Šiaurės vidurio Lietuvos vietovardžiai su priesaga „-išk-“

ACTA LINGUISTICA LITHUANICA L (2004), 1 – 10 Numele de locuri din nordul și centrul Lituaniei cu sufixul -išk- RENATA ENDZELYTĖ Vytauto Didžiojo universitetas, Kaunas Acest articol tratează numele proprii lituaniene derivate cu sufixul -išk-, care provine din IE *-isk’-. În majoritatea cazurilor, acest sufix marchează o formație nouă, bazată pe sensurile de loc, dependență sau particularitate. Toponimele cu acest sufix sunt derivate din nume de persoane, apelative sau alte toponime. Din punct de vedere cronologic, toponimele cu sufixul -išk- sunt de origine relativ recentă, fiind în cea mai mare parte derivate formate pe baza altor nume proprii (mai rar, a apelativelor). 1. INTRODUCERE Sufixul -išk- este foarte vechi, provenind din sufixul protoindoeuropean *-isk’-. Acest sufix se regăsește în limbile slave, germanice și scandinave (Ambrazas 2000: 183). Dintre limbile baltice, apare cel mai rar în letonă, în timp ce în lituaniană și prusacă au existat numeroase derivate formate cu el (Skardžius 1996: 150). Sufixul -išk- exprimă în primul rând „posedarea unor trăsături caracteristice cuiva […], legată de însăși esența lucrului” (Skardžius 1996: 153). Pentru adjective, sufixul -išk- exprimă o calitate generală, o trăsătură caracteristică lucrului sau cuvântului desemnat de termenul de bază. Majoritatea adjectivelor cu -išk- devin substantive, de exemplu: dváriškis, moteriškė (cf. adj. mót eriška), namiškis, vyriškis (cf. adj. výriškas), téviškė. Varianta -išk- al sufixului -iškas, -a este unul dintre cele mai productive sufixe de formare a adjectivelor calitative. Derivatele sale constituie nucleul grupului adjectivelor care exprimă asemănarea și trăsătura caracteristică. Sensul derivativ cel mai caracteristic al adjectivelor denominale formate cu acest sufix este „asemănător lucrului desemnat de cuvântul de bază” (șmé kl iškas vaizdas, draugiškas žmogus). Adjectivele cu sufixul -iškas, -a desemnează și trăsături esențiale ale unui lucru; acest sens este strâns legat de cel al trăsăturii caracteristice. Formate cel mai adesea de la adjective derivate sau compuse, care pot funcționa și ca substantive, adjectivele cu sufixul -iškas, -a desemnează de regulă o trăsătură caracteristică sau esențială a unui lucru (beprasmiška viltis, beviltiška būklė). (Ambrazas, red., 1994: 207–208). În lituaniana contemporană, cu varianta -išk- a sufixului -iškis, -ė se formează în mod obișnuit, de la nume proprii (nume de orașe, târguri și sate), denumiri de persoane în funcție de locul lor de origine sau de reședință, de exemplu: kauniškis, -ė, vilniškis, -ė. În dialecte, derivatele cu sufixul -iškis, -ė sunt mai frecvente decât cele formate cu sufixul -ietis, -ė, care se impune în limba standard. Din nume proprii se formează și adjective cu sens diferențiator (asemănătoare substantivelor menționate mai sus), de exemplu, vilniškiai svečiai. Din apelative care exprimă locul... 2 | RENATA ENDZELYTĖ Derivatele de la denumiri de proprietăți sunt puține (dvȧriškis, kalniškis, namiškis). Se întâlnește câte o denumire de persoană formată nu de la toponime sau de la alte denumiri comune de locuri, ci de la alte cuvinte, cu o valoare de apartenență ușor diferită (karališkis, kariškis, šeimyniškis) (Ambrazas, red., 1994, 139–140, 219). Valoarea de origine și apartenență este deosebit de evidentă în toponimele de origine antroponimică. Numele așezărilor care au acest sufix sunt numeroase în întreaga Lituanie (Razmukaitė 1998: 139–141), iar în nordul Lituaniei centrale, pe fostul teritoriu al Zemgalei, potrivit lui Kazimieras Būga, sufixul toponimic -išk- este cel mai fidel indicator al caracterului lituanian (Būga 1961: 582). Articolul examinează din perspectiva formării, semanticii și structurii