Daiva Aliūkaitė, Danguolė Mikulėnienė, Agnė Čepaitienė, Laura Geržotaitė. „Kalbos variantiškumas ir jo vertinimas perceptyviosios dialektologijos požiūriu: variantų ir vietų vaizdiniai“

DALIA PAKALNIŠKIENĖ Universitatea din Klaipėda Domenii de cercetare: studii baltice, geolingvistică, istoria verbului. Daiva Aliūkaitė, Danguolė Mikulėnienė, Agnė Čepaitienė, Laura Geržotaitė VARIABILITATEA LIMBII ȘI EVALUAREA ACESTEIA DIN PERSPECTIVA DIALECTOLOGIEI PERCEPTIVE: REPREZENTĂRILE VARIANTELOR ȘI ALE LOCURILOR MONOGRAFIE COLECTIVĂ Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla, 2017, 326 p. ISBN 978-609-459-913-2 Monografia recenzată este un eveniment remarcabil în peisajul studiilor lituaniene. Cercetarea inovatoare, cantitativă și calitativă, a variabilității limbii lituaniene, bazată pe evaluările membrilor obișnuiți ai comunității lingvistice, furnizează date noi pentru a evidenția inventarul, interpretarea, evoluția și perspectivele variabilității limbii. În primul rând, atrage atenția selecția amplă a literaturii lingvistice: autorii se bazează pe cele mai importante lucrări despre variabilitatea limbii și dialectologia perceptivă și valorifică în mod critic concepțiile teoretice și practica unor școli lingvistice de prestigiu. După cum indică numerotarea, monografia cuprinde șase părți de dimensiuni diferite. Partea a 5-a are doar 6 pagini, iar partea a 6-a prezintă concluziile; prin urmare, probabil ar fi fost mai potrivit să se unească aceste capitole și să fie prezentate drept concluzii generale. Într-adevăr, capitolul al 5-lea, „Valoarea dimensiunilor reprezentărilor și atitudinilor în cercetarea variabilității limbii”, rezumă în mod clar rezultatele cercetării. În capitolul 1, intitulat „Introducere”, este prezentată concepția asupra variabilității limbii și sunt distinse două dintre cele mai importante manifestări ale variabilității Straipsniai / Articles 259 DALIA PAKALNIŠKIENĖ categorii – reprezentări ale variantelor și ale locurilor. Colectivul celor patru cercetătoare și-a asumat un obiectiv ambițios: „să investigheze competența geolingvistică a membrilor obișnuiți ai comunității lingvistice, înțeleasă de autorii monografiei ca ansamblul cunoștințelor și al capacităților de a recunoaște variabilitatea limbii și de a o asocia cu arii de diverse tipuri: 1) geografice (adică variabile teritoriale); 2) sociale (adică variabile sociale); 3) culturale (adică variabile culturale / dimensiuni culturale)” (p. 20). La prima vedere, acest demers „efemer” poate fi măsurat în mod fiabil printr-o succesiune de pași consecvenți – au fost formulate obiective care să asigure succesul cercetării: elaborarea metodologiei de cercetare, stabilirea criteriilor de selecție a participanților și a punctelor regionale investigate și, pe baza modelului elaborat pentru cercetarea competenței geolingvistice, desfășurarea cercetării. Monografia face o alegere esențială, deoarece, în perioada 2014–2016, la Facultatea din Kaunas a Universității din Vilnius s-a desfășurat, cu finanțare din partea Comisiei de Stat pentru Limba Lituaniană, proiectul Locul limbii lituaniene standard pe harta mentală a limbii lituaniene (coordonatoare: prof. dr. Daiva Aliūkaitė). Astfel, a fost acumulată o experiență diversă și s-a învățat din propriile reușite și greșeli. Eșantionul de participanți este consistent – peste 1.400 de tineri. S-a decis investigarea atitudinilor lingvistice verbalizate și vizualizate ale unui grup relativ omogen – liceeni și elevi de 15–19 ani –, cu alte cuvinte, a competenței geolingvistice, în zece localități din Lituania, reprezentative atât pentru dialectele tradiționale lituaniene, cât și pentru cele mai recente formațiuni