„Milošas“ ar / ir „Milãšius“?

JONAS PALIONIS Vilniaus universitetas Direcții de cercetare: istoria limbii scrise lituaniene, cultura limbii comune, publicarea și cercetarea vechilor texte lituaniene, onomastică. MÌLOŠAS SAU / ȘI MILAŠIUS? Nu de mult am comemorat centenarul nașterii renumitului poet, eseist, traducător și laureat al Premiului Nobel, Česlovas Milašius (Milošas), originar din Lituania. În prezent, la radioul și televiziunea lituaniene și în presa periodică, numele său de familie este folosit de obicei în forma Milošas. Această formă, ușor lituanizată, se regăsește și în cartea publicată în 2011 de Viktorija Daujotytė și Mindaugas Kvietkauskas, Lietuviškieji Česlovo Milošo kontekstai. Totuși, în Lituania independentă interbelică, acest scriitor și om de cultură ilustru era numit uneori și Milāšiumi. Iar aceasta nu este întâmplător și nici nu este vorba despre o lituanizare a numelui său de familie făcută de lingviști. După cum se vede din dicționarul Lietuvių pavardžių (în continuare – LPŽ) (LPŽ II 237), forma Milāšius este foarte răspândită în dialectele samogițian și aukštaitian de est (dicționarul consemnează nu mai puțin de 44 de cazuri!). Acest fapt oferă temei pentru a presupune că numele de familie poate fi de origine lituaniană și că este legat de cuvântul lituanian mìlas „țesătură groasă de lână, lucrată în casă”, care are și sensul figurat de „om neîndemânatic, leneș” (LKŽ VIII 184–185). Această ipoteză ar fi susținută mai ales de ultimul sens figurat, consemnat în împrejurimile localităților Garliava, Geistarai, Pajavonys și Virbalis, adică în graiurile aukštaitiene de vest (LKŽ VIII 184–185), în special dacă ar fi apărut în vremuri străvechi. Fără îndoială, numele de familie Milāšius este legat și de numele Milāšas, Milāšis, Mila-Milašauskas, Milašauskas, Milaševīčius și altele. Din acest nume de familie provin denumirile unor sate: Milāšiai (districtul Ignalina), Milāšaičiai (districtul Raseiniai), Milāšinė (districtul Vilnius), Milāšiškės (districtul Molėtai), Milāšiškiai (districtul Jonava), Milāšiūnai (districtele Kėdainiai și Ukmergė), Milāšius (districtul Ignalina) (Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas II 185). O asemenea varietate de formații cu tema Miloš- permite, de asemenea, să presupunem că numele de familie Milāšius ar putea fi de origine lituaniană. Prof. Zigmas Zinkevičius, în lucrarea sa Lietuvių asmenvardžiai (Zinkevičius 2008: 289–290), este și el înclinat să vadă originea lituaniană a acestui nume de familie, deși nu analizează în detaliu problema originii: se mulțumește să-l încadreze în categoria reconstituită a cuvintelor compuse de odinioară Įžvalgos / Insights 257 JONAS PALIONIS tariamą pirmąjį dėmenį Milas ir siejimu pa-mil-ti (Zinkevičius 2008: 116)1. LPŽ pavardė Milăšius siejama su lenkų Milosz ir baltarusių Milou (LPŽ II 237). Toks siejimas yra ir istoriškai, ir lingvistiškai patikimas. Tačiau lenkiškasis jos atitikmuo nėra dažnas senuosiuose lenkų rašto paminkluose. Vitoldo Tašickio redaguotame senųjų asmenvardžių žodyne, apimančiame tokius žodžius, fiksuotus raštuose iki 1500 m., pateikta tik 10 atvejų su formomis Milosz, Milos, Mylos (pastarosios dvi yra lotynizuotos) (Słownik [...] III 514–515). Ir įdomu tai, kad tarp jų vienas yra iš Lietuvos: Lentupio (Lynthup) bažnyčios mokesčių mokėtojo (tributori) asmenvardis