numele de locuri din nordul Lituaniei centrale (districtele Joniškis, Pakruojis și Pasvalys)1, care au sufixul -išk-. Au fost găsite peste cincizeci de astfel de nume, numeroase mai ales în nomenclatura așezărilor și a microtoponimelor. Derivatele cu acest sufix nu sunt toate la fel de vechi; unele pot fi relativ recente, în special hidronimele sau denumirile de teren minore. Într-un anumit sens, aceasta este legată de valoarea posesivă a sufixului, deoarece majoritatea acestor toponime sunt formate de la antroponime2 (probabil, denumiri ale proprietarilor). Toponime cu -išk- se găsesc în toate clasele de toponime: nume de așezări (sate cu biserică, domenii, sate, gospodării izolate), de corpuri de apă (râuri și lacuri, pâraie, șanțuri, izvoare, bălți, mlaștini, gropi cu apă) și de terenuri (ogoruri, câmpuri, pajiști, pășuni, dealuri, păduri, cimitire și diverse alte locuri). În analiza formării cuvintelor se disting baza de derivare și formantul derivativ. În acest caz, formantul derivativ este sufixul -išk-. Formarea numelor proprii se bazează, cu anumite rezerve, pe principiile analizei cuvintelor comune (Vanagas 1970: 24–29, 53–58). Specificul clasei numelor proprii impune distingerea unui tip suplimentar de formare a acestora – toponimele primare. Este vorba despre cazurile în care numele unui toponim este pur și simplu transferat unui obiect învecinat. Așadar, sunt considerate nume de locuri primare cele ale căror baze (baza de derivare) au deja sufixul -išk-; numele ale căror baze nu au acest sufix, adică cele care au devenit toponime prin adăugarea sufixului -išk-, sunt considerate secundare, adică derivate. Analiza numelor de locuri a arătat că majoritatea sunt onime secundare cu o valoare posesivă clară. Aproape toate toponimele sunt formate de la substantive și, prin urmare, sunt împărțite în cele provenite din cuvinte proprii și cele provenite din cuvinte comune. Terminațiile diferite dau sufixului varietate. Astfel apar variante ale sufixului. În limba vie, variantele -iškė, -iškis, -iškės, -iškiai sunt adesea doar o chestiune formală, dar pot determina apariția unui toponim nou, de exemplu: Daunõr-iškė sat, zona Daunorava, Jnš; Daunor-iškiai sat, zona Svirpliai, Jnš, cf. Daũnoras antroponim; Kárp-iškiai sat, Pšvt; Kárp-iškis pârâu, Lnkv, cf. Kárpis antroponim; Šleidar-iškė gospodărie izolată, Krk; Šleidar-iškiai gospodărie izolată, Skilvio- 1 Toponimele au fost culese din limba vie, din fișierul personal al dr. Kazimieras Garšva, din nomenclatorul funciar al Lituaniei, din arhiva filialei Pakruojis a Societății de Etnografie, din registrul toponimelor și al monumentelor naturale și culturale al Institutului Republican de Cadastru al Ministerului Agriculturii din Lituania, Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas (Vanagas, red., 1976), Lietuvos TSR upių ir ežerų vardynas (Vanagas, red., 1963). 2 Se consideră că toponimele cu valoare posesivă nu sunt foarte arhaice, întrucât, din cauza posesivității, semantica lor s-a îndepărtat de semantica unei clase concrete de obiecte (Vanagas 1970: 278). VIETOVARDŽIAI SU PRIESAGA -išk- 3 nių zona, Jnš; Šleider-iškis gospodărie izolată, zona Saugelaukis, Jnš, cf. Šleideris antroponim. Uneori, același obiect poate avea variante diferite ale numelui, de exemplu forme de gen masculin sau feminin, respectiv de singular sau plural. Astfel apare un nume nou, considerat din perspectiva formării cuvintelor drept derivat sufixal sau flexionar, de exemplu: Katìl-iškės sat, zona Žagarė, Jnš; Katìl-iškiai sat, ŽGR; Katìl-iškiai sat, zona Žiūriai, Psv, cf. Katìlius antroponim; Plėd-iškė ogor, satul Giminėnai, Jnš; Plėd-iškis ogor, satele Plediškiai, satul Stoniūnai, Jnš, cf. Plėdiškiai sat, Plėdis antroponim; Veicel-iškė ogor, gospodăria izolată Klioriškiai, Jnš; Veicel-iškės