dialectale ale secolului XXI: geoletele din Kretinga, Plungė și Mažeikiai i-au reprezentat pe samogiți de nord, geoletele din Biržai și Panevėžys – pe aukshtaiți de est, geoletele din Vilkaviškis – pe aukshtaiți de vest, iar cel din Varėna – pe aukshtaiții de sud. Cele mai dificil de interpretat sunt geoletele de tranziție din Šiauliai, Kupiškis și Ukmergė. Amplul capitol al II-lea al monografiei, „Variabilitatea limbii din perspectiva dialectologiei perceptuale”, prezintă o retrospectivă critică, de la dialectologia rurală la cea urbană, de la dialectologia tradițională la cea dinamică și perceptuală, precum și paradigma centrată pe vorbitor, care a permis crearea unei metodologii de cercetare inovatoare. Cercetările perceptuale sunt grupate cronologic în etape anterioare și ulterioare cărții lui Denis R. Preston Perceptual Dialectology (Preston 1989), ale cărei numeroase principii stau la baza lingvisticii contemporane. Alături de metodologie este prezentată și terminologia, tradusă sau adaptată în mod competent, împreună cu echivalentele sale din alte limbi. Se poate presupune că aceasta se va impune firesc, va fi preluată de alți cercetători din Lituania și va putea fi „convertită” cu ușurință în context internațional. Cercetarea se bazează în mod creativ pe modelul de cercetare perceptuală în cinci componente al lui Denis R. Preston, alcătuit din mai multe sarcini: desenarea unei hărți a variantelor, evaluarea corectitudinii și atractivității variantelor, identificarea diferențelor dintre variante, recunoașterea dialectelor și evaluarea conceptuală (Preston 199); sunt explicate pe larg esența și valoarea acestor sarcini. Pentru investigarea variabilității limbii lituaniene 260 Acta Linguistica Lithuanica LXXVII Daiva Aliūkaitė, Danguolė Mikulėnienė, Agnė Čepaitienė, Laura Geržotaitė Variabilitatea limbii și evaluarea ei din perspectiva dialectologiei perceptuale: reprezentări ale variantelor și ale locurilor cercetătoarele au elaborat un model complex de chestionar, în care competența geolingvistică a persoanei chestionate este vizualizată și verbalizată. Capitolele al III-lea și al IV-lea ale monografiei sunt dedicate interpretării calitative și cantitative a datelor obținute. În capitolul al III-lea, „Modele subiective ale variabilității limbii lituaniene: conceptualizarea dialectului ca limbă și cartografierea reprezentărilor mentale ale variabilității lingvistice”, este dezvoltat discursul despre reprezentările variabilității regionale a limbii lituaniene. Mai întâi este prezentat portretul sociolingvistic al vorbitorului dialectal, conturat pe baza chestionarelor. Urmând principiile cuvintelor evaluate de Fumio Inoue (Inoue 1999) și tehnica cuvintelor-cheie a lui Peter Garrett, Angie Williams și Betsy Evans (Garrett, Williams, Evans 2005), a fost elaborată o rețea de cuvinte-cheie. Datele chestionarelor au arătat că trăsăturile principale ale vorbitorului dialectal sunt asociate cu regiunea și localitatea de reședință, vârsta, respectul față de trecut, față de limbă și altele asemenea. Asocierea evidentă cu imaginea NORM (Chambers, Trudgill 2004) dezvăluie atitudinea participanților potrivit căreia vorbirea dialectală este un vestigiu al unei lumi trecute / pe cale de dispariție. Totuși, după cum se arată în detaliu în monografie, atât verbal, cât mai ales vizual, această conceptualizare are intensități diferite în diverse puncte. Analiza hărților mentale și a comentariilor aferente a dezvăluit peisajul dialectal imaginat și a evidențiat zonele dialectale prototipice. Pe hărțile sistematizate cu ajutorul programului Gabmap (Nerbonne și colab. 