Nauji Latvijos filologijos daktarai

235, 238, despre conjuncții — p. 579). Cel mai adesea, textele cântecelor populare letone analizate în întreaga carte sunt comparate cu cântecele populare corespunzătoare ale celei mai apropiate limbi — lituaniana — precum și cu exemple din limba contemporană5, mai rar cu echivalente din limbile germanică, latină și greacă veche. Dintre lingviștii letoni, s-a făcut apel mai ales la cercetările lui J. Endzelīns, A. Uozuols (Ozols)6, K. Dravinis (Draviņš), V. Rūķe—Draviņa (Rūķe— Draviņa) și ale altor autori, precum și la „Mūsdienu latviešu literārās valodas gramatika” (Gramatica limbii literare letone contemporane. Riga, 1959— 1962. Vol. 1—2). Deși de la redactarea monografiei până la tipărirea ei a trecut mult timp, datorită perspectivei ample a autorului, profunzimii analizei și relevanței permanente a materialului însuși, aceasta nu s-a învechit. Să sperăm că acest studiu al lui A. Gateris, care a pus baze solide, va stimula cercetări ulterioare asupra uneia dintre cele mai mari bogății ale culturii letone — cântecele populare. Monografia în sine (așa cum a dorit A. Dzenis în articolul menționat) va primi, probabil, atenția cuvenită și recenzii competente. Evija LIPARTĖ NOI DOCTORI ÎN FILOLOGIE DIN LETONIA Deoarece baltistica include nu numai lituanistica, ci și lettonistica, informăm și despre câteva dintre cele mai importante evenimente din lingvistica letonă din ultimii ani. După recâștigarea independenței (1990), lingvistica letonă s-a dezvoltat considerabil, atât calitativ, cât și cantitativ. La 13 noiembrie 1990, la Universitatea din Vilnius, cunoscutul lingvist leton Antonas Breidak as și-a susținut teza de doctor în filologie (acest grad a fost echivalat între timp cu cel de doctor habilitat), intitulată ”Latviešu valodas latgalisko izlokšņu fonētika: diahronija un sinhronija” (”Fonetica graiurilor latgale ale limbii letone: diacronie și sincronie”). Doi ani mai târziu, după ce în Republica Letonia au fost adoptate noi reguli de acordare a titlurilor de doctor și doctor habilitat, i s-a alăturat un grup destul de numeros de noi doctori de ambele niveluri. Deosebit de rodnică a fost perioada dintre primăvara anului 1993 și toamna anului 1994. Atunci, 11 lingviști letoni de seamă au obținut titlul de doctor habilitat în filologie pentru cercetările lor, iar 9 cercetători ai limbii și-au susținut tezele de doctor în filologie 5 În acest scop au fost folosite pe scară largă culegeri de folclor (cântece populare culese de J. Balys, J. Dovydaitis și A. Juška), gramaticile lui M. D. Klein, A. Schleicher, K. Jaunius, Rygiškių Jonas, J. Otrębski (Otrębski) și ale altor autori, dicționare ale limbii lituaniene, cercetările privind limba lituaniană ale lui K. Būga, J. Jablonskis, S. Daukantas, E. Fraenkel, E. Hermann (Hermann), Z. Zinkevičius și ale altor lingviști, precum și diverse publicații în lituaniană. 6 Întrucât, până la tipărirea monografiei discutate aici, cartea lui A. Uozuols ”Latviešu tautasdziesmu valoda” (Limba cântecelor populare letone. Riga, 1961) constituia cel mai aprofundat studiu sistematic al lexicului și gramaticii (în special al sintaxei) cântecelor populare letone, este firesc ca A. Gateris să se fi bazat în numeroase privințe mai ales pe lucrarea menționată a lui A. Uozuols și pe alte lucrări ale acestui cercetător al cântecelor populare letone, în care sunt menționate, la rândul lor, și cercetările lui A. Gateris. 223 tezele de doctorat. În plus, dreptul de a constitui comisii pentru susținerea tezelor de doctorat îl are acum nu numai Universitatea din Letonia, ci și Universitatea Pedagogică din Daugavpils și Școala Superioară Pedagogică din Liepāja. Acest lucru ar trebui să încurajeze creșterea numărului de tineri cercetători la Daugavpils și Liepāja. Până în prezent, în fiecare dintre cele două instituții de învățământ superior menționate a fost susținută câte o teză de doctorat în filologie în domeniul lingvisticii. La 24 mai 1993, titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor pe tema ”Aizgūtā frazeoloģija latviešu valodā” (”Frazeologia împrumutată a limbii letone”) l-a obținut docentul Facultății de Limbi Străine a Universității din Letonia Andrejus Veisbergas (Veisbergs). Referenți oficiali — prof. dr. habil. A. Blinkena, prof. dr. B. Kangere, dr. M. Djačkovas. Pentru susținere au fost prezentate 31 de publicații (dintre care 8 cărți și manuale), multe dintre ele consacrate problemelor lexicului împrumutat al limbii letone. Aceste publicații evidențiază caracterul cuprinzător, noutatea și profunzimea teoretică a perspectivei autorului. Au fost analizate 4000 de expresii frazeologice letone, dintre care 1560 au fost recunoscute drept împrumuturi. A. Veisberg arată dinamismul limbii letone, remarcă internaționalizarea expresiilor frazeologice, analizează motivele și procesele împrumutării lor și le clasifică din perspectiva etimologiei și a utilizării stilistice. Referenții au apreciat în mod favorabil vasta erudiție a lui A. Veisberg — cunoașterea numeroaselor limbi ale lumii și a culturii și istoriei popoarelor. Trebuie adăugat că