Apie terminografiją ir terminų standartizaciją

Despre terminografie și standardizarea termenilor JOLANTA GAIVENYTĖ-BUTLER Institutul de Limbă Lituaniană CUVINTE-CHEIE: terminografie, standardizarea termenilor, metode de organizare a termenilor, dicționar de termeni, standard de termeni În cartea publicată în 2002, Terminologia lituaniană: repere teoretice și de ordonare, Kazimieras Gaivenis a distins patru modalități de ordonare a termenilor – terminografia (elaborarea și publicarea dicționarelor de termeni), standardizarea terminologică, gestionarea computerizată a termenilor și gestionarea textuală a termenilor (Gaivenis 2002: 63). Obiectul articolului îl constituie primele două dintre aceste modalități. Terminografia are în Lituania tradiții destul de vechi: peste câțiva ani vom sărbători bicentenarul primului dicționar manuscris de termeni, iar primul dicționar tipărit de termeni a împlinit deja mai bine de o sută de ani. Până în 2018 au fost publicate peste 600 de dicționare tipărite de termeni. În lucrările lingviștilor lituanieni au fost analizate numeroase dicționare de termeni, s-a scris despre principiile și istoria terminografiei și s-a alcătuit o bibliografie a dicționarelor de termeni. Standardizării termenilor i s-a acordat mult mai puțină atenție. Acest domeniu al activității terminologice este încă destul de nou în Lituania – primele standarde lituaniene de termeni au fost publicate abia în 1993. Scopul articolului este de a examina și evalua concepțiile despre terminografie și standardizarea termenilor. Sunt formulate următoarele obiective: 1) să analizeze modul în care termenii terminografija și terminų standartizacija sunt definiți în dicționare, standarde de termeni, publicații științifice și didactice, 2) să discute relația dintre terminografie și standardizarea termenilor, precum și asemănările dintre dicționarele de termeni și standardele de termeni, 3) să formuleze propuneri privind interpretarea conceptelor și delimitarea metodelor de organizare a termenilor. În cercetare a fost utilizată în principal metoda descriptivă analitică. CONCEPȚIA DESPRE TERMINOGRAFIE Termenul terminografija este folosit frecvent în lucrările lexicologilor și terminologilor lituanieni; sensul său este ușor de dedus, poate de aceea este mai pe larg Terminologija | 2018 | 25 23 nu comentează, iar termenul în sine este definit rareori. Ce cuprinde noțiunea de terminografie? În dicționarele generale ale limbii lituaniene, cuvântul terminografija nu este inclus – acesta nu apare nici în Lietuvių kalbos žodyne (LKŽe), nici în diferitele ediții ale Dabartinės lietuvių kalbos žodyno (DLKŽ₂ 1972, DLKŽ₃ 1993, DLKŽ₇ 2017), nici în dicționarele de cuvinte internaționale alcătuite de autori diferiți (TŽŽ 2001, TŽŽ 2008, TŽŽ 2013), nici în lista de intrări a Bendrinės lietuvių kalbos žodyno (BŽ), aflat în curs de elaborare. Termenul nu este explicat nici în publicații de specialitate – Kalbotyros terminų žodyne (KTŽ 1990) și Lietuvių kalbos enciklopedijoje (LKE 1999, LKE 2008). Dicționarele și enciclopedia menționate explică doar termenii legați de terminografija: terminologija, leksikografija, leksikologija. Mokomasi terminologijos žodynėlis, alcătuit de Regina Kvašytė în 2005 (MTŽ 2005), este probabil singurul dicționar lituanian care include cuvântul-titlu terminografija. În această publicație, termenul este definit ca „teoria și practica alcătuirii dicționarelor de termeni; lexicografie terminologică”. Visuotinėje lietuvių enciklopedijoje a fost inclus articolul despre terminografijos, redactat de Evalda Jakaitienė, în care aceasta este definită drept „teoria și practica alcătuirii dicționarelor de termeni” (VLEe). Despre terminografie s-a scris mai ales în lucrările terminologilor și lexicologilor; aceasta este prezentată pe scurt în aproape toate manualele universitare de limbaj de specialitate publicate în Lituania în ultimii cincisprezece ani. Cum este explicată terminografija în lucrările lingviștilor lituanieni? Terminologii folosesc termenul terminografijos de câteva decenii – Jonas Klimavičius amintește că a adus acest termen, alături de termenii terminizacija, transterminizacija, determinizacija, de la Kiev, în toamna anului 1970 (termenii menționați au fost propuși de I. Kovalik la o consfătuire pe teme de terminologie desfășurată acolo) și observă că „[l]exicografia termenilor – terminografija a început să fie folosită recent, dar pe scară largă” (Klimavičius 2005 [2002]: 249)1. În articolul „Terminografia lituaniană: trăsături ale trecutului, dificultăți și sarcini ale prezentului”, publicat în 2003, J. Klimavičius a discutat pe larg evoluția terminologiei lituaniene, istoria creării acesteia și a elaborării dicționarelor, dar nu a definit terminografijos; doar la sfârșitul articolului a constatat: „munca de terminografie nu este considerată științifică în Lituania – nici chiar atunci când este realizată de cei mai buni specialiști (profesori, academicieni). Planificarea, organizarea și coordonarea terminografiei nu sunt instituționalizate, nu țin de nimeni – 1 Termenul terminografija a început să fie folosit și s-a răspândit în diverse limbi în anii șaptezeci ai secolului trecut. În literatura de specialitate terminologică se menționează de obicei că termenul a fost propus în lucrările lui A. D. Chajutin și A. Rey (Leйчик 2007: 204; Rey 1995: 23; Warburton 2014: 6), însă, se pare, au existat și propuneri anterioare. 