2011) se poate observa conceptualizarea originii lingvistice a diferitelor dialecte și puncte, reprezentările zonelor dialectale și descrierile trăsăturilor lingvistice, care indică o competență geolingvistică destul de bună. Ar fi interesantă compararea hărților valorilor dialectale din diferite puncte – astfel s-ar evidenția influența originii lingvistice asupra atitudinilor participanților. În plus, hărțile diferențelor (fig. 70) sunt comentate în detaliu. Ar fi utilă nu doar explicarea liniilor de pe hărți, adică a ceea ce indică o linie mai închisă sau mai deschisă care unește localitățile, ci și discutarea motivelor pentru care în reprezentările participanților se conturează tocmai aceste arii dialectale. Exemplele de hărți desenate arată că o bună parte dintre ele sunt însoțite de comentariile participanților, care enumeră trăsăturile dialectale atribuite unei arii sau alteia (corect, inteligibil, frumos sau urât etc.). Analiza acestor trăsături ar fi îmbogățit considerabil și studiul zonelor dialectale prototipice. Hărțile au arătat o clasificare multiplă a dialectelor – predomină clasificarea binară (samogiți / aukshtaiți) și cea în patru categorii (samogiți / aukshtaiți / suvalkieni / dzūkieni), deși au fost consemnate, desigur, și alte clasificări. S-a observat că tinerii chestionați tind să treacă la clasificarea în patru categorii, iar printre cauzele acestei schimbări sunt menționate influența clasificării regiunilor etnografice, întinderea inegală a teritoriilor samogiților și aukshtaiților și alte circumstanțe istorice. Recenzijos / Reviews 261 DALIA PAKALNIŠKIENĖ În capitolul al 4-lea, „Modele subiective ale variației limbii lituaniene: conceptualizarea limbii standard și cartografierea reprezentărilor mentale ale variației lingvistice”, se construiește, pe o bază geolingvistică, portretul sociolingvistic al vorbitorului limbii standard, urmărindu-se evidențierea diferențelor dintre conceptualizările superioare și inferioare ale limbii standard. Folosind aceeași tehnică a cuvintelor-cheie și a asociațiilor, au fost stabilite trei trăsături esențiale ale portretului vorbitorului limbii standard: educația, identitatea urbană și vorbirea corectă (aceasta din urmă, mai rar). Un alt element important, care indică o conceptualizare diferită a limbii standard în rândul grupurilor superioare și inferioare, este modernitatea, ce consolidează opoziția stereotipică „dialectul = varianta trecutului, a generației vârstnice / limba standard = varianta prezentului, a generației tinere” (p. 192). Aceasta este o atitudine puternică în rândul grupurilor superioare, în timp ce tinerii samogiți nu asociază limba standard cu modernitatea, ci o leagă de vitalitatea caracterului dialectal samogitian. Nu au fost constatate diferențe foarte mari între reprezentările limbii standard ale tinerilor din grupurile superioare și cele ale tinerilor samogiți. Cercetătoarele au consemnat că samogiții îi consideră străini pe cei care vorbesc limba standard. Hărțile desenate au evidențiat reprezentările localizării limbii standard. Zonele limbii standard sunt de obicei asociate cu centrele — marile orașe, centrele regionale sau chiar cu un grup lingvistic. Limba standard este asociată cel mai adesea cu partea de vest a Lituaniei și mai rar cu părțile centrală sau estică ale țării. Potrivit datelor cercetării, tinerii din toate punctele de anchetă identifică cel mai frecvent Vilnius și Kaunas cu zona limbii standard și, mai rar, Klaipėda. Este interesantă concluzia cercetătoarelor că zonele cele mai prototipice ale limbii standard sunt localizate în acele regiuni care sunt cel mai puțin asociate cu zonele dialectale. În capitolul al 5-lea, succint, „Valoarea dimensiunilor reprezentărilor și atitudinilor în cercetarea variației