Paminklas Janui Safarewicziui

principalele lucrări care descriu și studiază limbile lituaniană, letonă și prusaca veche. Pe lângă aceste prezentări, la sfârșitul cărții găsim și o bibliografie generală cuprinzătoare (184 de titluri): lucrări individuale sau colective publicate în Lituania, Letonia și în alte țări, publicații seriale sau periodice consacrate atât problemelor generale ale lingvisticii baltice, cât și unei singure limbi — lituaniene, letone ori prusace vechi. Totuși, câteva mici greșeli de tipar din bibliografie ar trebui corectate: J. GERULIS. Senieji lietuvių skaitimai (p. 408; poziția 20) =... skaitmai; P. JONIKAS. Lietuvių bendrinės rašomosios kalbos kūrimasis antroje XIX a. pusėje (412; 119) =... kūrimasis antrojoje XIX a. pusėje; V. PAULAUSKAITĖ (412; 151) = V. PAULAUSKIENĖ; A. UBEKAITĖ (413; 176, 177) = A. UBEIKAITĖ. Greșelile menționate sau altele minore nu diminuează în niciun fel valoarea publicației discutate. „Limbile baltice. Introducere” este o carte foarte atent pregătită și necesară. Este un manual excelent pentru cei care studiază limbile baltice în instituțiile de învățământ superior din Germania și din alte țări, pentru cei interesați de istoria acestor limbi și pentru cei care doresc să învețe pe cont propriu limbile lituaniană și letonă contemporane. Institutul de Limba Lituaniană le este recunoscător autorilor pentru munca lor considerabilă și pentru exemplarul acestei cărți, unul dintre primele, primit din mâinile lor. Kazys Morkūnas MONUMENT PENTRU JAN SAFAREWICZ Fericiți sunt profesorii care au elevi buni și recunoscători. Un mare număr de astfel de elevi l-a avut și renumitul lingvist polonez, profesor al universităților din Vilnius și Cracovia și doctor honoris causa al acestor universități, Jan Safarewicz (1904–1992), care, printre altele, a lăsat urme adânci și în domeniul studiilor lituaniene. Totuși, primul dintre acești elevi recunoscători care trebuie menționat este, înainte de toate, Wojciech Smoczyński, rodul muncii și al talentului său organizatoric fiind impresionantul volum dedicat memoriei lui J. Safarewicz, „Analecta Indoevropaea Cracoviensia Ioannis Safarewicz Memoriae Dicata” (Edenda Cvravit Wojciech Smoczyński, Cracoviae MCMXCV). Este o culegere de articole care conturează personalitatea lui J. Safarewicz și contribuțiile sale la diverse domenii ale lingvisticii, precum și studii distincte asupra problemelor apropiate marelui savant polonez. Cea mai mare parte a articolelor publicate o constituie comunicările prezentate la simpozionul „Limba în timp și spațiu”, desfășurat la Cracovia în zilele de 5–6 aprilie 1993, cu prilejul primei comemorări a morții lui J. Safarewicz. Sunt publicate în total nu mai puțin de 56 de articole, precum și bibliografia lucrărilor lui J. Safarewicz și a literaturii despre el, pregătită cu multă atenție de W. Smoczyński. Articolele sunt publicate în latină, engleză, franceză și germană. Desigur, nu este posibil ca, într-o scurtă adnotare, să discutăm și să enumerăm toate articolele publicate aici. Le vom menționa doar pe cele care ar putea prezenta un interes mai mare pentru cercetătorul limbii lituaniene și pe cele legate direct de moștenirea științifică a lui J. Safarewicz. Dintre lucrările din acest din urmă domeniu este publicat articolul lui Mariano Plezia (Plezia) despre cercetările lui J. Safarewicz privind limbile greacă și latină („De Ioannis Safarewicz 216 studiis Graecis atque Latinis”, p. 11–14), cel al lui F. Sławski despre două cărți