„Milošas“ ar / ir „Milãšius“?

Insights / Insights 257 JONAS PALIONIS Universitatea din Vilnius Direcții de cercetare: istoria limbii literare lituaniene, cultura generală a limbii, publicarea și cercetarea vechilor scrieri lituaniene, onomastica. MÌLOŠAS SAU / ȘI MILÊIUS? Nu cu mult timp în urmă am comemorat centenarul nașterii renumitului poet, eseist, traducător originar din Lituania și laureat al Premiului Nobel, Česlovas Milašius (Milošas). La radioul și televiziunea lituaniene, în presa periodică, numele său de familie este folosit acum de obicei sub forma Mlošas. Această formă ușor lituanizată se regăsește și în cartea Lietuviškieji Česlovo Milošo kontekstai, publicată în 2011 de Viktorija Daujotytė și Mindaugas Kvietkauskas. Totuși, în Lituania independentă interbelică, acest renumit scriitor și om de cultură era numit uneori și Milãšius. Iar aceasta nu este o chestiune întâmplătoare și nici nu a fost lituanizată astfel prin eforturile lingviștilor forma numelui său de familie. După cum se poate vedea din Dicționarul numelor de familie lituaniene (în continuare – LPŽ) (LPŽ II 237), forma Milãšius este foarte răspândită în dialectele žemaițiene și ale aukštaițienilor estici (în dicționar sunt consemnate în total nu mai puțin de 44 de cazuri!). Aceasta oferă temei să se creadă că acest nume de familie poate fi de origine lituaniană și că este legat de cuvântul lituanian mlas ‘țesătură groasă de lână, lucrată în casă’, care are și sensul figurat ‘om neîndemânatic, leneș’ (LKŽ VIII 184–185). O asemenea presupunere ar fi susținută mai ales de ultimul sens figurat, consemnat în împrejurimile localităților Garliava, Geistarai, Pajavonis, Virbalis, adică în graiurile aukštaitiene vestice (LKŽ VIII 184–185), mai ales dacă ar fi apărut în vremuri străvechi. De numele de familie Milãšius sunt, fără îndoială, legate și numele de familie Milãšas, Mlašis, Mila-Milašáuskas, Milašáuskas, Milašẽvičius etc. Din acest nume de familie provin denumirile satelor: Milãšiai (r. Ignalina), Milašáičiai (r. Raseiniai), Milãšinė (r. Vilnius), Milašškės (r. Molėtai), Milašškiai (r. Jonava), Milašinai (r. Kėdainiai și Ukmergė), Milãšius (r. Ignalina) (Dicționarul repartizării administrativ-teritoriale al RSS Lituaniene II 185). O răspândire atât de largă a formațiunilor cu tema Miloš permite, de asemenea, să se creadă că numele de familie Milãšius ar fi putut fi de origine lituaniană. Prof. Zigmas Zinkevičius, în lucrarea sa Numele personale lituaniene (Zinkevičius 2008: 289–290), este și el înclinat să întrevadă originea lituaniană a acestui nume de familie, deși nu analizează în detaliu problema originii: se mulțumește să-l introducă într-o reconstrucție a fostelor cuvinte compuse JONAS PALIONIS 258 Acta Linguistica Lithuanica LXXII primul element presupus Milas și legătura cu pa-mil-ti (Zinkevičius 2008: 116)1. În LPŽ, numele de familie Milãšius este asociat cu polonezul Milosz și cu belarusul Miloш (LPŽ II 237). O asemenea asociere este de încredere atât din punct de vedere istoric, cât și lingvistic. Totuși, corespondentul său polonez nu este frecvent în vechile monumente scrise poloneze. În dicționarul vechilor nume de persoane editat de Witold Taszycki, care cuprinde cuvinte atestate în scris până în anul 1500, sunt prezentate doar 10 cazuri cu formele Milosz, Milos, Mylos (ultimele două sunt latinizate) (Słownik [...] III 514–515). Și este interesant faptul că unul dintre ele provine din Lituania: numele de persoană Milosh al contribuabilului (tributori) bisericii din Lentupis (Lynthup), observat în codexul diplomatic din 1461 al catedralei și diecezei din Vilnius: Codex diplomaticus ecclesiae cathedralis necno dioeceseos Vilnensis2. Fără îndoială, în acest codex este menționată biserica localității Leñtupis, situată în Lituania de Est, care aparține în prezent Belarusului, iar din 1385 până în 1795 a aparținut Marelui Ducat al Lituaniei (localitatea se află la 12 km sud-est de Švenčionys, lângă pârâul Lentupis). Se presupune că aici biserica de lemn, construită de voievodul Vilniusului Andrius Daugirdaitis în 1495, a existat până în 1700 și a fost ulterior renovată, devenind una de zidărie3. În Codex s-a păstrat forma dialectală a denumirii târgului (cu yn < en). Forma menționată în Codex, desigur, nu spune nimic despre originea numelui de familie Milãšius. Ea indică doar existența veche a acestui antroponim pe teritoriul Lituaniei. Totuși, aria largă a răspândirii sale, păstrată până în zilele noastre, și posibila sa legătură cu sensul figurat al cuvântului lituanian milas ‘om neîndemânatic, leneș’ susțin ipoteza originii sale lituaniene. Fără a comenta toate ipotezele posibile privind originea numelui de familie Milãšius și lăsând acest lucru în seama specialiștilor în etimologie, în continuare ne interesează revenirea la problema folosirii actuale a acestui nume de familie. În Lituania independentă interbelică, ca și acum, forma lituanizată a numelui de familie al lui Oskaras Milašius (1877–1939) era folosită, deși acest poet lituanian care scria în franceză și diplomat al Lituaniei provenea din fosta gubernie Mogiliov. Însă forma numelui de familie al lui Česlovas Milašius (1911– 2004), născut în Šetẽniai (în actualul district Kėdainiai) și care scria în poloneză, 1 Autorul găsește un asemenea element chiar în șaptezeci de nume de familie, printre ele și câteva îndoielnice (de exemplu, Milinavičius, Milevičius, Miliauskas, Milevskis ș.a., în care se poate ascunde antroponimul de bază Milis sau Milius). 