Lietuvių antroponiminė sistema XVI a.

LIETUVIŲ ONOMASTIKOS TYRINĖJIMAI LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXI (1981) VITALIJA MACIEJAUSKIENĖ SISTEMUL ANTROPONIMIC LITUANIAN ÎN SECOLUL AL XVI-LEA Sistemul antroponimic lituanian s-a format de-a lungul mai multor secole. Înregistrarea persoanelor cu un singur nume a fost înlocuită de înregistrarea cu un nume și un supranume descriptiv sau pur și simplu apelativ, iar mai târziu — cu două sau trei antroponime. Unul dintre aceste antroponime a devenit stabil, ereditar și comun tuturor membrilor familiei, adică s-a transformat în nume de familie. Rezultatul dezvoltării sistemului antroponimic lituanian este identificarea persoanelor prin nume și nume de familie. Încă dinaintea secolului al XVI-lea se stabiliseră toate principalele modalități de înregistrare a persoanelor, întâlnite și în secolele următoare (persoanele puteau fi identificate prin unul, două sau trei antroponime diferite). S-a observat că încă din a doua jumătate a secolului al XV-lea, identificarea persoanelor prin două antroponime era cea mai productivă. Acest fapt indică formarea sistemului antroponimic lituanian binar. Analiza înregistrărilor persoanelor din diverse documente ale secolului al XVI-lea atestă în mod clar afirmarea sistemului antroponimic lituanian binar. De exemplu, din 4.000 de înregistrări diferite ale persoanelor din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, doar 3,4% sunt înregistrări cu un singur antroponim, iar 3% — cu trei antroponime diferite. Toate celelalte cazuri reprezintă identificări ale persoanelor prin două antroponime. Un raport similar este caracteristic întregului secol al XVI-lea. Modalitatea binară de identificare a persoanelor era folosită în secolul al XVI-lea pentru reprezentanții tuturor stărilor sociale (țăranii, membrii neliberi ai gospodăriei domeniale și servitorii erau înregistrați cel mai adesea cu un singur antroponim, iar reprezentanții stărilor nobiliare — cu trei). Totuși, în secolul al XVI-lea existau încă numeroase variații și inconsecvențe în identificarea persoanelor. În primul rând, acestea constau în modalitățile menționate deja de înregistrare a unei persoane cu un singur sau cu trei antroponime. Se întâlnesc cazuri de înregistrare cu chiar patru antroponime diferite. În această perioadă era încă relativ frecventă identificarea persoanelor printr-un nume și un supranume descriptiv sau pur și simplu apelativ. În plus, există cazuri în care aceeași persoană putea fi înregistrată în moduri diferite — cu un singur antroponim, cu un nume și un supranume descriptiv sau cu două antroponime și așa mai departe. Articolul analizează toate modalitățile de înregistrare a persoanelor folosite în secolul al XVI-lea, discută originea și formarea antroponimelor care alcătuiesc diverse modele de identificare a persoanelor și trage concluzii cu privire la formarea numelor de familie lituaniene în această perioadă. Toate afirmațiile din articol sunt ilustrate prin numeroase exemple extrase din diverse surse publicate și manuscrise din secolul al XVI-lea, a căror listă alfabetică este prezentată la sfârșitul articolului. După fiecare exemplu, între paranteze, sunt indicate numărul sursei din lista menționată și numărul paginii sau al filei. 154 1. Denumirea persoanelor printr-un singur antroponim Acesta poate fi un antroponim național lituanian, de exemplu: Бернатъ (6,18), Будорис (27,203), Бутвил (27,206), Доркежъ (15,62), Кгалминъ (24,227), Кгедкогвтъ (24,51), Кгетовт (27,13), Кгедутис (27,176), Кгоилюс (27,34), Ягкемин (27,67), Ясвил (27,217), Кинтовт (27,199), Кловзкойлелис (27,44), Кушилутис (27,67), Монивидъ (22,806), Мопейко (2, 216), Монтвилъ (13,18), Monwil (2,215), Можецко (2,21), Можис (27,167), Нарбuta (caz nominativ; 6,20), Нареищь (2,157), Нармонть (27,176), Pukienis (2,74), Радвил (27,210), Равдонисъ (2,414), Рымъккайло (24,202), Ромейко (2,27), Рустейко (27,64), Саръккус (27,210), Скирелис (27,84), Skodeila (2,469), Стягвил (2,11), Сунькоилъ (27,106), Галицом (caz instrumental; 26,888), Тортовидъ (24,49), Вобол (2,133), Жабмис (27,35), Жездрыс (27,231). Mai frecvent apar diverse forme ale numelor de botez, de exemplu: Адамъ (15,62), Ангъдреu (2,314), Бартломей (13,500), Богданъ (15,59), Болътрутис (2,165), Борътко (27,208), Доменикъ (24,41), Кабрялъ (15,62), Грицъ (24,213), Кгерикгас (2,540), Ггигоръ (27,232), Грин (2,26), Яъкъ (2,18), Янол (2,154), Jesiulis (13,487), Jonis (16,382), Юркгелисъ (2,443), Юргисъ (24,57), Юркгутис (2,217), Юри (27,115), Каспоръ (15,52), Криштофъ (24,39), Лаврун (2,568), Лукаш (2,12), Мацелъ (2,217), Мартин (27,210), Мартинел (2,27), Martinelis (2,214), Матей (2,218), Matelis (13,282), Мицко (27,232), Мик (27,232), Микелисъ (13,14), Миколай (27,216), Микут (2,23), Микутис (27,127), Миселисъ (21,184), Павел (27,16), Павлук (2,218), Петкус (27,160), Петръ (2,23), Петралисъ (13,78), Петрашъ (24,210), Petrel (2,191), Пилипъ (24,227), Symona (caz nominativ; 2,82), Стан (27,159), Станел (2,18), Станкелис (2,291), Stankus (13,380), Станиславъ (24,203), Stasis (2,37), Стасюк (2,371), Степан (2,17), Шымко (15,61), Шымонъ (15,67), Szymtis (2,213), Szymunel (2,214), Томашъ (15,63), Тумелисъ (2,416), Вацус (2,223), Валис (2,234), Венъцлавъ (15,52), Воитех (2,409), Воиткелис (2,291). În secolul al XVI-lea, când consemnarea prin două antroponime pare să devină norma de identificare a persoanelor, un singur antroponim nu poate oferi suficiente informații despre persoana menționată. De aceea, nobilii sunt consemnați foarte rar cu un singur nume. Iar dacă apar astfel de cazuri (de exemplu, când aceeași persoană este menționată din nou sau când un nobil este consemnat într-un document mai puțin important), se folosește de regulă forma lungă a numelui creștin, de exemplu: pana Symona (caz nominativ; 2,83), pana Onikieja (caz nominativ; 2,79) și altele asemenea. În general, în documentele din secolul al XVI-lea, printr-un singur antroponim sunt consemnați cel mai adesea țăranii neliberi, personalul de curte și servitorii. Ei nu aveau proprietăți importante și participau puțin, în mod direct, la viața socială; prin urmare, identificarea lor în vreun document a fost cel mai puțin afectată de schimbările apărute odată cu dezvoltarea sistemului antroponimic. Când era necesar, erau consemnați doar cu prenumele, adesea în varianta sa scurtă sau diminutivală, poate 155 astfel cum erau numiți în viața de zi cu zi. Acest lucru este confirmat și de formele diminutivale frecvente ale numelor creștine din această perioadă1. Totuși, în secolul al XVI-lea, când identificarea binară a persoanelor, care oferea mai multe informații despre persoana menționată, era cea mai productivă, consemnarea unei persoane printr-un singur antroponim putea fi suficientă doar într-un cerc foarte restrâns de interlocutori. De aceea, în cazurile în care o persoană are doar un prenume și nu are al doilea antroponim obișnuit în acea perioadă (sau acesta nu este cunoscut de cel care consemnează), alături de prenume sunt înscrise diverse epitete apelative, care oferă informații suplimentare despre persoană și ajută la deosebirea ei de celelalte persoane cu același nume. 2. Epitetelor apelative și transformarea lor în antroponime Aceste epitete sunt foarte variate în secolul al XVI-lea. Cel mai adesea, după prenume este consemnată ocupația sau profesia persoanei, de exemplu: Балчюс коваль (2,415), Bartłomiej kowal (13,283), Григор ковал (27,172), Jakst kowal (16,398), Ян ковал (27,47), Юръкгис ковал (27,26), Kasper kowal (2,533), Maciej kowal (2,506), Marcin kowal (16,401), Межис ковал (27,136), Наркейло ковал (6,39), Stanisław kowal (2,469), Степан ковал (6,39), Симонъ беднар (2,416), Казюлис чоботар (2,414), Миколай чоботарь (13,299), Olexi czobotarz (2,194), Стагь чоботарь (2,332), Чепутис долида (2,316), Więcko doilida (2,215), Янь, кравецъ (14,198), Митко кравец (27,217), Урбанъ кухар (2,334), Grygalus, ławnik (16,426), Petryk, ławnik (16,416), Станисъ лавникъ (3,94), Stanisław ławnik (2,397), Woyciech ławnik (2,536), Богдан мельник (2,13), Грышко мельникъ (2,244), Piotrz młynarz (2,469), Иванец огородникъ (2,234), Naruczys ogrodnik (13,282), Tomas ogrodnik (2,536), Шымко пастухъ (2,234), Павел пивовар (2,339), Stas piwowar (2,505), Янелис резникъ (3,94), Богдан рыболов (6,39), Томашъ рыбаловъ (2,335), Бонис стрыхар (2,281), Микелъ слесарь (13,299), Павел ткач (2,314), Довгейнътъ токар (2,281). Pot fi indicate, de asemenea, funcțiile ocupate, de exemplu: Якуб попристав (6,39), Янис попристав (6,39), Павел попристав (27,133), Петръ попристав (6, 39), Воитко, перевозник (27, 64), Ян стрелец (27, 205), Валюлис тивунъ (3, 94), Петр, воит (27, 160), Stasiul, voit (13, 250), se menționează că persoana s-a stabilit recent acolo, fiind un colonist nou, de exemplu: Jan novik (9, 8), Юръкгис, новосед (27, 121), Матей новосед (27, 131), Мелвид новосед (27, 10), Mikuc nowosiad (2, 196), Станис новосед (27, 131), sau este consemnată starea socială — Bartłomiej, boyarzyn (13, 290), Венцлавъ боярынъ (15, 67). Rareori este indicată vreo altă caracteristică a persoanei consemnate, de exemplu: Миколая погорелого (caz genitiv; 2, 218), Станеля хромого (caz genitiv; 2, 218) și altele asemenea. 1 V. Tagunova susține că apariția formelor diminutivale ale antroponimelor a fost determinată de o necesitate socială. Până în secolul al XVIII-lea, tocmai aceste forme erau folosite în limba vorbită și în documente pentru a-i desemna pe reprezentanții claselor neprivilegiate, în încercarea de a sublinia diferențele sociale. Vezi: Тагунова В. И. Категория уменьшительности и ласкательности в диалектной антропонимии. – В кн.: Ономастика Поволжья. Горький, 1971, с. 82. 156 Informații suplimentare despre persoana înregistrată sunt oferite și de supranume de altă natură — acestea indică faptul că persoana este un vătrar sau un preikuras, de exemplu: Болтрутис прикуруис (27, 130), Ченута пренкура (cazul genitiv; 3, 182), Кгрикегута пренкура (cazul genitiv; 3, 182), Ендрулис унюжкур (3, 94), z Jurgiem uzkurem (cazul instrumental; 2, 179), Юри унюжкурис (3, 243), Лаврину ушкуру (cazul nominativ; 3,243), Мартин унюжкурис (3, 243). Se poate indica și al cui vătrar sau preikuras este persoana, adică supranumele apelativ este extins și printr-un antroponim, de exemplu: Andrzej, przeykur Mikołajowej (3, 182); Jakub, prey kur Ożakowey (3, 182), Szymos, uszkuris Bernatow (3, 243), Шымъко, Нароштове пренкур (3, 182) etc. După numele persoanei se poate consemna al cui ginere este: Janko, Montrynow zięc (2, 183); Янутыс, Юрковец зеньть (2, 335); Мацъ Вошайтовъ зять (13, 12); Maciej, Iaciow zienc (2, 537); Macziei, Napsow zięcz (2, 644); Paweł, zięć Goyzutow (2, 117); Zygmunt, Pawlow zięc (2, 194), ori se pot indica alte relații de rudenie — Adam, syn Wojciechow (2, 535); Кгрикзъ, сын небожчицы Зофии (3, 195); Яс, Кагавсапин муж (2, 223); Kasper, Andrzeiow pasynek (2, 567); Marcin, syn woytow (2, 67); Petruć, Szczepuciowei mąż (2, 214) și altele. Toate exemplele de înregistrare prezentate aici, cu un nume și un supranume apelativ sau, în general, descriptiv, nu provin dintr-o singură sursă. Ele apar în diverse documente din perioada menționată, alături de înregistrări cu două antroponime. Așadar, în secolul al XVI-lea, aceste supranume aveau un statut echivalent cu patronimele, antroponimele de tip poreclă sau chiar cu numele de familie consemnate după prenume. Ele îndeplineau funcția principală a acestora din urmă — cea de diferențiere. Acest lucru este atestat și de cazurile în care apar alături diferite modalități de desemnare a persoanelor, de exemplu: Кгрикгос ушкурыс а Симон Якубович (3, 243); Кгрикегута Кагавчаня а другого Кгрикегута пренкура (cazul genitiv; 3, 182); Матею Яцковичу, Лаврину ушкуру, Якубу Пацовичу, Петрыку ушкуру (cazul nominativ; 3, 243) etc. O parte dintre supranumele apelative și cele cu caracter descriptiv menționate mai sus se transformă în antroponime. În secolul al XVI-lea, mai ales în a doua jumătate a acestuia, numeroase antroponime au apărut din denumiri de profesii și meserii, de exemplu: Urban Bartnik (13, 169), Adoms Czobotoro (2, 390), Миколай Чоботарь (13, 300), Lawryn Czobotarz (13, 380), Peczu-lis Czobotarz (2, 631), Wolonczus Czobotarus (13, 107), Филипъ Дойлида (13, 299), Mikucz Doylida (2, 191), Woyciel Doylida (13, 293), Амброзъ Коваль (13, 501), Bartłomiej Kowal (13, 283), Bolcius Kowal (13,175), Czeputis Kalwis (2,523), Юрк-ецъ Кальвицъ (13, 311), Каспор Ковал (2, 309), z Petkyem Kalwiem (cazul instrumental; 13, 130), Stanisław Kowal (13, 532), Banis Krawiec (2, 567), Якубъ Кравецъ (14, 219), Jan Krawiec (13, 139), Joachym Krawiec (2, 567), Андрей Кубилъ (13, 17), Jan Kubil (13, 277), Янунис Кубилис (27, 26), Мартинъ Кубилюсъ (13, 524), Галвоши Кубилис (27, 28), Paweł Ławnik (13, 166), Ambros Melnik (2, 185), Wojtekus Miesnik (13, 129), Jan Piwowar (2, 552), Pietryk Podzius (2, 185). Transformarea în antroponime a supranumelor apelative și a celor cu caracter descriptiv în secolul al XVI-lea este atestată și de următoarele exemple