nescrise ale lui J. Safarewicz („On two unwritten books of Jan Safarewicz”, p. 15–18; autorul se referă aici la cercetările lui J. Safarewicz asupra aspectului verbal și la articolele sale despre substratul slav, relațiile dintre limbile baltice și slave, respectiv dintre limbile italice și slave), cel al lui St. Urbańczyk despre contribuțiile lui J. Safarewicz la studiile poloneze („Professor Jan Safarewicz — Polish scholar”, p. 19–25), cel al lui A. Sabaliauskas despre cercetările savantului polonez în domeniul studiilor lituaniene („Jan Safarewicz’s contribution to Lithuanian studies”, p. 27–34), cel al lui H. Popowska-Taborska despre problemele istoriei etnice în lucrările lui J. Safarewicz („Problems of ethnic history in the works of Jan Safarewicz”, p. 35–40) și articolul lui M. Karpluk consacrat cercetărilor lui J. Safarewicz în onomastică („Professor Safarewicz’s research on onomastics”, p. 41–45). Ne putem bucura că un număr mare de lingviști lituanieni l-au omagiat pe profesorul J. Safarewicz prin articolele lor interesante. Iată articolele: S. Ambrazas, „Despre originea substantivelor feminine baltice cu sufixul *-(i)ē” („On the origin of nomina feminina with the ending *-(i)ē in the Baltic languages”, p. 47–50); V. Ambrazas, „Infinitivul în limbile baltice din perspectiva reconstrucției sintactice” („Der baltische Infinitiv aus der Sicht der syntaktischen Rekonstruktion”, p. 51–60); S. Karaliūnas, „Proto-indo-europeanul *h₂ṛtk’ó- «urs» în limbile baltice” („PIE *h₂ṛtk’ó- ‘bear’ in Baltic”, p. 189–196); B. Stundžia, „Regularitățile accentuării verbelor de tip mixt din limba lituaniană standard” („Regularities of the accentuation of mixed-type verbs of Standard Lithuanian”, p. 401–408); S. Temčinas, „Paralelismul tipologic al transformării adjectivelor cu tema în *u- în limbile lituaniană și slavă” („Typological parallelism of *u-stem adjective transformation in Lithuanian and Slavic”, p. 443–447); Z. Zinkevičius, „Despre polonismele din scrierile lui Mažvydas” („Über die Polonismen in Mažvydas’ Schriften”, p. 545–550). Unele articole ale lingviștilor străini sunt, de asemenea, consacrate problemelor limbilor baltice. Acestea sunt: A. Bammesberger, „Greaca ē̄ în raport cu esi «tu ești» din lituaniană și eisi «tu mergi» din lituaniana veche” („Griechisch ē̄ gegenüber litauisch esi ‘du bist’ und altlitauisch eisi ‘du gehst’”, p. 65–73); P. U. Dini, „Despre slavona veche sъborъ” („A propos du vieux sl. sъborъ”, p. 147–151; se reconstituie forma baltoslavă *som-bor, cf. rus. собор «sobor, adunare», lituaniană sambarės «contribuții, lucruri sau bani adunați», letonă suobara «contribuție»); R. Eckert, „Corespondențe vechi letono-slave” („Alte lettisch-slawische Übereinstimmungen”, p. 153–171); A. Holvoet, „Despre evoluția pasivului în limbile lituaniană și letonă” („On the evolution of the passive in Lithuanian and Latvian”, p. 173–182); G. Michelini, „Despre locul obiectului în Postila lui Bretkūnas” („Über die Stellung des Objektes in der Postille von Bretkūnas”, p. 249–256); W. Sędzik, „Despre terminologia agricolă baltică și slavă” („On Baltic and Slavic agricultural terminology”, p. 365–370). Din diverse perspective, cercetătorii limbilor baltice ar putea găsi interesante și articolele consacrate altor probleme de lingvistică. Dintre acestea, am dori să menționăm în special: L. Bednarczuk, „Substratul și teoria contactelor lingvistice” („Substrat et théorie des contacts linguistiques”, p. 75–88); T. Czarnecki, „Despre problema