„NEOTERM“ žurnalas ir terminologijos tarptautinimas

LKRS — Lietuvių kalbos rašyba ir skyryba. II pat. leid. V., 1989. LKŽ — Lietuvių kalbos žodynas. V., 1966. T. 7 (ir jo sutrumpinimai). L—LKŽ — Balkevičius J., Kabelka J. Latvių—lietuvių kalbų žodynas. V., 1977. L—LV — Bojatė A., Subatnieks V. Lietuviešu—latviešu vārdnīca. Rīga, 1964. LP — Ivanauskas T. Lietuvos paukščiai. V., 1955. T. 3. Lp — Logminas V. Lietuvos paukščiai. V., 1979. LPV — Ivanauskas T. Vadovėlis Lietuvos paukščiams apibūdinti. K., 1931. LRKŽ — Lietuvių rašomosios kalbos žodynas. Heidelberg, 1932—1968. T. 1—5. L—RKŽ — Lyberis A. Lietuvių—rusų kalbų žodynas: L—RKŽ₁. V., 1971; L—RKŽ₂. V., 1988. LTE — Lietuviškoji tarybinė enciklopedija. V., 1980. T. 6; 1981. T. 7; 1984. T. 12. MLTE — Mažoji lietuviškoji tarybinė enciklopedija. V., 1968. T. 2; 1971. T. 3. MRKŽ — Mokomasis lietuvių kalbos rašybos ir kirčiavimo žodynas / Sudarė P. Kniūkšta ir A. Lyberis. II leid. K., 1986. PP — Ivanauskas T. Pasaulio paukščiai. V., 1971. R—LKŽ — Rusų—lietuvių kalbų žodynas. V., 1982. T. 1 (Sudarė Ch. Lemchenas); V., 1983. T. 2 (Sudarė Ch. Lemchenas); V., 1985. T. 4 (Sudarė J. Kardelytė, Ch. Lemchenas, J. Macaitis, A. Mankevičienė). RŽ — Lietuvių kalbos rašybos žodynas. K., 1948. TLE — Tarybų Lietuvos enciklopedija. V., 1986. T. 2; V., 1988. T. 4. TZ — Mastaukis St. Taikomoji zoologija. K., 1947. ŽD — Skardžius P. Lietuvių kalbos žodžių daryba. V., 1941. Jonas Klimavičius REVISTA „NEOTERM“ ȘI INTERNAȚIONALIZAREA TERMINOLOGIEI IOUTN (International Organization for Unification of Terminological Neologisms) — Organizația Internațională pentru Unificarea Neologismelor Terminologice — a fost înființată în 1982, la Varșovia. Fondatorul său a fost scriitorul, lingvistul și traducătorul Z. Stoberskis. Organizația a reunit filologi, lingviști și alți specialiști din diverse domenii interesați de problemele internaționalizării terminologiei. Principiile și obiectivele principale ale activității acestei organizații sunt prezentate într-o publicație specială, „All about IOUTN” („Totul despre IOUTN”). Adesea, chiar și cei mai renumiți lingviști sunt de părere că termenii neologici ar trebui creați numai în limba maternă, iar cei străini — termenii internaționali — înlocuiți cu cuvinte din limba proprie. Călăuzindu-se după principiul „știința este proprietatea omenirii”, IOUTN propune uniformizarea formei și a sensului termenilor. Potrivit IOUTN, internaționalizarea termenilor ar accelera schimbul de informații științifice și tehnice, iar acesta, la rândul său, ar stimula dezvoltarea economiei. IOUTN colaborează cu organizații internaționale, bănci de termeni și centre de terminologie, cu academii de științe și universități; înființează comitete proprii în diferite țări ale lumii, elaborează și publică dicționare multilingve de termeni de specialitate și furnizează informații privind terminologia. Unul dintre cele mai importante obiective ale acestei organizații este promovarea utilizării termenilor internaționali prin intermediul mijloacelor de informare în masă și al publicațiilor periodice de specialitate. 186 Publicația principală a IOUTN este revista „NEOTERM”, apărută în 1984 și publicată o dată la trei luni. Redactorul-șef al acestei publicații este președintele IOUTN, Z. Stoberskis. Articolele publicate în engleză și franceză aprofundează aspectele teoretice și practice ale terminologiei și analizează diverse aspecte ale internaționalizării acesteia. În publicație apar mai multe articole cu caracter teoretic decât practic. Dintre acestea din urmă se pot menționa articolul lui Z. Stoberskis „Teoria și practica terminologiei internaționale” (5/6 — 1987, p. 24—28), „Termenii fizicii în limba polonă” de K. Lukaševičius (K. Lukaszewicz, 5/6 — 1987, p. 38—41) etc. Revista publică liste de termeni internaționali