A. Veisberg este cel mai tânăr doctor habilitat dintre lingviștii letoni. La 24 mai 1993, titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor pe tema ”Dažu latviešu valodas vēstures problēmu risinājums” (”Soluționarea unor probleme din istoria limbii letone”) l-a obținut renumitul lingvist leton Konstantinas Karulis. Referenți oficiali: prof. dr. habil. M. Rudzytė (Rudzīte), prof. dr. W. Schmidt, dr. habil. S. Karaliūnas. Ansamblul lucrărilor prezentate pentru habilitare cuprinde 47 de publicații din trei domenii ale istoriei limbii: 1) analiza și comentariile asupra limbii vechilor texte letone (articole despre vechile texte, precum și prefețe și comentarii la cinci cărți); 2) cercetări privind istoria unor cuvinte letone (articole despre folosirea unor cuvinte în vechile texte, precum și despre schimbările survenite în formele și sensurile lor); 3) cercetări etimologice (”Latviešu etimoloģijas vārdnīca”. Rīga, 1992. T. 1–2; câteva articole despre originea unor toponime din Letonia și a unor cuvinte yotvingiene). Cea mai importantă dintre lucrările lui K. Karulis, nu numai în lingvistica letonă, ci și în studiile baltice, este ”Dicționarul etimologic leton”. Este primul dicționar etimologic care sintetizează tot ceea ce au realizat în acest domeniu numeroși cercetători ai lexicului limbii letone. Referenții, subliniind că dicționarul cuprinde numeroase etimologii completate sau cu totul noi, le-au analizat cu atenție pe unele dintre acestea, precum și explicațiile susținute mai puțin convingător. Se poate spera că acest dicționar etimologic va stimula cercetările ulterioare asupra originii cuvintelor letone. La 21 iunie 1993, titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor pe tema ”Dienvidlatgales izloksņu leksika” (”Lexicul graiurilor din sudul Latgalei”) l-a obținut docenta Școlii Superioare Pedagogice din Liepāja Antonina Rekena (Reķēna). Referenți oficiali: prof. dr. habil. M. Rudzytė, prof. dr. habil. V. Rūke–Dravina (Rūķe–Dravina), dr. habil. A. Sabaliauskas. În cercetările Antoninei Rekena, problemele lexicului dialectal au fost analizate din perspectiva limbilor con- 224 din perspectiva accentelor. Pentru prima dată în lingvistica letonă, bogatul material din graiurile din sudul Latgalei a fost analizat pe mai multe grupe tematice (meșteșuguri, agricultură, cultivarea pământului, rudenie, denumiri de mâncăruri). Autoarea a identificat 4 direcții de cercetare: 1) relațiile lexicului graiurilor din sudul Latgalei cu limbile popoarelor învecinate (monografia publicată în 1975 Amatniecības leksika dažās Latgales dienvidu izloksnēs un tās sakari ar atbilstošajiem nuosaukumiem slāvu valodās. — (Lexicul meșteșugurilor în câteva graiuri din sudul Latgalei și legăturile lui cu denumirile corespunzătoare din limbile slave") și câteva publicații în care au fost analizate: lexicul moștenit și cel împrumutat din diverse grupe tematice, verbele prefixate cu da- și cuvântul funcțional da, toponimele din sudul Latgalei); 2) paralelele dintre lexicul moștenit al graiurilor din sudul Latgalei și cel al limbii lituaniene (monografia menționată, alte publicații în care au fost analizate: fenomene lingvistice moștenite comune, păstrate în graiurile latgaliene; împrumuturi comune ambelor limbi, împrumuturi din limba lituaniană); 3) dicționarul complet, în trei volume (90 de coli de autor), al graiului din Kalupe (predat editurii Centrului Cultural Latgale); 4) utilizarea elementelor dialectale în literatura beletristică (câteva publicații despre elementele dialectale întâlnite în traducerea lui „Faust” de Goethe). Recenzenții au apreciat, de asemenea, foarte favorabil cercetările A. Rekena în dialectologie și în domeniul contactelor lingvistice, în general, precum și activitatea sa pedagogică îndelungată și rodnică. La 21 septembrie 1993, titlul de doctor habilitat i-a fost conferit Elgăi Kagaine, cercetătoare științifică principală la Institutul Limbii Letone, pentru monografia „Semantiskie dialektismi Ziemeļrietumvidzemes izloksnēs“ („Dialectisme semantice în graiurile din nord-vestul Vidzemei“), publicată la Riga în 1992. Recenzente oficiale: prof. dr. habil. M. Rudzytė, prof. dr. habil. A. Rekena, prof. dr. habil. A. Blinkena; au fost primite opinii scrise de la V. Vitkauskas (LKI), Z. Zinkevičius (VU), L. Vaba (Institutul Limbii Estone). Monografia analizează semantica graiurilor din nord-vestul Vidzemei pe fundalul limbii letone literare (materialul a fost cules din 21 de graiuri); încearcă să clarifice procesele, cauzele și locul apariției diferențelor semantice în dialecte, în sistemul general al semanticii lexicale și în contextul diverșilor factori lingvistici și extralingvistici. Lucrarea evidențiază și tendințele evoluției semantice și atrage atenția asupra paralelismelor tipologice și a împrumuturilor semantice. În această privință, o atenție deosebită este acordată paralelismelor semantice care ar fi putut apărea sub influența limbilor fino-baltice (influența acestor limbi este determinată tocmai de poziția geografică a arealului cercetat). Sunt analizate mai detaliat trei grupe de paralele