ogor, satul Skribakiai, Jnš; Veicel-iškis ogor, satul Stoniūnai, Jnš, cf. Veicelis antroponim. În analiza numelor de locuri este adesea dificil de stabilit care dintre două toponime identice este de origine mai veche, care este derivat cu sufix, iar care a preluat deja o denumire sufixată. Adesea este greu de stabilit sensul bazei atunci când aceasta este un antroponim provenit dintr-un apelativ. Se pune atunci întrebarea dacă numele locului provine dintr-un antroponim de origine apelativă sau dintr-un cuvânt comun. Astfel de toponime cu origine dublă sunt analizate separat, întrucât nu pot fi încadrate exclusiv între cele de origine antroponimică sau exclusiv între cele de origine apelativă, de exemplu: Smailiškis ogor, Jnšk, Smailiškis pădure, Jnšk: cf. Smailýs, Smailis antroponime (smailùs, -i). Analiza etimologică arată că baza de derivare a toponimelor cu sufixul -išk- este cel mai adesea reprezentată de diverse antroponime: atât cele vechi cu două teme (Dovìltiškė gospodărie izolată, ŽGR: Dovìltas antroponim), cele cu o singură temă (Dargìškis gospodărie, JnšKL: Dargis antroponim), porecle (Sakališkiai sat, PKR: Sākalas antroponim – sākalas; Balčiškiai sat, Psv: Balčius antroponim – báltas, -à), antroponime patronimice (Sindriūniškiai sat, Psv: Sindriūnas antroponim), precum și nume creștine (Antaniškis gospodărie izolată, PRK: Antānas antroponim), formele lor prescurtate (Kaziūliškė ogor, LGM: Kaziūlis, cf. Kazýs, Kazimieras antroponime); nu numai lituaniene, ci și letone (Dābarīškis gospodărie izolată, LGM: Dabars antroponim) și de alte origini (Gerliškiai deal, KRK: Herlich antroponim). Alte lexeme de bază sunt cel mai adesea substantive care denumesc animale (sălbatice, domestice, reptile, insecte, pești), păsări (sălbatice și domestice) și plante (arbori și plante mici); termeni fiziografici (kálnas, pakalnė, šilas); etnonime (gūdas, čigōnas, lātvis, žydas); denumiri de persoane (bérnas, kareivis, klebōnas); denumiri ale părților corpului (gārbana, kuprà, rāgas); obiecte de uz casnic (didà, dālgis, kirvìs). Lexemele de bază adjectivale indică o caracteristică a obiectului (plìkas, smailùs, ramùs) sau culoarea acestuia (báltas, júodas, rùdas). 2. TOPONIME PRIMARE Sunt considerate primare acele nume de locuri care, trecând dintr-o categorie gramaticală în alta, nu au dobândit niciun indiciu formal de derivare. Cu alte cuvinte, cuvintele de bază ale numelor de locuri considerate primare sunt substantive care au deja sufixul -išk-. Cel mai adesea, acestea sunt antroponime sau oiconime, al căror nume este transferat unui obiect învecinat. Numele unui obiect mai mare este transferat, de obicei, unuia mai mic: Kiaulìškis dr., PKR: Kiaulìškis fost. dv., PKR; Kūpeliškės krm., Jnš: Kūpeliškės k.; Kudrėniškis krm., LNKV: Kudrėniškis k., LNKV; Spitkiškė vk., PKR: Spitkiškė dv.; Trūliškis plk., Psv: Trūliškis mš., Psv. Pentru unele obiecte, numele este transferat pentru a le evidenția localizarea: Jakiškiai II vk., Jnš: Jakiškiai k., dv., vk., Jnš; Kareiviškis I, Kareiviškis II k., PKR: Kareiviškis k., PKR; Keliuotìškiai II k., VŠK: Keliuotìškiai k., Jnšk; Šiliškiai I k., PKR, KRK, Šiliškiai II k., PKR KRK: Šiliškiai vk., PKR. 4 RENATA ENDZELYTĖ Câteva oiconime primare pot fi derivate din antroponime3: Gipiškiai k., Psv: Gipiškis avd.; Judiškiai dv., LNKV: Judiškis avd. Oiconimele provenite de la antroponime au, de regulă, forma de nominativ plural (pluralia tantum). Aceasta arată că locul este numit nu după o singură persoană, ci după un grup de persoane (o familie), ca unitate. Într-un anumit sens, asemenea oiconime ar putea fi tratate drept derivate cu desinență, însă, în esență, este același nume, având doar o semnificație colectivă. Numele obiectelor mai mici nu își schimbă numărul: Katėliškis b., PŠVT: Katėliškis avd. Nume de locuri formate din adjective substantivizate provenite din substantive compuse, care desemnează termeni fiziografici: Kalniškiai vk., PKR: kalniškis „persoană care locuiește pe munte, muntean” (LKŽV 148); Pakalniškiai k., LNKV; Pakalniškis vk., KRK: pakalniškis, pakalniškis „locuitor de la poalele dealului, locuitor al poalei dealului” (LKŽIX 147). 