Mažmožiai 7–8

NOTE | 161 Cercetarea trebuie să continue, iar confruntarea ideilor și a concepțiilor va permite, fără îndoială, cândva formularea unei teorii a relațiilor sintactice mai bune decât cea formulată de SRT. Axel Holvoet Primit la Lietuviy kalbos institutas P. VileiSio g. 5, 10308 Vilnius, Lietuva 13.05.2005 MAZMOZIS 7 Știm de mult timp și am fost învățați că alofonul 7 al sonantei n este moale numai înainte de k’ (acest lucru a fost cercetat de prof. Aleksas Girdenis (Kalbotyra 48-49 (1), p. 165-167) și prezentat de autorul acestor rânduri în Dicționarul pronunției limbii lituaniene (2001); astfel se pronunță în toată Lituania (unii aukshtaițiai sudici, numiți dzūkai, îl schimbă sub influența slavă). Acum, în revista Lituanistica (2004, 4 (20)), a apărut (în urma lucrărilor oamenilor de știință de la Universitatea Pedagogică din Vilnius) articolul lui Arimantas Raskinis, Gailius Raškinis și Astos Kazlauskienė „Principiile formării fondului sonor al limbii lituaniene vorbite standard” (p. 53-62). În acesta se afirmă, probabil potrivit prof. Antanas Pakerys (după cum arată articolul menționat de prof. A. Girdenis), că în limba standard trebuie pronunțat ay’ks’t’ i, tan’kmé,, dy’ks't’is (p. 56), în timp ce de obicei pretutindeni lituanienii pronunță anks'ti, tagkm’é:, d.yks'vis și altele asemenea. Aceasta este o propunere neverosimilă și un lucru negativ (poate că în acel articol nu trebuiau schimbate nici accentele substantivelor cu sufixul -ybé —tikimybé (p. 61) = tikimybé). Prin intermediul elevilor, neadevărul ajunge și la 1 LKI: în publicația importantă Chrestomația dialectelor limbii lituaniene (2004) se scrie /uj'.kt',,lenkti* (Șirvintiškiai) (p. 162), an'ki'@du (Pakražantis) (p. 215), dey'.kt' (p. 18 — partea teoretică). Se ajunge chiar să fie contrazis consultantul cărții, prof. habil. dr. A. Girdenis! Există chiar bé:k't' (p. 62). Iar în Șiauliškiai... MAZMOŽIS 8 În nordul Žemaiției (toți dounininkai, dinininkai nordici, așa-numiții varniškiai, donininkai nordici — de la Šatijai spre nord) retrage accentul tuturor desinențelor scurte și cu accent fix la începutul cuvântului (retragerea generală a accentului). În aceste graiuri se poate întâmpla și ca accentul să cadă pe prepoziția cuvântului flexionat (acest lucru l-a observat Jonas Jablonskis, redactând dicționarul lui Antanas Juška). În al treilea volum al lucrării Întrebări de lingvistică lituaniană (1960) (p. 62-63) s-a scris despre acest fenomen în Žemaiția — în graiurile din Kurvėnai, Papilė, Kaunatava, Raudėnai și altele; s-au citit descrieri ale unor fenomene asemănătoare în graiul din Kalnalis (P. Kniaukšta), din Latikava (V. Grinaveckis), chiar și în graiul din Šakyna al aukštaițienilor occidentali (A. Jonaitytė), precum și pronunția va-re an_darbu: întâlnită de autor lângă Šiupyliai, nu departe de Gruzdžiai. Mulți dialectologi au fost convinși de acest lucru, în special acad. Zigmas Zinkevičius, autorii primei crestomații a dialectelor limbii lituaniene. Acum, în legătură cu această chestiune, scrie pe larg dialectologul Aleksas Girdenis împreună cu eleva sa, dr. Lina Murinienė, în articolul „Particularitățile retragerii accentului pe pro clitic în dialectul žemaițian nord-estic” (Baltistica 36 (1), 2001, p. 87-102). Problema ridicată încă din 1960, deja estompată, este analizată aici foarte convingător, prin exemple descifrate din tot felul de înregistrări, indicându-se chiar și frecvența, 162 | NOTE se întâlnesc variații mai diverse în Akménés, Klykoliy, Papilés, Vegériy, TirkSlid Snektose (abrevierea Vg (p. 92-93) era Vaiguva, dar acolo nu există acest fenomen — trebuie să fie o greșeală- ). În