semantice: 1) paralele semantico-gramaticale (în special folosirea construcției verb + adverb); 2) paralele semantice legate de sensurile specifice ale formelor locative ale cuvintelor galva, koja, roka, mugura; 3) paralele semantice referitoare la sensurile specifice ale unor cuvinte aparte (de exemplu, ale verbului likt). Această monografie a fost recunoscută drept o contribuție foarte importantă și valoroasă la lingvistica letonă, în special într-un domeniu al semanticii relativ puțin cercetat. La 12 octombrie 1993, titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor pe tema „Latviešu terminoloģijas izstrādes principi“ („Principiile elaborării terminologiei letone“) i-a fost conferit șefei Secției de terminologie a Institutului Limbii Letone, Valentīnia Skujiņa (Skujiņa). Recenzenți oficiali: prof. dr. habil. A. Blinkena, dr. habil. K. Karulis, prof. dr. habil. J. Rozenbergs. 225 V. Skūjinia a lucrat timp de 30 de ani în domeniul terminologiei letone și a scris 20 de articole și o monografie consacrate problemelor teoriei și practicii terminologice, „Latviešu terminoloģijas izstrādes principi”. Aceste lucrări expun fundamentele teoretice ale terminologiei letone, precizează noțiunea generală de termen, îi clarifică specificul, trăsăturile caracteristice și locul în sistemul lexical. Pe baza unui material foarte bogat și a concluziilor formulate în cursul analizei acestuia, sunt descrise principiile intralingvistice, interlingvistice, extralingvistice și alte principii ale activității terminologice, fiind stabilite modelele mai productive de formare a termenilor letoni. Este abordată o problemă de mare actualitate privind împrumuturile naționale și internaționale, adică stabilirea unor criterii stricte pentru împrumutarea termenilor și alegerea unor denumiri letone în locul împrumuturilor inutile. De aceea, lucrările lui V. Skūjinia sunt deosebit de relevante pentru practica limbii letone, iar monografia sa ne permite să vorbim despre terminologie ca despre un domeniu științific autonom al Letoniei. La 2 noiembrie 1993, titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor pe tema „Romānų cilmes aizguvumi latviešu valodā” („Împrumuturi de origine romanică în limba letonă”) i-a fost conferit lui Andrejui Bankavui, conferențiar la Facultatea de Limbi Străine a Universității din Letonia. Recenzenți oficiali: prof. dr. habil. A. Blinkena, prof. dr. habil. J. Rozenbergs, prof. dr. habil. A. Veisbergs. Ansamblul lucrărilor prezentate pentru susținere cuprinde peste 30 de articole științifice pe o temă a cărei importanță în lingvistica letonă nu fusese până acum pe deplin înțeleasă. Cercetările lui A. Bankavas, bazate pe un material foarte bogat, arată că numeroase împrumuturi (circa 3 000) din limba letonă provin din limbile romanice. În plus, în publicațiile autorului sunt diferențiate împrumuturile directe de cele indirecte, indicându-se care împrumuturi au intrat direct din limbile romanice și care au ajuns prin alte limbi (intermediare). Este prezentată și periodizarea istorică a împrumutării romanismelor, distingându-se trei etape ale pătrunderii acestor împrumuturi în limba letonă. Atenția este îndreptată și către grupele tematice de împrumuturi și relațiile semantice ale acestor cuvinte: sensurile lor în limba letonă și în limba din care au fost împrumutate. Recenzenții au subliniat caracterul inovator și importanța lucrărilor lui A. Bankavas, care acoperă o lacună majoră din lingvistica letonă. Ei și-au exprimat dorința ca rezultatele cercetării să fie sintetizate într-o monografie sau într-un dicționar de împrumuturi, pentru a fi mai ușor accesibile și utilizabile în lucrările altor cercetători. La 14 decembrie 1993, titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor pe tema „Latviešu jūras zvejas leksikas analīze (reljefs, jūra, flora, fauna)” („Analiza lexicului pescăresc marin leton (relief, mare, floră, faună)”) i-a fost conferit cercetătoarei principale de la Institutul de Literatură, Folclor și Artă, Benita Laumanė. Recenzenți oficiali: prof. dr. habil. M. Rudzytė, prof. dr. habil. A. Rekena, dr. habil. A. Sabaliauskas. Interesele științifice ale candidatei la abilitare sunt legate în principal de lingvistica areală și de cercetarea lexicului pescăresc. Ansamblul lucrărilor prezentate pentru susținere cuprinde monografia „Zvejvietu nosaukumi Latvijas PSR piekrastē”, publicată la Riga în 1987 („Denumirile locurilor de pescuit de pe litoralul RSS Letone”), precum și numeroase articole publicate, în care sunt analizate termenii reliefului litoral și denumirile florei și faunei marine. Atât monografia, cât și articolele se bazează pe un bogat material faptic, pe care autoarea l-a cules începând din anii șaizeci. În publicații, materialul lexical a fost analizat în mod cuprinzător: s-a încercat clarificarea istoriei, originii și răspândirii diferiților termeni și denumiri în graiurile letone, precum și a folosirii lor 226 în surse scrise; se analizează structura și semantica denumirilor, se explică modalitățile de formare a acestora. În plus, B. Laumanė a scris și a predat spre publicare o