de înregistrare: Яна Боярина (cazul genitiv; 21, 345), Матей Бо-ярынъ (24, 85); Андрей Новикъ (2, 452), Андрей Новосѣдъ (13, 526), Янь Новосель (13, 78), Janel Nowosied (13, 250), Jendrzej Nowik (2, 505), Jozef Nowosiad (2, 182), Moneiko Nowosed (2, 216), Petrik Nowosed (2, 216), Stas Nowosiad 157 (2, 182), Wojciech Nowosied (13, 250), Андрей Прейкишас (2, 413), z Andrejem Preykurem (cazul instrumental; 13, 126), Кергикъ Прейкишас (2, 413), Янъ Прейкишас (3, 321), Янел Прейкирис (27, 105), Janis Preikuris (2, 215), Янутъ Прейкишис (13, 525), Jas Preykurys (13, 384), Pawilus Preykurys (13, 116), Stanisław Preykuris (2, 607), s Tomaszem Preikurem (cazul instrumental; 2, 237), Кергикъ Ушкурисъ (13, 603), Yęndrzej Uszkuris (2, 471), Юркейсъ Ушкуръ (13, 528), Мачулисъ Ушкурисъ (13, 604), Матушъ Ушкуръ (13, 527), Paweł Uszkuris (13, 285), Петрос Ушкурис (2, 146), Станюлис Ушкурисъ (2, 321); Stasiul Woit (13, 250), sau Gryg Balžentis (2, 398), Матеи Бирутженгентис (2, 428), Szimko Dundulžentis (2, 626), Stanis Kibeikozentis (2, 638), Станисълав Котинженгентисъ (2, 417), Миколаи Кунигенгентис (2, 310), Macellis Lolzentis (13, 482), Войцусъ Петржентисъ (13, 604), Banis Urbzentis (2, 252), Pecžulis Dowkssobrolis (2, 650), Можан Кушультбралис (27, 42), Яна Петрутпрейкиша (cazul genitiv; 3, 321) etc. Nu există nicio îndoială că o parte dintre exemplele de înregistrare prezentate aici pot fi rezultatul variației ortografice. Întrucât, în sursele epocii, scrierea cu majusculă sau minusculă, precum și scrierea legată sau separată, varia foarte mult (de exemplu, în inventarul orașului Virbalis din 1561, aceeași persoană este înregistrată în trei feluri — Macziei, Napssow zięcz; Macziei Napssowzięcz și Macziei Napszęzentis). Totuși, majoritatea înregistrărilor menționate arată transformarea în antroponime a poreclelor apelative și descriptive, iar etapa următoare a acestui proces o constituie derivatele cu diverse sufixe patronimice, formate de la antroponimele discutate, de exemplu: Якѹб Калваитис (2, 291), Janelis Pudzunas (2, 644), Томашъ Пивоварайтисъ (13, 299) etc. În plus, pe măsură ce sistemul antroponimic s-a dezvoltat, o parte dintre aceste antroponime s-au transformat în nume de familie. Acest lucru este atestat de numele de familie actuale ale noastre Čebatōrius, Čebatoriūnas, Dailidė, Dailidōnis, Kálvis, Malináitis, Puodžiūnas, Puodžius, Preikšā, Preikšas, Uškurys, Užkuráitis, precum și de cele mai rare — Juōdžentis, Lāpžentis, Simonžentis, Viktažentis, Vitāžentis2 etc. 3. Desemnarea persoanelor prin două antroponime Aceasta este modalitatea cea mai productivă de desemnare a persoanelor în secolul al XVI-lea, atestând stabilizarea sistemului antroponimic binar lituanian. 3. 1. Primul element al acestei modalități de desemnare a persoanelor este un antroponim național sau creștin. În secolul al XVI-lea, majoritatea numelor lituaniene sunt nume de botez, însă sunt folosite frecvent și nume naționale (mai ales în prima jumătate a secolului al XVI-lea). Este adevărat că în diverse documente bisericești, cărți de stare civilă și altele, aceste nume au fost deja complet înlocuite în secolul al XVI-lea de cele creștine (ele s-au păstrat aici doar în patronime), dar documentele administrative și juridice ale acestei perioade abundă încă în nume naționale. De exemplu, lista obligațiilor țăranilor din Samogiția din 1537³ cuprinde aproximativ 3300 de țărani aflați în proprietatea marelui duce, înregistrați cu două antroponime, iar aproximativ 31% dintre ei au un nume național. Acestea sunt, în cea mai mare parte, vechile antroponime lituaniene cu două teme, 2 Vezi fișierul de nume de familie al Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene. 3 Vezi sursa 27. 158 de ex.: Буйвид Контовтович (171)4, Бутнар Рукотайтис (33), Бутримъ Пупо-итис (101), Бутвил Спукайтис (182), Дамонт Мечунос (11), Довкил Довмена йтис (135), Эинаръ Буйвидатис (24), Кегдимин Пацович (29ª), Кегд-кавят Минишайтис (22), Кегдвил Контримович (66), Кегестовт Павлович (90), Кгетовт Дидекайтис (217), Кгинвил Кентрайтис (46), Кеголмин Пикелович (43), Ягмин Бутайтис (188), Ясвил Доркгелайтис (78), Кестовт Пиктайтис (58), Контмин Жалакис (78), Контрим Скетрис (91), Контвил Довкишайтис (194), Милконт Куборайтис (44), Минбит Петрович (23), Минкеел Милякович (23), Минггол Лутис (41), Минтовт Доркгович (32), Монтаргт Кголминович (50), Монтовт Кгедвилайтис (28), Монгрим Римутович (47), Монтвил Пиктайтис (84), Монтвил Кентрайтис (86), Монвид Довкишайтис (208), Моствил Кушлейкович (52), Можрим Домейко-вич (125), Нарбут Липаитис (98), Нармонгт Микайтис (166), Наргвид Кенчейкайтис (27), Нарвил Монтвилайтис (162), Нарвоши Белевич (11), Римкгойл Минейкович (75), Родвил Контовтович (216), Сюнгтовт Якубович (86), Сингкал Монтовтович (117), Сурзмин Талвошайтис (24), Талмин Мож-римович (191), Талвоши Юшкович (197), Товтвил Царкайтис (195), Вак-гирд Варкунович (85), Видкиент Ровжетайтис (193), Вилбуг Петрашай-тис (208), Вислин Сумонтович (49), Висмонт Жубрис (44), Войдмин Кон-тейкович (78), Войнар Пиктужович (96), Войшнар Кушлейкович (52), Вош-вид Ябутович (16), Вошвил Нарволович (31), Жадовин Доркгелайтис (80). Se întâlnesc și diverse alte antroponime etnice, uneori poate oarecum neobișnuite astăzi, folosite în locul prenumelui, de ex.: Бокшис Петрович (40), Балучис Нарей-кович (156), Билюс Толейтович (122), Будрел Шедвилович (43), Будрис Пелодитайтис (180), Букнюс Ворайтис (85), Бутикис Минжайттис (34), Дартокейс Юшкайтис (227), Добил Кернесис (44), Доркгунжис Кентрай-тис (79), Довкис Гулкинтович (38), Кгойлюс Спонкелис (65), Кгогнелис Ренштайтис (28), Кгойнис Волейко (29), Кентрус Витартайтис (46), Кес-тис Айримович (177), Кловсут Минжайттис (58), Кушлейко Бучайтис (42), Кушлис Уръбайтис (66), Кутурис Можримайтис (189), Локутис Скокон-тович (42), Мажус Петрович (71), Мажунтис Пиктуйжайтис (70), Мик-нюс Марьтинович (131), Можутел Контримайтис (102), Нарутс Лютко-вич (52), Пиктели Скобтайтис (41), Пиктутс Висмонович (40), Пиктужис Толутайтис (22), Рудели Миткович (116), Спиклис Можайттис (65), Спу-дейко Дрокенайтис (68), Стирбис Толутайтис (134), Талюс Руслай-тис (115), Талюшис Скралис (29), Товткус Янкович (12), Виркуттис Жо-карис (67), Войнюс Совойнович (104), Жадейко Кголминайтис (29), Жвирб-лис Петрович (77). Majoritatea acestor antroponime nu mai sunt cunoscute astăzi ca prenume, dar s-au păstrat în numele noastre de familie. Antroponimele lituaniene cu două teme și diverse alte antroponime prezentate aici, consemnate pe primul loc în denumirea binară a persoanelor, nu reprezintă o particularitate a sursei menționate. Ele sunt frecvente și în alte documente din secolul al XVI-lea, mai ales din prima sa jumătate. 4 Deoarece toate exemplele sunt preluate din sursa 27 menționată, în paranteze este indicată doar pagina. 159 În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, prenumele lituaniene, mai ales cele provenite din porecle, se împuținează considerabil, fiind înlocuite din uz de prenumele creștine. Totuși, repertoriul prenumelor de botez din secolul al XVI-lea nu este amplu. Examinând aproximativ 10 mii de consemnări ale persoanelor, au fost găsite circa 70 de prenume de botez diferite, consemnate în documente în forme foarte variate. Majoritatea variantelor au apărut deoarece sursele au fost redactate în limbi diferite (în prima jumătate a secolului al XVI-lea, mai ales în rusă, iar în a doua jumătate, în polonă). Unele diferențe reflectă însă evoluția formelor prenumelor de botez și un anumit proces de adaptare a acestora la regulile limbii lituaniene. În modelul binar de denumire a persoanelor din secolul al XVI-lea, pe primul loc sunt consemnate următoarele prenume de botez⁵: Adam Janauicz (2, 532), Александръ Богдановичъ (15, 52), Амброжей Андруиковичъ (24, 230), Ambrozey⁶ Staskowicz (2, 120), Андрей Андруиковичъ (15, 60), Андре-юс Милюнос (2, 272), Андриянъ Войшвидовичъ (24, 207), Анкудъ Куприяно-вич (2, 26), Антон Бояринович (2, 26), Астафей Яцыничъ (24, 39), Авкгуштын Деволайтис (2, 328), Augustyn Towtkaytis (16, 430), Балътромей Любортовичъ (24, 209), Battromiejus Gaytaytis (11, 13), Bartłomiey Czapaytys (13, 385), Bartłomieius Zyndaitis (2, 435), Benedykt Iodkavyćis (2, 606), Блажей Станьковичъ (24, 79), Богданъ Берънатовичъ (24, 201), Давыдъ Мацевичъ (24, 105), Dominik Andrusaytis (16, 400), Erasmuss Rymkaitis (2, 237), Езофъ Матее-вичъ (13, 299), Филипъ Концевичъ (24, 40), Пилип Кондолович (27, 147), Флерьянъ Барътшоевичъ (15, 58), Кгабриалъ Андруиковичъ (24, 61), Григоря Яне-лотия (K linksnis; 3, 181), Grygalis Tuscaytis (16, 385), Grygalus Gindaytis (16, 405), Grigalius Ianussaitis (2, 643), Игнат Данилович (2, 24), Яким Тубелис (27, 141), Якубъ Бридаитис (3, 94), Iakubus Stanislawaitis (13, 105), Ian Bortkayćis (2, 584), Jonas Atsaycis (2, 533), Jozefh Diwozaic (2, 188), Ермола Слотовичъ (18, 101), Яронимъ Якубовичъ (24, 222), Каликстъ Юшковичъ (24, 28), Карпъ Спяцевич (2, 24), Каспаръ Адамовичъ (24, 40), Kasper Ambrosaic (2, 518), Климентъ Михайловичъ (24, 53), Krzysztof Mikolaiewicz (13, 486), Лавринъ Бер-натовичъ (24, 53), Lauryn Piotrowicz (2, 53), Lawrynas Jonaytis (13, 485), Лазаръ Миколаевичъ (24, 76), Luk Steponaitis (2, 462), Лукашь Бернатовитисъ (13, 239), Лукан Левонович (2, 24), Мальхерович Матееевичу (N linksnis; 17,10), Марко Яновичъ (24, 210), Марътингъ Авкгуштыновичъ (24, 109), Martinas Kibu-taytus (13, 383), Матей Балчунаитис (2, 327), Matiews Giedutaytis (8, 2), Motie-ius Mikolaiatitys (13,114), Mikolay Andrzeiaytis (13,489), Mikolayus Dargaitis (13,107), Онзельма Богдановичъ (24,76), Оведи Муринович (2, 26), Paulus Ri-muidowyez (2, 179), Pawilus Iuczaitis (13, 111), Петръ Бирбилаитисъ (2, 238), Piotr Boburnaitis (2, 527), Петрас Кедминаитис (2, 320), Petras Grigowycz (2, 178), Прокон Оилевич (2, 26), Романъ Бернатовичъ (24, 231), Серафинъ Ми-хайловичъ (24,49), Сельвестръ Добрынановичъ (15,62), Sylwestra Michałowicza (K linksnis; 16, 392), Себастьянъ Мисевичъ (K linksnis; 12,407), Sebestiian Stanay-tis (2,397), Симеонъ Григорьевичъ (12,31), Symon Ambrosaytis (16,405), Stanis- 5 Nu există nicio îndoială că materialul din alte surse din secolul al XVI-lea, care nu au fost examinate, ar extinde repertoriul prenumelor de botez. 6 Sunt prezentate aici câteva dintre variantele mai caracteristice și mai larg folosite ale unor prenume de botez. 160 taw Bartkavtys (13, 382), Stefanus Kumžaytis (11, 12), Сменань Бортьковичь (24, 105), Stephonas Rimuidowycz (2,179), Томасъ Якубовичь (24,39), Tomaszus Giedraitys (13,107), Urban Gawrayć (13,380), Urbanas Juszkaitys (13,382), Waclaw laykowski (2,568), Валентинъ Янелаитис (2,340), Valentinus Januszewicz (2,178), Węcław Jotaytys (13,381), Войтехъ Александровичь (24,50), Woytekus Mildwagytys (13,110). Nu toate numele de botez din secolul al XVI-lea sunt la fel de frecvente. Unele sunt consemnate doar o dată sau de câteva ori, precum: Ангдриань, Анкудъ, Астафей, Блажей, Езофъ, Флерьян, Якимъ, Ярмола, Каликсть, Карпъ, Климентъ, Лазарь, Лукан, Малхеръ, Прокопъ, Овдей, Романъ, Сарафинъ, Sebastian, Сельвестръ etc. Astfel de nume nu au, de regulă, nici forme scurte, nici alte variante paralele. În schimb, numele mai frecvente sunt bogat înzestrate cu acestea. De exemplu, în sursele din secolul al XVI-lea sunt consemnate următoarele forme ale numelui Jonas și derivatele lor: Jan Bortkavyčis, Янен Будраштис, Янелис Андреятис, Janik Budginavyčis, Janikas Giedcszaytys, Janikus Anksztokaithys, Janczus Jurgavtis, Janusz Auzaytis, Янушюс Бушаутис, Januszy s Giniwilayčis, Januszko Drusaytis, Janutis Bruzaitis, Janos Eykintaytys, Janus Kwiezczaitys, Janusis Janaytis, Janko Gryczaytis, Ясь Бутюшайтис, Jasas Bukontaytis, Ясюлис Янелаутис, Jasulis Iakaytis, Ясупсь Барткайтис, Jasius Ianaitis, Jonas Atsaycis, Ionelis Gadeykaytis, Hanns Butrymaičis, Hannus Kibortaitis, Iwan Krowitaitis (2,584), (2,443), (2,314), (2,613), (13,487), (13,127), (16,397), (16,419), (2,166), (2,617), (11,12), (2,546), (13,382), (13,114), (16,406), (16,389), (13,14), (13,483), (2,340), (5,1), (2,221), (2,639), (2,533), (8,2), (2,590), (2,658), (2,631) etc. Și celelalte nume de botez mai populare aveau tot atât de multe forme, derivate și diverse variante grafice, fonetice și de altă natură. Majoritatea au ajuns în Lituania din rusă, polonă, belarusă, germană și alte limbi și s-au păstrat până astăzi numai în numele noastre de familie⁷. În limbajul vorbit, diversele forme și variante ale numelor creștine au început, cel mai probabil, să apară imediat după creștinare, când lituanienii au intrat în contact cu aceste nume. Varietatea formelor numelor de botez s-a putut reflecta în sursele scrise abia după o perioadă mai îndelungată, când ele erau deja răspândite în vorbire. În sursele din secolul al XVI-lea sunt deja frecvente variantele scurte ale numelor de botez, cunoscute și larg folosite astăzi, formate în cadrul limbii lituaniene sau preluate din alte limbi, de exemplu: Alexy Ludkunos, Ambras Jakstaytis, Ambros Giedminaytis, Brazis Węcławowicz, Brazus pawilaytis, Андрусъ Радивоновичь, Baltrus Marcinowicz, Банис Бушзкаитис, Grig Duliebaitis, Керикас Якубаитис, Gust Woidotait, Jakas Dawgiedaytis, Jozis Misowicz, Juras Bruzaytis, Jurgis Butkaytis, Климъ Миколаевичъ, Matius Бутвилаитисъ, Mik Bernotayčis, Mikas Giedwoszaycis, Пронисъ Якубовичь, Размусь Яновичь, Sak Lawrzinowicz, Симос Миколаевич, Stanis Gieneraytis, Стась Бертькаитис, Stasius Giedwilaytis, Stapus Laygaytis, Urbas Pet- 7 Vanagas A. Mūsų pavardės. I. – Kn.: Žodžiai ir žmonės. V, 1974, p. 87–152; Vanagas A. Mūsų pavardės. II. – Kn.: Žmonės ir kalba. V., 1977, p. 49–92. 