3. TOPONIME SECUNDARE Sufixul -išk- din toponimele secundare este un indiciu derivativ; cuvintele de bază nu au acest sufix. Baza de formare a acestor toponime o constituie diverse substantive, cel mai adesea antroponime. Numele de locuri cu sufixul -išk- exprimă în mod evident apartenența (dacă numele este format dintr-un antroponim sau oiconim) și o caracteristică (dacă numele este format dintr-un alt substantiv sau adjectiv). Numele secundare de locuri se formează cel mai adesea din antroponime (70,66%). Alte nume proprii sunt folosite foarte rar: numele de locuri de origine oiconimică reprezintă aproximativ 1,3%, iar cele de origine hidronimică – 1,9%. Numele de locuri de origine neclară constituie circa 16%, iar toponimele formate din substantive cu sensuri diverse – aproape 11%. 3.1. Oiconime secundare Majoritatea oiconimelor, adică a numelor așezărilor, provin din antroponime și apelative. Câteva oiconime pot fi derivate din hidronime și din alte oiconime. Drept cuvinte de bază ale oiconimelor de origine antroponimică servesc atât nume lituaniene (vechi cu două și cu o temă, patronimice, apelative), cât și nelituaniene (creștine și ale altor popoare) (Vanagas 1982: 62–97; Maciejauskienė 1991: 243–248): Adõmiškis vk., JNŠK: Adõmas avd.; Albertiškiai vk., KRK: Álbertas avd.; Aleniškis vk., PKR: Alenà, Elenà avd.; Antaniškis vk., PRK: Antãnas avd.; Bādariškis vk., PŠVT: Bādaras avd.; Būiviškiai k., SLČ: Buivỹs, cf. Bùivydas avd.; Čeniškiai k., JNŠK: Čenỹs avd.; Čiaučynīškis vk., LGM: Čiaučỹnas avd.; Dābariškis vk., LGM: Dābaras avd.; Dovainiškiai dv., PKR, Dovainiškis vk., PKR: Dovainis avd.; Dóviltiškė sdb., ŽGR: Dóviltis avd.; Gailiōniškiai k., JNŠK: Gailiōnis avd.; Gražiškiai k., JNŠ: Gražỹs avd.; Jākiškiai vk., KRK, Jakiškiai dv., k., JNŠ: Jākas avd.; Jūkiškiai k., PKR: *Jūkas, cf. Jukōnis avd.; Karaliūniškis k., PŠVT: Karaliūnas avd.; Katiliškiai k., ŽGR: Katilius avd.; Keliuotiškiai k., JNŠK: Keliuotis avd.; Krasniškiai k., ŽML: *Krašnas, *Krasnỹs avd., cf. Krasnàuskas, 3 Oiconimele de origine antroponimică pot avea două proveniențe: dintr-un antroponim sufixat (primare) și dintr-un antroponim nesufixat (secundare). Deoarece în Lietuvių pavardžių žodyne sunt consemnate și antroponime sufixate, astfel de oiconime sunt clasificate drept primare; cf. Gipas ir Gipiškis, Judỹs ir Judiškis. VIETOVARDŽIAI SU PRIESAGA -išk- 5 Kasnickas, Krasnevičius nume de familie; satul Kungiškiai, ŽML: Kūngas, Kungys nume de familie; Laumekiškis sat, SLČ: Laumekis nume de familie; Mineikiškis sat, PSv: Mineikà, Mineikis nume de familie; Minginiškiai sat, KRK: Mìnginas nume de familie; Nãgliškis sat, SLČ: Nãglis, Nãglius nume de familie; Norkūniškiai sat, LGM: Norkūnas nume de familie; Pėtriškis sat, LGM: Pėtras nume de familie; Plikiškis moșie, VŠK, Plikiškiai sat, JNŠ: Plikis, Plikys nume de familie; Pūtriškiai sat, PSv: Pūtris, Putrys nume de familie; Razališkis sat, SLČ: Rozãlija nume de familie; Rimšōniškiai sat, PKR: Rimšōnis nume de familie; Stasiškiai sat, SLČ: Stasys nume de familie; Šilingiškis sat, LNKV: Šilingis nume de familie; Šulmiškis sat, LGM: *Šulmas, cf. Šulminas nume de familie; Svōbiškis pădure, moșie, JNŠK: Svōba, Svōbas nume de familie; Trūliškis sat, PSV: Trūlis nume de familie; Urnėžiškės sat, SKS: Urnėžas, Urnėžis, Urnėžius nume de familie; Valantiniškis cătun, JNŠK: Valantinas nume de familie; Vešelkškiai sat, LNKV: Vešėlka nume de familie; Zimbiškiai sat, LNKV: Zimbà