„XXI a. pradžios lietuvių tarmės: geolingvistinis ir sociolingvistinis tyrimas: žemėlapiai ir jų komentarai“. Sudarytojos Danguolė Mikulėnienė, Violeta Meiliūnaitė

MIROSŁAW JANKOWIAK Institutul de Studii Slave, Academia Poloneză de Științe Domenii de cercetare: limba belarusă, dialectul polonez „Kresy”, frontiera lingvistică belaruso-baltico-poloneză. DIALECTELE LITUANIENE DE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI: CERCETARE GEOLINGVISTICĂ ȘI SOCIOLINGVISTICĂ: HĂRȚI ȘI COMENTARIILE LOR Coordonatoare: Danguolė Mikulėnienė, Violeta Meiliūnaitė Vilnius: Briedis, 2014, 459 p. ISBN 978-9955-26-468-2 În 2014 a fost publicată la Vilnius lucrarea monumentală intitulată The Modern Geolinguistic Research in Lithuania: The Optimisation of Network Points and the Interactive Dissemination of Information, rezultat al muncii de lungă durată a unor lingviști renumiți care cercetează dialectele lituaniene, precum și limbile și dialectele poloneze, belaruse și ruse din Lituania. După cel de-al Doilea Război Mondial, lituanienii au dezvoltat o rețea de puncte de localizare a limbii lituaniene în localități, cuprinzând peste 720 de localități. Materialul colectat a constituit baza pentru crearea și publicarea „Atlasului limbii lituaniene” (Lietuvių kalbos atlasas). Materialul colectat, după cum este de înțeles, reflectă situația din deceniile trecute și nu privește alte limbi vorbite în RSS Lituaniană. Pe de altă parte, acesta include o clasificare a dialectelor lituaniene (1966), elaborată de Aleksas Girdenis și Zigmas Zinkevičius. Au trecut 60 de ani de la colectarea materialului, Lituania și-a recâștigat independența, iar situația demografică și socio-economică s-a schimbat. Factorii menționați mai sus au influențat situația lingvistică din statul Lituania. Atât lingviștii lituanieni, cât și cei letoni au început noi cercetări ample pentru a ilustra starea actuală a dialectelor lituaniene și letone de pe teritoriul Lituaniei și Letoniei. Acest lucru este cu atât mai im- 392 Acta Linguistica Lithuanica LXXI XXI a. pradžios lietuvių tarmės: geolingvistinis ir sociolingvistinis tyrimas: žemėlapiai ir jų komentarai Sudarytojos Danguolė Mikulėnienė, Violeta Meiliūnaitė important deoarece ambele limbi sunt vorbite de puțini locuitori (în țară și în exil, limba lituaniană de aproximativ 4 milioane de persoane, iar limba letonă de aproximativ 2 milioane), iar limba este considerată în continuare unul dintre cele mai importante elemente ale identității naționale în aceste țări. În 2009 The Atlas of the Baltic Languages. A prospect1 a fost publicat de Institutul Limbii Letone din Riga și Institutul Limbii Lituaniene din Vilnius, iar în 2014 a apărut primul volum al Atlas, care prezintă vocabularul plantelor (Baltų kalbų atlasas. Leksika 1: Flora2). O altă cercetare foarte importantă este cartea recenzată aici, care încununează un proiect multianual intitulat The Modern Geolinguistic Research in Lithuania: The Optimisation of Network Points and the Interactive Dissemination of Information. Timp de trei ani (2010-2013), prof. Danguolė Mikulėnienė, împreună cu 33 de colegi și studenți, a examinat și analizat dialectele lituaniene din perspective geolingvistice și sociolingvistice. Membrii proiectului și-au stabilit câteva obiective principale: să colecteze și să publice cele mai recente materiale care ilustrează dialectele lituaniene centrale și periferice, să determine cu precizie granițele dialectelor și subdialectelor lituaniene pe baza analizei trăsăturilor fonetice, să prezinte situația sociolingvistică din întregul areal al limbii lituaniene și să efectueze o analiză preliminară a materialului colectat. Au fost cercetate nu mai puțin de 735 de localități din Lituania și 15 din străinătate (în total, aproximativ 5.000 de ore de înregistrări digitale), actualizându-se rețeaua punctelor dialectologice (unele