Sportinių terminų žodynas (redakcinė kolegija: Z. Gobikas, V. Kazlauskas, TSRS nusipelnęs sporto meistras J. Lagunavičius, ped. m. kand. P. Normantas, biol. m. kand. V. Petkus, P. Rimša, V. Steponaitis (atsak. sudarytojas), Vilnius, 1959. TŽ — Teisinių terminų žodynas, sudarė A. Žiurlys, redakcinė kolegija: Lietuvos TSR MA narys-koresp. J. Bulavas, prof. K. Jablonskis (atsak. redaktorius), Lietuvos TSR MA tikrasis narys J. Žiugžda, A. Žiurlys, Vilnius, 1954. С. КЕЙНИС FORMAREA SUFIXALĂ A TERMENILOR LITUANIENI Rezumat Lucrarea examinează formarea prin sufixare a termenilor substantivali lituanieni monosilabici, pe baza materialului din terminologia fizicii, chimiei, geologiei și geografiei fizice, botanicii, ameliorațiilor funciare, textilelor, tehnicii de calcul, dreptului, studiilor literare, economiei și sportului, cules din dicționarele terminologice publicate în Lituania sovietică. Derivarea terminologică prin sufixare este cel mai important mijloc de îmbogățire a terminologiei — peste două treimi din toate formațiile sunt derivate cu sufixe. Obiectul cer- 55 cetării îl constituie 4955 de derivate sufixale, majoritatea cărora (peste două treimi) sunt formate de la verbe. Pe baza valorii derivaționale și a caracterului cuvintelor de bază, se disting următoarele clase de derivate: a) deverbale – denumiri de acțiuni, denumiri de instrumente ale acțiunii, denumiri de agenți și de purtători ai trăsăturii verbale, denumiri ale rezultatului acțiunii, denumiri de locuri; b) denominale – denumiri ale unei trăsături nominale, denumiri ale purtătorilor unei trăsături nominale și ale persoanelor după profesie, diminutive, denumiri de locuri, denumiri colective și denumiri după origine și apartenență. În fiecare clasă sunt examinate tipurile de formare a termenilor (245 în total). Formării termenilor îi sunt caracteristice: 1) răspândirea largă a derivatelor cu sens abstract (mai mult de jumătate din toate derivatele examinate sunt denumiri de acțiuni, iar o șesime din totalul derivatelor sunt denumiri ale unei trăsături nominale), 2) superioritatea considerabilă în productivitate a unuia sau a două tipuri de formare a cuvintelor în fiecare clasă, 3) utilizarea redusă, în comparație cu limba literară, a tipurilor cu sensuri afective și expresive, 4) specializarea (insuficientă) și unificarea mijloacelor de formare a cuvintelor, 5) extinderea posibilităților de formare a cuvintelor pentru unele tipuri productive, 6) atragerea pe scară largă a cuvintelor internaționale ca baze de derivare, 7) răspândirea calc-urilor mai mare decât în limba literară generală. Formarea incorectă a termenilor se datorează cel mai adesea calcării morfem cu morfem.