nume de familie. O categorie distinctă de oikonime o constituie cele provenite din nume de persoane letone4: Mìlidiškiai sat, JNŠK: letonă Milidis nume de familie; Pileriškis sat, KRK: letonă Pileris nume de familie; Pundeniškis sat, PŠVT: letonă Pundenis nume de familie; cf. lituaniene Pundys, Pundìnas nume de familie; Vagariškis sat, KRK: letonă Vagars nume de familie; cf. lituanianul Vagrys nume de familie. Câteva oikonime ar putea proveni din denumirile satelor învecinate: Reibiniškiai sat, SKS: Reibiniai sat, SKS; Šikšnėliškiai sat, PSv: Šikšnėliai sat, PKR; Žagariškiai sat, ŽGR: Žagarė. Oikonimele de origine hidronimică sunt de obicei transparente, deoarece satul se află lângă un curs de apă cu același nume: Savėliškis sat, PKR: Savėlis pârâu; Šidabriškis sat, PSv: Šidabra râu; Šiladiškis sat, LGM: Šiladis pârâu; Vėngriškis moșie, KRK, Vėngriškis sat, PKR: Vėngris pârâu. Unele nume de locuri sunt asociate cu apelative: Akmeniškiai sat, ŽML: akmuò „piatră”; Dirvōniškiai sat, JNŠK: dirvōnas; Dvareliškiai sat, KRK: dvarėlis, dvāras; Kalneliškiai sat, VŠK: kalnėlis, kálnas; Kriaūšiškiai sat, VŠK: kriaūšis; Šiliškiai sat, KRK, Šiliškis sat, LGM, KRK: šilas. Oikonimul Cigōniškis sat, JNŠ, poate fi pus în legătură cu etnonimul cigōnas, cigōnas. 3.2. Hidronime secundare5 Majoritatea hidronimelor secundare provin din nume de persoane. Trebuie însă remarcat că aceste hidronime denumesc mai ales corpuri de apă mai mici: bălți, brațe moarte de râu și altele. Sunt denumiri relativ recente, care indică apartenența obiectului la o anumită persoană, o anumită însușire sau o altă legătură cu cuvântul de bază. Formarea hidronimelor antroponimice este destul de transparentă: Abrōmiškis iaz, PKR: *Abrōmas, cf. Abraōmas nume de familie; Aliūniškė pârâu, PKR: Aliūnas nume de familie; Bėkiškis iaz, PŠVT: Bėkas, Bekys nume de familie; Buletriškis baltă, PŠVT: Būletris nume de familie; Būrbìškis baltă, PŠVT: Būrba nume de familie; Dáudiškas pârâu, PKR: Daudà nume de familie; Daugéliškis baltă, SLČ: Daugėla nume de familie; Dragiškis groapă, KRK: Drāgas nume de familie; Jeñkeliškės baltă, SKS: Jeñkelis nume de familie; Jėčiškės baltă, JNŠ: Jėčius nume de familie; Kārpiškis pârâu, LNKV, Kārpiškiai baltă, PŠVT: Kārpis nume de familie; Kindariškis baltă, PŠVT: *Kindaris, cf. Kindaravičius, Kindėris nume de familie; Kleiniškė baltă, ŽML: Kleinas, Kle inys nume de familie; Kraujeliškis pârâu, JNŠK: Kraujelis nume de familie; Kvedariškė baltă, ŽGR: Kvě daras nume de familie; Láimiškis pârâu, LNKV: Láima nume de familie; Liberiš- 4 Astfel au indicat informatorii care au furnizat numele de locuri, deși unele nume de familie letone au și corespondente lituaniene. 5 Analiza multor hidronime fluviale se bazează pe cercetările lui Aleksandras Vanagas (vezi bibliografia); celelalte nume de locuri au fost analizate prin analogie cu acestea. 6 | R E N A T A E N D Z E L Y T Ė kis sat., VŠK: Liberis, Lūberis nume de familie; Majūliškis sat., VŠK: Majūlis nume de familie; Martyniškis localitate, KRK: Martynas nume de familie; Sargeliškis pârâu, LNKV: Sargėlis nume de familie; Sargėliškis pârâu, sat., PKR: Sargėlis nume de familie; Šemetiškės sat., LNKV: Šemeta nume de familie; Šlekiškis sat., VŠK: Šlekys nume de familie; Vaitiškės sat., JNŠ, Vaitiškė pârâu, JNŠ: Vaitis, Vaitys, Vaičius nume de familie. Se pare că numele de loc Pagaleibiškė b., PŠVT are o formare dublă: poate fi atât un derivat sufixal, cât și o construcție cu prepoziție provenită de la numele de persoană Leiba, cf. pagal-leib-iškė. Substantivele care servesc drept bază de formare a hidronimelor aparțin mai multor grupuri semantice: • denumiri de persoane: Berniškis b., JNŠ: bėrnas, cf. letonă bērns „copil”; • etnonime: Čigoniškė b., JNŠK: čigonas; • substantive cu diverse sensuri: Vilniškė b., PKR: vilna, vilnis. 