și neologisme din lingvistică și fizică. În acestea, lingviști și terminologi din diferite țări prezintă termenii internaționali folosiți sau creați în limba lor, precum și echivalentele acestora. Datorită lui K. Gaivenis, candidat în științe filologice și șef al grupului de terminologie al Institutului de Limbă Lituaniană, în aceste liste găsim și termeni lituanieni. „NEOTERM” îi informează, de asemenea, pe cititori despre congresele, seminarele și simpozioanele care urmează să aibă loc și îi prezintă pe scurt pe autorii articolelor. În primul număr al revistei „NEOTERM”, articolul lui Z. Stoberskis „Procesul mondial de internaționalizare a termenilor științifici” (1 — 1984, p. 3—9) examinează problemele legate de creșterea numărului de termeni internaționali specializați. Studierea istoriei evoluției limbii și a simbolurilor a arătat că procesul de dezintegrare și integrare a tuturor semnelor lingvistice are rădăcini adânci. Procesele din natură, societate și limbă, aceasta din urmă ca mijloc de comunicare, se desfășoară conform legii eterne a dezintegrării și integrării. Ca exemplu, autorul prezintă istoria evoluției cifrelor. Cifrele sunt semne lingvistice care, exprimate cândva prin anumite simboluri, au evoluat după numeroase modificări până la sistemul cifrelor arabe, înțeles de vorbitorii tuturor limbilor lumii. Răspândirea termenilor științifici internaționali este rezultatul creșterii volumului informațiilor științifice și tehnice și a ritmului schimbării acestora. Profesorul Academiei Poloneze de Științe, biochimistul T. Kožibskis, observă în articolul „Uniformizarea terminologiei științifice” (T. Kožybski, 1 — 1984, p. 16—20) că eforturile oamenilor de știință de a crea o limbă internațională artificială nu au dat rezultatele așteptate. O asemenea limbă nu poate constitui un sistem logic, național și, totodată, fonetic și morfologic, care să corespundă nivelului complex al gândirii umane moderne. Întrucât nu există un mijloc universal potrivit pentru uz internațional, engleza nefiind încă învestită cu acest statut, iar greaca și latina pierzându-l deja, T. Kožibskis consideră că această funcție ar putea fi îndeplinită de termenii științifici și tehnici uniformizați la nivel internațional. Universalitatea lor este o condiție importantă pentru internaționalizarea termenilor. În schimb, terminologia științelor umaniste, care tinde să se limiteze la o singură națiune sau cultură, este mai individuală și, prin urmare, mai greu de uniformizat. În articolul său, autorul subliniază că uniformizarea termenilor unei ramuri științifice de specialitate depinde mai puțin de numărul utilizatorilor termenilor și mai mult de popularitatea acelei ramuri. Uneori, datorită unui interes deosebit pentru un concept sau un obiect, termenul care îl desemnează depășește limitele cercului restrâns de specialiști (așa s-a întâmplat cu termenul izotopas). Internaționalizarea termenilor depinde și de locul ocupat de ramura științifică în ceea ce privește precizia. Termenii din științele exacte, de exemplu cei din matematică, sunt 187 uniformizați mult mai repede decât termenii din sociologie sau din alte ramuri ale științelor umaniste. În discursul său „Internaționalizarea terminologiei” (5/6 — 1987, p. 11—18), rostit la seminarul internațional de terminologie de la Adis Abeba, Z. Stoberskis a încercat să le explice tuturor opozanților esența și avantajele acestui proces. Scriitorilor și filosofilor care, făcând apel la sentimente patriotice, susțin că termenii internaționali poluează limba națională — patrimoniul cultural intangibil al poporului —, el le-a amintit că terminologia specializată este moștenirea științifică nu a unei singure națiuni, ci a întregii omeniri. În contextul schimburilor de informații științifice și tehnice, terminologia uniformizată este