Grasilda Blažienė & Laimutis Bilkis (Hrsg.). „Litauische Orts-, Flur- und Gewässernamen im europäischen Kontext“

Recenzijos / Reviews 353 JÜRGEN UDOLPH Centrul pentru cercetarea numelor-Göttingen Academia de Științe din Göttingen Direcții de cercetare științifică: lingvistică istorică, hidronime, toponime, nume de familie. DOI: doi.org/10.35321/all83-16 Grasilda Blažienė & Laimutis Bilkis (ed.) NUME LITUANIENE DE LOCALITĂȚI, DE TĂRÂMURI ȘI DE APE ÎN CONTEXTUL EUROPEAN (= SERIA DE PUBLICAȚII A SOCIETĂȚII PENTRU STUDII BALTICE 2 (SGBS 2) baar-Verlag Hamburg 2019, 352 de pagini. ISBN 978-3-935536-41-7 În comunicatul editurii se arată chiar de la început că numele de locuri, de ținuturi și de ape din Lituania au multe elemente comune cu numele din alte părți ale Europei. Aceasta este o apreciere pe deplin corectă, însă contribuțiile decisive ale lui K. Casemir, H. Krahe, W.P. Schmid și J. Udolph, care au atras atenția asupra similitudinilor dintre regiunea baltică (nu trebuie să ne limităm la Lituania sau la limba lituaniană) și Italia, zona Adriaticii, regiunea Mosellei, Germania de Nord sau Polonia, nu sunt menționate nicăieri. Nu trebuie omis faptul că poziția specială a limbilor baltice în hidronimia Europei permite fundamentarea unui model de dispunere a limbilor indo-europene, pe care l-a conceput W.P. Schmid. Această ignorare este regretabilă – literatura de specialitate o menționez la sfârșitul recenziei. JÜRGEN UDOLPH 354 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIII Alături de editorii volumului, Grasilda Blažienė și Laimutis Bilkis, care au contribuit fiecare și cu câte un articol, s-au aflat autorii Veronika Adamonytė, Harald Bichlmeier, Dalia Kačinaitė-Vrubliauskienė și Ilona Mickienė, contribuția cea mai importantă la volum revenindu-i, fără îndoială, lui Harald Bichlmeier, care a tradus în germană majoritatea contribuțiilor lituaniene și a îndeplinit, de asemenea, funcția de redactor științific. În detaliu, volumul conține următoarele contribuții: 1. O prefață de Grasilda Blažienė și Laimutis Bilkis (pp. 7–10), 2. Morhemonimele Aukštaitenului de Sud phologische und semantische Analyse der Gewässernamen des westlichen Südaukštaiten von Harald Bichlmeier (S. 13–84), 3. Ursprung und Motivation der occidental (pp. 85–123), 4. Grasilda Blažienė, Originea și motivația denumirilor așezărilor lituaniene din raionul Alytus (Aukštaitija de Sud-Vest / Dzūkija occidentală) (pp. 127–183), 5. Dalia KačinaitėVrubliauskienė, Originea și motivația oronimelor Aukštaitenului de Sud occidental (pp. 185–220), 6. Ilona Mickienė, Drymonimele Aukštaitenului de Sud occidental: geneză și formare (pp. 221–249), 7. Ilona Mickienė, dung der Wiesennamen (pp. 251–286), 8. Veronika Die Onyme der Region Südwest-Aukštaitija: Überblick über Ursprung und BilAdamonytė, Originea și formarea agronimelor asociate activității umane ale comunelor Kapčiamiestis și Veisiejai (pp. 287–313). Volumul se încheie cu rezumatele în limba engleză ale contribuțiilor (pp. 315–321) și cu un indice al numelor (p. 350), pe care cititorul volumului îl va saluta cu recunoștință. În prefața semnată de G. Blažienė și L. Bilkis sunt schițate cercetările întreprinse de câteva decenii asupra toponimiei lituaniene, o contribuție care îi va interesa mai ales pe cei din afara spațiului baltic. Sunt schițate domeniul de cercetare și, într-un pasaj scurt, dar după părerea mea important, se arată că până în prezent pot fi identificate urme onomastice provenite din limba dispăruților jatvingi. Un instrument auxiliar important pentru cercetarea toponimiei Lituaniei este o bază de date a numelor de locuri de la Centrul de cercetare a limbilor baltice și de cercetare onomastică din Vilnius. În centrul volumului se află cercetările asupra numelor de terenuri, munți, ape și localități din zona cercetată. Pe bună dreptate se arată în prefață că toponimia și hidronimia Lituaniei (se poate adăuga: a întregului spațiu baltic) au o importanță deosebită pentru imaginea de ansamblu, mai ales a hidronimiei Europei (la care făcusem deja referire la început, menționând câteva nume). În contribuția sa Analiza morfologică