sate dispăruseră deja, iar altele noi fuseseră adăugate) și creându-se o arhivă contemporană a dialectelor secolului XXI. Prima parte a publicației este consacrată aspectelor teoretice (teorii, metodologii, terminologie), precum și rolului și poziției dialectologiei lituaniene în cadrul dialectologiei mondiale. Autorii subliniază că noțiunea de geolinguistics a apărut în dialectologia lituaniană abia la începutul secolului XXI. Dialectologia tradițională prezintă static realitatea lingvistică, în timp ce geolingvistica o prezintă dinamic. Dialectele și subdialectele lituaniene necesitau o analiză și o interpretare mai noi, în concordanță cu realizările lingvisticii contemporane, ținând seama de aspectele lingvistice, sociale și geografice și aplicând terminologia cea mai recentă. De exemplu, autorii folosesc termenul topolect (preluat de la cercetătorul chinez Victor H. Mair), care se referă la un cod care Baltu valodu atlants, Anna Stafecka, Danguolė Mikulėnienė, Riga / Vilnius, 2009. Baltu valodu atlants. Leksika 1: Flora. Baltų kalbų atlasas. Leksika 1: Flora. Atlas of the Baltic Languages. Lexis 1: Flora. Ediția a doua revizuită. Editori: Danguolė Mikulėnienė și Anna Stafecka. Vilnius: Latvijas Universitātes Latviešu valodas institūts, Lietuvių kalbos institutas. Institutul Limbii Letone al Universității din Letonia și Institutul Limbii Lituaniene, 2013, 568 p. Recenzijos / Reviews 393 MIROSŁAW JANKOWIAK coexistă pe același teritoriu cu alte limbi care nu sunt reciproc inteligibile, iar topolectele nu au o identitate lingvistică independentă. Astfel, în cazul Lituaniei, autorii consideră topolects toate varietățile locale ale următoarelor limbi: polona, belarusa, varietatea locală a limbii ruse și letona. Utilizarea adecvată a metodologiei (colectarea materialului și prelucrarea acestuia) și a terminologiei a fost foarte importantă, chiar crucială, în această publicație. De aceea, cartea cuprinde o analiză și o descriere detaliate ale acestor aspecte (realizate de Daiva Aliūkaitė, Violeta Meiliūnaitė, Jurgita Jaroslavienė și Danguolė Mikulėnienė). Al doilea capitol fundamental, scris de Danguolė Mikulėnienė, Asta Leskauskaitė și Laura Geržotaitė, este consacrat cercetării geolingvistice din Lituania. Autorii prezintă evoluția cercetării, începând cu etapa pregeolingvistică (sfârșitul secolului al XIX-lea), trecând prin dezvoltarea intensă a geografiei lingvistice (Kazimieras Būga) și ajungând până în zilele noastre – etapa neogeolingvistică. Fără îndoială, cea mai importantă realizare a dialectologilor lituanieni a fost publicarea The Atlas of the Lithuanian Language în trei volume (care prezintă vocabularul, fonetica și morfologia în 376 de hărți). Lucrarea a inclus materialul colectat de-a lungul a 15 ani în peste 800 de localități (dincolo de granițele Lituaniei – încă 13 puncte), iar arhiva cuprinde 30.000 de metri de bandă magnetică și 15.000 de pagini de notițe scrise de mână, pregătite de 600 de persoane. Un alt eveniment important a fost publicarea Atlas of the Baltic Languages, care prezintă materialul din arealul Lituaniei și Letoniei. Cea mai recentă perioadă a dialectologiei lituaniene – cea neolingvistică – a început odată cu proiectul menționat mai sus, în urma căruia a fost publicată lucrarea recenzată aici. În continuare, autorii discută clasificarea tradițională a dialectelor și subdialectelor lituaniene, subliniind că au existat cel puțin trei tipuri de selecție, în funcție de regulile adoptate de diferiți cercetători (și, mai precis, de alegerea trăsăturilor fonetice adecvate). De-a lungul multor ani, aproape o cincime dintre punctele cercetate au fost corectate, însă acest lucru nu a modificat semnificativ rețeaua punctelor dialectologice. Această nouă clasificare, supusă unor corecturi – adică schimbarea denumirilor subdialectelor –, nu a schimbat totuși situația geolingvistică