deosebit de utilă țărilor în curs de dezvoltare în care există mai multe limbi naționale și numeroase dialecte. Lingviștilor care consideră că termenii internaționali nu se potrivesc regulilor limbii naționale, mai ales foneticii acesteia, Z. Stoberskis le prezintă principiile IOUTN. Atunci când se împrumută un neologism, trebuie păstrate același concept, aceeași rădăcină și aceeași definiție. Fiecare limbă are dreptul să folosească cuvinte străine conform regulilor proprii de fonetică și gramatică. Odată apărut un termen nou, se pune întrebarea ce să se folosească în propria limbă: un împrumut direct, un neologism „gata făcut” sau un calc creat după modelul altei limbi. Această problemă este analizată în articolul deja menționat al lui Z. Stoberskis, „Procesul mondial de internaționalizare a termenilor științifici” (1 — 1984, p. 3—9). În opinia sa, calcurile sunt adesea inexacte, denaturează informația și provoacă asocieri greșite. În schimb, termenii internaționali cu o singură rădăcină și o singură definiție sunt mai universali și ușor de recunoscut la lectura literaturii științifice într-o limbă străină, chiar dacă aceasta nu este bine cunoscută. În articolul lingvistului B. Valčak de la Universitatea din Poznań, „Neologism în limba proprie sau împrumut” (B. Walczak, 5/6 — 1987, p. 48—56), aceeași problemă este analizată din perspectivă lingvistică și extralingvistică. Din punct de vedere lingvistic, este imposibil de stabilit care termen — cel internațional sau cel din limba proprie — îndeplinește mai bine funcțiile terminologiei. Din perspectivă extralingvistică, termenii internaționali au un avantaj incontestabil. Totuși, nici aceștia nu trebuie folosiți fără discernământ; trebuie luate în considerare următoarele aspecte: tradițiile terminologice ale ramurii științifice și tehnice, precum și natura și scopul textului în care este folosit termenul (text științific, text de popularizare a științei sau manual școlar). Este important să ne amintim și că termenii autohtoni se impun în uz mult mai repede decât cei străini. În articolul „Evoluția terminologiei poloneze” (3/4 — 1985, p. 15—25), același B. Valčak observă că un cuvânt nou apărut într-o limbă poate fi: 1) o creație lexicală nouă (derivată sau compusă), 2) un împrumut (direct sau calc), 3) un neosemantism, 4) o onomatopee. Potrivit lui B. Valčak, termenii științifici și tehnici au aceleași origini, cu excepția onomatopeelor. În continuare, autorul distinge două surse principale ale unităților lexicale: una internă — pentru crearea de formații lexicale noi și neosemantisme — și una externă — pentru formarea împrumuturilor. În articolul „Structura termenilor științifici și tehnici” (O. A. Wojtasiewicz, 11/12 — 1988, p. 6—9), profesorul O. A. Vojtasevičius de la Universitatea din Varșovia descrie structura sintactică a termenilor compuși, aplicând reguli simple. Cuvintele 188 Metodele de formare a cuvintelor sunt obiectul preferat de cercetare al lingviștilor, în timp ce problemele structurii sintactice a termenilor sunt adesea uitate. Cu atât mai mult cu cât, în limba polonă, conform unor estimări aproximative, până la 95% din cele 1 mln. de termeni din știință și tehnică sunt alcătuiți din mai multe cuvinte. Cercetătoarea poloneză A. Topulos afirmă în articolul „Definirea termenilor” (3/4 — 1985, p. 12—15) că foarte adesea unui termen-neologism i se atribuie un sens cu totul diferit. Numai activitatea conștientă a terminologilor poate preveni astfel de schimbări necontrolate de sens. Cititorul definiției termenului (destinatarul informației) percepe uneori conceptul altfel decât încearcă autorul (emițătorul informației) să îl prezinte. Acest lucru se poate întâmpla atât din vina cititorului, cât și a autorului. A. Topulos, examinând acest proces din perspectiva „emițătorului de