24 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standartizaciją această muncă importantă nu se face. În Cartea albă a științei și tehnologiei din Lituania (2001), elaborată de Departamentul pentru Știință și Studii din cadrul Ministerului Educației și Științei, nu apar noțiunile terminija, terminologija, terminografija, deși termenii sunt „firele roșii din țesătura tuturor științelor” (Klimavičius 2005 [2003]: 273). Terminografia este definită în cartea lui K. Gaivenis, Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys. În subcapitolul „Noțiunile «termen», «terminija», «terminologija» și corelatele lor”, K. Gaivenis a descris terminografia astfel: „Termenului terminologija îi este înrudit și termenul terminografija. De cele mai multe ori, acesta este înțeles în sensul de «lexicografie terminologică», adică teoria și practica alcătuirii dicționarelor de termeni”2 (Gaivenis 2002: 16). În capitolul cărții dedicat metodelor de ordonare a terminologiei, terminografija este explicată drept „elaborarea și publicarea dicționarelor de termeni” (Gaivenis 2002: 63). În manualele universitare de limbă standard și de limbaj de specialitate, terminografija este definită de obicei la fel ca în cartea lui K. Gaivenis: „teoria și practica alcătuirii dicționarelor de termeni” (Kazlauskienė et al. 2008: 202; Bielinskienė et al. 2014: 138; Petrėtienė 2016: 26; Vladarskienė 2013: 127) sau „elaborarea și publicarea dicționarelor de termeni” (Celiešienė, Džežulskienė 2009: 55; Kazlauskienė et al. 2008: 212; Kazlauskienė et al. 2010: 223; Vladarskienė 2013: 44). Lina Rutkienė definește terminografia drept „știința elaborării și publicării dicționarelor de termeni” (Rutkiene 2015: 54). Gintautas Akelaitis descrie mai larg obiectul terminografiei – pe lângă elaborarea dicționarelor, include în domeniul terminografiei și bazele de date terminologice: „<...> termenii din diverse domenii sunt prezentați în dicționare de termeni și în baze de date terminologice electronice – principiile teoretice și practica alcătuirii dicționarelor de termeni și a bazelor de date terminologice constituie obiectul științei terminografijos” (Akelaitis et al. 2009: 37). Despre terminografie s-a scris în lucrările lexicologilor și lexicografilor. Vincentas Drotvinas consideră terminografia o ramură a lexicologiei și o descrie drept „colectarea termenilor și publicarea termenilor” (Drotvinas 1987: 52). Concepția despre terminografie și relația acesteia cu lexicografia sunt discutate destul de amănunțit în monografia lui E. Jakaitienė, Leksikografija (2005). În subcapitolul „Concepția despre termen și terminografie” se afirmă: „[d]icționarele de termeni sunt rezultatul creării și ordonării termenilor. Elaborarea și publicarea lor se numește t e r m i n o g r a f i e. Terminografia este uneori înțeleasă ca un fel de parte a lexicografiei, la fel cum termenul 2 În cartea lui K. Gaivenis este menționat și încă un sens al terminografijos (istoriografia termenilor), dar acesta nu este comentat pe larg. J. Klimavičius scria în recenzia acestei cărți că un asemenea sens „nu este cunoscut în terminologia lituaniană și, după părerea mea, este impropriu” (Klimavičius 2005 [2002]: 133). Terminologija | 2018 | 25 25 alături de cuvânt, terminologia alături de lexicologie, deși relația dintre conceptele de cuvânt și termen, lexicologie și terminologie, lexicografie și terminografie nu este strict una de gen și specie. <...> Prin urmare, și terminografia, adică teoria și practica dicționarelor de termeni, are trăsături care o disting de celelalte tipuri de activitate lexicografică” (Jakaitienė 2005: 188–189). În continuare, scriind despre dicționarele de termeni, E. Jakaitienė extinde obiectul terminografiei: „rezultatul activității unui terminograf contemporan <...> este considerat o bază de date electronică, adică un set organizat metodic de articole de termeni dintr-un anumit domeniu sau totalitatea unor astfel de seturi” (Jakaitienė 2005: 207). În standardele dedicate terminologiei, terminografia este, de asemenea, definită într-un sens mai larg. LST ISO 1087-1:2005 Activitatea terminologică. Vocabular. Partea 1. Teorie și aplicare (identic cu ISO 1087-1:2000) oferă următoarea definiție a terminografiei: „partea activității terminologice care cuprinde înregistrarea și prezentarea datelor terminologice”. Articolul de termen conține și o notă: „[d]atele terminologice pot fi prezentate sub formă de bănci de termeni, dicționare de traducere, dicționare sistematice sau alte tipuri de publicații”. LST 1695:2001 Utilizarea calculatoarelor în terminologie. Crearea și utilizarea bazelor de date terminologice și a corpusurilor (identic cu ISO TR 12618:1994) oferă o