și semantică a numelor de ape din sudul Aukštaitiei de vest, H. Bichlmeier a examinat mai îndeaproape aproximativ 330 de nume de pâraie, râuri și lacuri, bazându-se pe bună dreptate, printre altele, pe cercetările lui A. Vanagas. Zona de cercetare se află Grasilda Blažienė & Laimutis Bilkis (Hrsg.). Litauische Orts-, Flurund Gewässernamen im europäischen Kontext Recenzii / Reviews 355 într-o zonă de contact a dialectelor lituaniene, belaruse și poloneze. Interpretările propuse sunt aproape în întregime posibile fără probleme; nu voi examina mai îndeaproape cazurile controversate, precum cele următoare: 1. Atesỹs, a cărui corespondență frapantă cu At(h)esis (> Etsch / Adige) este considerată o „corespondență aparentă” sau o „formare paralelă apărută independent”, (p. 31), trecându-se însă cu vederea numele atestat al râului baltic Ates (menționat în acest volum la p. 148), 2. o așa-numită „rădă-fantomă” *en-/*on-, denumită astfel de H. Bichlmeier, deoarece toate numele de ape care, chipurile, ar trebui puse în legătură cu aceasta s-ar afla pe teritoriu celtic (cf. în acest sens J. Udolph Inn < *Penos? (2020), p. 221–241), 3. scepticismul față de etimologia de până acum a lui Nẽmunas, deoarece, în cazul asocierii cu lat. nemus „dumbravă (sacră)”, tulpinile în -u și -s ar sta una lângă alta, întrucât W.P. Schmid a tratat pe larg acest aspect în Onomastica Slavogermanica 23, p. 23. 4. Alnà, deoarece o rădăcină *el-/*olpresupusă într-o ortografie învechită nu ar fi atestabilă, „deoarece pur și simplu nu există niciun singur continuator al unei rădăcini de această structură într-o limbă indo-europeană individuală”, întrebându-ne însă de unde provin atunci cele 2–3 duzini de nume de ape din Europa care conțin *el-/*ol- (fără consoană inițială identificabilă), printre acestea aflându-se râuri precum Elbe, Aller, Volga (Wist proteză est-slavă) etc. Numele mlaștinilor, turbăriilor, gropilor cu apă și altele asemenea („helonimele”) au fost studiate de L. Bilkis. Originea lor este rareori controversată, datorită semnificației adesea destul de transparente. Ca și în cazul unei mari părți a numelor de ape, proporția originii antroponimice nu este prea ridicată; mai mult de ¾ sunt de origine apelativică. Se poate adăuga că aceste raporturi numerice cresc și mai evident în favoarea originii apelativice în cazul numelor apelor curgătoare; cu atât mai surprinzător este faptul că, în ultima vreme, și în cercetările consacrate numelor de ape din Germania, activitățile umane sunt adesea presupuse ca motiv al denumirii. Cu privire la originea și motivația numelor așezărilor lituaniene din raionul Alytus s-a pronunțat G. Blažienė. Prin „motivație”, autoarea înțelege, urmând-o pe W. Wenzel, „motivele care i-au determinat pe cei care au dat numele să denumească o anumită așezare printr-un anumit nume” (p. 125). Ea prelucrează separat materialul pe comune și comune asociate, putând fi identificate mai ales formații deantroponimice, detoponimice și deapelativice. Am găsit doar puține lucruri care să merite o completare, totuși aș dori să atrag atenția, în cazul numelui de localitate și de apă Seirà, Seirjai, Seirjis (p. 33, 53, 166), declarat neclar și menționat de mai multe ori, pentru care pe bună dreptate este respinsă legătura cu let. seiris „om neîndemânatic”, asupra enumerării convingătoare a numeroaselor derivate JÜRGEN UDOLPH 356 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIII la un idg. rădăcina *sei-/*soi-/sōi-/*sī-/*sĭ- „a picura, a curge, umed“ la A. Greule, Vorund frühgermanische Flußnamen am Oberrhein, 1973, p. 150– 152, care a preluat o propunere a lui J. Otrębski Beiträge zur Namenforschung 12 (1961), p. 264 și urm. a preluat-o. Contribuția lui D. Kačinaitė-Vrubliauskienė se intitulează Despre originea și motivația oronimelor din sudul Aukštaitijei occidentale. Prin oronime (= nume de munți și dealuri; pentru o altă concepție, v. p. 185 și urm.) sunt desemnate, în general, formele de relief. În Europa Centrală, acestea au vârste foarte diferite. Adesea sunt recente, dar Alpii, Harzul și Ifenul ating, în parte, o vechime considerabilă. Într-o regiune de câmpie