11. 91 161 kaytis (16,386), Woytkus Janikaytis (16,404), Венцус Сонтовтовичъ (21,172) etc. Foarte frecvent, în secolul al XVI-lea, în denumirea bipartită a persoanelor, pe primul loc sunt scrise derivate diminutivale ale numelor de botez. Rareori formele diminutivale sunt create din formele lungi ale numelor de botez, de exemplu: Jakubelis Petkavys (8,2), Martinelis Łowcaytis (3,6) etc. În perioada analizată sunt numeroase formele diminutivale derivate din forme scurte ale numelor de botez și din nume bisilabice (Jonas, Petras, Tomas), de exemplu: Andrik Mazaytis (2,194), Андрюло Быковичъ (13,478), Andruc Jonetaytis (13,461), Baltruc Diburaytis (13,459), Bolulis Niestajewicz (2,112), Grigiel Butkaitis (2,214), Grygul Janowicz (13,380), Grygutis Bruzaytis (13,483), Iakiel Glabaitis (2,634), Iakucis Boiaraycis (2,569), Jakutis Giedwĩaitis (2,524), Janutis Bruzaitis (2,546), Jurgielis Borzdaycis (2,604), Jurguc Budkaytis (2,189), Юркейтусъ Мурзовичъ (2,415), Matulis Eykintaytys (13,382), Мамутусъ Баболантис (2,313), Mikielis Dziugaitis (13,111), Микутъ Талюшовичъ (24,228), Mikatis Jagminaytis (16,419), Petrelis Janowicz (2,66), Petruk Mineykaytis (16,409), Petrutis Butkaytis (16,422), Symiel Daszkowicz (13,293), Елмулис Миколаевич (27,105), Szimutys Budraytis (2,393), Stanel Eitminaitis (2,214), Stasiulis Petkaitis (2,533), Stasiul Dopultaytis (2,393), Sczepuc Giedminaytis (2,183), Тамул Добковичъ (2,156), Tomiel Stanisławowicz (2,323), Urbutis Powłtaytis (5,8), Walulis Janikaytys (13,384). Abundența formelor diminutivale ale numelor de botez în scrieri de diferite tipuri este o trăsătură specifică perioadei analizate. Astăzi, formele diminutivale ale numelor de botez tradiționale sunt folosite doar într-un cerc restrâns de familie sau de prieteni. În schimb, în documentele oficiale (pașapoarte, acte de stare civilă) se obișnuiește să fie scrise formele lor lungi ori variantele scurte, care au devenit aproape nume independente. 3.2. Al doilea element al înregistrării bipartite a persoanelor poate fi împărțit în două grupuri principale: 1) antroponime de origine patronimică (patronime); 2) nume de persoană non-patronimice (antroponime lituaniene vechi cu două teme, provenite din porecle etc.). Primul grup este mult mai numeros. De exemplu, din 4 mii de înregistrări bipartite ale persoanelor din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, aproximativ 21% sunt cazuri în care numelui de botez îi urmează un nume de persoană non-patronimic, iar în prima jumătate a secolului al XVI-lea procentul este și mai mic. Prin urmare, cea mai productivă formulă bipartită de denumire a persoanelor în secolul al XVI-lea este nume de botez + patronim. 3.2.1. În perioada analizată, patronimele se formează cu sufixe patronimice lituaniene -aitis, -onis, -ūnas, -ėnas, precum și cu sufixe slave -ovič, -evič etc. Productivitatea acestor sufixe diferă. De exemplu, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cele mai numeroase sunt patronimele formate cu sufixul patronimic slav -ovič. Celelalte sufixe, în ordinea productivității, se pot enumera astfel: -aitis, -evič, -ūnas, -onis. În schimb, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea predomină patronimele cu sufixul lituanian -aitis. Urmează derivatele cu sufixul -ovič, iar celelalte sufixe se distribuie, în ordinea productivității, după cum urmează: -evič, -onis, -ūnas, -ėnas. Se observă, așadar, o anumită tendință de lituanizare a formării patronimelor, care devine și mai pronunțată în secolele următoare. S-a observat că în secolul al XV-lea aproape toate patronimele erau formate cu sufixele patronimice slave -ovič, -evič, care, în timp, au devenit specifice claselor nobiliare rusești, 162 legie. Deoarece în documentele din secolul al XV-lea reprezentanții stărilor nobiliare sunt consemnați cel mai adesea cu două antroponime, este logic ca patronimicele lor să fie formate cu sufixele -ovič, -evič. Pe de altă parte, pentru scribii străini care nu scriau în limba lituaniană, cel mai simplu era să formeze patronime după modelul consacrat al derivării patronimicelor în limba rusă. În schimb, limba lituaniană dispunea de propriile mijloace de derivare în acest scop. În secolul al XVI-lea, când se stabilește desemnarea binară a persoanelor, adică atunci când patronimicele încep să fie consemnate și pentru reprezentanții stărilor inferioare, în documente apar, alături de sufixele patronimice slave obișnuite, și sufixe lituaniene. Unele dintre ele (de exemplu, -aitis) sunt deja, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, chiar mai frecvente decât sufixele patronimice slave8. Este dificil să discutăm despre dependența sufixelor patronimice din secolul al XVI-lea de diferențele de stare socială ale persoanelor consemnate, deoarece în inventarele din această perioadă patronimicele țăranilor pot fi formate cu sufixe patronimice lituaniene și slave. De exemplu, în inventarul din 1561 al satului Sudargas din ținutul Jurbarkas (2,576), țăranii care aveau un valac sau mai puțin pământ sunt consemnați astfel: Piotr Hrynūnas, Woyčis Pietraszayčis, Roman Pietraszayčis, Paweł Stegwilayčis, Piotr Iurszayčis, Maciey, Michaiło Ianowicz, Maczys Maczkayčis, Jurgi Maczkayčis, Piotr Maczkayčis, Bartłomiej Bohdanowicz, Więcko Andrzejewicz, Miczkus Pietrykayčis, Bartłomiej Macieiewicz, Simon Marćinowicz, Rymko Nareykowicz, Więcko Nareykowicz, Maczys Iurszayčis, Jakiel Miczkayčis, Niekrasz Ianowicz, Ian Iuriewicz, Iurgi Kieturokis, Ianik Woitkowicz, Woyćiech Guczaytis, Iankus Woitkayćis, Paweł Sargun, Roman Iagminowicz, Maczys Maczkowicz, Mikolay a Ludko Miczkowiczy a Woyčis Giedrayćis, Jakiel Marćinowicz, Iurgi Bildeniewicz, Kasper Trzećiakowicz a Ienis Maczonis9 etc. 3.2.2. Cel mai productiv sufix patronimic al antroponimelor din secolul al XVI-lea este -ovič (deși în a doua jumătate a secolului al XVI-lea patronimicele cu sufixul -aitis sunt mai frecvente, analiza tuturor patronimicelor din secolul al XVI-lea arată predominanța sufixului -ovič, deosebit de productiv în prima jumătate a secolului al XVI-lea). 8 Această afirmație, asemenea altor raționamente de natură similară, se bazează numai pe analiza materialului acumulat pentru această lucrare (sistemul antroponimic lituanian din secolul al XVI-lea este examinat pe baza a aproximativ 12 mii de exemple). Utilizarea sufixelor patronimice lituaniene sau slave a fost, poate, determinată parțial de natura documentelor, de limba în care era redactat documentul și de persoana care îl scria. Materialul din secolul al XVI-lea a fost cules în principal din inventare de moșii. Totuși, formarea patronimicelor extrase din alte tipuri de surse nu contrazice, în esență, afirmațiile formulate aici. 9 Cercetări speciale ar putea arăta dacă patronimicele nobililor și ale altor reprezentanți ai stărilor privilegiate se formau mai des cu sufixe patronimice slave. Totuși, la selectarea exemplelor pentru ilustrarea diferitelor forme ale numelor de botez (forme scurte și diminutive), a fost observat un fapt interesant. Când primul element al desemnării binare a unei persoane este forma lungă a numelui de botez sau o formă scurtă a acestuia, patronimicul este format cu oricare dintre sufixele patronimice folosite în această perioadă. În schimb, formele diminutive ale numelor de botez apar relativ rar alături de patronimice cu sufixele -ovič, -evič, iar mult mai des după ele este consemnat un patronimic cu sufixul -aitis. Deoarece formele diminutive și hipocoristice ale numelor erau mai răspândite printre reprezentanții stărilor inferioare (vezi consemnarea persoanelor cu un singur antroponim), s-ar putea presupune că, în secolul al XVI-lea, sufixele patronimice slave erau mai caracteristice patronimicelor reprezentanților stărilor nobiliare. 11* 163 Patronimicele cu sufixul -ovič sunt formate cel mai adesea din nume de botez, de exemplu: Каспаръ Адамовичъ (24,40), Mikolai Adamowicz (2,636), Мартынъ Аввакумовичъ (24,109), Войтко Богдановичъ (15,43), Stasius Boniulowicz (2,53), Станисъ Даниловичъ (24,207), Андрей Давидовичъ (15,43), Ian Filipowicz (10,1), Янъ Кабриаловичъ (24,56), Urban gricowicz (10,5), Mis Grygowicz (1,2), Андрей Ивановичъ (12,31), Касперь Яцковичъ (13,7), Монтонтъ Ивашковичъ (27,203), Кгиль Ивашковичъ (24,213), Юргисъ Яковичъ (15,61), Lawryn iakubowicz (9,5), Maciey Janielowicz (2,47), Peikiel Jankowicz (1,3), Товткус Янковичъ (27,12), Довкнъ Яновичъ (2,15), Kieszort Januszkowicz (2,113), Миколай Ясовичъ (13,240), Матей Юръгкеловичъ (24,80), Pawel Jurgowicz (13,282), Jasiul Kasporowicz (13,380), Лаврень Константиновичъ (12,29), Павелъ Лавриновичъ (24,69), Stanislaw Lawrynowicz (2,95), Венцлавъ Луковичъ (3,246), Lawrin Macieiowicz (2,486), Кагбриалъ Мацковичъ (24,40), Marcin Mackowicz (2,92), Якуб Мацович (27,201), Stassys Maczieiowicz (2,659), Baltrus Marcinowicz (10,1), Балътромей Мартыновичъ (15,43), Szczepan Mickowicz (2,143), Товтвилдъ Михайловичъ (15,33), Piotr Mikolaiowicz (10,2), Iakub Mikowicz (2,594), Stas Mikutowicz (10,1), Witko Olechnowicz (2,595), Банис Павилович (2,21), Jakub Pawlowicz (2,36), Нарвоши Петкович (27,33), Стась Петрашковичъ (15,67), Минбут Петорович (27,23), Мацко Проньковичъ (21,916), Jurgis Romanowicz (2,89), Marcin Symonowicz (2,99), Petr Stanislawowicz (25,5), Радивилъ Станьковичъ (24,76), Anton Stasiowicz (2,481), Миколаи Степанович (2,133), Michailo Tomkowicz (10,3), Jan Tomowicz (2,466), Марко Урбановичъ (17,10), Lawryn więckowicz (10,5), Jasis Woyciechowicz (2,47), Янъ Войтеховичъ (24,52), Macieyko Wincowicz (2,65). După cum se vede din exemplele prezentate, patronimicele cu sufixul -ovič sunt formate cel mai adesea din numele de botez întregi sau din formele lor scurte, și mult mai rar din derivatele diminutive ale acestor nume. În perioada menționată, există numeroase patronimice cu sufixul -ovič formate din antroponime lituaniene vechi cu două rădăcini (în prima jumătate a secolului al XVI-lea, acestea sunt chiar mai numeroase decât patronimicele provenite din nume creștine), de exemplu: Кесмус Айрумович (27,177), Балътромей Бейнарович (24,106), Малко Будиводович (15,62), Ян Буциводович (27,53), Станиславъ Бутовтовичъ (24,229), Богданъ Бутримовичъ (15,36), Стась Бутвиловичъ (15,57), Кагбриалъ Довьятловичъ (24,228), Mateius Daugwiłowicz (2,179), Jurgi Dowgialowicz (2,631), Матвяксъ Довгкиштовичъ (24,85), Станисъ Довконтович (2,13), Станисъ Довьмонтовичъ (15,46), Jan Doinagowicz (20), Bucбym Еиксинтович (2,7), Войтко Еймонтовичъ (15,59), Maczys Eynarowicz (2,599), Miczus Gintowtowicz (2,575), Стасис Кешвилович (3,343), Jurgis Jagminowicz (13,290), Якубъ Ямонтовичъ (24,211), Шымко Ясвидовичъ (24,51), Павел Ясвилович (27,13), Лавринъ Ятовтовичъ (24,40), Петръ Кантримовичъ (24,224), Янъ Кеггайловичъ (15,70), Шимко Кибортовичъ (21,525), Petrel Mielwydowicz (2,39), Петръ Милконтовичъ (24,213), Шимко Минбутович (27,37), Степанъ Монтововичъ (24,202), Янъ Мон-тримовичъ (15,61), Шылейко Монвиловичъ (2,2), Юце Моствилович (27,141), Ian narbutowicz (10,5), Станис Наркеилович (2,14), Контин Нармонтович 164 (27,78), Вошивил Нарвилович (27,31), Янъ Радвиловичъ (24,68), Jonas Rymgailowycz (2,179), Миколай Римтовтовичъ (21,349), Ян Сиртовтович (27,22), Станиславъ Скирвойновичъ (15,67), Матей Стекевиловичъ (24,230), Наркагъ Судмонтовичъ (24,223), Миколай Тарвидович (27,152), Hrehory Towdyginowicz (1,5), Богушъ Товтиловичъ (15,69), Романъ Витортовичъ (24,102), Banis Wyzgirdowycz (2,179), Богданъ Визгирдовичъ (24,211), Бутнюс Вошюнович (27,9), Андрѣй Войшиводовичъ (15,43), Миколай Войшвиловичъ (15,66), Машко Ждавилович (2,20). Patronimele cu sufixul -ovič se formează în perioada menționată și de la alte antroponime de origine etnică lituaniană, de exemplu: Юрьи Бружович (27,123), Станислав Будрович (27,152), Павел Бурбович (27,113), Jana Butowicza (cazul K; 16,437), Кедемилъ Даркегулович (15,62), Woytko Daugutowicz (2,92), Andrey Diedowicz (2,324), Тирвилдъ Довъкковичъ (15,45), Стирбис Кедутович (27,147), Буткус Кентрович (27,112), Янко Кловосич (27,32), Шепан Корейвович (27,154), Петръ Кушелейкович (24,227), Янкис Локутович (27,143), Миллейко Можейкович (27,191), Нарвил Можович (27,36), Пац Пиктович (27,33), Юрькайс Пиктурновичъ (15,58), Янушис Пилипрович (27,48), Богданъ Ракевичъ (24,209), Maciej Rudielowicz (2,469), Мицко Страздович (2,22), Балтуш Шилекович (2,17), Андрѣи Шовклович (27,127), Юри Талутович (27,96), Матей Трумпович (2,7), Петръ Вяжсович (27,119), Павел Виркутович (27,40), Димкол Воболович (27,52), Минейко Жадейкович (27,24), Юшко Жвирблович (27,145), Jozeph Zuikowicz (2,47). 