definiție adaptată din ISO 1087-1:2000: „înregistrarea, prelucrarea și prezentarea datelor terminologice”. În mod similar, terminografia este definită și în câteva dicționare străine. Dictionnaire de linguistique oferă următoarea explicație a terminografiei: „La terminographie enregistre, traite et présente les donnée obtenues par la recherche terminologique. Il s’agit donc de l‘activité dictionnairique du terminologue“ (Terminografia înregistrează, prelucrează și prezintă datele obținute prin cercetarea terminologică. Este, așadar, activitatea lexicografică a terminologului) (DL 2001). În glosarul termenilor de terminologie publicat în revista științifică Terminology, editată de John Benjamins, terminografia este definită astfel: „the study and practice of describing the linguistic, conceptual, and pragmatic properties of terminological units of one or more than one language in order to produce reference works in printed or electronic form” (activitate de cercetare și practică având ca scop descrierea proprietăților lingvistice, conceptuale și pragmatice ale unităților terminologice dintr-una sau mai multe limbi, în vederea elaborării unor lucrări de referință tipărite sau electronice) (GTUT 1997). Dicționarul online Collins English Dictionary oferă următoarea definiție a terminografiei: „compilarea terminologiei utilizate într-un anumit domeniu” (CED). În lucrările terminologilor și lexicologilor din alte țări, terminografia este, de asemenea, descrisă mai frecvent nu ca 26 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standardizaciją elaborare a dicționarelor de termeni, ci ca înregistrare și prezentare a datelor terminologice (Felber 1984: 13; Rey 1995: 135; Thomas 1993: 44; Antia 2000: 139; Cabré 1999: 115). În dicționarele generale ale limbii lituaniene, terminografia ar putea fi definită drept „teoria și practica alcătuirii dicționarelor de termeni”, însă, la explicarea acestui termen sau la discutarea acestui domeniu de activitate în literatura de specialitate, nu ar trebui să ne limităm la dicționarele de termeni — terminografia contemporană cuprinde orice tip de colectare, organizare și prezentare a datelor terminologice: elaborarea dicționarelor, crearea bazelor de date și a băncilor de date terminologice, standardizarea termenilor. STANDARDIZAREA TERMENILOR Evoluția terminologiei este strâns legată de standardizarea termenilor. În opinia lui K. Gaivenis și A. Kaulakienė, standardizarea internațională a termenilor a stimulat formarea terminologiei ca ramură aplicată a științei (Gaivenis, Kaulakienė 2014 [1997]: 235). Standardizarea terminologiei la nivel internațional a început încă de la începutul secolului al XX-lea. În Lituania, primele standarde de termeni au fost publicate cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, însă standardizarea termenilor a fost puțin studiată. K. Gaivenis este probabil singurul lingvist lituanian care nu numai că a lucrat timp de mai mulți ani alături de specialiști din alte domenii la elaborarea standardelor de termeni, ci a și scris pe larg despre standardizarea termenilor3. El a identificat standardizarea termenilor drept una dintre modalitățile importante de organizare a termenilor, a considerat standardele surse autoritative de terminologie, dar a susținut că „standardizarea termenilor este totuși un domeniu limitat al organizării termenilor. Aceasta se datorează faptului că sunt standardizați numai termenii din domeniile producției și tehnicii, în timp ce terminologia din domeniile social, umanist și din multe alte domenii nu este inventariată și normată prin această metodă” (Gaivenis 2002: 63, 81). Standardizarea termenilor în Lituania a fost prezentată în câteva articole de sinteză, însă în acestea nu se explică noțiunea de standardizare (Maslauskienė 2004; Dudlauskienė 2005). Standardizarea termenilor a fost abordată într-o oarecare măsură în câteva manuale de limbaj de specialitate. În acestea, obiectul standardizării termenilor îl constituie domenii restrânse 3 K. Gaivenis atrage atenția că „[t]ermenul englezesc standardization înseamnă nu numai «standardizare», ci și «normare» <...>, prin urmare standardizarea termenilor nu ar trebui înțeleasă prea larg. Noțiunea de «standardizare a termenilor» înseamnă numai elaborarea standardelor de termeni” (Gaivenis 2002: 81). În acest articol se adoptă o perspectivă similară — standardizarea este înțeleasă ca elaborare a datelor terminologice standardizate. O concepție mai largă asupra standardizării limbii este prezentată în articolul Ritei Miliūnaitė „Relația dintre standardizarea termenilor, normarea și codificarea în lingvistica normativă contemporană” (Miliūnaitė 2017). Terminologija | 2018 | 25 27 gamybos ar technikos sritys (Cელiešienė, Džežulskienė 2009: 59; Vladarskienė 2013: 45), ši veikla tapatinama su terminų standartų rengimu (Rutkienė 2015: 54; Kazlauskienė et al. 2008: 213; Celiešienė, Džežulskienė 2009: 58). MTŽ 2005 standartizavimas taip pat apibrėžtas kaip „terminų standartų rengimas“4. Cum este definită standardizarea terminologiei