monografie de 18 coli de autor, „Žemė, jūra, žvejetas” („Pământul, marea, locurile de pescuit”). La 14 decembrie 1993, gradul de doctor habilitat i-a fost acordat pentru monografia „Valodas kultūra teorētiskā skatījumā” („Cultura limbii dintr-o perspectivă teoretică”) docentei Inta Freimane, de la Facultatea de Filologie a Universității din Letonia. Recenzente oficiale: prof. dr. habil. M. Rudzytė, prof. dr. habil. A. Blinkena, dr. habil. V. Skujimia. Bazându-se pe un material lingvistic foarte bogat (aproximativ 150 de mii de unități) și pe concluziile altor cercetători ai limbii (în special ale lingviștilor ruși și cehi), I. Freimane și-a elaborat propria concepție asupra culturii limbii și a normei literare. Autoarea a stabilit următoarele obiective ale lucrării: 1) crearea unui fundament teoretic pentru studiul limbii; 2) acumularea materialului lingvistic; 3) alegerea și descrierea metodelor și instrumentelor de analiză. În conformitate cu aceste obiective, autoarea a structurat și capitolele monografiei: 1) „Cultura limbii ca domeniu științific” (sunt examinate cele mai importante funcții ale limbii); 2) „Principalele chestiuni ale teoriei culturii limbii” (limba este studiată ca sistem structural-funcțional); 3) „Abaterile funcționale de la normele limbii literare letone, dintr-o perspectivă teoretică” (în acest capitol, cel mai amplu, sunt analizate în detaliu și clasificate greșelile lingvistice de cele mai diverse niveluri și este discutată adaptarea cuvintelor internaționale în limba letonă); 4) „Utilizarea funcțională a mijloacelor lingvistice”. Deși recenzentele au subliniat că unele chestiuni teoretice privind limba pot fi discutate (de exemplu, definițiile conceptului de cultură a limbii, interpretarea exemplelor concrete sau includerea lor într-un anumit subgrup al sistemului lingvistic etc.), monografia a fost recunoscută drept o lucrare importantă nu doar pentru teoria limbii literare letone, ci și pentru practica lingvistică. Autoarei i s-a recomandat să elaboreze un ghid practic de cultură a limbii, pornind de la materialul capitolului al treilea al monografiei. La 30 noiembrie 1993, gradul de doctor habilitat pentru monografia „Nycas izloksne” („Gra idul din Nyca”), publicată la Riga în 1989, i-a fost acordat cercetătoarei științifice principale a Institutului Limbii Letone Brigita Bušmanė. Recenzente oficiale: prof. dr. habil. A. Blinkena, prof. dr. habil. M. Rudzytė, dr. habil. E. Kagainė. Această monografie este una dintre cele mai ample descrieri ale graiurilor letone elaborate în ultimele decenii. Pe baza comparației dintre limba vorbită și cântecele populare, sunt analizate fenomenele fonetice și morfologice ale graiului din Nyca, care se deosebesc de limba letonă standard și nu sunt răspândite în alte graiuri. Sunt descrise pe larg dialectismele lexicale și semantice din cântecele populare consemnate în Nyca. Prin examinarea particularităților fonetice și morfologice mai caracteristice, se stabilește care dintre trăsăturile înregistrate în cântece nu se mai regăsesc în limba vorbită. Particularitățile dialectale din cântecele populare sunt completate cu material consemnat în grai în ultimele decenii, iar originea lor este descrisă parțial. Pentru această monografie, autoarei i-au fost decernate în 1990 Premiul J. Endzelīns și Premiul comemorativ A. Abelle. La 20 ianuarie 1994, la Universitatea din Vilnius, disertația de doctor habilitat „Latviešu augšzemnieku izloksņu zilbes prosodija: Eksperimentāls pētījums” 227 („Prozodia silabelor în graiurile latgale: studiu experimental”) a fost susținută de Dace Markus, șefa Catedrei de limbă și literatură letonă a Facultății Pedagogice a Universității din Letonia. Oponenți oficiali: dr. habil. E. Kagaine, dr. habil. S. Karaliūnas; referate scrise — Catedra de limbi baltice a Facultății de Filologie a Universității din Letonia (prof. dr. habil. M. Rudzīte, lector J. Kuškis), precum și Institutul Limbii Letone (dr. J. Valdmanis). În disertație au fost cercetate experimental 18 graiuri (16 dintre ele potrivit programului complet de verificare a prozodiei silabelor). Cea mai mare parte a lucrării a fost realizată în Laboratorul de fonetică experimentală și la Centrul de calcul al Universității din Vilnius, cu ajutorul programelor informatice ale prof. A. Girdenis. Pentru prima dată în lingvistica letonă, intonațiile silabelor din graiurile unei singure dialecte au fost analizate sistematic din perspectivă fonologică; au fost clarificate variantele și modificările lor, iar prin metoda experimentală au fost verificate concluziile privind indicatorii diferențiali dominanți în sistemele accentelor de intensitate ale graiurilor selone și neselone, opozițiile fonologice, modelele accentuale și neutralizarea fonemelor. Astfel, descrierea sistemului prozodic al graiurilor selone și neselone ale dialectului latgal din partea lui D. Markus este verificată experimental (lucrarea este completată de 137 de oscilograme și spectrograme), demonstrată matematic și fundamentată din punct de vedere lingvistic. Recenzenții au subliniat importanța concluziilor lui