3.2.3. Patronimele din secolul al XVI-lea cu sufixul patronimic lituanian -aitis se formează: a) de la diverse forme ale numelor de botez, de exemplu: Tanelis Adamaitis (2,630), Symon Ambrosaytis (16,405), Якос Андрайтис (27,160), Mikiel Andreatitis (2,520), Blazukas Andruszaicis (2,535), Мартинъ Андрушкайтисъ (15,66), Петръ Балтрушкайтисъ (2,548), Maciey Bartłomieiaytis (16,404), Czeputis Beniuszaitis (2,214), Юхно Богданойтисъ (24,224), Jonas Brazaicis (2,535), Stanisław Czepaytis (13,459), Woyciech Czepuyaitis (16,388), Stanisław Domikaytis (2,183), Богдан Доминикайтис (27,204), Станиславъ Керциотитисъ (3,94), Щепут Кгрикайтис (2,218), Jurgiel Grygalait (13,251), Петръ Якайтисъ (24,223), Петрик Якубайтис (27,74), Stanislaw Iakutaitis (2,530), Mik Ianayćis (2,583), Piotr Janelaytis (2,182), Pawilus Janikait ys (13,114), Petryk Janulaytis (16,387), Witkus Januszaytis (16,417), Jaczus Jasaytis (16,390), Łukasz Jasielaytys (13,385), Lawrynas Jonaitis (13,485), Mateius Jonelaytis (8,2), Лавринъ Юркгайтис (2,540), Юрий Юркгелайтисъ (17,54), Юркгелисъ Юркгужайтисъ (13,18), Baltutis Kasparaytis (13,461), Maczulis Ławrynaycis (2,569), Янъ Мацкайтисъ (15,65), Александро Мартинaitis (15,103), Janik Mataytis (2,183), Станюль Матейтис (2,405), Петкус Матукатис (27,137), Нармонть Микайтис (27,166), Kasper Mikatojaytis (2,183), Janus Mikielait ys (13,114), Монтвил Микутайтис (27,35), Czeputis Moteiaytis (13,489), Jurgi Narkaytis (2,189), Macius Olech naytis (13,459), Томаш Павилайтис (27,105), Iakutis petraytis (8,2), Mikolay Petrutaytis (13,461), Urbutis Powilaytis (5,8), Янушъ Проникойтисъ (24,211), Andre yus Romanaity s (13,110), Мартин Семенайтис (27,187), Pawel Symonaytis (13,459), Матей Станайтисъ (13,14), Urban 165 Stanielaytis (13,461), Jakubus Stanisławaitis (13,105), Петръ Станюкайтисъ (24,228), Paweł Staniulaitis (2,553), Шимко Станкайтисъ (15,104), Ян Стасаитис (2,437), Micius Steponaytis (11,13), Mikielis Szymkaytis (13,482), Янь Тамоцайтисъ (24,208), Łukasz Tomaycis (2,140), Ławryn Urbanaytis (13,482), Стасюлис Бауме-каутис (2,409), Walentyn Walentynaytys (13,381), Tomulis Węntławaytis (2,552), Gawdutis Wienckaytis (11,14), Jakutis Wojtekaytis (13,481), Jurgis Woytkaytis (16,424); b) de la vechi antroponime lituaniene cu două teme, de exemplu: Толосъ Баревдайтис (27,204), Нарвилъ Барвондайтис (13,12), Janik Budginaytis (2,613), Грыгоръ Будвидоитис (15,58), Якубъ Бувилатис (2,146), Юркгисъ Бугиодайтисъ (24,209), Tomasz Butrymajtis (16,429), Матис Бутелайтисъ (2,145), Jurgiel Dargwilaitis (2,216), Jakas Dawgiedaytis (13,491), Stasko Dawgielaytis (16,397), Петръ Довкгелайтис (24,225), Матей Довкенитайтис (15,63), Mikolay Eydminaycis (2,579), Piotr Eygirdaycis (2,579), Matulis Eykintaytys (13,382), Stanel Eitminaitis (2,214), Мартинъ Келминайтисъ (24,222), Стан Кедминайтис (27,26), Petryk Gedwidaytis (16,415), Юргъелс Кгинтовмайтис (27,214), Andrzej Girdwilaytis (2,397), Pawlik Girdwonaytis (16,409), Piotr Jagminaytis (16,385), Marcin Jaswilaytis (2,185), Кгогиль Ятвилойтисъ (24,204), Łukasz Jawłontaytis (16,405), Jurgi Kibortaitis (2,658), Микуту Контминайтис (27,170), Razmus Kontrymaytis (16,427), Нарвил Контвейнайтис (27,180), Jankus Manwilaytys (13,382), Букишус Манжбутайтис (27,193), Ian Milkintaitis (2,639), Миколай Милконтаитис (27,73), Юрги Минмонтоитисъ (24,226), Буткус Монтвидайтис (27,194), Grigiel Monwilaitis (2,215), Юркгел Моствилойтис (27,181), Якуб Можримоитис (27,103), Минкусъ Можвидайти (13,14), Walis Narbutaytis (2,552), Лукаши Нармонтаитис (27,166), Pawlik Narwilaytis (16,407), Kasper Norwidaic (2,198), Станиславъ Радивилайтис (24,226), Woytko Radwilaytis (16,394), Богданъ Скиврийнойтисъ (24,211), Pawel Stegwilaycis (2,576), Thomas Sudwilaycis (2,594), Петръ Галвошшоттис (27,105), Можейко Таргвидайтис (27,91), Болишус Товтримайтис (27,157), Петко Товтвилайтис (15,66), Милюс Твирбутайтис (27,207), Bogusz Widminaytis (5,4), Петръ Видмонтайтис (27,185), Piotr Wiskuntaitis (2,248), Юркгис Висмилайтис (2,166), Довкоил Висминайтис (27,159), Юркгис Висмонтайтис (2,456), Якуб Висвидайтис (27,26), Jakub Wizbutaytis (2,198), Piotr Woysznaraytis (16,397), Gryg Woyszwilaytis (2,553), Maciej Zadminaytys (2,532), Andrusys Żadwanaytis (16,400); c) de la diverse antroponime de origine etnică, poreclă sau de altă origine, de exemplu: Mamen Alcaūmuc (27,65), Jan Alsutaytis (2,191), Петюл Арелаŭмuc (27,111), Матеу Балчунaitис (2,327), Grigutis Balsaitis (2,249), Mikielys Barzdilaitis (2,392), Миколай Билайтисъ (15,64), Jurgi Barzdayčis (2,572), Андрушко Будрайтисъ (24,222), Petryk Burbaytis (13,380), Ягемин Бутаŭтис (27,189), Pasius Dagaytis (11,14), Кгедмин Даркгайтис (27,189), Миколай Довкшайтисъ (15,63), Stas Drasutaitis (2,364), Сгерис Gaidaitis (13,250), Мацко Кгайлайтис (27,92), Tomaszus Giedraitÿs (13,107), Ян Кеелутийтис (27,88), Slapris Iodkayčis (2,606), Можан Кестайтис (27,87), Филипъ Кетурнокаŭтисъ 166 (13,299), Martinas Kibutaytys (13,383), Ян Крепшайтис (27,158), Можутис Крутилайтис (27,158), Кинчис Кирмайтис (27,191), Яна Кушлейкойтя (k linksnis; 6, 21), Czepulis Lagaitis (2,524), Юркис Локайтис (27,154), Шим Мажавтис (2,314), Евноль Минайтис (13,13), Войдвин Минтайтис (27,75), Станис Мостайтис (15,63), Павлик Можантис (27,119), Андрей Можелайтис (27,154), Лаврык Носалтис (2,473), Urban Perkunaitis (2,533), Станис Пиктурноитис (3,208), Янелис Повкиштайтис (27,137), Stanislaw Pingulwaitis (2,545), Kasper Pupaytis (16,384), Яник Пупелаитис (27,142), Gryczus Puplesaytis (16,417), Marczin Purwaitis (2,649), Gaylus Rudaytis (11,14), Grigutis Sakalaitis (2,524), Матеŭ Сорбкайтис (15,58), Urban Szarkaytis (16,388), Янъ Талошайтис (15,57), Довкел Толайтис (27,90), Ян Трумпайтис (27,84), Szymko Wegaytis (13,482), Grygos Wilkait (2,518), Нарвил Боболайтис (27,111), Лукаш Воверавтис (27,134), Владиславъ Жалойтис (24,233), Войтко Жилайтис (27,181), Кедвил Жвирблайтис (27,64), Woyciech Žagaraytis (16,401). 3.2.4. Patronimele cu sufixul slav -evič sunt mult mai rare în secolul al XVI-lea decât cele cu sufixele -ovič și -aitis menționate anterior. Cel mai adesea, acestea sunt patronime formate de la nume creștine, de exemplu: Marcin Ambrożewicz (2,96), Адамъ Андреевич (24,60), Григоръ Балтомеевич (15,62), Janel Bartłomiejewicz (2,466), Станиславъ Болтромеевич (24,107), Jurgis Bortkiewicz (2,149), Piotr Daniewicz (2,115), Piotr Domaszewicz (2,103), Stanislaw Grygalewicz (2,108), Maciej Jakiewicz (2,112), Stanis Ianelewicz (1,2), Мартин Янушевич (2,17), Maciej Yurgiewicz (2,480), Maciej Łukaszewicz (2,33), Marcin Maciejewicz (2,85), Якубъ Мацевевич (24,53), Богданъ Мартишевич (15,65), Станюл Матеевич (6,54), Юръгел Матвеевич (27,118), Janel Matulewicz (2,117), Pikčius Mikiewicz (2,455), Матей Миколаевич (15,45), Ясь Микутевичъ (24,228), Миколай Петрошевич (27,157), Bohdan Pietkiewicz (2,101), Paweł Pietraszewicz (2,484), Мартинъ Проневичъ (13,7), Балтомей Станевичъ (24,230), Woyciech Staniuliewicz (2,148), Довкагилъ Станькевичъ (24,213), Ambros stasiewicz (10,2), Łukasz Stasulewicz (2,122), Балтомей Томашевичъ (15,65), Stanislaw Wincewicz (2,65), Петръ Витевичъ (24,58), Нарбутъ Войтюлевичъ (24,61), Мартинъ Войткевичъ (13,7). Mai puține patronime cu acest sufix sunt formate de la antroponime lituaniene provenite din porecle sau de altă origine, de exemplu: Stanis Baltniewicz (2,608), Piotr Botłukiewicz (10,5), Якубъ Будревичъ (15,66), Янъ Даръкесевичъ (24,222), Бернантъ Дребулевичъ (24,204), Станиславъ Кегиревичъ (24,69), Петръ Кеглежевичъ (2,417), Нарбутъ Когйлевичъ (15,45), Paweł Greycewicz (2,113), Богданъ Кестуцевичъ (24,104), Ян Купревич (27,229), Jorgi Kurkliewicz (9,2), Якубъ Кушлевич (2,23), Jurgi moliniewicz (10,1), Кегйлос Можевич (27,101), Marcin Mozulewicz (2,65), Янъ Можутевичъ (15,61), Matel Piktewicz (2,98), Юри Пилкевич (27,111), Петръ Рудевичъ (24,208), Ян Саркуевич (2,20), Матей Смолевичъ (21,102), Микуть Талошевичъ (15,66), Ночис Трумпелевич (2,22), Миколай Вяжевичъ, și de la antroponimele lituaniene vechi cu două teme, 167 de exemplu: Станиславъ Медвошиевичъ (2,23), Михайло Мельвошевичъ (24,70), Войтко Минкелевичъ (15,62), Лаврынъ Толговошевичъ (15,51). 3.2.5. Patronimele cu sufixul patronimic lituanian -onis sunt rare în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Totuși, în a doua jumătate a acestui secol, derivatele cu sufixul -onis formate de la nume creștine, antroponime lituaniene vechi cu două teme, precum și antroponime provenite din porecle sau de altă origine, sunt adesea consemnate alături de numele persoanei menționate, de exemplu: Stanis Andruszanis (2,499), Jakub banonis (9,9), Maciey Bartkonis (2,180), Станюлисъ Чепанонисъ (13,530), Банисъ Григанисъ (13,78), Maciejos Yakubanís (2,483), Петръ Якубонисъ (13,527), Kasper Jananis (13,282), Grigas Janonis (2,180), Szczepan Janulanis (13,282), Скудумисъ Янюшонисъ (13,529), Maciey Jasanis (13,286), Германъ Ясюлонисъ (13,528), Банисъ Ясонисъ (13,529), Szimko Jokubonis (2,180), Andrejus Jononis (2,179), Staniulis Jurganis (13,288), Matas Yurgionis (2,484), Grygas Lawrynanis (13,286), Tomasz Lawrinonis (2,484), Павелъ Мачулонисъ (13,530), Jan Marthinanis (2,302), Янъ Мартиновнисъ (13,530), Wulus Matonis (2,481), Czap Matulianis (2,483), Мартинъ Миконисъ (13,528), Микъ Павилонисъ (13,528), Gryg Pawłonis (2,483), Якубъ Петронисъ (13,529), Матюлис Романанис (2,271), Lawryn Stananis (13,287), Marcin Stanionis (2,399), Paweł Stanulanis (13,282), Lawryn Stasionis (13,277), Шимастъ Степанонисъ (13,527), Андрей Шимонисъ (13,527), Jurgis Thamuszonis (2,179), Янъ Войтконисъ (13, 528); Герман Бейнаронисъ (13,529), Шимастъ Бутвилонисъ (13,530), Iurgi Dowboronis (2,637), Michno Dowtortonis (2,180), Brazis Jatowtonis (2,149), Mikotay Jawgilanis (13,287), Юхно Нарбутonisъ (13,530), Batruszis Narwidonis (2,180), Janusz Rimgieylionis (2,180), Szczephan Rimwidonis (2,180), Banis Wizgirdonis (2, 180); Paweł Batłkonis (2,639), Кголмин Бовжанис (27,28), Piotr Dowkssonis (2,637), Керишс Кгаикгалонис (2,270), Jan Gawenonis (13,286), Marcin Iodanis (10,1), Буткус Кивонис (27,12), Lawryn Kunigonis (9,4), Narbut Mazulianis (2,500), Jedrzej Meylonis (13,285), Юръкеис Совсонис (27,120), Jan Styrnionis (2,552), Станелис Жалчонис (2,293). 3.2.6. În perioada menționată, patronimele cu sufixul patronimic lituanian -ūnas se formează de la nume creștine, de exemplu: Piotr Ambrasūnas (2,150), Щефан Андреюн (2,307), Thomasz Andrunas (2,443), Янушко Яндрушунос (27,223), Staszko Batromiełunas (2,498), Юхно Бенюнос (27,227), Jusius Grygalunas (13,291), Ботмехъ Янигунъ (13,528), Piotr Iankunas (2,645), Stasius Łukasgunas (4,303), Jurgis Maciunas (2,150), Andrzej Maczieiunoss (2,302), Bartłomiej Mateiunas (13,289), Stasis Matucūnas (2,148), Janis Mickunas (2,366), Maciey Mikotaiunas (2,180), Wolus Motieūnas (2,180), Stanis Petkunas (2,149), Jurgis Pietraszunas (13,284), Stanius Pronckunas (2,150), Jasius Staniunas (2,147), Janelis Stankunas (13, 283), Urban Stasiunas (13, 282), Юнасъ Шимкунасъ (13,527), Банисъ Томашунъ (13, 528), Jakutis Tomaszunas (2,552), Петръ Томкунасъ (13,529), Pawełł Waytkunas (2,150), Tomasz Wenckunas, precum și de la antroponime lituaniene provenite din porecle, de exemplu: Andrus Añczunas (2,628), Павел Авшун (6,64), Piotr Batczunas (2,400), Staniulis Berniunas (13,288), Ян Благодзонис (2,269), Миксъ Блодюнас (2,272), Maciey Borzdžiunas (2,604), Yonas Dydzunas (2,400), Stasis Gaylunas (13,282), 168 Jendrzej Yodziun (2,494), Мацце Кинкунос (27, 16), Петръ Клонюнасъ (13,527), Стас Кветкунос (27,227), Andrzej Medziunas (2,203), Матук Пикчионос (2,405), Mik Pikciun (2,255), Jurgi Podziunas (2,653), Łukasz Styrniunas (2,552), Jakub Szer­niunas (2,604), Мацулисъ Тауткунасъ (13,604). 3.2.7. Sufixul patronimic lituanian -ėnas este neproductiv în secolul al XVI-lea. Patronimele cu acest sufix sunt foarte rare în documentele perioadei menționate, de exemplu: Piotrass Bat­tupenas (2,659), Янасъ Бавкенисъ (13,528), Янушко Ютенасъ (13,527), Банюлис Микенос (7,54), Юркелисъ Минкененасъ (13,528), Titas Tarutenas (2,499), Чепась Петпенасъ (13,527). 