cea mai mare parte, pretutindeni, astfel de accente nu sunt retrase de la atribut, uneori de la terminația scurtă (dar puó Zemaic’its Rdn, Trs, Siaudiné lângă Pp; puó_aglik- ’és Krs etc.). Câteva exemple sunt prezentate în noua crestomație a dialectelor limbii lituaniene (2004): în Darbénuose ¢(5) 3érdéi ~ if Sirdié (transpus din Sirdie); é jrega-(transpus din jégdi); sau nu eX jiega-(~ din jégai) — oare din terminația cu accent inițial s-ar putea retrage accentul astfel?! Acest lucru este neașteptat, deoarece este legat de personalitatea eminentului savant lingvist care a consultat această publicație. Vytautas Vitkauskas Primit 2005 05 23 Lietuviy kalbos institutas P. Vileisio g. 5, 10308 Vilnius, Lietuva »TUSCIA VIETA* ESTE UN CONCEPT METODOLOGIC VICIATĂ! Vytautas Ambrazas în răspunsul său Poate însemna ceva un loc gol? (Acta Linguistica Lithuanica 50, 136-138), discutând cu opiniile mele despre așa-numita copulă zero, consideră că „afirmațiile mele logice sunt corecte, dar ele nu contrazic deloc concepția despre zero prezentată în Gramatică- *” (p. 136), deoarece în aceasta „zero este privit ca un concept metodologic care ajută la stabilirea momentului în care absența unui anumit indicator are o funcție gramaticală definită” (p. 137). Dacă zero (sau locul gol) aparține metodologiei, atunci ar trebui să fie folosit așa cum este obișnuit în alte științe — „neîncărcat” de semantică. Iar eu nu mă opun folosirii lui zero ca mijloc pur tehnic (cf. explicarea alternanței vocalice, unde este folosit termenul de grad zero al acestei alternanțe). Nu mă opun nici termenului de loc gol, deoarece, de exemplu, în teoria gramaticilor formale se folosește șirul gol (al elementelor de bază), al cărui simbol E este dezvăluit ca „ ”. Mă opun doar atribuirii unui sens locului gol, deoarece asemenea gramatici se separă de toate științele empirice (nu pot considera faptele gramaticale doar componente ale psihicului, întrucât pentru mine lingvistica nu este o ramură a psihologiei). Expunându-mi raționamentele despre așa-numita copulă zero, am arătat deja cum apare contradicția logică: un anumit sens necomunicat de texte este ignorat, iar textului (prin reinterpretare) i se atribuie un sens suplimentar. Cred că acest lucru se întâmplă adesea din cauza faptului că Când am găsit în Enciclopedia limbii lituaniene publicată în 1999 articolul Elementul zero al limbii (p. 441) și, după ce am analizat bine totul, am înțeles că nu pot fi de acord cu majoritatea afirmațiilor sale, m-am hotărât să-mi expun într-un timp scurt raționamentele în trei texte: (i) despre așa-numita copulă zero, (ii) despre așa-numitele desinențe zero și (iii) despre așa-numitele propoziții nominative (precum, de exemplu, Žiema. „Iarnă.”), cărora unii le atribuie, de asemenea, exprimarea zero a verbului būti „a fi” . Abia după aceea urma să devină clară concepția mea detaliată despre elementele lingvistice „zero” și abia atunci speram să particip la discuție, dacă cineva nu ar fi fost de acord cu raționamentele mele. Dar, după publicarea ideilor despre așa-numita copulă zero (Acta Linguistica Lithuanica 48, 177–184), tot felul de nenorociri mi-au întrerupt complet reflecțiile, iar între timp am primit răspunsul polemic al lui Vytautas Ambrazas. De aceea, îndepărtându-mă temporar de intenția anterioară, sunt nevoit să mă implic în discuție. Cititorilor acestui text al meu le spun că păstrez pentru viitor unele argumente privind elementele lingvistice zero, deoarece sper să scriu și despre desinențele zero, și despre așa-numitele propoziții nominative. 2 Tpoce, M., Jlanten, A., Teopua dopmaavnolx epammamuk, Mocxea, 1971, 15.