în standardele elaborate de organizațiile internaționale de standardizare pentru acest domeniu de activitate? ISO 15188:2001 Project management guidelines for terminology standardization și ediția sa în limba lituaniană, LST ISO 15188:2003 Vadovavimo terminijos standartizacijos projektams gairės, prezintă următoarea definiție: „terminology standardization – stabilirea standardelor terminologice sau a secțiunilor de terminologie din standardele tehnice și aprobarea acestora de către un organism competent” (ISO 15188:2001); „standardizarea terminologiei – elaborarea standardelor terminologice sau a secțiunilor terminologice din standardele neterminologice și aprobarea acestora de către o instituție competentă” (LST ISO 15188:2003). În ISO 10241-2:2012, publicat ulterior, Terminological entries in standards – Part 2: Adoption of standardized terminological entries, definiția termenului terminology standardization a fost precizată: „elaborarea articolelor terminologice în standardele terminologice și a secțiunilor de terminologie în alte standarde, precum și aprobarea acestora de către un organism de standardizare”. După cum reiese din aceste definiții, domeniul standardizării terminologiei este mai larg, această activitate nefiind limitată la standardele terminologice. Majoritatea standardelor elaborate de organizațiile active în domeniul standardizării — ISO (Organizația Internațională de Standardizare), IEC (Comisia Electrotehnică Internațională), CEN (Comitetul European de Standardizare), CENELEC (Comitetul European de Standardizare Electrotehnică), ETSI (Institutul European de Standardizare în Telecomunicații) — nu sunt standarde terminologice. În clasificarea internațională a standardelor ICS, pe lângă domeniul general, căruia îi sunt atribuite standardele terminologice și activitatea de standardizare, sunt evidențiate alte treizeci și nouă de domenii (electrotehnică, tehnologia informației, inginerie aeronautică și spațială, tehnologie chimică, tehnologia alimentară, inginerie civilă etc.). Nu toate aceste domenii au propriile standarde terminologice, însă 4 În acest glosar sunt evidențiate două sensuri ale standardizării: primul, mai larg, cuprinde elaborarea cerințelor generale într-un anumit domeniu, iar al doilea, mai restrâns, este asociat cu organizarea terminologiei. 28 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standartizaciją majoritatea standardelor publicate au o secțiune intitulată „Termeni și definiții”. În această secțiune pot fi prezentate: termeni specifici unui domeniu restrâns, relevanți pentru un anumit standard; termeni specifici mai multor părți ale unui standard; termeni specifici unui grup de standarde. Articolele terminologice pentru astfel de termeni sunt adesea preluate nemodificate în standarde conexe, cu indicarea sursei primare. Secțiunea „Termeni și definiții” din standardele neterminologice cuprinde, de regulă, de la câțiva până la câteva zeci de termeni. Aproximativ jumătate dintre termenii incluși în prezent în baza de date terminologică a Departamentului de Standardizare al Lituaniei5 sunt termeni proveniți din standarde neterminologice. Elaborarea și prezentarea articolelor terminologice în standardele neterminologice reprezintă o parte importantă a standardizării terminologiei, însă, atunci când aceasta este definită, sunt menționate în primul rând standardele terminologice. Termenii incluși în standardele neterminologice servesc în primul rând necesităților acestor standarde, în timp ce standardele terminologice urmăresc sistematizarea și uniformizarea terminologiei la o scară mai largă. Ce este un standard terminologic? În standardul LST EN 45020:2007 Standartizacija ir su ja susijusi veikla. Bendrasis aiškinamasis žodynas (ISO/IEC Guide 2:2004), standardul terminologic este definit ca „un standard care prezintă termeni, de obicei însoțiți de definițiile lor și, în unele cazuri, de note, ilustrații, exemple etc.” Definiția acestui termen din ISO 10241-2:2012 Terminological entries in standards – Part 2: Adoption of standardized terminological entries este precizată și mai mult: „standard care se referă la termeni însoțiți de definițiile lor și, uneori, de note explicative, ilustrații, exemple etc.” Standardele terminologice pot fi naționale (elaborate de instituția de standardizare a unei anumite țări și aplicabile în acea țară) sau internaționale (elaborate de organizații internaționale de standardizare și aplicabile în țările care le-au adoptat). În Lituania, standardele terminologice au început să fie publicate în 1993. Toate standardele terminologice aprobate în acel an de Serviciul de Standardizare al Lituaniei sunt originale6. 5 Din 2005, baza de date terminologică a Departamentului de Standardizare al Lituaniei este disponibilă gratuit pe internet. La mijlocul anului 2018, aceasta cuprindea aproximativ 70 000 de termeni proveniți din standarde terminologice și neterminologice. 