din Lituania, deși unele elemente ale clasificării reflectă chiar și diviziunea administrativ-teritorială antebelică. Al treilea capitol al cărții (Danguolė Mikulėnienė, Violeta Meiliūnaitė, Janina Švambarytė-Valužienė și alții) descrie situația geolingvistică a dialectelor lituaniene în secolul XXI și optimizarea punctelor de teren. În raport cu dialectologia tradițională, cercetătorii au completat formularele de anchetă cu parametri sociodemografici. Variația regională a fost analizată nu numai din perspectiva unei singure limbi / a unui singur dialect; caracteristicile evoluției și schimbările variației nu au fost tratate ca fenomenul 394 Acta Linguistica Lithuanica LXXI XXI a. pradžios lietuvių tarmės: geolingvistinis ir sociolingvistinis tyrimas: žemėlapiai ir jų komentarai Sudarytojos Danguolė Mikulėnienė, Violeta Meiliūnaitė ca sistem închis, ci ca rezultat al interacțiunilor dintre sisteme. Cercetătorii au stabilit un nivel al regionalității vorbirii respondenților cu 7 trepte, bazat, printre altele, pe criterii precum locul nașterii, locul de reședință până la vârsta de 18 ani, originea părinților și locul de reședință actual. Nivelurile specifice de regionalitate se reflectă în calitatea limbii / dialectului. Pentru a optimiza punctele de cercetare, au fost specificați mai mulți factori luați în considerare de cercetătorii anteriori: criteriile geografice pentru stabilirea punctelor (distanța dintre puncte este de 8–12 km), diviziunea administrativ-teritorială (sate și așezări vechi, rareori orașe mici), criteriile de puritate dialectală – selectarea unui sat nu pe baza poziției administrative, ci a apartenenței sale la un anumit grup de subdialect; denumirea localității (au fost evitate satele cu nume străine, nelituaniene). Un punct nu corespunde întotdeauna unei singure localități / unui singur sat; acesta poate include localități centrale și periferice. Autorii acestui proiect și ai acestei publicații au definit, de asemenea, noțiunile de punct activ și punct dispărut. Un punct activ este un punct în care locuiesc toate cele trei generații și în care se vorbește zilnic un dialect sau subdialect. În cazul unor schimbări (de exemplu, satul a dispărut sau localitatea învecinată a devenit un centru), numărul punctului a rămas același, dar denumirea lui a fost modificată. Un punct dispărut este un punct în care nu mai există populație autohtonă într-o anumită localitate/sat (centru) sau în împrejurimile sale. Analiza materialului adunat a confirmat împărțirea tradițională a teritoriului lituanian în două dialecte majore – samogitian și aukštaitian, care corespunde diviziunii etnogenetice. Materialele au evidențiat și schimbările în curs: nivelul de activitate al subdialectelor samogitiene occidentale a fost evaluat ca foarte scăzut, spre deosebire de zona regiunii Žemaitija de sud, est și nord, unde există puține puncte dispărute. În cazul subdialectelor aukštaitiene, putem observa și o structură dialectală foarte bine conservată în vorbirea respondenților. Excepție de la această regulă fac punctele aflate în afara granițelor țării – de exemplu, în Belarus –, unde acestea dispar. O excepție pozitivă, în opinia Autorilor, o reprezintă subdialectele lituaniene din zona Puńsk, în Polonia, unde sunt active și au perspective mari de supraviețuire în viitorul apropiat. Omogenitatea națională din majoritatea zonelor Lituaniei susține omogenitatea lingvistică și buna conservare a structurii subdialectelor lituaniene. În zonele multilingve, schimbările din structura subdialectelor lituaniene sunt mai rapide, așa cum se întâmplă în regiunea Vilnius. O atenție deosebită trebuie acordată Capitolului IV (Variantele locale ale altor limbi din Lituania). În majoritatea țărilor, atunci când se elaborează atlase dialectale ale unei anumite limbi, celelalte limbi vorbite în zonă nu sunt de obicei menționate