informații”, consideră că defectele termenilor apar deoarece și definiția pe baza căreia a fost creat termenul avea neajunsuri. În continuare, autoarea distinge 3 tipuri de definiții: sintetică, analitică și indirectă reglementară. Pentru un termen-neologism, cea mai potrivită este definiția sintetică. Odată cu apariția unor teorii noi, apar concepte noi. În unele cazuri, acestea sunt mai întâi definite și abia apoi denumite, iar în altele — invers. În ambele cazuri, este important ca definiția să corespundă conceptului. Autorul, dorind să definească un concept, poate descrie un sens cu totul diferit. Acest lucru se întâmplă deoarece, atunci când își exprimă gândurile în scris sau oral, omul le traduce din propria limbă semantică, iar într-o asemenea traducere (și nu numai într-una de acest fel) este greu să se evite greșelile. Foarte rar creatorul unui termen nou este și autorul definiției. Cel mai adesea, creatorul este necunoscut. Astăzi ar fi imposibil să identificăm autorul conceptului de navă spațială. Constructorii navei spațiale nu sunt nicidecum creatorii conceptului. Conceptul a apărut odată cu cele mai vechi visuri ale oamenilor de a zbura în cosmos. La un timp după apariția conceptului, în diverse publicații, mai ales în literatura științifico-fantastică, a apărut termenul „navă cosmică”. În ficțiunea științifico-fantastică, astfel de nave erau conduse cel mai adesea de oameni. Poate că de aceea definiția apărută ceva mai târziu reflecta doar parțial conceptul de navă cosmică, fără a lua în considerare faptul că navele cosmice pot fi și nepilotate. Autorul definiției pur și simplu nu a analizat toate cazurile de utilizare a acestui termen. Deși fabricarea primelor nave cosmice abia începuse, conceptul de navă cosmică se înrădăcinase deja în conștiința oamenilor. Prin urmare, unui astfel de termen trebuia să i se aplice o definiție reglativă, nu una sintetică. Vicepreședintele Comitetului de terminologie al Academiei de Științe a Ucrainei, doctor în filologie V. Akulenka, în articolul „Elemente lexicale internaționale și internaționalizarea terminologiei” (7/8 — 1987, p. 11—15), definește elementele lexicale internaționale drept diamorfeme, dialexeme și diafrazeme omoloage (adică având sens și formă similare). Astfel numește el morfemele, cuvintele și expresiile similare folosite în două limbi. Polielementele (adică polimorfemele etc.) sunt elemente lexicale internaționale folosite în mai multe limbi. V. Akulenka remarcă faptul că, în terminologie, identitatea sensurilor elementelor internaționale este esențială. Asemănările de formă se pot manifesta în raport cu latura exterioară sau interioară a semnului lingvistic; de aceea trebuie să distingem ra- 189 forme scrise și sonore, precum și diverse tipuri de motivație — structurală, semantică, fonetică. După ce a analizat combinațiile posibile, V. Akulenka a concluzionat că atât în limba standard, cât și în terminologie există 7 tipuri de elemente internaționale: P a n a š u m a i: Tipai reikšmės garsinės form. rašytinės form. motyvacijos I 1 1 1 1 II 1 1 1 0 III 1 1 0 1 IV 1 0 1 1 V 1 1 0 0 VI 1 0 1 0 VII 1 0 0 1 În tabelul prezentat observăm că cel mai înalt grad de internaționalitate îl are tipul I de elemente internaționale, iar cel mai scăzut — tipul III. În comunicarea internațională contemporană, mai ales în domeniul științei și tehnicii, asemănările formelor scrise sunt mult mai importante decât cele ale formelor sonore. Caracteristicile formelor sonore și scrise sunt importante atunci când o limbă are un alfabet specific (armeană, georgiană) sau o scriere hieroglifică. În limbile contemporane există toate tipurile de elemente internaționale; 2 dintre ele — IV și VI — se întâlnesc în limbile Orientului Îndepărtat. În continuare sunt prezentate exemple pentru aceste