О латышской и литовской лингвистической терминологии (сходство и различия)

MOKSLO KALBOS KULTŪROS IR TERMINOLOGIJOS PROBLEMOS LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXIV(1985) ЛАЙМУТЕ БАЛОДЕ DESPRE TERMINOLOGIA LINGVISTICĂ LETONĂ ȘI LITUANIANĂ (ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI) În primele gramatici ale limbilor letone și lituaniene (secolele XVII–XVIII) se foloseau termeni lingvistici latini. Primele încercări de creare a unor termeni în limba maternă datează de la începutul secolului al XIX-lea. Câțiva termeni lingvistici letoni au fost găsiți în cărticica lui K. Elferfeld, „Līksmības grāmata” (1804), de exemplu: jumis „diftong”, neskanis „consoană”, skandinieks „vocală”; aceste neologisme însă nu au avut ecou în lingvistică și nu au fost folosite de autorii ulteriori. Trebuie menționată și cartea lui A. Stender, „Vācu valodas un vārdu grāmata” (1820), în care întâlnim deja un termen bine cunoscut, precum locīšana „declinare, conjugare”. I. Neikens poate fi considerat întemeietorul terminologiei morfologice letone (Vācu valodas mācība priekš latviešiem, partea I — 1850, partea a II-a — 1859); lui îi aparțin termeni precum celms „temă”, īpašības vārds „adjectiv”, līdzskanis „consoană”, patskanis „vocală”, vienskaitlis „singular” și alții. În limba lituaniană, începutul formării terminologiei gramaticale datează tot din prima jumătate a secolului al XIX-lea, deși dintr-o perioadă ceva mai târzie. K. Kasakauskas, în gramatica sa lituaniană (1832), folosește termeni consacrați și astăzi, precum aukštesnis laipsnis „grad comparativ”, aukščiausias laipsnis „grad superlativ”, balsis „vocală”, doibalsis „diftong” și alții. În anii 1850–1870, lexicul terminologic al limbii letone începe să se dezvolte relativ rapid. În această perioadă, tinerii letoni și alți oameni progresiști publică numeroase articole și cărți originale și traduse. Trebuie menționați J. Alunāns, A. Kronvalds, K. Biezbardis, M. Kaudzīte și A. Stērste. A. Stērste a creat un număr deosebit de mare de termeni reușiți (Latviešu valodas mācības sistemātisks kurss, partea I — 1879, partea a II-a — 1880), de exemplu: tagadne „timp prezent”, pagātne „timp trecut”, nākotne „timp viitor”, uzruna „adresare”, pakārtojums „subordonare” și alții. A. Stērste a fost primul care a acordat o atenție deosebită termenilor de sintaxă. În dezvoltarea terminologiei lingvistice lituaniene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un rol important l-au avut lucrările științifice ale lui S. Daukantas, 11 I. Juška, A. Baranauskas și K. Jaunius. De exemplu, lui S. Daukantas îi aparțin termeni reușiți și încă vii astăzi, precum būdvardis „adjectiv”, daiktavardis „substantiv”, trumposios balsės „vocale scurte” și alții; I. Juška a creat termeni precum galūnė „terminație”, šaknis „rădăcină”, skiemuo „silabă”, įvardis „pronume”, skaitvardis „numeral” și alții; A. Baranauskas — raidė „literă”, rašyba „ortografie”, sakinys „propoziție”, tarmė „dialect”, žodynas „dicționar, lexic”; K. Jaunius — kamienas „temă”, priesdėlis „prefix”, priesaga „sufix”, šnekta „grai”, patarmė „subgrai”, îndeosebi în domeniul accentologiei, de exemplu: kirtis „accent”, priegaidė „intonație (a silabei)” și alții. În această perioadă, în ambele sisteme comparate ale limbilor letone și lituaniene este caracteristică coexistența a numeroase variante de denumire pentru aceeași noțiune, de exemplu: letonă patskanis, pašskanis, vienskanis, balsskanis, vokālis „vocală”. Până la începutul secolului al XX-lea, terminologia limbii letone s-a dezvoltat treptat și firesc, în timp ce în limba lituaniană acest proces a fost întârziat de împrejurări istorice; la începutul secolului al XX-lea, în domeniul terminologiei lingvistice a avut loc un fel de explozie. În dezvoltarea ulterioară, rapidă, a lexicului lingvistic, un rol enorm l-au avut lucrările științifice ale lui J. Jablonskis și K. Būga. Trebuie menționate îndeosebi gramaticile lui J. Jablonskis (1901, 1911, 1919 și altele). Aproape toți termenii de sintaxă și punctuație au fost creați de J. Jablonskis, de exemplu: papildinys „complement”, pažyminys „atribut”, tarinys „predicat”, veiksnys „subiect”; kablelis „virgulă”, klaustukas „semn de întrebare”, šauktukas „semn de exclamare”. Bazele terminologiei