celor mai vechi împrumuturi germane în limba polonă” („Zum Problem der ältesten Lehnwörter des Polnischen aus dem Deutschen”, p. 109–121); 217 W. Mańczak, „Critica teoriei laringalelor” („Critique de la théorie des laryngales”, p. 237—247), St. Stachowski, „Rolul limbii grecești în istoria turcei otomane” („Die Rolle des Griechischen in der Geschichte des Osmanisch-Türkischen”, p. 377—385), W. Stefański, „Câteva observații privind flexiunea pronominală indo-europeană” („Quelques remarques concernant la flexion pronominale en indo-européen”, p. 393—400), K. T. Witczak, „«Vocale protetice» în hitită și în alte limbi anatoliene” („’Prothetic vowels’ in Hittite and other Anatolian languages”, p. 495—502) și altele. Acest volum de articole este nu numai un omagiu adus unui mare lingvist polonez, unui savant cu interese foarte vaste și unui om a cărui amintire va dăinui, ci și o contribuție însemnată la acele domenii ale filologiei de care Janas Safarewicz era strâns legat, iar editorul volumului, Wojciech Smoczyński, merită cea mai sinceră recunoștință a colegilor săi. Algirdas Sabaliauskas DESPRE LATGALIENI ȘI LIMBA LOR Poate că mulți se vor mira, dar chiar și ambasadorul Letoniei în Lituania, Alberts Sarkanis, a spus cu o ocazie că pentru latgalieni1 limba lituaniană este mai ușor de învățat decât limba standard letonă2. Știm foarte puține despre acești latgalieni, care uneori sunt înclinați să considere chiar și propria limbă o limbă baltică distinctă, nu un dialect al limbii letone. Ei sunt frații noștri, legați nu numai de o origine comună, ci și de o soartă comună. Căci, asemenea majorității lituanienilor, sunt catolici. În ținutul lor au slujit numeroși preoți de origine lituaniană. Timp de peste două secole, ținutul acesta a făcut parte din statul Lituaniei și al Poloniei. Împreună am devenit parte a Imperiului Rus. Împreună am pierdut tiparul cu caractere latine. „Școala sărăcăcioasă” lituaniană are drept corespondent exact „moates skola pi ratiņa” („școala mamei lângă roată”) a latgalienilor. Iar în școlile lor de stat era afișat anunțul: „По латышски говорить строго воспрещается”. Problemei latgalienilor îi este consacrat în principal volumul publicat de catedrele de limbi baltice și de literatură letonă ale Universității din Letonia, „Baltu filoloģija. V. Rakstu krājums” (red. responsabilă Dz. Paegle. Rīga, 1995). O parte dintre articolele publicate aici sunt comunicări prezentate la conferința tradițională dedicată memoriei renumitului lingvist leton Arturo Uozuols (Ozols, 1912—1964), desfășurată la 18 martie 1994; tema de această dată a fost „Latgala și limba letonilor din Latgala”. Articolele publicate separat în volum sunt interesante și pentru cercetătorii limbii lituaniene și ai istoriei Lituaniei. Pentru istorici este, fără îndoială, interesant articolul lui E. Mugurevičius, „Sursele scrise și materialele arheologice despre istoria veche a latgalilor” („Rakstītie avoti un arheoloģijas materiāli par latgaļu senāko vēsturi”, p. 7—12). Aici sunt discutate mențiunile din letopisețele rusești despre Norova (Neroma, 1 Letonii folosesc în mod intenționat termenul latgalietsi „latgalieni”, deoarece termenul latgali „latgali” desemnează în literatura științifică vechiul trib baltic care a locuit atât în Latgala, cât și în Vidzeme și care a dat numele poporului și statului leton. 2 N o r k ū n a s Z. Friends, never foes. An interview with the Latvian Ambassador to Lithuania Mr Alberts Sarkanis. Lithuania in the World, 1995, 3, 18. 218