tipuri. I. Engl. airport, fr. aeroport, sp. aeropuerto, it. aeroporto, rus. аэропорт, pol. aeroport, lit. aeroportas etc. Cuvintele de acest tip au același sens, forme sonore și scrise asemănătoare, precum și o motivație comună („air” — „port, haven”). II. Engl. atom, fr. atome, germ. Atom, sp. atomo, it. atomo, rus. атом, pol. atom. Cuvintele de tipul II de elemente internaționale au un sens comun și o formă exterioară asemănătoare (sonoră și scrisă), dar nu au aceeași motivație. III. Engl. telegraph, georgiană (telegraphi), hindi (teligraf), urdu (teligraf). Cuvintele au același înțeles, o formă sonoră asemănătoare și o motivație comună, dar o formă scrisă complet diferită. IV. Chineză (bai van), japoneză (hyaku man), coreeană (pen man) „milion”. Cuvintele cu elemente internaționale de acest tip au aceeași formă hieroglifică și motivație, dar pronunții diferite. V. Rusă метр, georgiană metri, armeană metr, hindi mitar. Toate aspectele, cu excepția formei scrise, sunt asemănătoare. VI. Chineză (putao), japoneză (budo) „struguri”. Cuvintele cu elemente internaționale de acest tip au o formă hieroglifică nemotivată comună. VII. Cuvintele germ. Lufthansa, daneză lufthaven, japoneză (kuko), urdu (havai bandar gah) au aceeași semnificație, „aeroport”, și aceeași motivație („air” — „port, haven”). 190 V. Akulenka împarte cele mai dezvoltate limbi ale lumii în 5 regiuni: Europa—America, URSS, Orientul Apropiat și Mijlociu, Asia de Sud, Asia de Est. Cea mai mare influență asupra formării termenilor internaționali în prima regiune au avut-o limbile greacă și latină, în a doua — limba rusă, în a treia — limbile arabă și persană, în a patra — sanscrita și pali, iar în a cincea — japoneza și chineza veche. Articolul terminologei H. Jadacka de la Universitatea din Varșovia, „Despre rolul lingvistului și al terminologului” (H. Jadacka, 11/12 — 1988, p. 9—16), tratează rolul lingvistului în procesul de formare a termenilor. Crearea termenilor științifici și tehnici nu este un proces spontan, ci o activitate conștientă a unui grup de specialiști. Un cuvânt sau o formă gramaticală ajunsă în uzul limbii comune se supune principiului: usus linguarum tyrannus. Aici, orice efort al lingvistului este zadarnic. În terminologie, activitatea lingvistului începe de îndată ce apare un neologism. H. Jadacka se bazează pe articolul lui M. Mazur, „Terminologia tehnică”, în care sunt distinse 4 criterii de corectitudine a termenului (correctness): 1) relația adecvată dintre termen și obiectul pe care îl desemnează (referent), 2) relația termenului cu sistemul terminologic al unui anumit domeniu, 3) perfecțiunea formei lingvistice, 4) eficacitatea (operativeness). Principiul adecvării înseamnă: 1) corespondența dintre sensul și forma termenului, 2) caracterul monosemantic al termenului, 3) omogenitatea. Este important ca forma lingvistică să aibă un singur sens și invers. În caz contrar, pot apărea defecte ale termenilor, precum polisemia și sinonimia. Relația unui termen nou cu sistemul terminologic poate fi analizată din punct de vedere lingvistic, adică potrivit principiilor productivității și omogenității. Un termen este productiv atunci când putem forma din el alte cuvinte derivate. Potrivit celui de-al doilea principiu, noul termen trebuie să fie omogen, în privința formării sale, cu termenii din aceeași ramură științifică. Perfecțiunea formei termenului, afirmă autoarea, presupune o atitudine neutră din punct de vedere emoțional a utilizatorului față de obiectul exprimat. Neutralitatea poate fi obținută prin alegerea atentă a cuvintelor și prin evitarea procedeelor de formare a cuvintelor potrivite limbajului familiar, precum și a formelor diminutivale sau augmentative. În articolul profesorului de la Universitatea din Varșovia și președintelui Uniunii Traducătorilor din Polonia, J. Pienkos, „Este