Milosh, pastebėtas Vilniaus katedros bei diecezijos diplomatiniame 1461 m. kodekse: Codex diplomaticus ecclesiae cathedralis necno dioeceseos Vilnensis2. Fără îndoială, biserica menționată în acest codex se afla în localitatea Lęntupio din estul Lituaniei, care aparține acum Belarusului, iar din 1385 până în 1795 a aparținut Marelui Ducat al Lituaniei (localitatea se află la 12 km sud-est de Švenčionys, lângă pârâul Lentupis). Se presupune că biserica de lemn construită aici în 1495 de Andrius Daugirdaitis, voievodul Vilniusului, a existat până în 1700, fiind apoi renovată și transformată într-o biserică de zidărie3. Codexul păstrează forma dialectală a numelui localității (cu yn < en). Forma menționată în codex, desigur, nu spune nimic despre originea numelui de familie Milăšius. Ea atestă doar vechea prezență a acestui antroponim pe teritoriul Lituaniei. Totuși, larga sa răspândire geografică, păstrată până în zilele noastre, și posibila sa legătură cu sensul figurat al cuvântului lituanian milas, „om neîndemânatic, leneș”, susțin ipoteza originii sale lituaniene. Fără a intra în comentarea tuturor ipotezelor posibile privind originea numelui de familie Milăšiaus și lăsând această chestiune în seama specialiștilor în etimologie, ne interesează în continuare să revenim la problema uzului actual al acestui nume de familie. În Lituania independentă interbelică, ca și astăzi, numele de familie al lui Oskaras Milašius (1877–1939) era folosit în forma lituaniană, deși acest poet lituanian care scria în franceză și diplomat al Lituaniei provenea din fostul guberniu Mogiliov. În schimb, numele lui Česlovas Milašius (1911–2004), născut în Šeteniai (în districtul Kėdainiai de astăzi) și care scria în poloneză, 1 Autorul găsește un asemenea element în nu mai puțin de șaptezeci de nume de familie, printre care și câteva îndoielnice (de exemplu, Milinavičius, Milevičius, Miliauskas, Milevskis și altele, în care s-ar putea ascunde antroponimul de bază Milis sau Milius). 2 Acest exemplu este citat în dicționarul lui V. Tašickis din publicația pregătită de J. Fijałek și W. Semkowicz și tipărită la Cracovia în 1938–1948: Codex diplomaticus ecclesiae cathedralis dioceses Vilnensis, Kodex dyplomatyczny katedry i diecezji wilenskiej. I. 1387–1507. Wyd. J. Fijałek i W. Semkowicz. Wydawnictwo Komisji Hystorycznej Pok. Akademii Umiejętności. Kraków 1938–1948 (Vln 240). 3 Pentru detalii, vezi: LE IV 445; VLE XI 799; Республика Беларусь IV 574. 258 Acta Linguistica Lithuanica LXXII Milošas ar / ir Milašius? Forma numelui de familie a fost folosită neuniform în Lituania independentă de dinainte de război: în 1939, în traducerile sale în limba lituaniană publicate în Naujojoje Romuvoje: atât Miłosz-Milašius, cât și Milosz (Milašius) (Naujoji Romuva 33–34, p. 610; 45, p. 801). În Lietuvių enciklopedijoje americane de după război este indicată forma Milosz (LE XVIII 478)4. Aceasta din urmă apare cel mai frecvent și în scrierile din Lituania care și-a redobândit independența (de exemplu, în articolele lui Tomo Venclova despre Česlovas5, în cartea lui V. Daujotytė și M. Kvietkauskas Lietuviškieji Česlovo Milošo kontekstai, publicată în 2011). Se pune întrebarea de ce numele de familie, de origine identică, al unei persoane care a contribuit la cultura națiunii lituaniene se scrie într-o formă lituaniană, în timp ce