Kaimo vardas „Stabaunyčius“

LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XXXVI (1996) LIETUVIŲ KALBA: TYRĖJAI IR TYRIMAI Aleksandras VANAGAS DENUMIREA SATULUI STABAUNYČIUS În districtul Kaunas, în vecinătatea Babtai, se află un sat numit oficial Stabaunyčius. Forma normativă actuală probabil nu este veche — aceasta a fost recomandată în 1974 și 1976 (1:90; 2:287). Recomandarea s-a bazat, la rândul ei, pe faptul că forma fusese consemnată astfel în dosarul toponimelor din comuna Babtai, districtul Kaunas, întocmit la sfârșitul anilor treizeci: Stabaunyčius. Nu se știe de unde a fost preluată această din urmă formă, deoarece ea nu apare în fișierul alfabetic al toponimelor culese din vorbirea vie (3). Nu a fost găsită nici în registrul antebelic al proceselor-verbale privind normarea și standardizarea toponimelor (4:107; 5:100). În chestionarul toponimic, în 1935, a fost consemnată forma Stabaunyčios kaimas, iar „Lietuvos apgyventos vietos” oferă forma de genitiv Stabaunyčios km. (6:61). Prima listă oficială postbelică a localităților consemnează același lucru — Stabaunyčios km. (7:935). B. Kviklys scrie Stabaunyčios kaimas, Stabaunyčios kalno (7:352—353). Din vorbirea vie, încă în 1960, a fost consemnată forma Stabaunyčios kalnas (3). Datele din documentele istorice sunt relativ târzii: Stabownica în 1784 (9), Stabownica în 1854 (10:161), „Stabownica osada nad Niewiążą... o 2 w. powyżej Bobt, przystań na Niewiązy” în 1890 (11:170), Стабовница în 1892 (12:33), Stabaunica (siehe Stabownica) în 1918 (9). Așadar, există motive să credem că forma inițială era probabil de genul feminin — Stabaunyčia sau ceva asemănător. B. Kviklys a încercat să explice originea toponimului. El scria: „La 2,5 km sud de Babtai, pe malul stâng al râului Nevėžis, este așezat satul Stabaunyčios. Numele său nu provine de la cuvântul «stabas» [idol], ci de la un loc de acostare; stabauti înseamnă a opri navele. Odinioară exista aici un port, folosit și de bărcile de pe Nemunas” (8:353). Aceasta este singura ipoteză privind originea numelui care îmi este cunoscută. Nu este cu totul imposibilă, dar ridică numeroase îndoieli. Prin urmare, trebuie căutată o altă explicație, mai convingătoare. La o privire mai atentă, cuvântul stàbas menționat de B. Kviklys poate părea, de asemenea, nu cu totul întâmplător. B. Kviklys însuși oferă informații foarte interesante: „Pe terenurile fostului conac Babtynas (Babcinos) se aflau doi stâlpi masivi din cărămidă, la aproximativ 1 km unul de altul; un al treilea stâlp identic se înălța pe celălalt mal al râului Nevėžis, pe dealul Stabaunyčios, lângă vechiul drum principal Kaunas-Riga. Toți stâlpii erau identici, [...] făcuți din cărămizi mari, cu partea de sus tencuită și un vârf din zidărie în formă de acoperișuleț... Nu s-au păstrat informații despre cine și când a ridicat acești stâlpi monumentali. Încercările de a lămuri acest lucru nu au avut succes. Unii susțineau,” 71 că ar putea avea 300 de ani și ar fi fost ridicați în amintirea invaziei suedezilor; alții, că sunt monumente secrete ale răscoalei din 1831.” B. Kviklys adaugă: „Există presupuneri că ar fi putut fi chiar borne de hotar între Marele Ducat al Lituaniei și teritoriile Ordinului. Din păcate, ele nu au fost verificate” (8:352). Stâlpii erau larg cunoscuți, așa că nu