3.2.8. Un grup restrâns distinct de antroponime secundare este alcătuit din antroponime cu așa-numitele sufixe diminutivale și afective, care sunt rare în perioada menționată. Mai frecvente sunt formațiile cu sufixele -ėlis, -ėlė, -ėlis, -ėlė (din cauza modului de consemnare în surse, este imposibil de distins aceste sufixe). Sufixele antroponimice din secolul al XVI-lea discutate mai sus erau patronimice. În ceea ce privește sufixele -ėlis, -ėlė, -ėlis, -ėlė, este dificil de stabilit când au valoare de sufix patronimic, adică atunci când un antroponim cu aceste sufixe este format de la numele tatălui sau de la antroponimul secundar al tatălui, consemnat după prenume. Materialul Atlasului limbii lituaniene arată că, în prezent, în dialectele noastre, numele de familie ale copiilor (băieți, adolescenți, tineri) se formează de la numele de familie al tatălui cu sufixele -ėlis, -ėlės. Prin urmare, în antroponimele formate de la una sau alta dintre formele numelui de botez cu aceste sufixe, acestea din urmă pot avea uneori și valoare patronimică, de exemplu: Якуб Мацелис (27,84). Celelalte antroponime cu aceste sufixe sunt, de obicei, de origine poreclă, de exemplu: Павла Авинеля (cazul K; 17,33), Janel Budrel (2,457), Tomko Gaydel (13,293), Maciej Gražel (2,505), Marczyn Gudelis (2,398), Лукашь Каурель (3,94), Jan Meszkele (2,364), Iakub Mitelis (2,506), Станиславъ Руделисъ (2,414), Станис­лав Сенелис (6,59), Maciej Szerelis (2,471), Амбросъ Вилкелис (2,322) și altele. În unele cazuri, sufixele din aceste antroponime pot fi patronimice (după cum se va vedea mai târziu, în perioada menționată, după prenumele persoanei este consemnat destul de frecvent și un antroponim de tip poreclă similar, fără sufix). În majoritatea cazurilor, însă, este cu totul imposibil de stabilit dacă antroponimele cu sufixele -ėlis, -ėlė, -ėlis, -ėlė sunt formate de la alte antroponime nederivate (caz în care aceste sufixe ar putea avea adesea valoare patronimică) sau dacă formele diminutivale ale apelativelor s-au transformat în antroponime de tip poreclă. Celelalte sufixe diminutivale (-ulis, -ukas, -utis) sunt foarte rare în secolul al XVI-lea, de exemplu: Grygas Stanulis (13,286), Grygalus Janutis (13, 489), Янъ Петрутисъ (15, 62), Юшко Довкутис (2,18), Павелъ Даргентусъ (2,336), Maciej Goyzutis (2, 110), Iurgi Gierulis (2,638), Yan Sildziuk (2,255). 3.2.9. Sufixul lituanian -iškis poate avea adesea și valoare patronimică. În secolul al XVI-lea, antroponimele cu acest sufix se formează de la nume creștine, de exemplu: Iakub Ch­wiedkíškis (2,639), Mikotai Grygiškis (2,365), Балтърпишъ Лавришкисъ (2,332), Petrazs Michailiškis (2,255), Jan Mikutyszskis (2,183), Ianik Simoniskis (2,579), Iurgi Woyčiskis, de la antroponime lituaniene cu două teme, de exemplu: Maciej Dawnaryszkysz (2,188), Ян Нарвидишкис (27,207), sau de la antroponime de origine poreclă, de exemplu: Павелъ Бискупишкисъ (13,311), Kasper Czypiszkis, An- 169 drzej Doyniskis (2,581), Груин Вилкишкис (27,201), Macziej Zydziskis (2,497) și altele. Celelalte formații cu acest sufix, mai ales cele toponimice, nu au valoare patronimică, de exemplu: Петр Керновшкис (27,168), Thomas Eiragolisskis (2,641), Jurgi Jurbarkisskis (2,659), Юпи Кедайнишкис (2,322), Ian Moissagolisskis (2,649), Iurgis Punisskis (2,639), Marczin Upitisskis (2,649), Piotr Wielionisskis (2,643), Dobko Wilkiiskis (2,649) și altele. 3. 2. 10. Pe lângă sufixele patronimice menționate anterior, -ovič, -evič, în secolul al XVI-lea apar și alte sufixe slave, de exemplu: -ovskis, -ickis, -inskis, -ackis etc. Antroponimele cu aceste sufixe sunt rare în secolul al XVI-lea. Mai frecvente sunt formațiile cu sufixul -ovskis, de exemplu: Станислав Бердовский (24,50), Iadarn Grzegorzowski, Василей Калусовский (24,203), Миколай Мировский (15,33), Iarmoda Sakowski (2, 636), Петра Скрибовского (cazul K; 12, 15), Кедтин Шилов'ски (27,49), Krysztoph Woytkowski (2,568). Antroponime formate cu celelalte sufixe sunt consemnate doar sporadic, de exemplu: Pawel Kownacky (2,181), Janes Pokrywnicki (13, 380), Andrzey Wyszyński (2,568) și altele asemenea. Câte un antroponim cu aceste sufixe poate aparține unor persoane de altă origine, venite din alte locuri. Majoritatea lor însă (la fel ca antroponimele cu sufixele -ovič, -evič) au fost preluate și răspândite prin documente oficiale. 3. 3. Toate antroponimele de origine nepatronimică, consemnate după prenumele unei persoane în secolul al XVI-lea, pot fi împărțite în mai multe grupuri. 3. 3. 1. Cel mai numeros grup îl alcătuiesc diverse antroponime de origine poreclă, provenite din denumiri de animale și plante, din diferite substantive comune sau adjective, de exemplu: Мартина Алсня (cazul K; 2,416), Янушис Авижис (2,377), Янушко Барздюс (2,411), Iurgi Bildenis (2,579), Staniul Bredis (2,529), Ясъ Бубисъ (13,240), Jakst Budras (16,417), Mikolay Buyna (2,111), Jan Burba (13,386), Benedyk Dyrrda (15,145), Стасюл Докгил (2,339), Юркгел Дуда (27,36), Стас Ерелис (2,410), Janel Gaidis (2,184), Bernat Garnis (2,194), Петръ Кгекгжис (2,292), Петрыкъ Кгележисъ (21,249), Grycius Gierwis (13,487), Юри Кгожлюс (2,283), Станис Кгожьис (2,163), Maczus Gruzdys (16,417), Marczin Iodis (2,657), Marczin Kailis (2,643), Marcin Kisiel (2,487), Iurgis Kiszkis (2,499), Maciey Kleywa (1,1), Stanis Klisz (16,384), Юри Кнапцис (2,291), Matis Kodzis (2,570), Maciey Koyris (2,569), Janus Metagis (13,107), Петраш Мишкинис (6,39), Pawlik Pauxtis (16,401), Петрик Пилпис (27,112), Керикгъ Плинисъ (3,264), Tomasz Pukis (13,381), Marcin Ragayszus (2,498), Масолис Рашнис (2,406), pawil Rydik (9,2), Юркгел Ровклюс (2,315), Marko Rudis (1,1), Thomas Šėybus (2,567), Mikolai Sidobr (2,213), Jury Skiersis (2,466), Петръ Скилусъ (2,452), Ян Скилоновисъ (2,335), Peczulis Smilgis (2,365), Нарвоши Шолтис (27,47), Maczys Schernas (2,630), Матеу Швельнисъ (2,378), Jorgi teterwin (9,2), Stas Trumpa (2,215), Станюлис Вашкисъ (2,415), Iurgi Wewersis (2,649), Marczin Wilk (2,463), Петрик Жоденис (27,112). Antroponimele de tip poreclă cu două teme sunt mult mai rare, de exemplu: Миколай Дидекольвисъ (17,35), Jakub Rudgolwic (16,417), Мисъ Шолгтоборвицъ 170 (15,47), Керикга Швинтадопя (cazul K; 12,553), Юри Венорокис (27,32), Контмин Жалакус (27,78) și altele. Acestui grup ar trebui să-i atribuim și antroponimele provenite din diverse supranume apelative. Este vorba despre antroponime derivate din denumirea unei profesii sau meserii, de exemplu: Станислав Балнюс (2,421), Paweł Bartnik (2,393), Paweł Czobotar (1,1), Mikucz Doylida (2,191), Czeputis Kalwis (2,523), Jan Kotylus (2,570), Ambras Kowal (16,383), Munkowau Кубилис (3,94), Paweł Kubilius (9,8), Ambros Melnik (2,185), Pietryk Podzius (2,185); din denumirea etniei, de exemplu: Янелис Keydac (2,335), Малхъ Литвинъ (24,222), Tomasz Lotwin (2,462), Iwanko Rusin (2,567), Andrzej Tatarzyn (2,85), Szymon Węgrzyn, precum și antroponimele provenite din supranume apelative precum užkūrys, preikuras și altele, de exemplu: Янъ Прейкъшас (3,321), Керикгъ Прейкшас (2,413), Stanislaw Preykuris (2,607), Миколай Ушкурис (15,16) și altele. 3. 3. 2. Al doilea grup este alcătuit din vechile antroponime lituaniene cu două teme, de exemplu: Jędrzej Buiwid (2,462), Мартинъ Бутрымъ (15,49), Балътромея Бутовилъ (3,96), Szeputis Dawkontis (11,14), Jan Ebartis (2,525), Jurgis Eytowtys (13,114), Юри Кегдойнис (27,97), Наръкели Кеглбут (27,129), Матеј Кегтовт (3,10), Walentij Jagiel (9,7), Paweł Kibarth (2,639), Ambrus Kibartis (16,412), Jan Kiesmin (2,213), Янъ Контминъ (2,223), Jurgis Mindawgis (13,111), Станиславъ Монкгойло (17,52), Andrey Montwil (2,532), Кинелъ Можримас (27,198), Piotra Narbuta (cazul K; 3,46), Petruk Normantis (2,392), Криштофа Радивила (cazul K; 12, 232), Яна Сантовта (cazul K; 12, 15), Terzy Seybut (1, 4), Piotr Skirmant (16, 431), Валюлис Стегвил (2, 540), Миколай Тальвошъ (12, 253), Янъ Виторть (24, 43), Павелъ Визгинъ (2, 378), Воитеху Вожжкиру (cazul N; 3, 99). 3. 3. 3. Cazurile în care al doilea antroponim folosit la identificarea unei persoane este un nume creștin sunt foarte rare, de exemplu: Baltromiey Andrzej (2, 75), Рачко Августинъ (12, 469), Мацукелисъ Кегикголъ (13, 241), Czep Mikołai (2, 213), Станиславъ Петръ (15, 61), Walenty Szczepan (16, 406), Walenty Urban (16, 386), Тумис Виткус (27, 172). 3. 3. 4. Un grup distinct, deși restrâns, de antroponime care apar ca al doilea element în identificarea unei persoane este alcătuit din antroponime apelative de origine slavă, de exemplu: Iussko Balamuth (2, 629), Банис Баранъ (2, 540), Ian Beručkis (2, 639), Павелъ Быко (13, 478), Юрей Богоматичичъ (24,76), Ян Кривожиевис (2,13), Янъ Круповесь (24,78), Stanisław Miaki (2, 324), Янъ Ручка (24, 201), Тимофеи Сицогол (2, 174). Este posibil ca în documentele perioadei menționate să fie consemnate persoane de altă etnie purtând aceste antroponime. Totuși, prezența lor ar fi putut fi determinată adesea de specificul documentelor și de alte împrejurări10. Antroponimele secundare izolate de origine străină, de exemplu: Jan Ermal (2, 462), Sebestian Stimer (2, 636), Piotr Tidman (2, 636) și altele, desemnau cel mai probabil persoane de altă etnie. 10 De exemplu, în documentele perioadei menționate redactate în alte limbi decât lituaniana, antroponimele lituaniene puteau fi traduse în limba în care era redactat documentul sau puteau fi deformate în diverse feluri. De aceea, originea lor este adesea greu de explicat. 171 4. Denumirea persoanelor prin trei antroponime Acest mod de denumire, la fel ca menționarea persoanelor printr-un singur antroponim, nu este frecvent în secolul al XVI-lea. Materialul disponibil arată că, în perioada menționată, prin trei antroponime sunt consemnați cel mai adesea reprezentanți ai stărilor nobiliare, iar mult mai rar persoane din păturile sociale inferioare. 4. 1. Primul element al denumirii ternare a persoanelor este prenumele. Cel mai adesea, acesta este reprezentat de diverse forme ale numelor de botez — variante lungi și scurte, derivate diminutivale, de exemplu: Grygalus Mikotaytis Juszkaycia (13, 488), Якубъ Мисевило Брашкайтис (13, 604), Marcin Arbanaytis Pudlaytis (13, 484), Woyciech Rymkaytis Szyntowkaytis (13, 484); Керикъ Романайтисъ Манулъ (2, 315), Матома Криштофовича Вишторта (cazul genitiv; 12, 412), Stanis Lawrinowicz Dermina (2, 487), Stasius Stonaytis Eydynt (13, 485); Янело Петроичъ Пликевича (13, 78), Janulis Czepaytis Szyłaukaytis (13, 484), Petrutis Jonaytis Skirudaytis (13, 483), Щепутысъ Яноулисъ Контминовичъ (2, 223). Mult mai rar, în denumirea ternară a persoanelor, pe primul loc este consemnat un nume autohton, de exemplu: Baltutis Mikutaitis Knipaitis (2, 546), Будра Наркевича Блудя (cazul genitiv; 3, 2), Кедминъ Станайтисъ Кивайтя (13, 12), Piktus Pekitaytis Petraytis (13, 485) și altele. 4. 2. Al doilea element al denumirii persoanelor este aproape întotdeauna un antroponim de origine patronimică. Cel mai adesea, acestea sunt formate de la diverse forme ale numelor de botez cu sufixe patronimice lituaniene și slave, de exemplu: Щефанъ Андреевичъ Луткунъ (4, 89), Каспоръ Августиновичъ Келишъ (17, 5), Янъ Балтромеевичъ Войнятовичъ (13, 238), Lawryn Bartkaytis Preykaytis (13, 489), Федоръ Богдановичъ Сонега (24, 69), Janulis Czepaytis Szyłaukaytis (13, 484), Юхно Якубовичъ Волчкевича (24, 41), Urban Janaytis Waydalaytis (13, 486), Piotr Januszaytis Nasztaytis (13, 484), Łukasz Lawrynwicz Doroyczunas (2, 443), Bendikus Macaitis Kobeklis (13, 111), Jan Macieiewicz Wilmątaitis (13, 491), Macis Martynkaytis Loyzentis (13, 481), Urban Matieiaitis Miraytis (13, 485), Stanislaw Mikalaiaitis Bernotaytis (13, 488), Jas Mikienas Siraitis (2, 366), Urban Mikutaytis Pudaycis (13, 483), Пепра Павилонта Августайта (cazul genitiv; 3, 32), Jan Petrykaytis Pawlisztys (13, 487), Paweł Stanaytis Wilmątaitis (13, 486), Валентинъ Станиславовичъ Наркаутис (2, 547), Szymas Stasiutaytis Giedgowdaytis (13, 490), Stas Urbanaytis Murza (13, 482), Матей Войтеховичъ Яновича (6, 21). Numai în cazuri rare antroponimul de origine patronimică consemnat pe locul al doilea este derivat de la un antroponim lituanian cu două teme sau de alt tip, de exemplu: Micius Dawgintaytis Manwitaycia (13, 489), Urban Mazrymaitis Pogankstys (13, 106), Гре-ори Скеревдоитис Вичоитис (2, 222), Jan Gaytaytis Szankis (13, 485), Juchno Łabutaytis Eydynikas (13, 483), Ian Podžunas Dowkssys (2, 651). Foarte rar, în denumirea ternară a persoanelor, după prenume este consemnat un antroponim de origine nepatronimică, de exemplu, un alt nume creștin: Керыкгос Крыкгалюс Кекъ (2, 272), Гансис Миц Попенжемтникос (2, 272), Янели Петръ При- 172 шмонтис (15, 9), Стась Янъ Мицевичъ (15, 36)11, or an antroponym of nickname origin, for example: Томашъ Блюцкисъ Плавъска (2, 237), Jurian Kayrys Prey- karys (13, 117), Петръ Машкела Кухтикъ (2, 281), Pawel Pogonksztys Kie- turaitis (13, 106). 