lexicologiei, etimologiei, onomasticii și toponimiei au fost puse de K. Būga, de exemplu: skoliniai „împrumuturi”, svetimybės „cuvinte străine”, asmenvardžiai „antroponime”, vietovardžiai „toponime”. În anii 1920, în Letonia a fost înființată o Comisie de Terminologie, care timp de câțiva ani a desfășurat activități de normalizare a terminologiei științifice letone. Sub îndrumarea acestei comisii au fost întocmite și liste de termeni lingvistici. Însă, deoarece comisia a funcționat o perioadă relativ scurtă, elaborarea termenilor a rămas în principal în sarcina unor cercetători individuali. Lucrările științifice ale lui K. Mühlenbach și J. Endzelīns au avut un rol important în unificarea și stabilizarea terminologiei lingvistice letone. În perioada sovietică se desfășoară o activitate sistematică și neîntreruptă de elaborare a terminologiei lingvistice letone și lituaniene. Coordonarea sistematizării și unificării este asigurată de comisiile de terminologie ale academiilor de științe din ambele republici. Trebuie menționată dezbaterea privind terminologia gramaticală letonă, desfășurată în 1951 în paginile ziarului „Skolotāju avīze”. La aceasta au participat numeroși cercetători, învățători și cadre didactice universitare. Una dintre ten- 12 Una dintre tendințele acestei dezbateri a fost apărarea termenilor internaționali consacrați. În 1961, în Lituania a fost susținută teza de candidat a lui A. Balašaitis, „Istoria terminologiei lingvistice lituaniene”. O astfel de lucrare lipsește foarte mult în lingvistica letonă. În 1963 a apărut un dicționar al termenilor lingvistici ai limbii letone (Valodniecības terminu vārdnīca; întocmit de R. Grabis, Dz. Barbare și A. Bergmane). Dicționarul termenilor lingvistici ai limbii lituaniene încă își așteaptă rândul. Acestea sunt, în linii foarte generale, principalele repere din istoria terminologiei lingvistice a limbilor letone și lituaniene. Metodele moderne de formare a termenilor sunt aceleași atât în letonă, cât și în lituaniană, deși proporțiile utilizării lor diferă: 1. Termeni internaționali, de exemplu: letonă, lituaniană gramatika, letonă fonētika — lituaniană fonetika, homonimi — homonimai. 2a. Termeni-neologisme creați independent din elemente ale propriei limbi, prin afixare, compunere sau formarea de sintagme, de exemplu: letonă piedēklis „sufix”, divdabis „participiu”, vajadzības izteiksme „debitiv”; lituaniană skyryba „punctuație”, veiksmažodis „verb”, tiesioginė nuosaka „mod indicativ”. Adesea, termenii-neologisme creați independent pe baza limbii proprii sunt foarte greu de deosebit de termenii-calcuri. 2b. Termeni-neologisme-calcuri: 2b1) din limba germană, de exemplu: letonă lietvārds — Dingwort (în limba lituaniană, calcarea după germană este mult mai rară); 2b2) din limba rusă, de exemplu: letonă saskaņojums — acord, ciešamā kārta — diateză pasivă; lituaniană prokalbė — limbă protoslavă, kiekiniai — numerale cardinale, letonă atgriezeniskie — lituaniană sangražiniai — reflexive; 2b3) din limba latină, de exemplu: lituaniană laipsnis — gradus, dalyvis — participium, priegaidė — accentus. Majoritatea calc-urilor, la fel ca internaționalismele lexicale, pot fi numite stratul internațional al terminologiei, deoarece același model derivațional-semantic (cel mai adesea, inițial latin) se repetă în multe limbi. La compararea termenilor lingvistici contemporani din limbile letonă și lituaniană 1 se pot observa următoarele regularități. 1 Analiza comparativă se bazează pe dicționarele: Valodniecības terminu vārdnīca (Rīgā, 1963.—256 lpp.); Balkevičius J., Kabelka J. Latvių-lietuvių kalbų žodynas (V., 1977.—760 p.), precum și pe diverse cărți și articole de lingvistică. 13 1. Așa cum era de așteptat, mulți termeni din ambele limbi au o bază internațională, de exemplu: letonă afrikata — lituaniană afrikata, letonă și lituaniană baltistika, leksika, letonă terminoloģija — lituaniană terminologija. Marea majoritate a termenilor lingvistici internaționali aparține lingvisticii generale și foneticii. În ambele limbi, termenii internaționali se supun regulilor fonetice și morfologice generale, de exemplu: letonă bilingvisms — lituaniană bilingvizmas, letonă indoeiropiestika — indoeuropeistika. Adesea, în ambele limbi, termenul are aceeași bază internațională, dar sufixe diferite, de exemplu: modalitate — modalumas; diakritiskā zīme — diakritinis ženklas, matemātiskā lingvistika — matematinė lingvistika (în cazul adjectivelor cu bază internațională, sufixului leton -isk- îi corespunde, de regulă, sufixul lituanian -in-). 