este imposibil să fi fost percepuți și poate chiar numiți „idoli”. Cuvântul stabas înseamnă nu doar „statuie sau vreun obiect considerat zeu și venerat”, ci și, pur și simplu, „statuie; stâlp” (13:XIII 604). Prin urmare, în graiul polonezilor locali sau al lituanienilor polonizați, din lituanianul stabas s-ar fi putut forma un hibrid *Stabownia. Sensul său ar fi „locul idolilor, locul unde se găsesc idoli” sau ceva asemănător. Cf. lituanianul vazainė, vazaunìa „încăpere pentru căruțe, sănii....” — polonezul wozównia, belarusul vazoužnja (14:II 12009); lituanianul ledaūnė, ledaunìa „loc pentru păstrarea gheții” — polonezul lodownia, belarusul ledovnia (13:VII 222; 14: I 350). Stabaunica ar fi un derivat cu sufixul -ica de la *Stabownia, așa cum, de pildă, alături de lituanianul ledaūnė, ledaunìa avem ledaunyčia „loc de păstrare a ceva prin răcire cu gheață” — din polonezul lodownica (13: VII 222). Așadar, polonezele lodownia și lodownica corespund lituanienelor *Stabownia și Stabaunica. Se mai cunoaște un toponim cu o formație asemănătoare — numele unui teren (pământ arabil, 4 ha) aflat la hotarul satelor Kleboniškis și Vaistariškės, în vecinătatea Pažaislis din districtul Kaunas: Stabaunica, Stabownica. Nu avem mărturii că aici ar fi existat un loc de acostare. Este adevărat că nici stâlpi sau obiecte asemănătoare, care ar fi putut fi numite idoli, nu sunt cunoscute în aceste locuri. Totuși, ținând seama de faptul că în prusacă termenul înrudit cu lituanianul stabas, stabis, însemna pur și simplu „piatră” (14: II 891), s-ar putea afirma că și lituanianul stabas ar fi putut avea sensul mai general de „piatră” sau ceva asemănător. În general, se consideră că termenii lituanieni, prusaci și letoni (nume proprii și cuvinte comune) care conțin rădăcina stab- reprezintă una dintre izoglosele mai pregnante care leagă toate aceste limbi baltice (18:61). În plus, nu trebuie pierdut din vedere că lituanianul stabas poate însemna pur și simplu „statuie” și „stâlp”. Un anumit derivat modificat de la *Stabaunyčia sau ceva asemănător este probabil și numele dealului din satul Jurkšai, în vecinătatea Alksnėnai (Pilviškiai), districtul Vilkaviškis: Stabonýčia (consemnat în vremurile noastre, în 1972). Asocierea lui Stabonýčios cu stabauti „a opri” este îndoielnică și din cauză că verbul în sine nu este cunoscut nicăieri altundeva — nu apare în marele „Lietuvių kalbos žodynas”, nu este menționat nici de K. Būga, care a cercetat, se pare, cel mai pe larg lituanianul stabas și cuvintele înrudite (15:II 599—602), nici de E. Fraenkel (14), nici de alte dicționare sau autori. Este adevărat că „Lietuvių kalbos žodynas” consemnează cuvinte înrudite de structură similară: stabinti „a opri” (13:XIII 609), stabýti, stābo, stābė „a opri” (ibid., 610). Dar este greu de imaginat că din acestea s-ar putea forma un substantiv hibrid *Stabaunia și Stabaunica. Legătura lui Stabaunyčios cu lituanianul stabas ar fi susținută și de faptul că toponimele cu stab- sunt, în general, destul de răspândite în ținuturile baltice: lituanianul Stab-galė, o pajiște în Vandžiogala; Stabinė, un teren în Saločiai; o mlaștină în Skaudvilė; Stabinė, un sat în Telšiai; Stabinės, un deal în Varniai; Stab-u-lankiai, un sat în Leliūnai; prusacă: Stabayn, Stab-e-gode, Stab-e-lauken, Stab-ingen (16:171—172); letonă: Staba-gals, Staba-plava, Stabu-plava, Stabu-rags (17:313). Este interesant că unele toponime din Lituania sunt slavizate și au o formație hibridă, asemenea lui Stabaunyčia: Stabaūcas, o pădure în Rumšiškės; 72 Mlaștina Stabavicos, Daugai; dealul Stabavicos, Alytus. De formare aparte și oarecum problematică sunt pajiștile din împrejurimile localității Varėna, cu numele de teren Stabaviškas (poate o formă de origine jotvingiană). Din cele spuse aici se poate probabil concluziona că varianta inițială a numelui, formată în limba poloneză sau în limba lituanienilor locali polonizați, era probabil Stabaunica, Stabownica sau ceva asemănător. Din aceasta s-a dezvoltat în limba lituaniană forma Stabaunyčia (cf. bielor. Bistrica — lit. Bistryčia). La început, numele Stabaunicos, Stabaunyčios desemna, se pare, dealul cu stâlpul menționat. Mai târziu, numele dealului a fost preluat de așezarea întemeiată în apropiere. Probabil că astfel s-ar putea explica apariția formei de gen masculin Stabaunyčius — atât dealul, cât și satul sunt de genul masculin. Dacă această ipoteză privind originea lui Stabaunyčius s-ar confirma, ar trebui atunci să acceptăm că cei trei stâlpi menționați au fost ridicați cel târziu în 1784, deoarece la acea dată numele era deja consemnat în documente. LITERATŪRA 1. Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas 1, Vilnius, 1974. 2. Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas 2, Vilnius, 1976. 3. Abėcėlinė vietovardžių, surinktų iš gyvosios kalbos, kartoteka saugoma Lietuvių kalbos institute. 4. Vidaus Reikalų Ministerijos Pavardžių ir Vietovardžių Komisijos protokolų knyga. 1934. I. 24—1936. III. 27. 5. Vidaus Reikalų Ministerijos Pavardžių ir Vietovardžių Atlit lietovinimo Komisijos Protokolų Knygos. 1936—1940 m. 6. Lietuvos apgyventos vietos. K., 1925. 7. Lietuvos TSR administracinis-teritorinis suskirstymas. Vilnius, 1959. 8. K v i k l y s B. Mūsų Lietuva 2, Vilnius, 1991. 9. Lietuvių kalbos instituto abėcėlinė istorinių vietovardžių kartoteka. 10. H o l o w i n s k i I. Telšių ir Žemaičių vyskupystės vietovardžių rankraštinis sąrašas, saugomas Lietuvių kalbos institute. 11. Słownik geograficzny królestwa Polskiego i innych krajów słowiańskich 11, Warszawa, 1890. 12. Список населенных мест Ковенской губернии. К., 1892. 13. Lietuvių kalbos žodynas 1—15, Vilnius, 1956—1991. 14. F r a e n k e l E. Litauisches etymologisches Wörterbuch 1—2, Heidelberg, 1962 t.t. 15. B ū g a K. Rinktiniai raštai 1—3, Vilnius, 1958—1961. 16. G e r u l l i s G. Die altpreußischen Ortsnamen. Berlin und Leipzig, 1922. 17. V a n a g a s A. Lietuvių hidronimų etimologinis žodynas. Vilnius, 1981. 18. Д а м б е B. Соответствия в топонимии Латвийской ССР с древнепрусским языком. — Baltistica. 1 priedas, 55—62, 1972. DER DORFNAME STABAUNYČIUS Zusammenfassung Die erste Variante des Namens, entstandene aus dem Polnischen oder der polonisierten litauischen Sprache, war sicherlich Stabaunica oder Stabownica. Das ist das Wort der hybridischen Bildung: aus dem lit. stabas ”Pfosten, Säule, Götzenbild” und aus dem slawischen Suffix -ovnica (cf. polnisch lodownica). Die Formen Stabaunica, Stabownica wurden in der litauischen Sprache zu ”Stabaunyčia”. Aus ihr entwickelte sich später die Variante des männlichen Geschlechts Stabaunyčius. 73