al altei persoane, care a adus la rândul ei numeroase contribuții Lituaniei, se scrie într-o formă nelituaniană? Oare a influențat acest lucru atitudinea celor două personalități, fără legături de rudenie, față de naționalitate? Totuși, din articolele lui T. Venclova, care a fost în relații personale cu renumitul scriitor Česlovas, despre opiniile acestuia și rolul său în istoria culturii lituaniene, nu reiese că s-ar fi opus să fie considerat lituanian, cu atât mai puțin folosirii formei lituaniene a numelui său de familie. În plus, însuși Česlovas a scris că „Lituanianul vorbitor de polonă este un tip de conștiință format istoric pe teritoriul LDK, răspândit și în ținuturile etnice lituaniene” (Milosz 2003: 58). Oare Česlovas nu s-a inclus și pe sine în acest tip? Mie mi se pare cât se poate de limpede. Prin urmare, evitarea folosirii formei lituaniene a numelui său de familie este cu totul nejustificată și chiar ciudată, ilogică. Atât Oskarą, cât și Česlovą ar trebui să-i numim în lituaniană Milašiai, nu să folosim forme diferite ale numelor de familie, așa cum se procedează nu doar în scrierile istoricilor literari, ci chiar și în enciclopediile menționate. Mai trebuie adăugat că lucrările despre viața lui Česlovas Milasius indică în mod diferit forma numelui localității sale natale. În Lietuvių enciklopedijoje americane se scrie că s-a născut la Šateiniai (p. 478), iar în cartea lui T. Venclova Vilniaus vardai (Venclova 2006: 298) – la Šeteiniai, lângă Kėdainiai. Totuși, nici în Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinyne, nici în Vietovardžių žodyne nu apare forma Šeteiniai. În îndreptar figurează doar Šetėniai (II 302), iar în acest dicționar apar două forme: Šetėniai și Šateiniai, adică variante. Ca formă de titlu este dată aici prima (a doua este între paranteze drepte), prin urmare ea trebuie considerată normativă. Scrierea și folosirea în două forme a aceluiași nume de familie nu se justifică din punct de vedere lingvistic. 4 Probabil că și redactorii Visuotinės lietuvių enciklopedijos s-au inspirat din aceasta; a se vedea VLE XV 144. 5 Veidas 35 și în alte locuri. Įžvalgos / Insights 259 JONAS PALIONIS LITERATŪRA Daujotytė Viktorija, Kvietkauskas Mindaugas 2011: Lietuviškieji Česlovo Milošo kontekstai. Vilnius: Lietuvių literatūros ir tautosakos institutas. LE IV; XVIII – Lietuvių enciklopedija 4; 18. Boston, 1959; 1985. Lietuvos TSR administracinio-teritorinio suskirstymo žinynas 2. Vilnius, 1976. LKŽ VIII – Lietuvių kalbos žodynas 8. Vilnius, 1970. LPŽ I–II – Lietuvių pavardžių žodynas 1–2. Vilnius: Mokslas, 1985–1989. Milosz Czesław 2003: Išvyka į Dvidešimtmetį. Vilnius: Pasviręs pasaulis. Naujoji Romuva. 1939, Nr. 33–34; 45. Słownik staropolskich nazw osobowych 3, red. Witold Taszycki. Wrocław, 1973. Veidas. 2004, Nr. 35. Venclova Tomas 2006: Vilniaus vardai. Vilnius: R. Paknio leidykla. Vietovardžių žodynas 2002. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. VLE I–XXV – Visuotinė lietuvių enciklopedija 1–25. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos centras, 2001–2015. Zinkevičius Zigmas 2008: Lietuvių asmenvardžiai. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Республика Беларусь 4. Минск, 2007. Įteikta 2015 m. birželio 5 d. JONAS PALIONIS Juozo Tumo-Vaižganto g. 9–27, LT-01108 Vilnius, Lietuva 260 Acta Linguistica Lithuanica LXXII