3.3. Nume de teren secundare Derivatele cu sufixul -išk- din această clasă de nume de locuri se formează cel mai adesea din nume de persoane și apelative. Numele indică apartenența obiectului la o anumită persoană (ca majoritatea hidronimelor minore discutate anterior) sau o particularitate a locului. La fel ca în clasele toponimice anterioare, majoritatea numelor de teren sunt formate din nume de persoane: Aleksándriškė dr., ŽML: Aleksándras avd.; Aneliškis pv., JNŠK: Anėlė avd.; Bagdoniškė dr., pv., PKR: Bagdōnas avd.; Balčiškė dr., JNŠ: Balkis, Balčius avd.; Būrbiškiai gn., KRK, Būrbiškis dr., PŠVT: Būrba avd.; Butkiškė dr., PŠVT: Būtkus avd.; Čėpiškės dr., JNŠ: Čėpas avd.; Dabu liškis dr., JNŠK: Dabulis avd.; Dāpkiškis dr., PSV: Dāpkus avd.; Gedviliškis dr., LGM: Gedvilas avd.; Jurgiškis dr., pv., KRK: Jūrgis avd.; Kaziuliškė dr., LGM: Kaziūlis, Kazys avd.; Klioriškis dr., JNŠ: Kl iorys avd.; Kū kuliškis dr., pv., PKR: Kūkulas avd.; Laučiškė dr., SKS: Laučius avd.; Leibiškė dr., SKS, Leibiškis kln., SKS: Leiba avd.; Lipiškiai dr., ŽML: Lipas avd.; Martyniškiai krm., LNKV: Martynas avd.; Mažeikiškis dr., VŠK: Mažeikā, Mažeikis avd.; Merkeliškis l., PSV: Mėrkelis avd.; Mūreliškės gn., krm., SKS: Mūrelis avd.; Naudžiūniškis kln., ŽML: Naudžiūnas avd.; Pauriškis dr., PKR: Pāuras avd.; Pėtriškis mš., SLČ: Pėtras avd.; Plėdiškė dr., JNŠ, Plėdiškis dr., JNŠ: Pledys avd.; Pōviliškis pv., LNKV: Póvilas avd.; Sargėliškiai dr., LNKV: Sargėlis avd.; Smailiškis dr., JNŠKL: Smailys avd.; Šoviškis pv., SLČ: Šova, Šovys avd.; Šūnakiškis dr., JNŠ: Šūnakis avd.; Ūsiškiai vt., SLČ: Ūsas avd.; Valiušiškė pv., LGM: Valiušis avd.; Žemriet iškis dr., JNŠ: Žemriėta avd. Numele de loc Pāmozūriškis gn., LGM poate avea o formare dublă – atât cu prefix, cât și cu sufix. Cel mai probabil este un derivat cu prefixul pa-, format din etnonimul sufixal možūras sau din numele de persoană Mozūras, cf. pa-mozūr-iškis. De origine hidronimică este numele de loc Šiladiškis dr., LGM: Šiladis upl. Numele locurilor derivă ceva mai frecvent din oiconime6: Bivainiškis mš., JNŠ: Bivainiai k., JNŠ; Gedžiūniškis mš., JNŠK: Gedžiūnai k., LNKV; Kibiškiai pv., LNKV: Kibai k.; Mažūtiškė dr., PŠVT: Mažučiai k., ŽML; Reibiniškės krm., SKS: Reibiniai k., SKS; Orel iškiai gn., LNKV: Orėliai k., JNŠK. 6 Baza de formare a numelor de locuri a fost indicată de informatori. VIETOVARDŽIAI SU PRIESAGA -išk- 7 Alte substantive care servesc drept bază pentru formarea denumirilor de locuri sunt foarte diverse din punct de vedere semantic: • denumiri de persoane: Burliokiškis kln., Psv: burliokas ‘rus de rit vechi în Lituania’ (LKŽ₁₁ 1193); Kleboniškis dr., PŠVT, pv., PKR: klebōnas; Mur̃kliškis pv., PŠVT: murklys ‘cel care mormăie; om ursuz, tăcut; om gras, dolofan’ (LKŽᵥᵢᵢ 420), cf. mur̃kti; Pirduliškis dr., SLČ: pirdùlis ‘bășinos’ (LKŽ₉ 1087); • etnonime: Cigoniškis gn., PŠVT: čigōnas; Žydiškė dr., mš., PŠVT, gn., JNŠ: žydas; • părți ale corpului: Gárbaniškė dr., ŽGR: gárbana; Kiaũšiškė dr., PKR: kiaũšis, kiaũšinis; • unelte: Dalgiškis dr., JNŠ: dalgis; Kirveliškės dr., krm., SKS: kirvelis, kirvis; • termeni fiziografici: Pakluoniškis vt., mš., LGM: pakluōnė; Sodeliškis dr., PKR: sodēlis, sōdžius; Šniūriškiai kln., ŽML: šniūras, šniūrai ‘fâșie lungă și îngustă de pământ; unitate de suprafață’ (LKŽₓᵢᵢ 195); • plante sau părți ale acestora: Žabiškis krm., VŠK: žabas ‘nuia, vreascuri, crenguță; tulpină, vreascuri, vargă; tufă, desiș’ (LKŽₓₓ 14), ‘nuia, vreascuri’ (DLKŽ 947); • denumiri de mâncăruri: Šiupiniškis gn., PKR: šiupinys; • mitonime: Perkūniškis dr., Psv: Perkūnas; • denumiri de animale: Glindiskis l., Psv: glinda; Oželiškis pv., SLČ: oželis, ožys; • substantive abstracte: Siautiškės dr., PŠVT: siaūtis ‘rafală, vârtej; gest larg, mișcare de braț’ (LKŽₓᵢᵢ 482), ‘furie’ (DLKŽ 689); cf. siaūtėti. • elemente ale mediului social: Pūniškis vt., PKR: pūnė ‘compartiment într-un șopron pentru strângerea plevei, magazie de pleavă; grajd; țarc; colibă, cort; scorbură, peșteră, vizuină; golul unui ou’ (LKŽₓ 916). Toponimul Juodókiškis mš., VŠK poate fi derivat din adjectivul juodókas, cf. juodas. 