2. Un grup numeros de termeni internaționali din limba letonă au drept corespondente în limba lituaniană cuvinte autohtone, de exemplu: letonă defise — lituaniană brūkšnelis, nomens — vardažodis, partikula — dalelytė, semikols — kabliataškis. Din acest grup fac parte, în special, toate denumirile cazurilor, de exemplu: letonă nominatīvs — lituaniană vardininkas, letonă genitīvs — kilmininkas. În limba lituaniană, denumirile cazurilor au fost create de J. Jablonskis. În limba letonă a existat, de asemenea, o încercare de a crea astfel de denumiri (G. Tauriņš, K. Mühlenbach), de exemplu: vārdotājs, saķulis „caz nominativ”, devējs „caz dativ”, attiecūlis „caz instrumental”, însă aceste neologisme nu s-au impus în lexicul lingvistic. Deși există cazuri în care, alături de termenul internațional, se folosește în paralel un cuvânt propriu-zis leton, de exemplu: letonă adjektīvs, īpašības vārds — lituaniană būdvardis; letonă labials, lūpu — lūpinis; letonă prefikss, priedēklis — priešdėlis, totuși, în limba letonă există mult mai mulți termeni lingvistici internaționali decât în cea lituaniană. 3. În limba lituaniană aproape că nu există termeni lingvistici internaționali cărora să le corespundă în letonă un cuvânt neîmprumutat. Se poate da un singur exemplu: letonă jauninājums — lituaniană inovacija, însă în ultimul timp și internaționalismul inovācija este folosit tot mai frecvent în letonă. 4. Mulți termeni din limbile letonă și lituaniană se bazează pe materialul propriilor limbi. Este vorba atât despre cuvinte care au trecut neschimbate din vocabularul general în terminologie, de exemplu: letonă galotne — lituaniană galūnė „terminație”, skaņa — garsas „sunet”, cât și despre formații afixale specializate — prefixale: letonă prevārds — lituaniană prielinksnis „prepoziție”, sufixale: letonă teikums — lituaniană sakinys „propoziție”, letonă pakārtojums — lituaniană prijungimas „subordonare”. Pe baza propriului vocabular s-au format și termeni compuși: letonă divskanis — lituaniană dvibalsis „diftong”, personvārds — asmenvardis „antroponim”, precum și termeni sintagmatici: letonă apgriezta vārdu kārta — atvirkštinė žodžių tvarka „ordine inversă a cuvintelor”, lielais burts — didžioji raidė 14 „literă majusculă” etc. După cum arată exemplele prezentate, în limbile letonă și lituaniană există numeroși termeni lingvistici identici sau parțial identici (adică termeni care coincid fie prin forma lor internă și externă, fie numai prin forma internă). Din punct de vedere semantic, sunt identici, de exemplu: letonă atvērta zilbe — lituaniană atviras skiemuo, ciets lidzskanis — kietasis priebal-sis, izsaukuma zīme — šauktukas, jautājuma zīme — klaustukas. Există un grup de termeni care exprimă concepte identice, dar sunt formați folosind unități semantice diferite, de exemplu: letonă domuzīme (literal, în lituaniană minties ženklas) — brūkšnys, lāpāmais vokālis (literal, în lituaniană lopomasis balsis) — pridedamasis balsis. Câteva cazuri mai aparte de corespondență între termenii lingvistici, de exemplu: letonă sakne corespunde lituanianului šaknis (termeni cu aceeași origine semantică), cf. latină radix, rusă корень, germană Wurzel, franceză racine, italiană radice, engleză root, islandeză rot etc., însă lituaniana celms — lituaniană kamienas „bază” (la baza acestor termeni stau denumirile unor părți diferite ale copacului: în letonă — ciotul, iar în lituaniană — trunchiul). Cuvântului leton celms îi corespunde, de exemplu, polonezul pień, iar lituanianului kamienas — germanul Stamm și englezul stem. Termenul rusesc основа poate fi comparat cu grecescul thema „fundament”, francezul thème și italianul tema. Un alt exemplu: letona pēdinas și lituaniana kabutės „ghilimele” s-au format pe baza limbii proprii, însă la baza cuvântului leton se află substantivul pēda „picior, talpă”, iar la baza termenului lituanian — verbul kabėti „a atârna”. O corespondență neobișnuită există între termenii leton kols — lituanian dvitaškis „două puncte” și leton