6 Standardele naționale lituaniene sunt numite și standarde originale. Terminologija | 2018 | 25 29 La mijlocul anului 1993 au intrat în vigoare primele patru standarde de terminologie – LST 1249–93 Acoperiri metalice și nemetalice anorganice. Termeni și definiții, LST 1279–93 Pâine și produse de panificație. Termeni și definiții, LST 1280–93 Fiabilitatea tehnicii. Termeni și definiții, LST 1281–93 Metrologie. Termeni și definiții. În LST 1279–93 sunt prezentate echivalentele rusești ale termenilor, iar în celelalte trei standarde, de asemenea, echivalentele germane, engleze și franceze. Datele editoriale indică faptul că LST 1249–93, LST 1280–93 și LST 1281–93 au fost elaborate pe baza standardelor ISO și a standardelor GOST. În total, în acel an au fost publicate 15 standarde de terminologie, care cuprindeau aproape 600 de termeni. Acestea au fost elaborate de grupuri de lucru alcătuite din specialiști practicieni, angajați ai instituțiilor de cercetare sau cadre didactice din instituțiile de învățământ superior. În primele standarde de terminologie originale erau menționați elaboratorii, recenzentul și aprobatorul; de exemplu, LST 1249–93 a fost elaborat de A. Jagminas, E. Davidavičius și G. Šimkevičiūtė (Institutul de Chimie), recenzat de conf. Zenonas Mačionis (Facultatea de Chimie a Universității din Vilnius) și aprobat de K. Gaivenis (Institutul Limbii Lituaniene). După ce Lituania a devenit membră a organizațiilor internaționale de standardizare, nevoia de elaborare a standardelor originale a scăzut, întrucât standardele acestor organizații au început să fie adoptate ca standarde lituaniene. Cu timpul, ele au înlocuit majoritatea standardelor originale. În 1994 a fost publicat în limba lituaniană primul standard internațional de terminologie, adoptat ca standard lituanian, iar în 1995, primul standard european de terminologie, adoptat ca standard lituanian (Maslauskienė 2004: 263). Standardele de terminologie ale organizațiilor internaționale de standardizare sunt elaborate cel mai adesea sub forma: • dicționare de sine stătătoare, de exemplu: LST ISO Guide 73:2018 Managementul riscului. Vocabular (identic cu ISO Guide 73:2009), LST EN ISO 13943:2017 Securitatea la incendiu. Vocabular (ISO 13943:2017), LST EN ISO 14532:2017 Gaz natural. Vocabular (ISO 14532:2014), LST EN ISO 11145:2016 Optică și fotonică. Laseri și echipamente laser. Vocabular și simboluri (ISO 11145:2016); astfel de dicționare pot fi alcătuite din mai multe părți; de exemplu, standardul LST CEN ISO/TS 80004 Nanotehnologii. Vocabular cuprinde treisprezece părți, iar LST ISO 4046 Hârtie, carton, pastă de hârtie și termeni conexe, șase părți; • primele părți ale seriilor de standarde; de exemplu, seria de standarde dedicate securității informației începe cu standardul LST EN ISO/IEC 27000:2017 Tehnologia informației. Tehnici de securitate. Sisteme de management al securității informației 30 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standartizaciją . Prezentare generală și vocabular (ISO/IEC 27000:2016); celelalte standarde din această serie se referă la diverse aspecte ale securității informației (ISO/IEC 27001 stabilește cerințele pentru sistemele de management al securității informației, ISO/IEC 27002 se referă la măsurile de control al securității informației etc.); • primele părți ale unui standard; de exemplu, vocabularul este prima dintre cele șapte părți ale standardului LST EN 764 Echipamente sub presiune și prima dintre cele șase părți ale standardului LST EN ISO 16140 Microbiologia lanțului alimentar. Validarea metodelor. Standardele internaționale de terminologie sunt elaborate de grupuri de lucru alcătuite din specialiști din diferite țări. Proiectele acestor standarde sunt puse la dispoziția organismelor naționale de standardizare, iar specialiștii care participă la activitatea acestora pot transmite observații. Posibilitatea de a sintetiza experiența mai multor țări și de a examina termenii la nivel internațional contribuie la evitarea subiectivității care poate caracteriza dicționarele de terminologie elaborate de unul sau de câțiva autori. În capitolul dedicat dicționarelor de terminologie din monografia sa Lexicografie, E. Jakaitienė a atras atenția asupra unei alte caracteristici a standardelor de terminologie: „Deși, în opinia terminologilor, această activitate reprezintă un domeniu destul de limitat al ordonării terminologiei <...>, terminologia standardizată în mod corespunzător are cel mai coerent sistem terminologic” (Jakaitienė 2005: 210). Standardele de terminologie publicate de ISO, IEC sau de organizațiile europene de standardizare constituie o sursă bogată de terminologie sistematizată la nivel internațional; din păcate, numai puține dintre ele sunt traduse în limba lituaniană. RELAȚIA DINTRE TERMINOGRAFIE ȘI STANDARDIZAREA TERMENILOR În 1993 (anul în care a fost publicat primul standard lituanian de termeni), K. Gaivenis scria: „«Standardizarea termenilor» înseamnă pentru noi, în primul rând, elaborarea standardelor de termeni. Această activitate abia începe acum în Lituania. Este una dintre direcțiile activității de ordonare a terminologiei. Ea se deosebește în primul rând de