4.3. Din cazurile de consemnare ternară a persoanelor prezentate anterior reiese că al treilea element al unei astfel de denumiri poate fi împărțit în două grupuri principale, aproximativ egale ca frecvență: a) antroponime de origine patronimică; b) antroponime fără sufixe patronimice. Este interesant faptul că antroponimele de origine patronimică consemnate pe ultimul loc în denumirea ternară a persoanelor sunt rareori derivate din nume creștine, de exemplu: Щепан Мацкович Андрушкович (2, 134), Petros Petkaitýs Augústáytis (2, 532), Якуба Томашевича Бортковича (cazul genitiv; 3, 10), Marcin a Andrzej Stasiewi- czy Janaycie (13,487,, Мартина Войтеховича Михновича (cazul genitiv; 17, 3), Валентинъ Станиславовичъ Наркаутис (2, 547), Петръ Яновичъ Петкелевичъ (12, 413), Piktius Pekitaytis Petraytis (13, 485), Юрий Щефановичъ Саковича (17, 3), Pawel Grygutis Szymkaytis (13, 487), Stanis Ianuszewicz Walenthynowicz (2, 443). În schimb, antroponimele de origine patronimică de pe locul al doilea după prenumele persoanei sunt cel mai adesea derivate chiar din nume creștine. Adesea, ultimul element al denumirii ternare a persoanelor poate fi un derivat cu sufix patronimic de la antroponimele lituaniene vechi cu două teme, de exemplu: Щефан Балатро-мевецъ Енораутис (2, 548), Woyciech Stasiulaytis Giedgawdaytis (13, 490), Шенутыс Яноутис Контминоутис (2, 223), Micius Dawgintaytis Manwilay- cia (13, 489), Миколай Миколаевичъ Радзивиловича (26, XXIII), Андрей Станюловичъ Сервадайтис (13, 550), Jan Maciewicz Wilmataytis (13, 491), Миколая Андрейтица Витарнайти (cazul genitiv; 15, 157), Стась Якушонисъ Жадвонантисъ (2, 368), iar cel mai adesea este derivat de la diverse alte antroponime autohtone (adesea de origine poreclistică), de exemplu: Петра Павилоня Авкегутая (cazul genitiv; 3, 32), Jan Petraytis Budraytis (13, 484), Andrzej Janutis Dziugaytis (13, 490), Павелъ Шимковичъ Кедромотъ (15, 43), Pawel Pogonksztys Kiefturaitis (13, 106), Baltutis Mikutaitis Knipaitis (2, 546), Станислава Юрьевича Коелевича (cazul genitiv; 17, 9), Юрья Миколаевича Корейбовича (cazul genitiv; 17, 20), Матея Миколай-тиц Косанта (2,476), Stanisław Matienaytis Mažaytis (13,485), Матея Венич-коитя Минекоитя (cazul genitiv; 3,253), Павла Воитеховича Нарушевича (cazul genitiv; 18,219), Piotr Januszaytis Nasztaytis (13,484), Jurgucis Drabacis Perkmai- cis (2,536), Янел Петровичъ Пликеича (2,155), Maciey Piotrowicz Pungalwaitis (2,545), Каспер Адамовичъ Рустейковичъ (3,95), Janusis Jakubaytis Skirulaytis (13,482), Станислава Юшкевича Стебулайта (cazul genitiv; 15,243), Woyciech Rymkaytis Szyntowkaytis (13,484), Thomasz Jumaytis Tataraytis (13,483). O parte dintre antroponimele care ocupă ultimul loc în consemnarea ternară a persoanelor sunt derivate cu sufixe patronimice de la antroponime de origine slavă, de exemplu: Войтеха 11 În cazurile în care după prenume este consemnat un derivat diminutival al numelui de botez, acesta poate fi și de origine patronimică, de exemplu: Pawel Grygutis Szymkaytis (13, 484), Andrzej Janutis Dziugaynis (13, 490), Анд-peu Янотисъ Случысъ (2, 377), Marcin Jurgutis Wilmonaytis (13, 486). 173 Петровича Грибовича (cazul K; 12,412), Каспор Петровичъ Белевича (6,23), Юрьи Миколаевичъ Солобубовичъ (24,207) și așa mai departe. Antroponimele de acest tip pot avea și alte sufixe slave, de exemplu: Яня Яновичъ Краговский (3,96), Романъ Якубовичъ Квятковский (13,18), Бартломей Бартошевичъ Поезерский (17,15), Станиславъ Яновичъ Заберезенский (26,XXIII) etc. Ultimii membri ai denumirilor de persoane tripartite, de origine nepatronimică, sunt cel mai adesea diverse antroponime naționale (nume vechi cu două teme, de origine poreclistică sau de alt tip), de exemplu: Jan Minelaitis Battkarcis (13,486), Будра Нарковна Блудя (cazul K; 3,2), Юрья Балтомеевича Блуся (cazul K; 17,2), Станиславъ Балтомомеевичъ Довгиша (4,134), Juchno Labutaytis Eydynikas (13,483), Ławrin Stanisławowicz Guz (2,252), Thomasz Maleraytis Jurgzentis (13,481), Каспоръ Авкгештыновичъ Келишъ (17,5), Bendikus Macaitis Kobeklis (13,111), Macis Martynkaytis Loyzentis (13,481), Petruys Jurgaitis Metagis (13,107), Juria Jakubowicza Meszkia (cazul K; 20), Urban Mazrymaitys Pogankstys (13,106), Jakub Mikaytis Preykšys (13,483), Якубъ Щепутаитисъ Прейкуръ (13,535), Янели Петръ Пришмонтисъ (13,9), Миколай Криштофовичъ Радивилъ (12,254), Миколая Щефановичу Скурвиду (cazul N; 3,321), Наумъ Даниловичъ Скребня (12,31), Петръ Керщюитис Слимпис (3,258), Томашъ Бакайтисъ Ушкурисъ (13,604), Олехно Мацулевичъ Верышъ (3,329), Janel Jasiutaytis Wilkielis (13,484), Матей Андреяитисъ Жвирблис (2,547). În perioada menționată, ultimul membru al denumirii tripartite a unei persoane poate fi și un antroponim nepatronimic de origine slavă, de exemplu: Яна Миколаевна Гашка (cazul K; 2,151), Михаило Ивановичъ Головинъ (3,7), Юрий Станьковичъ Лецъ (24,52), Piotr Jaksztowicz Żuk (2,47) etc. 4.4. Unele cazuri neobișnuite de consemnare tripartită, străine sistemului nostru antroponimic binar (în special cele ai căror membri sunt antroponime de origine slavă), pot fi legate de persoane de alte naționalități, de influența scribilor sau de factori similari. Nu există nicio îndoială că acest procedeu a apărut după modelul sistemului antroponimic rus. Totuși, o analiză mai aprofundată a unor astfel de cazuri de consemnare justifică existența acestui mod de denumire și permite formularea unor concluzii privind dezvoltarea sistemului antroponimic lituanian și apariția numelor de familie. În secolul al XVI-lea, cel mai productiv mod de consemnare a persoanelor era: prenume + patronim. Odată cu apariția numelui de familie ereditar, patronimul continua să fie scris după prenumele persoanei, iar unele cazuri de consemnare binară se prelungeau, devenind tripartite. După cum reiese din exemplele prezentate mai sus, în secolul al XVI-lea erau răspândite două modalități principale de consemnare tripartită a persoanelor: 1) prenume + I antroponim de origine patronimică + II antroponim de origine patronimică, 2) prenume + antroponim de origine patronimică + antroponim de origine nepatronimică. Astfel, al doilea membru al unei asemenea denumiri este aproape întotdeauna un antroponim de origine patronimică și este cel mai adesea format dintr-un nume de botez. Este, cel mai probabil, un patronim (căci, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, numele naționale sunt treptat eliminate din uzul oficial). În schimb, membrul al treilea, de origine patronimică, care urmează- 174 un antroponim patronimic este cel mai adesea derivat dintr-un nume național. Acest lucru indică o anumită vechime a sa și sugerează că ar putea fi un nume de familie (este posibil să se fi format în perioada în care numele naționale erau încă larg răspândite, iar persoana consemnată îl putea moșteni de la tatăl său sau în alt mod similar). În plus, unele cazuri de consemnare arată că al treilea membru al acestei denumiri este mai important decât al doilea. Căci, când aceeași persoană este menționată din nou, al doilea membru (cel mai probabil patronimul) poate fi omis, de exemplu: Юс Янович Працевич, altă dată – Юс Працевич (2,475); Яроним Миколаевич Виконевич, în altă parte – Ероним Виконевич (2,475); Pawel Jonatytis Skirutaytis, în altă parte – Pawła Skirutaycia (cazul K; 13,483); Павла Яновича Виржовича (cazul K), în altă parte – Павель Виржовичь (17,27) etc. Ipoteza că cele două antroponime de origine patronimică din denumirea tripartită a unei persoane au apărut în perioade diferite și îndeplinesc funcții distincte (primul este patronimul, iar al doilea este, cel mai probabil, numele de familie) este susținută în parte și de cazurile în care aceste antroponime sunt formate cu sufixe patronimice diferite, de exemplu: Андрей Станюловичь Сервадайтис (13,550), Якубъ Мисевичъ Брашкайтис (13,604), Урбана а Якуба Мартиновичов Будраитев (cazul K; 3,253), Jan Maciewicz Wilmątaytis (13,491), Jas Mikienas Siraitis (2,366), Юркя Яновича Миткайтиса (cazul K; 13,157), Kasper Szczefanowicz Naruszaytis (2,445), Łukasz Ławrynowicz Doroyczunas (2,443), Петръ Томашевичъ Бирукаутис (2,547), Стася Яновичь Рокгойтис (13,239) etc. Dacă ambele antroponime de origine patronimică ar fi apărut în același timp, cel mai probabil ar fi avut și aceleași sufixe patronimice. Astfel, majoritatea cazurilor din secolul al XVI-lea în care persoanele sunt denumite prin trei antroponime pot mărturisi, într-un fel sau altul, și despre apariția numelor de familie lituaniene. 5. Formarea numelor de familie lituaniene în secolul al XVI-lea Toate modalitățile de desemnare a persoanelor din secolul al XVI-lea discutate mai sus atestă în mod evident dezvoltarea și stabilizarea sistemului antroponimic binar lituanian. Tocmai al doilea element al desemnării binare a persoanelor — patronimul, vechiul antroponim cu două teme, antroponimul provenit dintr-o poreclă sau numele de botez — a fost materialul din care s-a format majoritatea numelor noastre de familie. Numeroasele exemple prezentate mai sus au arătat că antroponimele consemnate după prenumele persoanei nu se deosebesc, ca formă, de multe dintre numele noastre de familie de astăzi. Însăși motivația apariției acestor antroponime (de a oferi informații suplimentare despre persoana consemnată și de a o distinge de celelalte persoane cu același nume) a făcut ca ele să îndeplinească și funcția principală, distinctivă, a numelui de familie. Este însă greu de spus câte dintre ele și care anume deveniseră deja nume de familie, adică deveniseră antroponime ereditare, comune tuturor membrilor familiei. Cercetarea desemnărilor câtorva membri ai aceleiași familii sau chiar ai reprezentanților a două-trei generații ale aceleiași familii ajută la soluționarea acestei probleme. Deoarece asemenea cazuri de consemnare nu sunt frecvente în documente, ele nu oferă informații concrete despre transformarea fiecărui antroponim în nume de familie, ci ajută doar la urmărirea principalelor tendințe ale formării numelor de familie lituaniene în secolul al XVI-lea. 175 5.1. Procesul apariției numelor de familie este deosebit de evident în descrierile genealogice ale familiilor, de exemplu 12: întemeietorul familiei Narbut, fiii săi sunt consemnați astfel — Dobrohost Narbutowicz (1501), Stanisław Narbutowicz (1495), Mikołaj Narbutowicz (1503), Wojciech Narbutowicz (1506). Acesta din urmă a lăsat trei fii, care sunt consemnați astfel — Jan Wojciechowicz Narbutowicz (1536), Wojciechowi Wojciechowiczowi Narbutowiczowi (cazul N; 1529), Mikołajowi Wojciechowiczowi Narbutowiczowi (cazul N; 1551)13. Reprezentanții generațiilor următoare moștenesc, de asemenea, antroponimul de origine patronimică Narbutowicz, ceea ce atestă transformarea acestuia în nume de familie. Întemeietorul unei alte familii este consemnat cu două antroponime — Wojciech Naruszewicz (1499). Al doilea element al acestei desemnări este, cel mai probabil, un patronim. Fiul său — Paweł Wojciechowicz Naruszewicz (1541) — moștenește patronimul tatălui și îl transmite copiilor săi, care sunt consemnați astfel — Mikołaj Pawłowicz Naruszewicz (1566) și Stanisław Pawłowicz Naruszewicz (1569)14. Așadar, antroponimul de origine patronimică Naruszewicz devine ereditar, adică se transformă în nume de familie. Același proces de apariție a numelui de familie este atestat și de un caz găsit într-o altă sursă: întemeietorul familiei Бизгинь, fiul său Янъ Бизгинтайтисъ15, fiul acestuia Гинятъ Юргонтисъ, iar fiul acestuia — Мартинъ Гинятайтисъ Бизгинтайтисъ (15,89). După cum se poate observa, antroponimul de origine patronimică, apărut din numele întemeietorului familiei, s-a transformat în nume de familie. Un caz de consemnare precum următorul reflectă un proces oarecum diferit de apariție a numelui de familie. Întemeietorul familiei este Ruszlis. Cei doi fii ai săi — Ginthyta (cazul K) și Skaywatha (cazul K). Primul fiu — Ginthyt Ruszkaytis16 — a avut doi fii, consemnați astfel — Swirbutis Ginthytaytis și Sugawdis Ginthytaytis. Fiii acestuia din urmă sunt — Woytkus Sugawdis, Piktonas Sugaudis, Beniaz Sugaudis (15,327). În acest caz, tendința de a se transforma în nume de familie o are antroponimul care nu este de origine patronimică și care, în desemnarea binară a tatălui, era consemnat pe primul loc. În consemnările generațiilor următoare ale celuilalt fiu, desemnat Skaiwathos Ruszlaytis, nu se reflectă apariția unui antroponim ereditar: Skaiwathos Ruszlaytis a avut trei fii — Derkinta, Wismuntha, Rupeyka (cazul G). Primul fiu, Derkintos Skaywaytaytis, a avut patru fii, desemnați astfel — Andruszko Derkintaytis, Możeyko Derkintaytis, Dargis Derkintaytis ir Miknius Derkintaitis. Acesta din urmă a avut, la rândul său, trei fii — Maciey Miknaytis, Petkus Miknaitis, Jurgis Miknaytis (15,327). 12 Aici sunt prezentate câteva exemple din cartea lui A. Bonecki, „Poczet rodów w Wielkiem Księstwie Litewskiem w XV i XVI wieku“. – Warszawa, 1887. Este adevărat că aceasta nu mai este o sursă primară. Autorul a extras din diverse colecții de documente date despre reprezentanții familiilor ilustre menționați aici. Nu se știe dacă redă cu exactitate felul în care au fost consemnate în sursă. Totuși, ținând cont de posibilele inexactități, se pot formula unele concluzii pe baza materialului prezentat în carte. 13 Vezi: Boniecki A. luc. cit., p. 196–198. 14 Vezi: Boniecki A. luc. cit., p. 199–200. 15 Nu se știe din ce împrejurări a apărut aici eroarea de consemnare. Patronimul unui reprezentant al generației următoare arată că ar trebui să fie Jurgis Visgintaitis. Așa este și în descrierea generațiilor aceleiași familii, descoperită ulterior: „Wizgint… miał trzech synow — Jurgia, Bartulia a Petska. Bartulis Wizgintaytis nie miał potomstwa, także y Petkus Wizgintaytis; Jurgis zostawił dwu synow — Giniata a Petska…“ (15, 324). 16 Litera k în loc de l a apărut, cel mai probabil, din cauza copistului sau din alte motive similare. 176 Wysmunth Skaywaytaytis (al doilea bărbat menționat, Skaywathos Ruszlaytis, era fiul acestuia) avea un fiu, menționat ca Ginthkus Wysmunthaytis; fiul acestuia era Jakub Ginhkaytis…(15,327). După cum se poate observa, membrii mai noi ai aceleiași familii sunt consemnați cu numele și patronimicul, dar nu au un antroponim stabil, comun întregii familii sau neamului. 