D. Markus pentru fonologia letonă, relevanța lor pentru reînnoirea și dezvoltarea foneticii experimentale și a fonologiei letone, precum și pentru evoluția ulterioară a dialectologiei letone. La 20 septembrie 1994, cercetătorul principal al Institutului Limbii Letone, Ojaras Bušas (Bušs), a primit titlul de doctor habilitat pentru ansamblul lucrărilor sale „Latviešu valodas leksikas cilme, vēsture un mūsdienu lietojums” („Originea, istoria și utilizarea actuală a lexicului limbii letone”). Recenzenți oficiali: prof. dr. habil. J. Rozenbergas, prof. dr. habil. A. Veisbergas, dr. habil. E. Kagaine. Pentru susținere a fost prezentată o culegere de 50 de articole științifice publicate după 1980. Autorul și-a grupat lucrările în cinci capitole: 1) probleme de teorie a lexicologiei (privind normele limbii codificate, literare și vorbite, precum și ale dialectului; așa-numitele internaționalisme lexicale; semantica sensurilor și formelor numelor proprii etc.); 2) câteva aspecte ale istoriei lexicului apelativ al limbii letone (împrumuturi din limbile germanice și din curoniană, paralele între structura semantică a cuvintelor din limbile baltice și limbile fino-baltice etc.); 3) particularitățile originii toponimelor din Letonia (cu privire la hidronimele curoniene și unele altele, de pildă, a recunoscut problemele lingvisticii letone sincronice drept una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale activității științifice a lui O. Bušas. Totodată, s-a exprimat dorința ca autorul să se dedice mai mult și unei singure direcții de cercetare, astfel încât în viitor să apară atât continuarea publicării toponimelor din Letonia, cât și o nouă monografie despre curonieni. La 18 iunie 1993, disertația de doctorat „Nomenu sakņu fonotaktiskā struktūra mūsdienu latviešu valodā (salīdzinājumā ar mūsdienu lietuviešu valodu)” („Structura fonotactică a rădăcinilor substantivelor în limba letonă contemporană (în comparație cu limba lituaniană contemporană)”) a fost susținută de șefa Catedrei de limbă și literatură letonă a Institutului Pedagogic Superior din Liepāja Dzintra Šulcė. Conducători științifici ai disertației: dr. habil. L. Ceplytis (Ceplitis), prof. dr. habil. A. Girdenis; oponenți oficiali: dr. habil. A. Sabaliauskas, conf. dr. D. Markus. În disertație au fost analizate din perspectivă fonotactică morfemele rădăcinilor substantivelor simple, stabilindu-se structura lor fonotactică și combinațiile de foneme din aceste rădăcini; au fost analizate combinațiile de foneme consonantice în diferite poziții (la începutul, în interiorul și la sfârșitul rădăcinii), precum și combinațiile vocalelor cu consoanele și frecvența utilizării lor în rădăcini (rădăcinile cu o vocală au fost analizate separat — în capitolul I al lucrării; cele cu două vocale — în capitolul II). A fost determinată și productivitatea structurii fonotactice a rădăcinilor și a fost comparată structura fonotactică a substantivelor din letonă și lituaniană (pe baza disertației lui V. Karosienė „Structura fonotactică a rădăcinilor substantivelor în limba lituaniană contemporană”). Se concluzionează că structura fonotactică a ambelor limbi este apropiată de modelul indo-european, iar tipurile structurale principale coincid în totalitate. Recenzenții au subliniat caracterul novator al acestei disertații și importanța ei considerabilă nu numai pentru lingvistica letonă (în special pentru fundamentarea teoretică și empirică a sistemului morfofonologic), ci și pentru studiile baltice și indo-europene. În plus, lucrarea poate fi folosită în procesul de predare a limbilor și în logopedie (anexa disertației cuprinde și o analiză fonotactică a „Alfabetului” limbii letone). Au fost evidențiate și meticulozitatea și autonomia doctorandei și s-a exprimat dorința ca cercetarea să continue prin analiza datelor din alte părți de vorbire și din alte limbi. La 21 septembrie 1993, disertația de doctorat „Darbības vārds Krāslavas, Aulejas, Skaistas un Izvaltas izloksnē” („Verbul în graiurile din Krāslava, Auleja, Skaista și Izvalta”) a fost susținută de lectorul Catedrei de limbi baltice a Facultății de Filologie a Universității din Letonia Lidija Leikuma. Conducătoarea științifică a disertației: prof. dr. habil. M. Rudzīte; recenzenți oficiali: prof. dr. habil. A. Rēkena, prof. dr. habil. A. Breidakass, dr. A. Stafecka. Această disertație este primul studiu consacrat în mod special verbului din graiurile limbii letone. După cum arată autoarea, sistemul verbal al celor patru graiuri din sudul Latgaliei analizate este interesant prin împletirea formelor arhaice cu inovațiile și prin existența unor forme foarte rare. Sistemul verbului și al formelor sale a fost analizat prin comparație cu letona literară, cu alte graiuri, precum și cu limbile lituaniană și slave (acestor subiecte le sunt consacrate două capitole ale lucrării: II. Forme finite; III. Forme affinite). Lucrarea clarifică, de asemenea, rolul diverșilor factori extralingvistici în formarea graiurilor analizate (subiect abordat în primul capitol al lucrării) și arată cauzele și tendințele de variabilitate sau stabilitate