deloc. Autorii nu numai că au luat în considerare alte limbi și subdialecte, ci le-au și descris pe baza celor mai recente cercetări de teren. Astfel Recenzijos / Reviews 395 MIROSŁAW JANKOWIAK cititorul obține o imagine de ansamblu completă asupra situației lingvistice din întreaga Lituanie. Limba letonă este descrisă în articolul Gintarėi Judžentytė (Limba letonă în Lituania). Limba polonă din regiunile de graniță nordice este descrisă de Kristina Rutkovska, subdialectele belaruse – de Lilija Plygavka, iar limba rusă – de Nadežda Morozova. Limba polonă este specifică pentru trei regiuni: regiunea Vilnius, regiunea Kaunas și regiunea Ignalina-Zarasai. Polonezii din Lituania reprezintă o proporție semnificativă a populației – aproximativ 200 de mii, dintre care în municipalitatea districtuală alčininkai polonezii constituie până la 79,5%, în regiunea Vilnius – 61,3%, în municipalitatea districtuală Trakai – 33,2%, iar în municipalitatea districtuală Švenčionys – 27,4%. Ei își păstrează foarte bine tradițiile, inclusiv limba maternă. Situația este mai dificilă în regiunea Kaunas și în regiunea Ignalina-Zarasai. Subdialectele belaruse sunt folosite destul de frecvent de generația mai vârstnică din sud-estul țării. În cazul limbii ruse, trebuie să vorbim despre dialectul credincioșilor de rit vechi (satele acestora nu au fost cercetate separat de cercetătorii lituanieni) și despre vorbirea rușilor care locuiesc în numeroase orașe. Cercetarea a permis nu numai arhivarea stării actuale a dialectelor lituaniene, precum și a altor limbi și subdialecte vorbite în Lituania și în împrejurimi, ci și efectuarea unor cercetări dialectologice pe termen lung și analizarea situației lingvistice de pe acest teritoriu, ba chiar formularea unor predicții privind schimbările din viitorul apropiat. Rezultatele muncii lingviștilor la acest proiect au prezentat situația lingvistică din Lituania într-un mod multistratificat și cuprinzător și constituie un potențial considerabil pentru analiza nu numai a dialectelor și subdialectelor specifice, ci și a limbii generale și a altor limbi (polona, belarusa, rusa, letona) vorbite în diferitele regiuni ale țării. Autorii ne atrag atenția asupra schimbărilor din situația lingvistică din apropierea marilor orașe (procesul în curs de urbanizare), chiar și la zeci de kilometri de centre. Este dificil să vorbim despre dialect în aceste locuri. Existența altor limbi face situația mai complexă – mai ales la Vilnius și Klaipėda (limba rusă). Pe de altă parte, vorbirea din regiunea Kaunas a păstrat foarte bine structura dialectală, fapt care se datorează, printre altele, omogenității populației. În acest capitol, Autorii au prezentat clasificarea actuală a dialectelor în funcție de grupurile specifice de subdialect și centrele acestora. Subdialectele sunt mai bine conservate în locurile în care vorbitorii au o conștiință simbolică mai pronunțată, aceasta fiind mai puternică, de exemplu, în zona Žemaitija decât în Aukštaitija. În special în estul Aukštaitijei este dificil să se constate o bună conservare a structurii subdialectale – coexistența mai multor limbi (polona, belarusa) a dus la convergență, adică la influența reciprocă a limbilor și la asimilarea lor. 396 Acta Linguistica Lithuanica LXXI XXI a. pradžios lietuvių tarmės: geolingvistinis ir sociolingvistinis tyrimas: žemėlapiai ir jų komentarai Sudarytojos Danguolė Mikulėnienė, Violeta Meiliūnaitė Studiul recenzat are o importanță capitală, deoarece a prezentat un sistem care cuprinde nu numai factori lingvistici și geografici, ci și trăsături sociale și culturale. Metodologia adoptată a permis analiza continuumului lingvistic din Lituania atât pe verticală, cât și pe orizontală, eliberând dialectologia lituaniană de metodele clasice de cercetare, care arătau doar un fragment al realității lingvistice. Dialectele lituaniene s-au