5.2. Din exemplele prezentate aici, deși puține, se pot desprinde deja câteva concluzii foarte generale despre formarea numelor de familie lituaniene în secolul al XVI-lea: 1) în perioada menționată existau deja nume de familie formate; 2) o parte dintre persoanele menționate în documentele perioadei analizate încă nu aveau nume de familie; 3) în secolul al XVI-lea are loc formarea intensă a numelor de familie lituaniene. Alte materiale pe care le-am adunat susțin și argumentează afirmațiile formulate aici. 5.2.1. Înregistrările în care sunt menționați alături tatăl și fiul (sau fiicele) oferă multe informații despre apariția numelor de familie. Unele dintre ele atestă existența numelor de familie în secolul al XVI-lea. Este vorba despre cazurile în care tatăl și fiul (sau fiica) poartă același antroponim, moștenit de copii de la tată și care poate fi numit fără prea multă eroare nume de familie, de exemplu17: tatăl Петръ Боревичъ, fiul său Миколая Петровича Боревича (cazul acuzativ; 15,423); … asupra țăranilor liberi ai stăpânului din același ținut Kaunas, asupra lui Томаша Бортковича și asupra fiului său Якуба Томашевича Бортковича (cazul acuzativ; 3,10); Гелияшъ Бурба și împreună cu fiul său Сымономъ Бурбою (cazul instrumental; 15,71); Jurgis Dytaythys cu fiul… Lukaszем Dytayciem (13,145); … țăranilor liberi ai stăpânului din ținutul Upytė, Мартину, Томашу, Станиславу Матеевичомъ Фронцкевича… tatăl lor Матея Фронцкевича (17,9); … țăranului liber al stăpânului din ținutul Upytė, Юрья Станиславовича Януковича… și tatăl său … Станислава Януковича (17,4); Яна Ликоитя și (cu) fiul său Урбаном Яновичом Ликаитем (3,30); tatăl Венцлавъ Лукович, fiica Ганны Венцлавовны Луковича (cazul acuzativ; 3,246); Мисюлистъ Мику тайтисъ… trei fii Войтехъ, Шимкусъ, Станиславъ Мисюлевичи Мику тайтове (13,488); Петрулъ Микутайтисъ, fiii săi – Павелъ, Михалъ, Амброжий, Томашъ, Юргисъ, Венцко Микутайтееве (13,502); Станиславъ Можейко, fiul său – Петръ Станиславовичъ Можейко (15,416); … țăranul liber al stăpânului din ținutul Upytė, Янъ Петровичъ… cu fiul său Малхеромъ Яновичомъ Петровича… (17,40); Петръ а Григорь Юревичи (în alt loc – cazul acuzativ – Юревичовъ Пупшитайтевъ), tatăl lor (cazul acuzativ) – Юря Пупшты (15,103); tatăl – Адаму Рустецковичу (cazul dativ), fiul său – Каспер Адамович Рустецкович sau Каспер Рустецковичъ (3,95); … țăranului liber… Миколаю Шефановичу Скурвиду (cazul dativ), fiul său – Янъ Миколаевич Щефанович Скурвид (3,321); Матей Стукаисъ cu fiii Юрий, Криштофъ, Миколай, Керигъ Стукаисъ (13,547); … cu celălalt fiu al aceluiași Миколая Тримпатя și cu fratele lor de aceeași mamă Петровым Мартином, precum și cu sora Алжбетою Миколаевнами Тримпатями (3,182); … boierii din ținutul Trakai, Янъ, Юрка, Петръ Богдановичи Вазгирдовичи, tatăl lor (cazul acuzativ) – 17 În majoritatea acestor exemple, antroponimele sunt prezentate în context, atunci când este posibil. Adesea, contextul arată legăturile de rudenie dintre persoanele menționate, statutul lor social și altele asemenea. 12. 91 177 Богдана Вазгировича (15,18); boierul panțirier Езофъ Волницъ, doi fii Стасько а Ясько Волницсы (13,622). Comparația inventarelor acelorași locuri (moșii, sate), întocmite la date diferite, ajută de asemenea la urmărirea transmiterii către fii a celui de-al doilea antroponim al tatălui, adică la stabilirea dacă acesta devine nume de familie. De exemplu, în inventarul din 1580 al ținutului Vilkija se consemnează – Андреи Ретович, жена его Дорота, а сын его старший Мачулис, други Марцин, третий Миколаи, четвертый Щасны, пятый Стасюлис… (2,225), în timp ce în inventarul din 1594 sunt consemnați doar fiii – Мачул Рэтович, Миколаи Рэтович, Щасны Рэтович, Станислав Рэтович (2,367). După cum se vede, antroponimul de origine patronimică Ретович devine nume de familie. Un alt caz asemănător: în inventarul din 1596 al moșiei Šilėnai este consemnat Юр’и Скалышютис… с сынъми своими Стасюлем, Петрушем… (2,429), iar în 1599 se consemnează deja – Stanisław s Pietruciem Skaliszayciowie, frați buni… (2,529). Așadar, în secolul al XVI-lea existau deja nume de familie lituaniene formate. Adesea, un patronimic de origine creștină sau provenit dintr-o poreclă, transmis din generație în generație, devine ereditar, adică se transformă în nume de familie18. Există și nume de familie provenite din antroponime de origine nepatronimică. Contextul exemplelor arată, de asemenea, că antroponimul ereditar era purtat, de regulă, de reprezentanții claselor nobiliare ale societății. Cercetarea sistemului antroponimic lituanian din secolele anterioare a arătat că prinții și boierii lituanieni puteau avea încă din secolul al XV-lea un antroponim ereditar, comun tuturor membrilor familiei sau neamului. Prin urmare, numele de familie ale reprezentanților claselor nobiliare, apărute în secolul al XV-lea, continuă să se formeze și să se stabilizeze în secolul al XVI-lea. 5.2.2. Ultimele două exemple (§ 5.2.1), provenite din inventare întocmite la date diferite, precum și câteva dintre exemplele prezentate anterior, atestă că în secolul al XVI-lea încep să apară sporadic și nume de familie ale țăranilor. Totuși, ar fi inexact să concluzionăm că în această perioadă numele de familie ale țăranilor s-au generalizat, în primul rând pentru că s-au găsit foarte puține astfel de cazuri de consemnare. În al doilea rând, numeroase exemple din diverse inventare ale perioadei menționate arată că țăranii nu aveau un antroponim stabil și ereditar, de pildă: Матей Датуновичъ и сыны его Петръ а дѣнь Матевии (17,17), Bartosz Daugolowicz, сынъ – Alexy, Marcin, Ambrozy a Czep Barthoszowiczowie (2,351); Janikas Giedgawdaytis, fiul său (cazul acuzativ) – Macieja Janikaycia (13,490); Мартин а Банис Керишевичъ, … у Баниса сыны два Щепанъ а Павелъ Баневичы (2,225); tatăl Banis Yakubaitis, fiul – Masiul a Jakub Banewiczy, fiicele – Baniowny (2,252); Wileyko Jakubaytis, fiul său – Jasiulis Wiley kaytis (13,489); Миколаи Якумаитис … зь сынъми Керикаутем, Шымем, Адамем Миколаевичами (2,406); Urban Yanaitis, fiul său – Staniul a Stasiul Urbanowiczy, fiica – Zania Urbanowna (2,252); Матѣя Янаитя (cazul acuzativ) и сына его Урбана Матее- вича (cazul acuzativ; 3,32); Станислав Ясович зь сынъми своими Лукащомъ а Ленартомъ Станиславовичами (2,341); Павел Ясович зь сынъми… Томашомъ, 18 A. Seliš”evas constată, de asemenea, același mod de apariție a numelui de familie. Vezi: Селищев А. М. Происхождение русских фамилий, личных имен и прозвищ. – В кн.: Избранные труды. М., 1968, с. 105. 178 Stanisław, Adam, Jure, Mikołaj Pawłowiczowie (2,341); Banis Kudenis... la Banis, fiul său Šymko Banewiczowie (2,225); Jas Martinowicz, împreună cu fiii săi Walentyn și Wencław Jasowiczowie (17,9); Petrukas Micaytis, fiul său (cazul genitiv) – Stanisława Petrikaycia (13,484); Mikolay Petroszuytis, fiul său (cazul genitiv) – Stanisława Mikolaiaycia (13,488); Piotr Potanowicz, fiul său – Čepuys Petraitis (13,274); Maciej, Jakub, Bartłomiej… frații Rukiani, iar fiii lor Paweł Maciejewicz, Andrzej Jakubobowicz, Urban și Krzysztof Bartłomiejewiczowie… (13,291); Jan Stankowicz (cazul genitiv), fiul său (cazul genitiv) – Stanisław Janowicz (17,15); Jan Stefankiewicz, fiul său Stanisław Janowicz (17,16); Kedutis Sukgoylis, împreună cu fiii săi Lukaš și Kedutaitis (13,548); Marcin Szarkaytis, împreună cu cei trei fii ai săi: Balatromei, Adam și Simon Martynowiczowie (13,548); Wencław Szarkutis, fiicele sale (cazul genitiv) – Alena și Zofia Wencławowny (2,371); Piotr Szczepułajtis … împreună cu fiii săi Jan și Walentyn, cu fiicele Polonia și Alena Petrowiczowie (13,550); Banis Urbzentis, fiica sa – Dorota Banewna (2,252); Yanel Zomaitis, fiul său Krisztof, Jurgiel și Waliul Ianielowiczy (2,254). Aceste exemple arată că tatăl și fiul (sau fiica) nu au un nume personal comun, moștenit. Copiii sunt consemnați cu prenumele și patronimicul. În momentul în care se impune sistemul antroponimic binar, adică atunci când devine cel mai productivă identificarea persoanelor prin două nume personale, se creează deja premise obiective pentru formarea numelor de familie. Momentul apariției lor este determinat de diverse împrejurări, cel mai adesea de însăși necesitatea unui nume de familie. Considerând numele de familie drept un nume personal care îi unește pe toți membrii unei familii, V. Nikonov consideră că principala cauză a apariției numelor de familie a fost sporirea rolului familiei într-o anumită etapă a dezvoltării societății19. Legătura indisolubilă dintre apariția numelor de familie și importanța familiei în viața socială este subliniată, într-un fel sau altul, și de cercetătorii ruși de mai înainte ai antroponimiei, care arată că numele de familie — un antroponim comun întregii familii, prin care se putea exprima apartenența la familie, proprietatea asupra bunurilor și moștenirea — le-a fost necesar mai ales reprezentanților stărilor nobiliare, care dețineau acea proprietate20. Așadar, și cauza principală a apariției numelor de familie a făcut ca acestea să apară mai întâi în rândul reprezentanților stărilor privilegiate. Țăranii, neavând drepturi civile extinse și nici proprietăți private însemnate, a căror transmitere prin moștenire ar fi trebuit asigurată, și neparticipând activ la viața socială, s-au putut lipsi multă vreme de nume de familie. Cel mai probabil, din aceleași motive, consemnarea lor în documente a variat vreme îndelungată — chiar și în secolele ulterioare puteau fi înregistrați cu un singur nume personal, cu prenumele și o poreclă apelativă sau în alt mod asemănător. Cercetătoarea rusă a antroponimiei G. Simina, definind numele de familie drept o parte a numelui persoanei, oficială, consemnată în documentele de stat și moștenită, oferă observații valoroase despre formarea numelor de familie. Punând în legătură apariția numelor de familie 19 Никонов В. А. Триумфальное шествие фамилий. – В кн.: Имя и общество. М., 1974, с. 184. 20 Морошкин М. Я. О фамильных именах у нынешних европейских народов. — Из журнала Министерства народного просвещения. 1834, с. 29; Карнович Е. П. Родовые прозвания. — СПб., 1886, с. 11. 12* 179 de dezvoltarea statalității, autoarea afirmă că numele de familie era necesar pentru îndeplinirea diferitelor sarcini ale statului (recensământul populației, stabilirea impozitelor, recrutarea și altele asemenea)21. În astfel de cazuri era greu să te descurci fără nume de familie. Se pare că tocmai aceasta a fost cauza principală care a determinat apariția numelor de familie și în rândul păturilor sociale inferioare. Totuși, după cum arată materialul acumulat pentru analiza sistemului de nume personale din secolul al XVI-lea, în perioada menționată majoritatea țăranilor lituanieni încă nu aveau nume de familie. 5.2.3. Materialul analizat în secțiunile anterioare, care atestă prezența sau absența unui nume de familie în secolul al XVI-lea, nu reflectă întreaga situație privind consemnarea persoanelor în perioada respectivă; de aceea, se poate forma o impresie simplificată despre procesul de formare a numelor de familie în epoca examinată. Este dificil să vorbim despre transmiterea regulată a unui anumit nume personal și transformarea lui în nume de familie, în primul rând fiindcă persoanele, chiar și aceleași persoane, pot fi consemnate în moduri diferite și, în al doilea rând, fiindcă sunt foarte rare consemnările alăturate ale tuturor membrilor familiei. După cum s-a menționat deja, aceeași persoană poate fi consemnată cu două sau trei nume personale, de exemplu:... asupra supusului din ținutul regal Upytė Матея Авгулимтиновича Давейка..., în alt loc – Матей Довейко (17,15);... Олбрахту Мартиновичу Кгаштолту (cazul dativ), în alt loc – domnul Олбрахта Кгаштолта (26, LIV);... supus regal din ținutul Vilnius, domnul Миколай Яновичъ Кгинтовтъ, în alt loc – Миколай Кгинтовтъ (12,483, 486); Stas Stanaytis Greytis, în alt loc – Stas Greytis (13, 481); Миколай Радивилъ, în alt loc – Миколай Юрьевичъ Радивилъ (12,405) și altele. Această variație a consemnării împiedică adesea formularea unor concluzii privind prezența sau absența unui nume personal moștenit. De exemplu, când persoanele sunt consemnate cu trei nume personale, ne-am aștepta ca unul dintre ele să fie deja un nume de familie. Totuși, fiii sunt consemnați cu două nume personale — prenumele și patronimicul — și nu au moștenit al treilea antroponim al tatălui, de exemplu: Станислав Григорович Яновича, supus regal din ținutul Žemaitija, copiii săi (cazul genitiv) – Яна, Станислава а Миколая Станиславовичов (fiii), Ганну, Ядвигу а Зузанну Станиславовнъ (cazul genitiv; fiicele) (3,100); Czapas Petraytis Szynlowkaytis, fiii săi (cazul genitiv) – Andrzeia Czepaycia, Urbana Czepaycia, Jana Czepaycia (13,483). În astfel de cazuri este greu de spus dacă fiii chiar nu moștenesc al treilea nume personal al tatălui (caz în care acesta încă nu s-a transformat în nume de familie) sau dacă, din cauza lipsei unui mod stabil de consemnare a persoanelor, acesta pur și simplu nu le-a fost adăugat fiilor. Există și alte cazuri neclare de consemnare a persoanelor, de exemplu: domnul Станислава Яновича Рекутя Кезкала și, în numele fiului său, Станислава Станиславовича (23, 583) sau: Воитех Воитехович Стечкевич Воцкер, supus regal, tatăl său (cazul dativ) – Воитеху Воцкеру, iar frații săi (cazul genitiv) – Балтромея а Яронима Воитеховичов (3,99). Este greu de spus ce funcții îndeplinește fiecare dintre cele patru nume personale în identificarea persoanelor și care dintre ele este cel mai important. Probabil că acest mod de numire trebuie considerat unul dintre (dar nu singurul) neregularitățile apărute odată cu dezvoltarea sistemului antroponimic și formarea numelor de familie lituaniene. 