divpunkte — lituanian praleidimo ženklas „semn de omisiune”. După forma internă, lituanianul dvitaškis și letonul divpunkte sunt identice, însă desemnează concepte diferite (deși, mai demult, și în terminologia lingvistică letonă termenul divpunkte era folosit cu sensul de „două puncte”). Nici în lituaniană, nici în rusă nu există un cuvânt cu sens generalizator precum termenul leton locīt (care reunește letona deklinēt — lituaniana linksniuoti, konjugēt — asmenuoti) „a declina și a conjuga”. În special, poate fi comparat cu lituanianul kaityti „a (se) schimba, a flexiona”, deși acest termen are un sens mai larg. În limba lituaniană există trei termeni: dalyvis, pusdalyvis, padalyvis, cărora le corespund în limba letonă lokāmais divdabis, daļēji lokāmais divdabis, nelokāmais divdabis „participiu, gerunziu”, însă în lituaniană nu există un termen generalizator precum divdabis. Termenii paraleli (un termen internațional și echivalentul său autohton) sunt folosiți în ambele limbi, dar mult mai frecvent în letonă, de exemplu: letonă adverbs, apstākļa vārds — lituaniană prieveiksmis; letonă akc entēt, uzsvērt — lituaniană kirčiuoti; letonă saiklis, konjunkcija — lituaniană jungtukas. 15 În astfel de cazuri, când există termeni paraleli, cuvintele derivate se formează, de regulă, de la termenul cu bază internațională, de ex.: letonă verbs, darbības vārds — lituaniană veiksmāzodis „verb”, dar letonă verbals — lituaniană veiksmāžodinis „verbal”, letonă verbalizēties — lituaniană veiksmāžodėti. După cum se poate observa, lexicul lingvistic leton și cel lituanian au multe elemente comune. Principala diferență constă în ponderea mai mare a internaționalismelor în limba letonă. Acest lucru se poate explica, în primul rând, prin tradițiile îndelungate și bine consolidate de creare a terminologiei naționale în ambele limbi. În al doilea rând, contribuția unor lingviști de seamă (I. Jablonskis, K. Būga) la dezvoltarea terminologiei lituaniene a fost mai importantă. În preocupările lui J. Endzelīns, chestiunile de terminologie lingvistică nu ocupau nicidecum un loc central, iar propunerile terminologice ale unor lingviști mai puțin autoritari nu s-au înrădăcinat. În ultimul deceniu, atât în limba letonă, cât și în cea lituaniană, apar tot mai mulți termeni lingvistici internaționali. Această tendință se manifestă cu deosebită intensitate în terminologia sintaxei moderne (lituaniană agentas, beneficientas, abetantas) și a foneticii (lituaniană intonologija, dispersija, apofonija), dar numeroși termeni internaționali apar și în alte domenii ale lingvisticii (letonă okazionālismi; lituaniană kontinuumas, sintopija, diatopija, prozodema). Termenii noi formați din elemente ale limbii materne sunt mult mai rari (lituaniană dūrinys „cuvânt compus”, gatvėvardis „denumire de stradă”), iar în această privință se pare că terminologii lituanieni sunt în continuare mai activi. СПИСОК ЛИТЕРАТУРЫ Balašaitis A. Lietuvių dialektologijos terminai.— Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A serija, 1959, t. 2, p. 205—222. Balašaitis A. Lietuvių kalbos akcentologijos terminai.— Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A serija, 1960, t. 1, p. 199—209. Balašaitis A. Lietuvių kalbos fonetikos terminai.— Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A serija, 1961, t. 1, p. 183—205. Debates per gramatisko terminoloģiju.— Skolotāju Avīze, 1951, 2. martā—25. maijā. Strautiņa V. Valodniecības terminoloģijas attīstība 19. gadsimta 50.—70. gados.— In: Latviešu valodas teorijas un prakses jautājumi. Rīga, 1967, 103.—107. lpp. Valodniecības terminu vārdnīca / Sast. R. Grabis, Dz. Barbare, A. Bergmane.— Rīga, 1963, 256 lpp. Балашайтис А. История литовской лингвистической терминологии: Автореф. дис.... канд. филол. наук.— Вильнюс, 1961. Грабис Р. О развитии и разработке латышской терминологии.— Тр. Ин-та яз. и лит-ры АН ЛатССР, 1953, т. 2, с. 171—186. Грабис Р. Разработка научной терминологии и составление терминологических словарей в Латвийской ССР.— В кн.: Вопросы разработки научно-технической терминологии. Рига, 1973, с. 5—22. Крупопас И., Гайвенис К. Терминологическая работа и подготовка терминологических словарей в Литовской ССР.— В кн.: Вопросы разработки научно-технической терминологии. Рига, 1973, с. 23—36. 16