ale sistemului formelor verbale. Disertația este completată de un glosar al verbelor, formelor și sensurilor acestora, de tabele și hărți, în care 229 Este ilustrată răspândirea formelor discutate în graiurile cercetate. La 12 octombrie 1993, titlul de doctor pentru ansamblul lucrărilor pe tema „Galvenās leksikogrāfijas problēmas” („Cele mai importante probleme ale lexicografiei”) i-a fost acordat lui Janius Raškevičius (Raškevičs), conferențiar la Facultatea de Limbi Străine a Universității din Letonia. Recenzenții oficiali au fost prof. habil. dr. V. Agamdzanova, dr. M. Stengrevica și dr. J. Sylis (Silis). După cum au remarcat recenzenții, J. Raškevičius desfășoară o activitate foarte rodnică în domeniul lexicografiei practice: este unul dintre autorii dicționarelor letonă–engleză și engleză–letonă, publicate de mai multe ori; unul dintre autorii „Angļu—latviešu frazeoloģiskās vārdnīcas” („Dicționarul frazeologic engleză–letonă”), apărută în 1993; precum și alcătuitorul dicționarului „Latviešu—angļu sarunvārdnīcas” („Dicționar de conversație letonă–engleză”), ajuns la două ediții, și al „Dictionary of verb—adverb nouns” (Dicționar de substantive verbale și adverbiale: Rīga, 1971). J. Raškevičius a publicat și articole consacrate problemelor lexicografiei. La 2 noiembrie 1993, disertația de doctorat „Baltijas jūras somu geografiskie apelatīvi un to relikti Latvijas vietvārdos” („Apelative geografice finice baltice și relicvele lor în toponimele Letoniei”) a fost susținută de cercetătoarea Institutului Limbii Letone Kersti Boiko. Recenzenți oficiali: prof. habil. dr. M. Rudzytė, dr. L. Vaba, dr. O. Bušas. Teza analizează toponimele Letoniei care conțin apelative geografice de origine fino-baltică și relictele acestora. Apelativele geografice pot indica adesea substratul unei minorități naționale (mai rar, împrumuturi) și pot fi percepute ca termeni intraductibili, fără echivalent. Întrucât apelativele geografice sunt folosite foarte frecvent la formarea toponimelor, toponimele analizate reprezintă o parte semnificativă a tuturor toponimelor fino-baltice din Letonia. După cum au arătat recenzenții, obiectivele lucrării — propunerea unor noi etimologii ale toponimelor și sistematizarea celor existente; stabilirea ariilor de răspândire a apelativelor geografice fino-baltice și a legăturilor areale dintre toponimele Letoniei și dialectele estone — nu numai că au fost atinse, ci chiar depășite, întrucât doctoranda aduce și clarificări importante privind teritoriile locuite de estoni și livoni și posibilele migrații. Trebuie menționat și faptul că această teză este prima cercetare consacrată exclusiv limbilor fino-ugrice susținută la Riga. De aceea, s-a propus acordarea autoarei și a titlului de doctor în finougristică. La 30 noiembrie 1993, disertația de doctorat „Galvas un plecu segu nosaukumi latviešu valodas izlokšņēs” („Denumirile învelișurilor pentru cap și umeri în graiurile limbii letone”) a fost susținută de cercetătoarea Institutului Limbii Letone Ilga Jansone. Recenzente oficiale: prof. habil. dr. M. Rudzytė, habil. dr. E. Kagaine, dr. B. Reidzāne; a fost primit și un referat scris din partea istoricului habil. dr. A. Alsupes. Lucrarea este consacrată unui grup tematic din vocabularul graiurilor letone — denumirile acoperămintelor purtate pentru cap și umeri. Teza se bazează atât pe material lingvistic (din graiuri), cât și pe material etnografic (descrierea etnografică a realităților analizate este prezentată în primul capitol al tezei). Obiectivul lucrării este: 1) prezentarea inventarului detaliat al denumirilor realităților analizate în graiurile limbii letone (capitolul II); 2) elucidarea principalelor principii ale motivației semantice a acestor denumiri (capitolul III, în care sunt analizate în detaliu denumirile 230 metode de alcătuire și trăsături de motivare); 3) prezentarea unor etimologii posibile. La sfârșitul lucrării sunt incluse 7 hărți care arată răspândirea denumirilor analizate în graiuri. Toate recenzentele tezei au recunoscut că autoarea și-a atins obiectivele propuse. În opinia doctorandei însăși, pentru a obține o imagine completă asupra denumirilor acoperămintelor pentru cap și umeri în graiurile limbii letone, este necesară și cercetarea de ansamblu a denumirilor acoperămintelor pentru cap confecționate din fire. La 21 decembrie 1993, Agris Timuška, colaborator științific al Institutului Limbii Letone, și-a susținut teza de doctorat „Žiemelvidzemes izlokšņu salīdzinājumi un to leksikogrāfiskā interpretācija” („Comparațiile graiurilor din Vidzeme de Nord și interpretarea lor lexicografică”). Recenzente oficiale: prof. habil. dr. M. Rudzytė, habil. dr. E. Kagaine, prof. habil. dr. A. Blinkena; a fost primit un referat scris din partea Institutului Limbii Lituaniene (K. Morkūnas). Teza examinează unul dintre tipurile de dicționare dialectale — dicționarul aseptic, care reflectă lexicografic un anumit fenomen lingvistic. La baza tezei se află dicționarul alcătuit de autor împreună cu filologul M. Putninia (Putniņa) (aproximativ 20 de coli tipar) și predat editurii „Zinātne” în 1991 — „Sinoles izlokšnes salīdzinājumu vārdnīca” („Dicționarul comparațiilor din graiul Sinole”). Acesta este primul dicționar de acest tip din lexicografia dialectală letonă. M. Putninia a pregătit materialul dialectal al dicționarului, în timp ce contribuția doctorandului a constat în stabilirea principiilor de structurare a dicționarului, prelucrarea lexicografică a materialului și analiza semantică. Aceste aspecte sunt discutate și în teză. Introducerea acesteia prezintă succint și informații despre cercetările anterioare asupra comparațiilor (drept exemplu pentru alcătuirea dicționarului menționat a fost folosit și „Dicționarul comparațiilor din limba lituaniană” de K. B. Vosylyte). În prima parte analitică a tezei, comparațiile din graiuri sunt caracterizate prin raportare la corespondentele lor din limba literară, precum și după tematică și semantică; în cea de-a doua parte sunt prezentate introducerea dicționarului comparațiilor și 313 cuvinte-titlu (articole de dicționar) care încep cu literele a, b, ž. În recenzii au fost apreciate pozitiv caracterul inovator al dicționarului și actualitatea acestuia, precum și aprofundarea de către doctorand a activității lexicografice și capacitatea de a explica sensurile cuvintelor și ale comparațiilor. S-a exprimat dorința ca dicționarul să fie publicat în curând, iar autorul să continue cercetarea începută asupra comparațiilor din graiuri, acordând atenție și altor tipuri de comparații care nu au fost analizate în această teză. La 21 decembrie 1993, Sarmytė Lagzdinia (Sarmīte Lagzdiņa), colaboratoare științifică a Institutului Limbii Letone, și-a susținut teza de doctorat „Funkcionālie verbi veclatviešu rakstu valodā” („Verbe funcționale în limba scrisă letonă veche”). Recenzenți oficiali: prof. habil. dr. A. Blinkena, habil. dr. K. Karulis, prof. habil. dr. J. Rozenbergas; referate scrise — din partea habil. dr. A. Bankavas (Universitatea Letonă) și a A. Paulauskienė și J. Balkevičius (Universitatea din Vilnius). Prin termenul verbe funcționale (FV) sunt desemnate aici verbele dintr-o construcție analitică verb + substantiv, care exprimă un singur concept verbal și formează un predicat analitic în structura sintactică a propoziției. Scopul lucrării este de a identifica, în vechile surse scrise letone, anumite construcții verbale de structura menționată, care formează sau pot forma un predicat analitic, și de a le clarifica și descrie particularitățile. Prin urmare, pe baza concepției teoretice acceptate în lingvistica germană și a sistemului de clasificare a grupurilor FV, doctoranda a elaborat o metodologie precisă de descriere. FV au fost analizate în trei grupuri, în funcție de natura lor semantică, corespunzătoare celor trei capitole ale tezei: 1) durative; 2) transformative și 3) cauzative. Lucrarea discută modelele grupurilor FV formate în limba scrisă letonă veche de o anumită variantă funcțional-semantică, prezintă descrierile sintactice și semantice ale acestor modele și ale componentelor lor, indică particularitățile realizării morfosintactice și funcțiile semantice ale componentelor modelelor propoziționale, clarifică restricțiile semantice privind alegerea substantivului predicativ etc. 231 care formează sau pot forma un predicat analitic, precum și de a le clarifica și descrie particularitățile. Prin urmare, pe baza concepției teoretice acceptate în lingvistica germană și a sistemului de clasificare a grupurilor FV, doctoranda a elaborat o metodologie precisă de descriere. FV au fost analizate în trei grupuri în funcție de natura lor semantică, corespunzătoare celor trei capitole ale tezei: 1) durative; 2) transformative și 3) cauzative. Lucrarea discută modelele grupurilor FV pe care o anumită variantă funcțional-semantică le formează în limba scrisă letonă veche, prezintă caracterizările sintactice și semantice ale acestor modele și ale componentelor lor, indică particularitățile realizării morfosintactice și funcțiile semantice ale componentelor modelelor propoziționale, clarifică restricțiile semantice privind alegerea substantivului predicativ etc. Recenzenții au subliniat importanța și actualitatea acestei lucrări pentru lingvistica letonă, deoarece sintaxa (mai ales cea istorică) a fost cercetată până în prezent mai puțin decât alte domenii ale limbii. La 29 decembrie 1993, la Universitatea din Vilnius, Albertas Sarkani, ambasadorul Republicii Letone în Lituania, și-a susținut teza de doctorat „Latviešu valodas Augšzemes sēlisko izloksņu prosodija un vokālisms: Eksperimentālie pētījumi“ („Prozodia și vocalismul graiurilor selone din Augšzeme ale limbii letone: cercetări experimentale“). Conducătorul științific al tezei: prof. habil. dr. A. Girdenis; oponenți oficiali: conf. dr. Ž. Markevičienė, prof. habil. dr. A. Breidakas. Au fost primite referate scrise din partea catedrelor de limbi baltice ale Facultății de Filologie și de limbă și literatură letonă ale Facultății Pedagogice a Universității Letone. Teza verifică experimental vocalismul graiurilor selone, până acum necercetat, și prezintă pentru prima dată o analiză psihofizică. Sunt tratate mai