terminografie prin amploare și scop. Standardele de termeni cuprind microsisteme de termeni dintr-un anumit domeniu restrâns de producție sau tehnică, în timp ce dicționarele explicative de termeni prezintă nu numai macrosisteme de termeni, ci și unii termeni științifici generali, elemente ale termenilor compuși etc. Standardele de termeni sunt destinate lucrătorilor din producție și sunt obligatorii. Ele sunt deosebit de necesare acum pentru a pune în practică statutul limbii lituaniene ca limbă de stat și pentru a trece la administrarea documentelor în limba lituaniană» (Gaivenis 2014 [1993]: 201). Vilija Celiešienė a delimitat mai strict dicționarele de termeni de standardele de termeni: Terminologija | 2018 | 25 31 „[d]e standardele de termeni nu ar trebui să fie confundate cu dicționarele de termeni. Standardele de termeni se deosebesc în primul rând de dicționare prin amploare și scop. Standardele de termeni cuprind doar microsisteme de termeni dintr-un anumit domeniu restrâns de producție sau tehnică <...>” (Celiešienė, Džežulskienė 2009: 59). Astfel de diferențe între dicționarele de termeni și standardele de termeni erau mai caracteristice ultimului deceniu al secolului al XX-lea, când standardele de termeni originale lituaniene erau elaborate activ, însă în prezent această delimitare pare îndoielnică. Poate fi considerat un standard de termeni drept dicționar de termeni? În glosarul didactic de terminologie, R. Kvašytė standardul de termeni îl definește drept „un set elaborat prin consens și recunoscut, adoptat de un organism de standardizare, care stabilește termeni potriviți pentru utilizare generală și repetată și este destinat să introducă o ordine optimă a utilizării termenilor într-un anumit domeniu”, iar dicționarul de termeni drept „un set de termeni dintr-una sau mai multe limbi, conform principiilor terminografiei, destinat utilizatorilor terminologiei dintr-un anumit domeniu științific sau de activitate” (MTŽ 2005). Ambele definiții au în comun sintagma set de termeni. Dacă am elimina din prima definiție sintagma „adoptat de un organism de standardizare”, oricare dintre aceste definiții s-ar putea potrivi atât unui dicționar de termeni, cât și unui standard de termeni. Standardele de termeni și dicționarele de termeni au mai multe asemănări decât deosebiri. Un standard de termeni este un dicționar de termeni standardizați, elaborat pe baza acelorași principii terminografice ca dicționarele de termeni. Cu mult înainte de începerea activității de standardizare a termenilor în Lituania, a fost publicat standardul lituanian RST 1115-90 Principii și metode de terminologie, adaptat limbii lituaniene de angajații Universității din Vilnius și ai Institutului de Limbă Lituaniană, pe baza standardului ISO 704-87. Terminologii au respectat prevederile acestui standard atât când i-au sprijinit pe autorii standardelor de termeni și ai dicționarelor de termeni, cât și când au evaluat aceste publicații. În Cerințele generale pentru elaborarea dicționarelor de termeni, aprobate de VLKK, lista de literatură și surse recomandate indică mai multe standarde destinate activității terminologice, care sunt recomandate ca referințe la elaborarea dicționarelor de termeni. Subcomisia de terminologie examinează de regulă și prezintă VLKK spre aprobare dicționarele de termeni a căror elaborare este sprijinită de VLKK. În Lituania se publică numeroase dicționare de termeni fără a se solicita o astfel de aprobare; unele dintre ele nu beneficiază de o redactare terminologică suficient de riguroasă. Calitatea standardelor de termeni este mai uniformă: din 1993, standardele originale lituaniene de termeni și standardele internaționale de termeni traduse în lituaniană au fost aprobate de Secția de terminologie a LKI; în 1998, această funcție a fost transferată către VLKK. 32 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standardizaciją Odată cu creșterea cantitativă și calitativă a terminologiei, crește și nevoia de dicționare specializate. Mărimea setului de articole terminologice și îngustimea domeniului cu greu mai pot fi considerate criterii de delimitare între dicționarul de termeni și standardul de termeni; de exemplu, în Banca de termeni este prezentat glosarul de termeni din tehnologia cunoașterii, elaborat de Saulius Maskeliūnas (VU), care nu este nici mai mare, nici mai puțin specializat decât standardele Glosar de termeni din tehnologia cunoașterii (aproximativ 60 de termeni). Unele standarde de termeni sunt într-adevăr mici și acoperă un domeniu restrâns, de exemplu, LST EN 472:2008 Manometre. Dicționar explicativ (55 de termeni) sau LST EN 1885:2004 Pene și puf. Termeni și definiții (43 de termeni), dar există numeroase standarde internaționale de termeni care nu se deosebesc de dicționarele de termeni nici prin scop, nici prin amploare. Astfel de standarde includ atât termeni mai generali, cât și elemente ale termenilor compuși. De exemplu, în standardul LST EN ISO 9000:2015 Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabular, alături de termeni de