Olegas Trubačiovas

In Memoriam | 251 Ba da, piatră peste piatră va rămâne, cuvintele le vom culege din crengi, de sub brazde, le vom aduna și le vom așeza în cântec, iar limba strămoșilor se va bucura, orfană și umilită, – din adâncuri se ridică o durere veche, de mult uitată. (Literatūra un māksla, 1987 03 13)2. Antons Breidaks nu se va mai bucura de limba strămoșilor și nu va mai pune cuvinte în cântec. Algirdas Sabaliauskas Olegas Trubačiovas 23.10.1930 – 09.03.2002 Știința slavisticii ruse a suferit o lovitură dureroasă: după o boală grea a murit unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai săi, Olegas Trubačiovas, un savant talentat, care a lăsat urme pregnante și în lingvistica baltică. O. Trubačiovas s-a născut la 23 octombrie 1930 la Volgograd. După ce a absolvit Universitatea din Dnipropetrovsk în 1952, în perioada 1952–1955 a urmat studii postuniversitare la Universitatea de Stat M. Lomonosov din Moscova (îndrumător: S. B. Bernštein). Între 1955 și 1961 a lucrat la Institutul de Slavistică al Academiei de Științe a URSS. Din 1961 și până la moarte, activitatea științifică principală a lui O. Trubačiovas a fost legată de Institutul Limbii Ruse. 2 Scrierea latgală: un tufiș de liliac în locul gardului, acolo unde piatră peste piatră... Nu, piatră peste piatră va rămâne, cuvintele vor fi culese din crengile copacilor, de sub brazde, așezate în cântec, iar limba strămoșilor se va bucura, orfană și umilită, – din adâncuri se ridică o durere veche, de mult uitată. 252 | IN MEMORIAM În 1957, O. Trubačiov și-a susținut teza de candidat, publicată ulterior ca volum separat Istoria termenilor de rudenie din limbile slave și a unora dintre cei mai vechi termeni ai organizării sociale (История славянских терминов родства и некоторых древнейших терминов общественного строя, Москва, 1959). În timp ce își scria teza, O. Trubačiov a lucrat o perioadă îndelungată în Lituania. A cercetat cu minuțiozitate fișierul dicționarului etimologic al lui Kazimieras Būga și lucrarea sa, încă nepublicată pe atunci, Note și completări la dicționarul etimologic al limbii ruse de A. Preobraženskij. În curând a apărut o altă carte a lui O. Trubačiov, importantă nu numai pentru lingvistica slavă, ci și pentru cea baltică: Originea denumirilor animalelor domestice în limbile slave (Происхождение названий домашних животных в славянских языках, Москва, 1960). Doi ani mai târziu a fost publicată lucrarea, scrisă împreună cu Vladimir Toporov, care a avut un ecou răsunător: Analiza lingvistică a hidronimelor din bazinul superior al Niprului (Лингвистический анализ гидронимов Верхнего Поднепровья, Москва, 1962). În ea au fost continuate cercetările anterioare ale lui K. Būga și s-a arătat că întregul bazin al cursului superior al Niprului făcea parte din teritoriul vechilor baltici. O. Trubačiov a scris și continuarea acestei lucrări, Numele râurilor din Ucraina de pe malul drept (Названия рек Правобережной Украины, Москва, 1968). Ideile din această lucrare care îi interesau mai mult pe baltologi le-a publicat în revista vilniană Baltistica (1968, 4(1), 31–53). În 1965, O. Trubačiov și-a susținut teza de doctorat, care, de asemenea, a fost publicată curând ca volum separat: Terminologia meșteșugurilor în limbile slave (Ремесленная терминология в славянских языках, Москва, 1966). Poate că pentru mulți concluzia acestei lucrări a fost neașteptată: izoglosele lexicale baltico-slave din acest domeniu sunt mult mai puține decât cele slavo-germanice și slavo-latine. O. Trubačiov a abordat probleme variate ale lexicului limbilor baltice și în alte câteva lucrări ale sale. A tratat relațiile cele mai vechi dintre limbile baltice și slave și în monografia sa controversată Etnogeneza și cultura celor mai vechi slavi (Этногенез и культура древнейших славян, Москва, 1991). Cu ajutorul unui grup de colaboratori, O. Trubačiov a elaborat monumentala lucrare de etimologie slavă Dicționarul etimologic al limbilor slave (Этимологический словарь славянских языков, Москва, 1974–). Cu prilejul aniversării a șaptezeci de ani a lui O. Trubačiov, colaboratorii au remarcat, probabil pe bună dreptate, că această lucrare este „culmea drumului său, o corvoadă amară și fascinantă”. E păcat că această culme a drumului abia a fost, probabil, parcursă pe jumătate (în fascicula 26 începe litera o), iar călătorul principal nu mai este... O. Trubačiov le-a adus un serviciu nu numai slaviștilor, ci și baltologilor, traducând în rusă Dicționarul etimologic al limbii ruse de Max Vasmer (Russisches etymologisches Wörterbuch, Heidelberg, 1953–1957, I–III). A completat traducerea cu propriile sale note. În 1972, O. Trubačiov a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a URSS. La acea vreme, era cel mai tânăr membru filolog al acestei instituții științifice și singurul ale cărui interese de cercetare erau atât de strâns legate de baltologie. În 1992, O. Trubačiov a fost ales membru titular al Academiei de Științe a Rusiei. Din 1997, a fost redactorul principalei reviste de lingvistică din Rusia, Вопросы языкознания. În 1963, înființase și redactase publicația periodică Этимология. O. Trubačiov a colaborat destul de strâns cu lingviștii lituanieni. În 1967, la Universitatea din Vilnius, a fost referent la teza de candidat a lui Simas Karaliūnas și la teza de doctorat a lui Zigmas Zinkevičius. A ținut o prelegere la Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană. IN MEMORIAM | 253 Cu prilejul morții lui O. Trubačiov, Vladimir Toporov îi scria autorului acestor rânduri: „Odată cu moartea lui Trubačiov a plecat dintre noi, în opinia mea, cel mai remarcabil etimolog al vremurilor noastre, un etimolog prin harul lui Dumnezeu”. Oleg Trubačiov este înmormântat în cimitirul Troekurovskoe, situat la sud-vest de Moscova. Acest cimitir a primit deja în sânul său nu puțini oameni de știință ruși pe care îi cunoaștem bine. Algirdas Sabaliauskas