Rolandas Kregždys. „Baltų mitologemų etimologijos žodynas I: Kristburgo sutartis“

207recenzii / recenzii haraLd bichLMeier Martin-Luther-universität halle-Wittenberg sächsische akademie der Wissenschaften zu Leipzig Mainzer akademie der Wissenschaften und der Literatur Direcții de cercetare științifică: indoeuropeistică, onomastică (toponime și hidronime), iranistică veche (sintaxă). rolandas kregždys Dicționar etimologic al mitologemelor baltice I: Tratatul de la Christburg Monografie științifică Vilnius: Institutul de Cercetări în Cultura Lituaniană, 2012, 624 p. ISBN 978-9955-868-50-7 Prezenta monografie (rămâne de fapt neclar de ce și pentru ce este numită cartea žodynas ‘dicționar’, cu atât mai mult cu cât în subtitlu poartă denumirea „mokslo monografija”) îi oferă cititorului o impresionantă sinteză a cunoștințelor autorului despre fragmente din mitologia balticilor. Scopul autorului este de a elucida etimologic mitologemele baltice. Prin mitologeme, un termen încă nu foarte răspândit, Rolandas Kregždys înțelege cuvinte care prezintă o conotație sacră. Iar ca semnificație practică a lucrării sale el consideră reconstrucția motivelor și conceptelor arhimitologice baltice (p. 14, 507). Ca bază a cercetărilor acestui prim volum, căruia cu siguranță va trebui să-i urmeze încă mai mult de un altul, ar trebui să fie garantată o cercetare cât mai completă a materialului; servesc în acest scop informațiile factografice aferente (în special materialul onomastic în sens larg) oferite de tratatul de pace de la Christburg dintre Ordinul Teutonic și triburile pr(e)usiene din 2.2.1249. Acest material, în primul rând onomastic, precum și reprezentările mitologice ale triburilor baltice occidentale reflectate în el, sunt plasate într-un context mai larg în cadrul regiunii baltice, dar sunt corelate și cu informații care se regăsesc, de pildă, în Germania lui Tacitus, în Historiae adversum paganos a lui Orosius sau în surse ulterioare, precum Chronicon terrae Prussiae al lui Peter von Du(i)sburg, ori în opere și mai târzii, cum sunt, de exemplu, cele ale lui Grunau. Iar aceste rezultate sunt comparate în mod amplu și detaliat, în primul rând, cu fenomene corespunzătoare la germani, italici și alte popoare (mai ales la greci și la indieni). Obiectivul este întotdeauna și acela de a elibera perspectiva asupra situației balților (occidentali) de perspectiva, în opinia autorului încă persistentă în examinarea acestor fenomene, parțial condescendentă. În orice caz, el reușește acest lucru. 208 acta Linguistica Lithuanica LXX correspondent haraLd bichLMeier phenomena among the Germanic peoples, the Italic peoples and other peoples (especially among the Greeks and Indians) are compared. The aim is always also to free the view of the circumstances among the (West) Balts from the, in the author’s view, still resonating, partly condescending perspective when considering those phenomena. El arată în mod clar că toate fenomenele mitologiei constituie, în ultimă instanță, o moștenire indo-europeană, care poate fi dovedită și la germani, italici etc. Cartea se împarte, după Prefața lituaniană (p. 9 și urm.) și cea engleză (p. 11 și urm.), precum și după introducerea (p. 13–49), consacrată obiectului cercetării și metodelor care trebuie aplicate pentru cercetarea acestuia, precum și clarificării diverșilor termeni, în partea sa principală în patru capitole: capitolul i prezintă un facsimil al Tratatului de la Christburg din 1249, o transcriere a textului latin și o traducere lituaniană (p. 50–72). Capitolul ii este consacrat explicării teonimului Curche (p. 73–155). Capitolul iii tratează hieronimele Tulissones și Ligaschones (p. 156–229). Iar capitolul iV este consacrat reflectării cultului soarelui, respectiv al lunii, în mitologia populară a balticilor, slavilor și a altor popoare indo-europene (p. 230–500). Tuturor acestor capitole le este comun faptul că tema menționată în titlu constituie, de fapt, doar punctul de plecare pentru cercetări cu o sferă mult mai largă. Cartea se încheie cu un rezumat în lituaniană (p. 500–505) și unul în engleză (p. 506–526), precum și cu mai multe liste și indici (p. 527–623), dintre care bibliografia (p. 527–579) impresionează prin abundența materialului oferit și arată cât de temeinic s-a documentat autorul pentru cartea sa. În