management, precum constatarea auditului, sistem de management al calității, derogare pentru neconformitate, plan de management al proiectului, sunt definiți și termeni generali, precum date, document, competență, organizație, obiectiv. Termenii din acest standard (cu trimitere la acesta) sunt prezentați nu numai în standardele de management, ci și în cele din numeroase alte domenii; de exemplu, asigurarea calității – LST EN ISO 16559:2014 Biocombustibili solizi. Terminologie, definiții și descrieri; sistem de management al calității – LST EN ISO 15198:2013 Laboratoare medicale. Cerințe privind calitatea și competența; validare – LST EN ISO/IEC 27000:2017 Tehnologia informației. Tehnici de securitate. Sisteme de management al securității informației. Prezentare generală și vocabular. Unele standarde nu sunt mai mici ca amploare decât dicționarele de termeni; de exemplu, LST EN ISO 13943:2017 Siguranța la incendiu. Vocabular conține peste 400 de termeni, iar LST ISO 5127:2017 Informare și documentare. Bază și vocabular – aproximativ 2 000 de termeni (de amploare asemănătoare este, de exemplu, prima ediție a Dicționarului enciclopedic de informatică (2005)). Se consideră adesea că standardele sunt destinate doar domeniilor restrânse de producție sau tehnică, însă nu sunt standardizați numai termenii din aceste domenii. Marija Teresa Cabré atrage atenția că standardizarea terminologiei este relevantă pentru toate domeniile – atât pentru științele umaniste, sociale, exacte și tehnice, cât și pentru activități precum comerțul, în care se recurge la standardizare cel mai frecvent (Cabré 1999: 200). Există standarde destinate, de exemplu, diferitelor domenii ale managementului (managementul calității, al riscurilor, al resurselor umane și al cunoașterii), activității bibliotecilor, conservării patrimoniului cultural, protecției mediului, serviciilor bancare și finanțelor, turismului, îngrijirii sănătății, precum și traducerii, terminologiei și terminografiei. Terminologija | 2018 | 25 3 3 Standardele terminologice nu mai sunt doar documente cu aplicare obligatorie destinate lucrătorilor din producție (așa cum se întâmpla în cazul GOST-urilor), accesul la care era foarte limitat. Termenii din toate standardele terminologice publicate în Lituania sunt disponibili liber pe internet în baza de date terminologică a Departamentului lituanian de standardizare; termenii din standardele terminologice aprobate de VLKK sunt incluși și în Banca de termeni a Republicii Lituania. La activitățile de standardizare participă numeroși cadre didactice universitare; prin urmare, s-ar putea presupune că terminologia standardizată este utilizată în publicații științifice, materiale didactice și lucrări ale studenților. Fără îndoială, microsistemele de termeni standardizați se regăsesc în dicționarele de termeni: de exemplu, standardele privind termoizolația, metrologia, mărimile și unitățile sunt menționate în lista principalelor surse ale Fizikos terminų žodyno (2007), iar în bibliografia Statybos terminų žodyno (2002) figurează mai multe standarde decât dicționare. Redactorii altor mari dicționare de termeni s-au bazat, de asemenea, pe standarde terminologice și neterminologice, de exemplu, Radioelektronikos terminų žodyno (2000), Aiškinamojo telekomunikacijų terminų žodyno (2004), Automatikos terminų žodyno (2004), Penkiakalbio aiškinamojo metrologijos terminų žodyno (2006), Aiškinamojo elektrotechnikos terminų žodyno (2010). Nu puțini specialiști care au activat în domeniul ordonării terminologiei au elaborat dicționare de termeni și au participat la activitatea de standardizare a termenilor — membri ai comitetului tehnic de terminologie al Departamentului lituanian de standardizare, Terminologija (TK 37), au fost Julius Riaubūnas (unul dintre coautorii Rusų–lietuvių–anglų kalbų skaičiavimo technikos terminų žodyno (1979), care a devenit baza dicționarelor ulterioare de informatică, și ai dicționarului în patru limbi Informatika (1997)), Kalikstas Vytautas Paulauskas (autor sau coautor al Aiškinamojo kompiuterijos žodyno (1995), al dicționarului Informatika (1997) și al Aiškinamojo kompiuterijos terminų santrumpų žodyno (2000)), Zenonas Mačionis (coautor al Chemijos terminų aiškinamojo žodyno (1997 și 2003)), Antanas Kudzys (coautor al Rusų–lietuvių kalbų statybos terminų žodyno (1992), al Anglų–lietuvių kalbų statybos terminų žodyno (1993) și al Statybos terminų žodyno (2002)), Vytautas Valiukėnas și Vilius Palenskis (ambii coautori ai Kineskopų gamybos terminų penkiakalbio žodynėlio (1990), ai Ryšių technikos terminų penkiakalbio žodyno (1994), ai Radioelektronikos terminų žodyno (2000), ai Fizikos terminų žodyno (2007) și ai Aiškinamojo elektrotechnikos ir elektronikos gaminių terminų žodyno (2014); V. Valiukėnas a elaborat, de asemenea, împreună cu coautorii, Tarptautinį pagrindinių ir bendrųjų metrologijos terminų žodyną (1997), Penkiakalbį aiškinamąjį metrologijos terminų žodyną (2006), Aiškinamąjį telekomunikacijų terminų žodyną (2004) și alte dicționare. 