2 Acest exemplu este prezentat în dicționarul lui V. Tašickis din publicația pregătită de J. Fijalek și V. Semkovičius și tipărită la Cracovia în anii 1938– 1948: Codex diplomaticus ecclesiae cathedralis dioceseas Vilnensis, Kodex dyplomatyczny katedry i diecezji wilenskiej. I. 1387–1507. Ed. J. Fijałek și W. Semkowicz. Editura Comisiei Istorice Poloneze. Academiei de Științe. Cracovia 1938–1948 (Vln 240). 3 Vezi mai pe larg : LE IV 445; VLE XI 799; Республика Беларусъ IV 574. Mlošas sau / și Milãšius? Perspective / Insights 259 The form of the surname in prewar independent Lithuania was used inconsistently: in his translations into Lithuanian printed in Naujoji Romuva in 1939: both Milosz-Milašius and Milosz (Milašius) (Naujoji Romuva 33–34, p. 610; 45, p. 801). The postwar American Lithuanian Encyclopedia gives the form Miłosz (LE XVIII 478)4. The latter form is also most often found in the writings of the restored independent Lithuania (for example, in Tomas Venclova’s articles about Česlovas5, and in V. Daujotytė’s and M. Kvietkauskas’s book Lietuviškieji Česlovo Milošo kontekstai, published in 2011). The question arises as to why the surname of one person who contributed to the culture of the Lithuanian nation, of identical origin, is written in one way, in a Lithuanian form, while that of another person, who also made many contributions to Lithuania, is written in a non-Lithuanian form? Could the position of these two personalities, unrelated by kinship, toward nationality have had an influence here? However, from T. Venclova’s articles about the views and role in the history of Lithuanian culture of the famous writer Česlovas, with whom he personally communicated, it is not apparent that he objected to being considered Lithuanian, still less to the use of the Lithuanian form of his surname. Moreover, Česlovas himself wrote that “A Lithuanian who speaks Polish is a type of consciousness that historically took shape in the territory of the Grand Duchy of Lithuania, and spread into the ethnic Lithuanian lands as well (Milosz 2003: 58). Oare Česlovas nu s-a inclus și pe sine în acest tip? Mi se pare absolut evident. Prin urmare, evitarea folosirii formei lituaniene a numelui său de familie este complet nejustificată și chiar oarecum ciudată, ilogică. Atât Oskaras, cât și Česlovas ar trebui numiți în lituaniană Milašiai, și nu prin forme diferite ale numelui de familie, așa cum se procedează nu numai în scrierile istoricilor literaturii noastre, ci chiar și în enciclopediile menționate. Trebuie adăugat și faptul că în lucrările consacrate vieții lui Česlovas Milašius este indicată o formă diferită a denumirii locului său de naștere. În Enciclopedia lituaniană americană se scrie că s-a născut la Šateiniai (p. 478), iar în cartea lui T. Venclova Numele Vilniusului (Venclova 2006: 298) – la Šeteiniai, în apropiere de Kėdainiai. Totuși, nici în îndrumarul privind împărțirea administrativ-teritorială a RSS Lituaniene, nici în Dicționarul numelor de locuri nu există forma Šeteiniai. În îndrumar apare doar Šetẽniai (II 302), iar în acest dicționar – două forme: Šetẽniai și Šateniai, adică forme variante. Aici este prezentată prima formă (a doua – între paranteze pătrate), de aceea ea este considerată normativă. Scrierea și utilizarea în două forme a aceluiași nume de familie sunt nejustificate din punct de vedere lingvistic. 4 Probabil după aceasta s-au inspirat și redactorii Enciclopediei universale lituaniene, vezi. VLE XV 144. 5 Veidas 35 și în alte locuri. JONAS PALIONIS 260 Acta Linguistica Lithuanica LXXII LITERATŪRA Daujotytė Viktorija, Kvietkauskas Mindaugas 2011: Lietuviškieji Česlovo Milošo kontekstai. Vilnius: Lietuvių literatūros ir tautosakos institutas. LE IV; XVIII – Lietuvių enciklopedija 4; 18. Boston, 1959; 1985. Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas 2. Vilnius, 1976. LKŽ VIII – Lietuvių kalbos žodynas 8. Vilnius, 1970. LPŽ I–II – Lietuvių pavardžių žodynas 1–2. Vilnius: Mokslas, 1985–1989. Milosz Czeslaw 2003: Išvyka į Dvidešimtmetį. Vilnius: Pasviręs pasaulis. Naujoji Romuva. 1939, Nr. 33–34; 45. Słownik staropolskich nazw osobowych 3, red. Witold Taszycki. Wrocaw, 1973. Veidas. 2004, Nr. 35. Venclova Tomas 2006: Vilniaus vardai. Vilnius: R. Paknio leidykla. Vietovardžių žodynas 2002. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. VLE I–XXV – Visuotinė lietuvių enciklopedija 1–25. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos centras, 2001–2015. Zinkevičius Zigmas 2008: Numele de persoane lituaniene. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. Республика Беларусъ 4. Минск, 2007. Depusă la 5 iunie 2015. JONAS PALIONIS str. Juozo Tumo-Vaižganto nr. 9-27, LT-01108 Vilnius, Lituania