precum Lituania, sunt suficienți câțiva metri de înălțime pentru ca, în limbajul curent, să fie denumită „munte” sau „deal”. Există aici denumiri de origine apelativică, antroponimică și toponimică, multe oronime fiind așa-numite formații primare, constituite fără un element formativ suplimentar. La enumerarea denumirilor mi-a atras atenția proporția relativ ridicată a denumirilor hibride de munți, care conțin de cele mai multe ori un cuvânt împrumutat din slavă (p. 197–200). Despre drymonimele (denumirile pădurilor) din sudul Aukštaitijei de vest, precum și despre geneza și formarea lor, este vorba în contribuția lui I. Mickienė. Autoarea își începe contribuția cu o enumerare a studiilor prezentate până în prezent și explică aria de cercetare (raioanele Alytus și Lazdijai). Cele 336 de drymonime analizate sunt enumerate și clasificate în funcție de originea apelativică și antroponimică; în cazul drymonimelor alcătuite din sintagme, este remarcabilă proporția ridicată a termenului lit. miškas „pădure”. Cea mai mare proporție dintre denumirile pădurilor o au cele de origine apelativică. Contribuția aceleiași autoare, I. Mickienė, despre onimele regiunii Aukštaitija de sud-vest este structurată în mod similar și oferă o privire de ansamblu asupra originii și formării denumirilor pajiștilor. Denumirile pajiștilor reprezintă o proporție foarte mare din numele teritoriului cercetat, de aceea analiza a fost limitată la câteva comune selectate. Trebuie subliniat că, până în prezent, în Germania, de pildă, abia dacă au fost prezentate cercetări speciale privind denumirile pajiștilor. Aici, ele sunt încadrate de cele mai multe ori în categoria „denumirilor topografice”. Totuși, trebuie avut în vedere că vechile denumiri de localități au fost inițial, nu rareori, denumiri topografice, categorie în care intră și denumirile pajiștilor. În lista întocmită de I. Mickienė, un cercetător german al numelor întâlnește uneori și denumiri pe care le cunoaște – de cele mai multe ori prin corespondente slave –; menționez aici, de exemplu, lit. lankà „pajiște întinsă și netedă” (Krumme Lanke în Berlin). Din rezumatul contribuției reiese clar că aproape jumătate dintre denumirile pajiștilor analizate conțin termeni fiziografici – cu siguranță, un rezultat deloc surprinzător. În acest context, trebuie să constatăm cu regret că în cercetarea germană a denumirilor de localități încă lipsesc lucrări de sinteză Grasilda Blažienė & Laimutis Bilkis (Hrsg.). Litauische Orts-, Flurund Gewässernamen im europäischen Kontext Recenzijos / Reviews 357 și de încredere privind terminologia geografică. O imagine cu totul diferită se conturează atunci când privim, de pildă, țările slave. Ultima contribuție a volumului îi aparține lui V. Adamonytė, cu cercetarea sa privind originea și formarea agronimelor comunelor Kapčiamiestis și Versiejai, legate de activitatea economică umană. Prin agronime, autoarea înțelege denumiri pentru ogoare, terenuri arabile, pârloage, pajiști ș.a., care în terminologia germană sunt numite „Flurnamen”. Mai exact, câteva rânduri mai jos se spune: „Obiectul acestei contribuții îl constituie denumirile obiectelor geografice legate de activitatea agricolă …” (p. 288). Autoarea a transferat aproape toate rezultatele culegerii acestor nume, desfășurate în anii 1935–1937, în Baza de date geoinformațională a numelor de locuri și, prin urmare, este foarte familiarizată cu materialul. Numele de loc Amelýnas i-a creat probleme, întrucât, pe bună dreptate, indică o legătură cu lit. àmelys. Aș dori să supun atenției dacă acesta nu trebuie pus în legătură fie cu familia de cuvinte din jurul lit. ãmalas „vâsc”, fie dacă nu este vorba – mai puțin probabil – despre o formațiune preindividual-lingvistică derivată dintr-o rădăcină *om-, de care pot fi legate Ohm, Amance, Ems ș.a.m.d. caz în care trebuie inclus și Omulew, un afluent al râului Narew (vezi J. Udolph Namenkundliche Studien zum Germanenproblem (1994), Berlin-New York, p. 246–251). Așa cum era de așteptat, majoritatea agronimelor sunt de origine apelativică (p. 311). Observațiile mele pot oferi doar câteva sugestii, dar ar fi trebuit