3.4. Toponime neclare Originea numelor unor locuri poate fi descrisă în mai multe feluri, deoarece nu este posibil să se stabilească cu exactitate. În primul rând, este vorba despre numele locurilor ale căror lexeme de bază pot fi atât antroponime, cât și apelative, de exemplu: • denumiri de animale și păsări: Brėdiškė l., ŽGR: Brėdis avd., brėdis; Kūrmìškis pv., PKR: Kurmà, Kùrmis avd., kùrmis; Gaidžiškis dr., krm., LNKV, mš., PKR: Gaidỹs avd., gaidỹs; Gėrviškiai k., JNŠK: Gérvė, Gervỹs avd., gėrvė; Pelėdiškis vk., JNŠK: Pelėda, Pelėdžius avd., pelėda; Sakališkis vk., LGM, mš., PKR: Sãkalas avd., sãkalas; Šarkiškės mš., JNŠ: Šárka, Šarkis, Šarkỹs, Šarkus avd., šárka; Varniškis dr., mš., LNKV: Vãrnas avd., var̃nas; • etnonime: Gudiškis⁷ dr., VŠK: gùdas, Gùdas avd.; Latvėliškis dv., plv., KRK: Latvėlis avd., cf. Lãtvis avd., latvėlis, lātvis; Latviškė pv., PKR, Latviškis l., PŠVT: lātvis, Lātvis avd.; Maskoliškiai k., SLČ: Maskōlius avd., cf. maskōlius «soldat al armatei țariste; rus» (LKŽᵥᵢᵢ 893); 7 Rădăcina gud- poate proveni nu din etnonimul gudai, ci din cuvântul comun *gūdas, *gudà «câmp, pajiște», cf. prus. gudde «tufișuri», vezi Karaliūnas (1999: 27–40); cf. și gūdà «snop; sperietoare pentru alungarea păsărilor; sperietoare pentru a-i speria pe copii» (LKŽₓᵢᵢ 692), gūde «piatră de ascuțit, gresie, ascuțitoare» (LKŽₓᵢᵢ 693). 8 | R E N A T A E N D Z E L Y T Ė • denumiri de persoane și profesii: Kairiškis l., Jnšk: cf. Kairýs adv., kairys; Kálviškis vk., Jnšk: cf. Kálvis adv., kálvis, kalvà; Kareiviškis k., Pkr: cf. Kareíva adv., kareíva, kareivís; Kūpriškis vk., Všk, l., LnkV: cf. Kuprýs adv., kuprà, kūprius. Nu este pe deplin potrivit să considerăm aceste onime ca având exclusiv origine antroponimică sau exclusiv apelativă. Este mai probabil ca numele așezărilor să provină din antroponime, iar unele nume de terenuri, de exemplu numele pădurilor, pajiștilor și ogoarelor, din apelative. Dintr-un punct de vedere nu există nicio îndoială: toate sunt formații derivante din substantive cu sufixul -išk-. 4. CONCLUZII 1. Pentru adjective, varianta de sufix -iškas, -a conferă o semnificație generică de calitate, o însușire caracteristică obiectului exprimat de cuvântul de bază. Cu cealaltă variantă a sufixului, -iškis, -ė, este obișnuită formarea din nume proprii (nume de orașe, târguri și sate) a denumirilor de persoane după locul de origine sau de reședință al acestora. Semnificația de origine și apartenență conferită de acest sufix este deosebit de evidentă în toponimele de origine antroponimică, numeroase în toată Lituania. În nordul Lituaniei Centrale, pe fostul teritoriu al Semigaliei, toponimele cu sufixul -išk- indică originea lor lituaniană. 2. Din punct de vedere cronologic, numele de locuri cu sufixul -išk- pot fi formații relativ recente, întrucât majoritatea lor sunt derivate din alte nume proprii (cel mai adesea antroponime). În plus, caracterul recent al toponimelor este sugerat de semnificația posesivă a sufixului și a derivatelor sale. 3. Pentru formarea toponimelor se folosesc diverse variante ale sufixului -išk-. În nordul Lituaniei Centrale sunt mai caracteristice variantele -iškis, -iškiai, -iškė, iar sufixul -iškės este ceva mai rar. Prin folosirea unor variante diferite ale sufixului, din același nume se pot forma mai multe toponime, de exemplu: Daunora, Daūnoras adv.: Daunoriškė k., zona Daunorava, Jnš, Daunoriškiai k., zona Svirpliai, Jnš; Šleideris adv.: Šleidariškė vk., Krk, Šleidariškiai