același timp, această bibliografie evidențiază însă și faptul că autorului nu i-a stat în mod evident la dispoziție și nu i-a fost cunoscută literatura necesară în mod la fel de complet pentru toate domeniile. Având în vedere amploarea în care este concepută cercetarea, nici acest lucru nu este de mirare, iar exhaustivitatea este probabil aproape imposibil de atins: este vorba, până la urmă, despre lingvistica istorico-comparativă a limbilor baltice, slave și a altor limbi indo-europene, mitologie, folclor, istorie ș.a. Se observă în mod deosebit lipsa literaturii mai recente, precum și o anumită nefamiliarizare cu uzanțele științifice în domeniul indian și iranian: lipsesc cu desăvârșire lucrările lui Jan Gonda, iar cele ale lui Paul Thieme au fost receptate, la fel ca și cele ale lui Michael Witzel, doar în mod excepțional. Lipsesc în întregime și lucrările lui Thomas Oberlies despre vedică, precum și cele ale lui Jean Kellens și Éric Pirart despre avestică, în timp ce de la Martin L. West este menționat un singur titlu. Neobișnuită este citarea lui keWa ca „eWa i–iii” și a lui eWa ca „eWa ia–iiia” (p. 529 și passim). Per ansamblu, din ceea ce a fost menționat lipsește cea mai mare calitate a cărții, care constă cu siguranță în analiza legăturilor mitologice identificate. Acestea sunt ilustrate în numeroase scheme relativ compacte, care, prin caracterul lor compact, îi solicită uneori cititorului și un considerabil efort analitic. În diferitele pasaje dedicate etimologiei în sens restrâns trebuie remarcată în mod deosebit minuțiozitatea cu care Kregždys prezintă și discută propunerile mai vechi: această reconstituire a istoriei științifice respective este exemplară. Același lucru este valabil și pentru valorificarea literaturii despre rolandas kregždys Baltų mitologemų etimologijos žodynas i: Kristburgo sutartis 209recenzijos / reviews un mare parte a literaturii mai recente în limbile germană, engleză și franceză. acest lucru nu trebuie să însemne neapărat că, prin receptarea lor, s-ar fi ajuns și la alte concluzii; având în vedere repertoriul bibliografic, altminteri foarte detaliat, care cuprinde peste 1500 de titluri, absența lor rămâne însă un neajuns. În continuare trebuie menționat că, la transliterarea sanscritei vechi, Kregždys folosește încă semnul <ç>, devenit neobișnuit de zeci de ani, în locul celui folosit astăzi, <ś>. mitologie și folclor (în special cel baltic și slav). puțin problematic este, desigur, modul în care abordează metodele etimologiei în general: întrucât este vorba despre cuvinte supuse cercetării din sfera sacrului în sens larg, în care pot fi observate adesea și deformări tabuistice ale materialului lingvistic, Kregždys pornește de la ideea că, de pildă, metatezele (atât ale fonemelor, cât și ale unor silabe întregi), sincopele (iregulate) și altele asemenea ar trebui incluse în analiză în principiu și de la bun început. Mai degrabă, lucrurile ar trebui să stea totuși astfel: asemenea procese de schimbare fonetică, care nu sunt acoperite de presupunerea general acceptată în indo-europeanistică începând din perioada neogramaticilor, privind legile fonetice și caracterul lor fără excepții, ar trebui să constituie doar ultima soluție pentru stabilirea etimologiilor. căci altfel se ajunge din nou la începuturile acestei științe în secolul al XIX-lea, când (din perspectiva actuală) aproape orice era posibil. prin urmare, trebuie preferată mai întâi o etimologizare care ajunge la un rezultat plauzibil fără asemenea presupuneri suplimentare. tocmai însă domeniul de intersectare dintre mitologie, folclor și etimologie mi se pare aici oricum un teren destul de periculos, pe care se poate cădea cu ușurință și în sofisme circulare: aici se poate întâmpla foarte bine ca un element al unui obicei sau ceva asemănător să conducă la faptul că un nume de zeu legat de acesta sau ceva asemănător este etimologizat într-un anumit mod, de unde, în cele din urmă, se deduce din nou că un obicei corespunzător își are originea în numele zeului și așa mai departe. 