pe larg fenomenele prozodice și sunt analizate durata și intensitatea vocalelor și diftongilor, precum și tonul fundamental. S-a formulat concluzia nouă și interesantă că accentele tonale sunt de tip muzical. Această afirmație mai necesită cercetări, deoarece ar putea fi vorba de un fenomen foarte arhaic. În cursul susținerii tezei s-a exprimat ideea unei cercetări complexe a prozodemelor și tonemelor limbilor baltice (letonă și lituaniană), pe baza cuvintelor comune baltice, precum și, în general, a necesității colaborării dintre filologii baltici. La 21 iunie 1994, Vilma Šaudinia (Šaudiņa), lector la Catedra de limbă letonă a Universității Pedagogice din Daugavpils, și-a susținut teza de doctorat „Lituānismi dažās Lietuvas pierobežas sēliskajās izloksnēs (Akniste, Gārsene, Laši, Prode)“ („Lituanisme în câteva graiuri selone de la granița cu Lituania (Aknystė, Garsenė, Lašiai, Pruodė)“). Recenzenți oficiali: prof. habil. dr. A. Breidakas, habil. dr. B. Laumane, dr. L. Baluode (Balode). Această teză este prima lucrare de asemenea amploare din lingvistica letonă care analizează lituanismele într-o anumită arie. Atenția principală a doctorandei s-a îndreptat către caracterizarea lituanismelor din graiurile menționate, adaptarea lor (capitolul III al lucrării), stabilirea vechimii și diversitatea tematică (capitolul IV). Teza descrie și situația lingvistică din graiurile analizate (capitolul I, în care este analizat în detaliu și manuscrisul „Dicționarului graiului din Garsenė” de J. Kulitanas), discută criteriile de identificare a lituanismelor și clarifică motivele împrumutării acestora (capitolul II). Anexa tezei cuprinde un dicționar al lituanismelor, în care, din păcate, sunt incluse numai lituanismele specifice graiurilor analizate (nu sunt incluse nici 232 lituanisme folosite în limba letonă standard, de exemplu, gėmis, paģiras, deși și acestea din urmă sunt menționate destul de frecvent în disertație). În opinia referenților, ar fi fost mai bine să fie incluse în dicționar toate lituanismele, deoarece însăși doctoranda recunoaște că în lingvistica letonă nu există încă un studiu de sinteză al acestor împrumuturi. În plus, în dicționar, doctoranda prezintă și etimologiile lituanismelor analizate, dintre care mai mult de un sfert au fost elucidate de ea însăși. Atât autoarea, cât și referenții au subliniat și importanța practică a disertației — materialul adunat pe baza întrebărilor din chestionarul conceput de doctorandă poate fi folosit atât la alcătuirea dicționarelor graiurilor limbii letone, cât și în seminare despre lexicul dialectal și contactele lingvistice (la Universitatea Pedagogică din Daugavpils acest lucru se face deja), precum și în alte contexte. La 20 iunie 1995, la Școala Superioară Pedagogică din Liepāja, Vilma Kalmė, lector la această instituție, și-a susținut disertația de doctorat „Vingrošanas termini latviešu valodā” (Termeni de gimnastică în limba letonă). Referenții oficiali ai disertației: dr. habil. V. Skujinia, conf. dr. G. Smilt-niece, prof. dr. habil. J. Rozenbergas. Disertația analizează lexicul unei singure ramuri sportive — gimnastica —, schimbările survenite în terminologia acestui domeniu în perioada cuprinsă între deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea și prezent, precum și oferă recomandări concrete pentru îmbunătățirea termenilor de gimnastică din limba letonă. Specificul cercetării lui V. Kalmė este determinat de specificul domeniului ales — gimnastica: aici, ca unități terminologice, se folosesc nu numai termeni, ci și construcții sintactice întregi. Din această cauză se lărgesc limitele noțiunii de terminas. Din păcate, după cum au arătat referenții, nu este întotdeauna clar pe baza căror criterii unele echipe sportive sunt considerate komandterminais ori construcțiile care indică executarea anumitor elemente (adică descrierile acestor elemente) sunt considerate termeni sintagmatici sau termeni propoziționali. Totuși, în pofida acestor neclarități, referenții au apreciat importanța deosebită a disertației nu numai pentru terminologia sportivă, ci și pentru dezvoltarea întregii științe terminologice letone. Evija LIPARTĖ IN MEMORIAM VALIJA DAMBĖ (1912–1995) La 15 octombrie 1995, la Riga, a murit și și-a încheiat călătoria pământească în Cimitirul Pădurii din acest oraș renumita lingvistă letonă Valija Dambė (Vallija Dambe). V. Dambė a fost una dintre puținele lingviste letone care au legat lingvistica letonă contemporană de Universitatea Letonă din perioada interbelică și de cele mai bune tradiții ale acestui focar al culturii letone. V. Dambė s-a născut la 26 mai 1912, la Riga. În 1941 a absolvit Secția de Filologie Clasică a Universității Letone. Pe lângă filologia clasică, a urmat la universitate și cursuri de filologie baltică. Din 1946, V. Dambė a lucrat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Letoniei. În 1963 i s-a acordat, fără o disertație specială, titlul de candidat în științe filologice pentru cercetările sale de toponimie letonă. Dintre cercetările sale, merită menționat în mod special studiul „Blydienės vietovardžiai kaip 233