terminologia o nouă ramură a științei?” (J. Pieńkos, 7/8 — 1987, p. 25—37), se observă că terminologia joacă un rol deosebit de important atât în traducerea literaturii beletristice, cât și în cea a literaturii științifice. Traducătorul, adesea grăbindu-se, încearcă să creeze el însuși neologisme sau calcuri. Atunci când creează termeni noi, lingvistul trebuie să respecte principiile universalității, internaționalității, uniformității, adecvării, eficienței, preciziei și inteligibilității. În încheiere, câteva cuvinte despre avantajele și dezavantajele revistei „NEOTERM”. Revista îl familiarizează pe cititor cu IOUTN, cu activitatea și obiectivele sale și prezintă principiile și metodele terminologiei internaționale. În opinia mea, publicația evită să prezinte cât mai multe opinii contradictorii și să stârnească dezbateri. Opiniile exprimate în revistă sunt destul de unilaterale, cea mai mare atenție fiind acordată problemelor internaționalizării terminologiei și propagandei. 191 „NEOTERM” ar trebui să-i intereseze pe lingviști și terminologi. Ei vor fi de acord cu unele lucruri și le vor contesta pe altele, dar cu siguranță se vor întreba: cum poate fi păstrată specificitatea națională a terminologiei lituaniene în acest flux mondial de internaționalizare a termenilor? Rosita Pundytė DICȚIONARE DE TERMENI 1985—1990 Acest index adnotat prezintă dicționarele de termeni publicate în Lituania în perioada 1985—1990. Materialul a fost colectat din „Cronica presei” (1985—1990) și din cataloagele bibliotecilor. Toate dicționarele prezentate aici au fost examinate. Descrierea fiecărui dicționar cuprinde următoarele date: 1) limbile în care este redactat; 2) tipul (explicativ, de traducere etc.); 3) volumul; 4) ordinea de prezentare a termenilor (cu intrări grupate—negrupate; sistematică—alfabetică); 5) dacă este accentuat sau neaccentuat; 6) dacă a fost examinat de Grupul de terminologie al Institutului de Limba Lituaniană (anterior Institutul de Limba și Literatura Lituaniană); dacă au fost incluse în el termeni incorecți, calcuri literale, barbarisme etc.; 7) scopul dicționarului sau al glosarului. Notă. În titluri variază termenii „dicționar” și „glosar”. În unele cazuri, o publicație de dimensiuni considerabile (220 de pagini sau mai mult) este numită glosar, iar în altele, dimpotrivă, o publicație mică (de aproximativ 40 de pagini) este numită dicționar. În descrierile dicționarelor și glosarelor s-a încercat diferențierea acestor termeni. 1985 Explicarea termenilor și conceptelor materialismului dialectic: (Material didactic pentru studenții LVKKI) / Institutul de Stat de Cultură Fizică din Lituania, Catedra de marxism-leninism. Întocmit de J. Jaselskis. K.: LVKKI, 1985. 52 p. Acest glosar explicativ monolingv cuprinde peste 180 dintre cei mai frecvent utilizați termeni de filosofie. Glosarul nu se limitează la o scurtă explicație a termenului — oferă numeroase informații despre istoria unui fenomen sau a altuia, indică reprezentanții de seamă etc. Pentru mulți termeni sunt prezentate originea și sensul lor inițial. Termenii din glosar sunt prezentați în ordine alfabetică. Dicționarul este neaccentuat; nu a fost examinat de Grupul de terminologie. Este destinat studenților Institutului de Stat de Cultură Fizică din Lituania care studiază materialismul dialectic. Dicționar de termeni de electrotehnică, galvanotehnică și coroziune (în lituaniană, rusă, engleză, germană și franceză): Proiect supus dezbaterii / Institutul de Chimie și Tehnologie Chimică al Academiei de Științe a RSS Lituaniene. Întocmit de A. Bernotas, J. Bubelis, J. Matulis, V. Skominas, R. Šližys, G. Tomkevičius, R. Višomirskis. V.: [ChChTI], 1985. [D] 1. 208 p. Dicționarul este pentalingv (în lituaniană, rusă, engleză, germană și franceză); este un dicționar de traducere. 192