lingvistice”, se constată că, din perspectiva eșantionului de subiecți și a datelor colectate, studiul atitudinilor lingvistice din Lituania este reprezentativ. După cum am menționat deja, toate ideile prezentate aici s-ar putea integra firesc în concluzii care să prezinte sistematic reprezentările vorbitorilor obișnuiți asupra limbii standard și dialectelor, precum și trăsăturile lor principale. S-a constatat că cele mai importante caracteristici ale limbii standard sunt educația și localizarea (marile orașe — Vilnius, Kaunas, Klaipėda). Hărțile mentale au arătat că zonele dialectale cele mai prototipice sunt localizate în noile formațiuni dialectale — geolecții din Plungė, Kretinga și Mažeikiai (în aria samogitiană), geolecții din Biržai și Varėna (în aria aukštaitiană) —, precum și în centrele regionale — Telšiai, Šiauliai, Panevėžys, Alytus — și în alte orașe, precum Rietavas și Skuodas. Rezultatele cercetării arată că tinerii din gimnaziile și școlile secundare din Lituania au competențe geolingvistice suficiente. Această evaluare se bazează în principal pe hărțile desenate, care arată că membrii comunității lingvistice din generația tânără pot distinge intuitiv zonele cu caracter dialectal puternic, mediu și slab. 62 Acta Linguistica Lithuanica LXXVII Daiva Aliūkaitė, Danguolė Mikulėnienė, Agnė Čepaitienė, Laura Geržotaitė Variația lingvistică și evaluarea ei din perspectiva dialectologiei perceptive: reprezentări ale variantelor și locurilor Fiabilitatea și obiectivitatea cercetării sunt sporite de metodele cantitative și statistice moderne. Cu ajutorul metodelor dialectometrice a fost creat programul informatic Gabmap pentru sintetizarea calitativă și cantitativă a hărților zonelor prototipice de utilizare a dialectului și a limbii standard din punctele de control; hărți de valori realizate prin metode statistice, care reflectă diferențele dintre toate localitățile marcate din perspectiva caracterului dialectal; hărți de rețea, care indică gradul de caracter dialectal; hărți de clustere și dendrograme — monografia include vizualizări în nu mai puțin de 174 de figuri! Pe lângă toate celelalte calități, sunt de apreciat unitatea și coerența tematică și formală a monografiei, pe care talentatelor cercetătoare nu le-a fost ușor să le realizeze. Dimpotrivă, cercetătoarele din generații diferite și-au reunit experiența și competențele într-un ansamblu bogat și unitar. Un studiu modern, de calitate și precis — încă o piatră de temelie în edificiul geolingvisticii lituaniene, care se înscrie în mod firesc în spațiul lingvistic mondial. LITERATŪRA Chambers Jack K., Trudgill Peter 2004: Dialectology. Second Edition. Cambridge: Cambridge University Press. Garrett Peter, Williams Angie, Evans Betsy 2005: Accessing Social Meanings: Values of Keywords, Values in Keywords. – Acta Linguistica Hafniensia: International Journal of Linguistics 37(1), 37–54. Inoue Fumio 1999: Classification of Dialects by Image: English and Japanese. – Handbook of Perceptual Dialectology 1, eds. Dennis R. Preston. Amsterdam, Philadelphia: John Benjamins Publishing Company, 147–160. Nerbonne John, Colen Rinke, Gooskens Charlotte, Kleiweg Peter, Leinonen Therese 2011: Gabmap – A Web Application for Dialectology. – Dialectologia Special Issue II. Preston Dennis R. 1989: Perceptual Dialectology: Nonlinguists’ Views of Areal Linguistics. Dordrecht: Foris. Preston Dennis R. 1999: Handbook of Perceptual Dialectology 1, eds. Dennis R. Preston. Amsterdam, Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Įteikta 2018 m. birželio 30 d. DALIA PAKALNIŠKIENĖ Klaipėdos universitetas Salomėjos Nėries g. 5, LT-9227 Klaipėda [email protected] Recenzijos / Reviews 263