vk., zona Skilvioniai, Jnš, Šleideriškis vk., zona Saugelaukis, Jnš. 4. Cuvintele de bază ale toponimelor sunt, cel mai adesea, substantive. Acestea sunt antroponime de diverse origini (70,66%): lituaniene și, mai rar, nelituaniene, creștine și apelative, simple și sufixate. Alte cuvinte folosite mai frecvent sunt apelative cu sensuri diverse (10,92%). Toponimele de origine neclară reprezintă 15,98%. Hidronimele și oiconimele sunt rareori folosite la formarea numelor de locuri (respectiv 1,92% și 1,3% din totalul numelor de locuri). Toponimele nesubstantivale reprezintă doar 0,2% din numele de locuri. Proporții similare caracterizează atât numele așezărilor, cât și numele terenurilor. 5. Analiza etimologică arată că lexemele de bază ale toponimelor cu sufixul -išk- sunt cel mai adesea antroponime, precum și alte substantive care denumesc animale (sălbatice și domestice, reptile, insecte, pești), păsări (sălbatice și domestice), plante (arbori și plante mici); termeni fiziografici (kálnas, pakalnė, šilas); etnonime (gūdas, čigõnas, látvis, žýdas), denumiri de persoane (bérnas, kareivis, klebõnas); denumiri ale părților corpului (gárbana, kuprà, rãgas), obiecte de uz casnic (dūdà, dãlgis, kìrvis). Lexemele adjectivale de bază indică o însușire a obiectului (plikas, smailus, ramùs) sau o culoare (báltas, júodas, rùdas). VIETOVARDŽIAI SU PRIESAGA -išk- | 9 ABREVIERI ALE TOPONIMELOR Jnš – Joniškis Jnšk – Joniškėlis Krk – Kriukai Lgm – Lygumai Lnkv – Linkuva Pkr – Pakruojis Psv – Pasvalys Psvt – Pašvitinys Sks – Skaistgiris Slč – Saločiai Všk – Vaškai Žgr – Žagarė Žml – Žeimelis ALTE ABREVIERI apl. – suburbie avd. – nume personal b. – mlaștină bk. – sat cu biserică br. – vad dr. – teren arabil dv. – conac gn. – pășune gr. – șanț k. – sat kdr. – iaz kln. – munte krm. – tufișuri l. – câmp la. – al letonilor lie. – lituaniană lkn. – mlăștinos mš. – pădure plv. – conac pv. – pajiște sdb. – gospodărie stv. – loc de adăpat šlt. – izvor upl. – pârâu vk. – gospodărie izolată vt. – localitate 10 | RENATA ENDZELYTĖ BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE AMBRAZAS, S. 2000: Daiktavardžių darybos raida. Lietuvių kalbos vardažodiniai vediniai, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. AMBRAZAS, V., red., 1994: Dabartinės lietuvių kalbos gramatika, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. BŪGA, K. 1961: Rinktiniai raštai 3, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. KARALIŪNAS, S. 1999: Etnonimo Gudai kilmė. Darbai ir dienos 10 (19), 7–54. KUZAVINIS, K., SAVUKYNAS, B. 1987: Lietuvių vardų kilmės žodynas; Vilnius: Mokslas. LKŽ – Dicționarul limbii lituaniene A–Ž, Vilnius, 1941–2002. LPŽ – Dicționarul numelor de familie lituaniene 1–2, editor responsabil A. Vanagas, Vilnius: Mokslas, 1985, 1989. MACIEJAUSKIENĖ, V. 1991: Lietuvių pavardžių susidarymas, Vilnius: Mokslas. MICKIENĖ, I. 2001: Telšių rajono toponimų daryba. Daktaro disertacija, Kaunas. RAZUMKAITĖ, M. 1998: Lietuvos priesaginių oikonimų; Daktaro disertacija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. SKARDŽIUS, P. 1996: Rinktiniai raštai 1, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. VANAGAS, A. 1970: Lietuvos TSR hidronimų daryba, Vilnius: Mintis. VANAGAS, A. 1981a: Lietuvių hidronimų etimologinis žodynas, Vilnius: Mokslas. VANAGAS, A. 1981b: Lietuvių hidronimų semantika. Lietuvių kalbotyros klausimai 21, 4–153. VANAGAS, A. 1982: Mūsų vardai ir pavardės, Vilnius: Mokslas. VANAGAS, A., red., 1963: Lietuvos TSR upių ir ežerų vardynas, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. VANAGAS, A., red., 1976: Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas 2, Vilnius: Mintis. Primit la 25.03.2004 Renata Endzelytė Universitatea Vytautas Magnus K. Donelaičio g. 52, 3000 Kaunas, Lituania [email protected]