să devină clar că aici a apărut un volum interesant despre toponimia lituaniană. Este adevărat că acesta îmbogățește mai ales cercetările privind fondul de nume lituanian și baltic, dar în cazul unor nume conexiunile depășesc spațiul baltic și, prin urmare, sunt importante și pentru cercetătorii din alte regiuni. LITERATUR Casemir Kirstin, Udolph Jürgen 2006: Die Bedeutung des Baltischen für die niedersächsische Ortsnamenforschung. – Baltų onomastikos tyrimai: Aleksandrui Vanagui atminti, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 114–136. Krahe Hans 1957: Vorgeschichtliche Sprachbeziehungen von den baltischen Ostseeländern bis zu den Gebieten um den Nordteil der Adria. – Abhandlungen der geistesund sozialwissenschaftlichen Klasse der Akademie der Wissenschaften und der Literatur in Mainz. Jahrgang, Nr. 3 [In Kommission bei], Steiner, Wiesbaden, Mainz: Verlag der Akademie der Wissenschafften und der Literatur. JÜRGEN UDOLPH 358 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIII Schmid Wolfgang P. 1994: Alteuropa und das Germanische. – Linguisticae scienticiae collectanea: ausgewählte Schriften von Wolfgang P. Schmid. Anläßlich seines 65 Geburtstages, hrsg. von J. Becker, E. Eggers, J. Udolph, D. Weber, Berlin, New York: de Gruyter, 334–346. Schmid Wolfgang P. 1994: Baltische Gewässernamen und das vorgeschichtliche Europa. – Linguisticae scienticiae collectanea: ausgewählte Schriften von Wolfgang P. Schmid. Anläßlich seines 65 Geburtstages, hrsg. von J. Becker, E. Eggers, J. Udolph, D. Weber, Berlin, New York: de Gruyter, 175–192. Schmid Wolfgang P.1994: Das Griechische und die alteuropäische Hydronymie. – Linguisticae scienticiae collectanea: ausgewählte Schriften von Wolfgang P. Schmid. Anläßlich seines 65 Geburtstages, hrsg. von J. Becker, E. Eggers, J. Udolph, D. Weber, Berlin, New York: de Gruyter, 167–174. Schmid Wolfgang P.1994: Das Lateinische und die Alteuropa-Theorie. – Linguisticae scienticiae collectanea: ausgewählte Schriften von Wolfgang P. Schmid. Anläßlich seines 65 Geburtstages, hrsg. von J. Becker, E. Eggers, J. Udolph, D. Weber, Berlin, New York: de Gruyter, 175–192. Schmid Wolfgang P.1994: Indogermanistische Modelle und osteuropäische Frühgeschichte. – Linguisticae scienticiae collectanea: ausgewählte Schriften von Wolfgang P. Schmid. Anläßlich seines 65 Geburtstages, hrsg. von J. Becker, E. Eggers, J. Udolph, D. Weber, Berlin, New York: de Gruyter, 226–247. Schmid Wolfgang P. 1988: Zu einigen keltisch-baltischen Namen-Entsprechungen. Festgabe für Werner Thomas zum 65 Geburtstag, hrsg. von P. Kosta, Studia Indogermanica et Slavica, München: Otto Sagner, 49–56. Udolph Jürgen 1999: Baltisches in Niedersachsen? – Florilegium Linguisticum. Festschrift für Wolfgang P. Schmid zum 70. Geburtstag, hrsg. von J. Becker, E. Eggers, J. Udolph, D. Weber, Berlin, New York: Peter Lang, 493–508. Udolph Jürgen 2011: „Baltisches“ und „Slavisches“ in norddeutschen Ortsnamen. – Interferenz-Onomastik. Namen in Grenzund Begegnungsräumen in Geschichte und Gegenwart, hrsg. von W. Haubrichs, H. Tiefenbach, Saarbrücker Kolloquium des Arbeitskreises für Namenforschung vom 5.–7. Oktober 2006 (= Veröffentlichungen der Kommission für Saarländische Landesgeschichte und Volksforschung 43), Saarbrücken: Kommission für Saarländische Landesgeschichte und Volksforschung e.V., 313–331. Udolph Jürgen 1990: Die Stellung der Gewässernamen Polens innerhalb der alteuropäischen Hydronymie, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. Udolph Jürgen 2017: Heimat und Ausbreitung indogermanischer Stämme im Lichte der Namenforschung. – Acta Linguistica Lithuanica 76, 173–249. Grasilda Blažienė & Laimutis Bilkis (Hrsg.). Litauische Orts-, Flurund Gewässernamen im europäischen Kontext Recenzijos / Reviews 359 Udolph Jürgen 2020: Inn < *Penos? 100 Jahre Verband für Ortsund Flurnamenforschung in Bayern e.V. – 80 Jahre Wolf-Armin von Reitzenstein. Ein onomastisches Geburtstagsgebinde, hrsg. von Rüdiger Harnisch. Blätter für oberdeutsche Namenforschung 57, 345–365. Primit la 15 septembrie 2020. JÜRGEN UDOLPH Steinbreite 9, D-37124 Rosdorf, Germania [email protected]