210 acta Linguistica Lithuanica LXX în cartea de față, un astfel de caz se întâlnește, de haraLd bichLMeier pildă, la Ligaschones, care este derivat din a prus. *gali-śōnīs ‘preoții celor morți’ (v. 221 și urm., 503, 523). Desigur, acest lucru este posibil numai dacă se presupune o metateză în sine nemotivată a primului component și, totodată, o deplasare semantică a acestuia, care altfel nu este atestată: aprus. akk. gallan, nom. *galis, -as înseamnă pur și simplu la fel ca lituan. gãlas, leton. gals mai întâi „sfârșit, margine” și abia secundar „moarte”, niciodată însă „mort”. aici se ajunge deja la anumite limite ale plauzibilității. același lucru este valabil în cele din urmă și pentru Tulissones < *d/tulinōsīs „stăpânul sufletelor” (p. 218 și urm., 503, 523). un alt exemplu este etimologizarea teonimului Curche (cf. de asemenea PkeŽ² 491–493). acesta este interpretat ca /kurkē/ < aprus. *Kurkis/-īs/-as „zeul vitelor cornute” și este derivat din balt. comun(?) *Kur-va-ka- „cel căruia îi aparțin vitele cornute” (p. 108 și urm., 502, 522). forma de bază *kur-veste explicată aici ca o formă dialectală, care eventual s-ar fi dezvoltat printr-un fel de asimilare regresivă din forma de fapt așteptată *kar-ventVocala mediană *-va dispărut. În această privință trebuie remarcat următorul lucru: pentru dispariția vocalei mediane *-vKregždys nu oferă paralele reale, deoarece toate exemplele sale prezintă dispariția într-un alt mediu fonetic decât cel care se întâlnește aici. A presupune că *kur-v- (prus. veche curwis ‘bou’; cf. de asemenea PkeŽ² 497–499) ar fi o formă dialectală sau expresivă (secundară) nu este obligatoriu; ea poate fi derivată, la fel ca și cymr. carw ‘cerb’, din proto-indo-europeanul *ḱrh2-uo- ‘încornorat, prevăzut cu coarne’ (Nussbaum 1986, 8). Deoarece acum cele menționate mai sus întrucât sincopa silabei mediane nu poate fi dovedită în mod definitiv, în ultimă instanță ar fi de conceput și o formare uridg. *ḱrh2-ko- > urbalt. *kurka- „cu coarne, prevăzut cu coarne” ca bază a teonimului. aceste două exemple pot fi suficiente. Într-o carte atât de cuprinzătoare precum cea de față s-ar mai putea adăuga observații (mai ales cu privire la etimologii individuale), însă acestea nu ar schimba evaluarea fundamentală: Kregždys a reușit să ofere o prezentare de ansamblu cu adevărat temeinică și fundamentală a materiei. abundența datelor aduse din cele mai diverse domenii ale cunoașterii impresionează, iar lucrările mai vechi consacrate tematicii au fost valorificate din belșug. prezentarea este clară și bine structurată. În ceea ce privește explicațiile etimologice ale lui Kregždys, cu siguranță nu toată lumea (indo-germanistă) va dori să-l urmeze în toate punctele, fapt determinat de premisa, suspendată de la bun început într-o anumită măsură, a caracterului fără excepție al legilor fonetice. având în vedere prestația de ansamblu prezentată în rest, acest lucru nu are o importanță prea mare, cu condiția ca prin aceasta să nu fi apărut totuși undeva un raționament circular în sensul menționat mai sus. Autorului i se dorește mult succes în continuarea lucrului la acest proiect mamut, iar cititorului, finalizarea cât mai curând a acestuia – și poate și o prezentare succintă a acestui complex general demn de cercetat, care să poarte cu adevărat caracterul unui dicționar. 211recenzii / recenzii rolandas kregždys Baltų mitologemų etimologijos žodynas i: Kristburgo sutartis LITerATur eWa – Mayrhofer Manfred. Dicționar etimologic al indo-arienei vechi. 3 vol. Heidelberg: Winter, 1992–2001. не?ично? Heidelberg: Winter, 1992–2001. keWa – Mayrhofer Manfred. Dicționar etimologic concis al limbii indiene vechi. 3 vol. Heidelberg: Winter, 1956–1976. Nussbaum Alan Jeffrey 1986: Cap și corn în indo-europeană. (Studii de lingvistică și cultură indo-europeană 2) Berlin – New York: de Gruyter. PkeŽ² – Mažiulis Vytautas. Dicționar etimologic al limbii prusace. A doua ediție revizuită și completată. Vilnius: Centrul de Editare a Științei și Enciclopediilor, 2013. Primit la 5 aprilie 2014. haraLd bichLMeier Martin-Luther-Universität Halle-Wittenberg Institutul de studii orientale: Seminarul de indoeuropenistică și lingvistică generală Lingvistică Strada Heinrich și Thomas Mann 26, 06108 Halle (Saale) [email protected] Sächsische Akademie der Wissenschaften zu Leipzig Punct de lucru Jena: Dicționar etimologic al germanei vechi de sus Zwätzengasse 12, 07743 Jena [email protected] Mainzer Akademie der Wissenschaften und der Literatur Cartea digitală a numelor de familie din Germania Geschwister-Scholl-Str. 2, 55131 Mainz [email protected]