21 Смина Г. Я. Фамилия и прозвище. — В кн.: Ономастика. М., 1969, с. 31. 180 Există și alte asemenea neregularități, cazuri greu de explicat. De exemplu, frații sunt de obicei consemnați cu aceleași al doilea antroponim. Când acestea din urmă nu sunt de origine patronimică, se poate chiar bănui că sunt deja nume de familie, de pildă: Малко Скевец 3 братом... Виткомъ Скевенемъ (2,223). Patronimele identice ale fraților arată că aceștia aparțin aceleiași familii, de pildă: Щефан Андрутаитисъ 3 братом Янутем Андрутаитем (2,387); Olbrycht Jankaytis z bratem swoim Macieiem Jankaytiem (15,455); ...на Петра Мейлутевича и братью его рожоную Мейлутю, Чена а Валя Мейлутевичовъ (17,18); Есъ Сировичъ, frații săi (cazul genitiv) – Стался а Каспора Сировичовъ (15,10) și așa mai departe. Există însă cazuri în care frații sunt consemnați cu al doilea antroponim diferit, de pildă: Peterys Anksztokaitýs z bratem Macieiem Kumpinasem (13,126); Янгъ Довгердовичъ з братею Юрьем Совмайтемъ а Яномъ Милайтемъ (15,72); Станислава Герубайтя și fratele său Юрга Виткайтя (15,159); Рымко Олгъкишайтисъ зъ братомъ своимъ Павломъ Санъкутаитемъ (15,84), Jury Rymkowicz z bratem Pawłem Moczul iem (13,279). Toate cazurile menționate aici, în care persoanele sunt consemnate în mod diferit sau greu de explicat, mărturisesc complexitatea procesului de formare a întregului sistem antroponimic lituanian și a unuia dintre elementele sale — numele de familie. Pe lângă regularitățile clar perceptibile, se remarcă și un element de hazard sau chiar de oarecare caracter spontan, care nu trebuie pierdut din vedere. La începutul acestei secțiuni s-a menționat deja că sunt rare cazurile de consemnare în care sunt menționați împreună toți membrii familiei. În exemplele prezentate până acum, cel mai adesea erau consemnați alături tatăl și copiii, ceea ce permitea să se stabilească dacă tatăl și fiii (sau fiicele) au în comun un antroponim — un nume de familie. Însă numele de familie este antroponimul care îi unește pe toți membrii familiei. Prin urmare, consemnarea alăturată a altor membri ai familiei, de exemplu a soțului și soției, a mamei și copiilor, ar putea oferi, de asemenea, multe informații despre apariția sa. Asemenea cazuri sunt și mai rare, așadar nu se pot formula generalizări ample pe baza lor. Se poate constata doar că exemplele în care soțul și soția sunt menționați alături nu contrazic, în esență, concluziile formulate anterior despre formarea numelor de familie în secolul XVI. Unele dintre ele indică apariția unui nume de familie. Este vorba despre cazuri în care modelul de denumire al soțului și soției conține câte un antroponim identic (uneori chiar două sau mai multe), de pildă: именемъ малжонки своей паней Зофии Яновны Давидовича, панъ Андрей Яновичъ Давидовичъ... (12,482); земянки господарьской повету Упитского Катерыны Шимъковны Жижморевича Станиславовой Яновича Яковича și al soțului ei Станислава Яновича (17,43); pană Лаврынъ Станиславовичъ Келпигъ, iar soția sa – Барбара Станиславовна Лаврынова Станиславовича Келпигова... (17,28);... burgheza domnească din Panevėžys Матеевая Вайшторовоя Ягенешка Петровна, soțul ei (cazul nominativ) – Матею Петкевичу Войштору... (17,11); panul Миколая Станиславовича Белозора și soția sa, pana Малгореты Миколаевны Белозоровны... (17,33). Unele exemple arată că mama și fiul au antroponime comune, de pildă: Алжбета Марковна Лавринова Яновича, fiul ei (cazul genitiv) – Яна Лавриновича... (17, 33); Andrzejowa Juszkayciowa Magreta, văduvă, (cu) fiul său 181 său Pawłem Andrzejaytiem… (13, 488); Anna Juriowa Maciewiczowa, fiul ei – Matutis Jurgielaytis (13, 483);...... ne-a dăruit Скилондинная пани Катерина pentru fiul său, nobilul nostru Добка Скилондеевича... (21, 838). Alte cazuri de consemnare arată că soțul și soția nu au un antroponim comun, de pildă: Янъ Миколаевичзъ жоною Лучиею Томашовною (2,342); панъ Янъ Станиславовичъ Лойба и малъжонка его пани Дружьяна Якубовна... (17,8); Лаврынъ Мартиновичъ з жоною Настасиею Миколаевною... (17,3);... de la nobilă domnească din districtul Upytė Матея Тишка, de la soția sa Зофии Пашковны... (17,11); Матей Войшторъ и жона его Янешика Петровна... (17,13) și așa mai departe. Așadar, o parte dintre consemnările împreună ale soțului și soției, respectiv ale mamei și fiului, arată că în secolul XVI se forma un antroponim comun al familiei — numele de familie. Diferitele variații în consemnare sau modalitățile greu de explicat de denumire a persoanelor, precum și exemplele care atestă absența unui nume de familie, arată că secolul XVI reprezintă o etapă în procesul de formare a numelor de familie lituaniene, iar secolele ulterioare — alte trepte ale evoluției acestui proces. 6. Observații de sinteză 6. 1. Cel mai productiv mod de denumire a persoanelor în secolul XVI, prin două antroponime, atestă dezvoltarea și consacrarea sistemului antroponimic lituanian binar. 6. 2. Pe lângă denumirea persoanelor prin două antroponime, în documentele din secolul XVI persoanele pot fi consemnate cu un singur antroponim, cu un nume și un apelativ sau un supranume descriptiv, precum și cu trei (sau mai multe) antroponime diferite. 6. 3. Primul element al denumirii binare a persoanelor este un nume creștin sau național. 6. 4. Al doilea element poate fi un antroponim de origine patronimică (un patronim) sau un antroponim de origine non-patronimică. 6. 5. În secolul XVI, patronimele se formează cu sufixe patronimice slave și lituaniene (-ovič, -evič, -aitis, -onis, -ūnas și altele) din diverse nume de botez și forme ale acestora, din vechile antroponime lituaniene cu două rădăcini, precum și din antroponime naționale de origine poreclistică. 6. 6. Al doilea element al denumirii binare a persoanelor — patronimele, antroponimele de origine poreclistică și vechile antroponime lituaniene cu două rădăcini — a constituit materialul din care s-a format majoritatea numelor noastre de familie. 6. 7. Odată stabilită denumirea binară a persoanelor, se creează premise obiective pentru apariția numelor de familie. Momentul apariției lor în diferite pături sociale este determinat în principal de însăși necesitatea unui nume de familie. 6. 8. Numele de familie, ca antroponim stabil, moștenit și comun tuturor membrilor familiei, era necesar în primul rând reprezentanților claselor nobiliare. El indica apartenența la o familie sau la o gintă, ajuta la formalizarea transmiterii prin moștenire a proprietății și altele asemenea. Astfel, numele de familie ale reprezentanților claselor nobiliare, a căror apariție a început în secolul XV, continuă să se formeze și să se stabilizeze în secolul XVI. 6. 9. În păturile sociale inferioare, numele de familie au apărut mai târziu. Materialul acumulat arată că majoritatea țăranilor nu aveau încă nume de familie în secolul al XVI-lea. Mai 182 varia și modul în care erau consemnate în documentele perioadei discutate: puteau fi consemnate printr-un singur antroponim, printr-un nume și un apelativ sau o poreclă descriptivă etc. 6. 10. Secolul al XVI-lea reprezintă o etapă a procesului de formare a numelor de familie lituaniene. Acest proces continuă și în secolele următoare. Se pare că tocmai aici trebuie căutată formarea generalizată a numelor de familie ale țăranilor. LISTA ALFABETICĂ A SURSELOR 1. Inwentarz starostwa Bolnickiego czyli akt rewizji ograniczenia ziem tegoż starostwa. MACBRS, F. 20–65. 2. Jablonskis K. Arhiva istorică (secolul al XVI-lea). – K., 1934. 3. Jablonskis K. Cuvinte lituaniene în limba cancelariei vechii Lituanii. – K., 1941. 4. Jablonskis K. Cultura lituaniană și personalitățile sale. – V., 1973. 5. Kopia exerpem wypisana co do wsiów Kielmienskich Wikrayciow, Petrykayciow – Widminayciow – Skilwayciow y Bityk z inwentarza poprawy pomiery Kielmienskiej w roku 1595 poczętego a 1598 skonczenego. (Ištrauka iš 1595–1598 m. Kelmės dvaro inventoriaus.) MACBRS, F. 37–10541. 6. Țăranii lituanieni și orășenii în litigii cu administratorii domeniilor. – V., 1959, vol. 1. 7. Lituanienii, țărani și orășeni, în litigii cu administratorii domeniilor. – V., 1961, vol. 2. 8. Regestr Gruszszewski… majętności Tyrkszle… (Inventarul târgului Tirkšliai). MACBRS, F. 37–507. 9. Regestr wybierania czynszow s poddanych… Capituly Wilenskiej Plebanii Paswolskiej… (Recensământul locuitorilor târgului Pasvalys și ai satelor, precum și al impozitelor plătite de aceștia, din anul 1589). MACBRS, F. 43–14750. 10. Rejestr nieodrobienia abo reszta z wlosci Miereczkiej za rok 1589… (Lista țăranilor care nu și-au achitat impozitele în ținutul Merkinė). MACBRS, F. 21–1126. 11. Woytowstwo Žemelanskie…(Documentele domeniului Žemelėnai). MACBRS, F. 37–525. 12. Акты, издаваемые Виленскою археографическою комиссиею. Акты Виленскаго градскаго суда. – Вильна, 1875, т. 8. 13. Acte publicate de Comisia Arheografică din Vilna. Inventarele moșiilor din secolul al XVI-lea. – Vilna, 1888, vol. 14. 14. Acte publicate de Comisia Arheografică din Vilna. Actele tribunalului funciar din Grodno. – Vilna, 1890, vol. 17. 15. Acte publicate de Comisia din Vilna pentru cercetarea actelor vechi. Acte despre boieri. – Vilna, 1897, vol. 24. 16. Acte publicate de Comisia din Vilna pentru cercetarea actelor vechi. Inventare și acte de delimitare. – Vilna, 1898, vol. 25. 17. Acte publicate de Comisia din Vilna pentru cercetarea actelor vechi. Actele tribunalului orășenesc din Upita. – Vilna, 1899, vol. 26. 18. Acte referitoare la istoria Rusiei de Apus, colectate și publicate de Comisia Arheografică. – Sankt Petersburg, 1848, vol. 2. 19. Curtea măriei-sale, panul… Stanisław Andrzejewicz Powoyn… Dekriptiški… (Documentele moșiei Daugirdiškės: inventarul moșiei Daugirdiškės din 1552). MACBRS, F. 138–1381. 20. Tribunalul funciar din Samogiția. CVIA, SA 19518ª. 21. Metricile Lituaniene. – Sankt Petersburg, 1903, vol. 1. 22. Metricile Lituaniene. Partea I: Cărțile de însemnări. – Sankt Petersburg, 1910, vol. 1. 23. Metricile Lituaniene. Partea a III-a: Cărțile actelor publice. – Iuriev, 1914, vol. 1. 24. Metricile Lituaniene. Partea a III-a: Cărțile actelor publice. Recensămintele armatei lituaniene. – Petrograd, 1915. 183 25. În amintirea mea, mie, Bogusz Jakubowicz Byczek… (Documentele moșiei Daugirdiškiai: Inventarul moșiei Daugirdiškiai din 1569), MACBRS, F. 138—1382. 26. Împărțirea teritorială și administrația locală a statului lituano-rus în perioada redactării Primului Statut al Lituaniei. Eseuri istorice de Matvei Liubavski. — M., 1892. 27. Registrul tuturor impozitelor și veniturilor domnești din ținutul Samogiției, întocmit de Andrzej Maćkowicz [și adăugată ulterior de] Nicolae Șimkovici. — F.l., 1537. MACBRS, F. 16—12. — Manuscris. SISTEMUL ANTROPONIMIC LITUANIAN DIN SECOLUL AL XVI-LEA Rezumat Pe baza analizei a aproximativ 12 000 de antroponime extrase din diverse surse istorice publicate și manuscrise din secolul al XVI-lea, este reconstituit sistemul antroponimic lituanian al acestei perioade. Se constată că, în perioada cercetată, nu exista încă un model unic de denumire a persoanei (se disting denumirea persoanei printr-un singur element, două elemente și trei elemente). Totuși, în secolul al XVI-lea, cea mai productivă era denumirea persoanei prin două elemente, ceea ce atestă tendințele de dezvoltare a sistemului antroponimic binomial în rândul lituanienilor. Pe primul loc în denumirile de acest tip se află cel mai adesea un nume creștin. Totuși, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în această poziție apar frecvent și antroponime de origine lituaniană. Pe al doilea loc al denumirii persoanei prin două elemente se pot afla: 1) forme patronimice ale numelor personale, cu sufixe derivate de origine lituaniană sau slavă (cel mai adesea — -ovič, -aitis, -evič, mai rar -onis, -ūnas și altele); 2) alte antroponime, multe dintre ele având la bază o poreclă sau indicând profesia, ocupația, statutul familial ori social al persoanei numite etc. Toate aceste nume personale seamănă cu numele de familie lituaniene. Totuși, doar o parte dintre ele au devenit ereditare în secolul al XVI-lea. Celelalte nu se transmiteau ereditar, ci se modificau de la o generație la alta. Se concluzionează că în secolul al XVI-lea existau deja numeroase nume de familie lituaniene, care aparțineau în principal persoanelor din păturile privilegiate ale societății. Numele de familie ale țăranilor erau foarte rare în această perioadă, deoarece procesul de apariție a lor abia începuse.