păstrat în majoritatea locurilor marcate anterior în The Atlas of the Lithuanian Language, dar în prezent se caracterizează prin schimbare și dinamism, nu prin stabilitate, ca în urmă cu decenii. Cea mai scăzută vitalitate o au subdialectele din vestul Samogiției și din sudul și estul Aukštaitijei, iar cea mai ridicată – dialectele samogitiene. Cercetarea realizată de Autori arată foarte bine dispariția dialectelor, felul în care sunt vorbite și apariția unor dialecte noi, așa-numite derivate. Generația cea mai vârstnică de vorbitori reprezintă cel mai bine modelul dialectal static (schimbarea orizontală), iar generația de vârstă mijlocie – dinamismul accentuat (schimbarea verticală), manifestat prin convergența cu alte limbi sau apropierea de limba literară. Limba generației celei mai tinere de vorbitori este cea mai multidimensională și va modela situația lingvistică în viitorul apropiat. Limba acestei generații va trebui reexaminată peste câteva decenii, pentru a observa schimbările lingvistice. Cartea prezentată este o publicație extrem de importantă, cu o semnificație crucială pentru dialectologia lituaniană. Ea cuprinde nu numai un volum mare de materiale, colectate cu minuțiozitate și profesionalism de lingviști experimentați, ci și o analiză și o interpretare ample, realizate prin aplicarea celor mai recente metodologii. În cadrul proiectului desfășurat timp de trei ani, Autorii au depus o muncă titanică. Au colectat materiale de pe întreg teritoriul Lituaniei, ceea ce a permis compararea situației lingvistice actuale cu rezultatele cercetărilor mai vechi și va constitui un reper foarte bun pentru viitoarele studii de teren. Pe lângă abordarea inovatoare a cercetării geolingvistice, atrage atenția în mod special faptul că Autorii au luat în considerare și alte limbi vorbite pe teritoriul Lituaniei – belarusa, letona, polona și rusa. Toate aceste aspecte au permis prezentarea situației lingvistice reale din Lituania, incluzând toți factorii lingvistici, sociali și administrativi. Publicația are o mare importanță arhivistică și cognitivă. Autorii au depus eforturi considerabile pentru a completa fiecare capitol cu numeroase hărți colorate, diagrame și grafice, care, împreună cu mai multe anexe, oferă o ocazie excelentă de a compara situația actuală din satul secolului XXI cu cea de acum câteva decenii. Publicația cuprinde 14 hărți (pentru comparație, cea veche – din The Atlas of the Lithuanian Language – și cea actuală), care ilustrează cele mai recente tendințe privind structura dialectelor și subdialectelor lituaniene, inclusiv o hartă a distribuției limbilor belarusă, letonă, polonă și rusă Recenzijos / Reviews 397 MIROSŁAW JANKOWIAK punctelor. La sfârșitul publicației găsim o anexă amplă (privind metodologia cercetării, chestionarele și lista punctelor cercetate – împreună cu denumirile și numerotarea celor din The Atlas of the Lithuanian Language, precum și a celor noi, stabilite în scopul acestui proiect). Lucrarea prezentată: XXI a. pradžios lietuvių tarmės: geolingvistinis ir sociolingvistinis tyrimas. Žemėlapiai ir jų komentarai constituie, de asemenea, un compendiu de cunoștințe excelent și cuprinzător pentru cercetătorii dialectelor și limbii lituaniene, pentru cei care se ocupă de limbile polonă, belarusă și rusă vorbite pe teritoriul Lituaniei, de chestiuni privind frontierele lingvistice, precum și pentru studenții la studii baltice. O parte dintre materialele colectate și prelucrate de Autori este disponibilă pe site-ul creat special în acest scop, www.tarmes.lt, care le permite cititorilor să consulte cu ușurință rezultatele cercetărilor dialectologilor lituanieni (prezentate în lituaniană și engleză). Primit la 5 septembrie 2014. MIROSŁAW JANKOWIAK Instytut Slawistyki PAN ul. Bartoszewicza 1B / 17, 00-337 Warszawa, Poland [email protected] 398 Acta Linguistica Lithuanica LXXI