34 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standartizaciją Dacă am considera că domeniul terminografiei este mai larg decât elaborarea dicționarelor de termeni, standardizarea termenilor ar putea fi privită nu ca o modalitate distinctă de ordonare a termenilor, alături de terminografie, ci ca una dintre modalitățile terminografiei. Pentru a distinge modalitățile de ordonare a termenilor, ne putem referi din nou la K. Gaivenis, de această dată însă nu la cartea sa Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys, în care sunt menționate patru modalități de ordonare — terminografia, standardizarea termenilor, ordonarea computerizată a termenilor și ordonarea textuală a termenilor —, ci la un articol publicat cu un deceniu mai devreme, în care sunt distinse două direcții ale ordonării termenilor: informativă (crearea unui domeniu de consemnare a termenilor) și de precizare (reglementarea domeniului de utilizare a termenilor). Articolul menționat atribuie primei direcții alcătuirea și publicarea dicționarelor de termeni, elaborarea standardelor terminologice și crearea băncilor de termeni; celei de-a doua îi atribuie normarea terminologiei din diverse texte și din limba vorbită (Gaivenis 2014 [1990]: 179). Având în vedere apariția unor noi abordări, modalități și instrumente de ordonare a termenilor, domeniul acestor direcții ar putea fi precizat într-o oarecare măsură. Prima direcție (terminografia) ar trebui să cuprindă elaborarea dicționarelor de termeni tipărite (deși numărul lor scade) și electronice, standardizarea termenilor (elaborarea standardelor terminologice și a articolelor de termeni incluse în standarde neterminologice), precum și crearea bazelor de date terminologice și a băncilor de termeni. A doua direcție (ordonarea textuală a termenilor) ar cuprinde sistematizarea și normarea termenilor în redactarea, traducerea și revizuirea diverselor texte (așa cum K. Gaivenis o definește în cartea Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys). CONCLUZII 1. În lucrările lingviștilor lituaniști, terminografia este definită cel mai adesea ca teoria și practica alcătuirii dicționarelor de termeni, însă această concepție este prea restrânsă: terminografia modernă cuprinde nu numai elaborarea dicționarelor de termeni tipărite tradiționale, ci și a celor electronice, crearea bazelor de date terminologice și a băncilor de termeni, precum și standardizarea termenilor. Terminografia ar putea fi definită drept teoria și practica alcătuirii colecțiilor de date terminologice. 2. Standardizarea termenilor cuprinde nu numai elaborarea standardelor terminologice, ci și redactarea și prezentarea articolelor de termeni în standarde neterminologice. Standardele elaborate de organizațiile internaționale de standardizare sunt surse terminologice autoritative, care prezintă date terminologice sistematizate la nivel internațional. Departamentul lituanian de standardizare publică standarde terminologice traduse în limba lituaniană din cele elaborate de organizațiile internaționale de standardizare Terminologija | 2018 | 25 35 adoptate, însă acestea reprezintă doar o mică parte din standardele terminologice internaționale preluate. 3. Se consideră de obicei că dicționarele de termeni și standardele terminologice diferă prin amploare și scop, că dicționarele de termeni prezintă macrosisteme de termeni, iar standardele terminologice — microsisteme de termeni dintr-un anumit domeniu restrâns al producției sau tehnicii; cu toate acestea, amploarea standardelor terminologice (precum și a dicționarelor de termeni) și sfera domeniilor pe care le acoperă pot varia foarte mult. Odată cu dezvoltarea terminologiei, crește nevoia de dicționare specializate. Dimensiunea colecției de articole de termeni și îngustimea domeniului cu greu mai pot fi considerate criterii de diferențiere între un dicționar de termeni și un standard terminologic. Atât dicționarul de termeni, cât și standardul terminologic reprezintă o colecție de articole de termeni dintr-un anumit domeniu, organizată conform acelorași principii terminografice. Standardele terminologice ar putea fi considerate un tip de dicționar de termeni. 4. Standardizarea termenilor poate fi considerată nu o modalitate distinctă de ordonare a termenilor, alături de terminografie, ci una dintre modalitățile terminografiei. S-ar putea distinge două direcții ale ordonării termenilor. Prima direcție — terminografia — ar cuprinde consemnarea termenilor, adică elaborarea dicționarelor de termeni tipărite și electronice, standardizarea termenilor și crearea bazelor de date terminologice și a băncilor de termeni; a doua direcție — ordonarea textuală a termenilor — ar consta în introducerea termenilor în uz, adică în sistematizarea și normarea lor în procesul de redactare a textelor. LITERATURĂ ȘI SURSE Akelaitis G. et al. 2009: Akelaitis G., Pečkuvienė L., Žilinskienė V. Specialybės kalba. Administracinės kalbos vadovėlis, Vilnius: Mykolo Romerio universitetas. Antia B. E. 2000: Terminology and language planning: an alternative framework of practice and discourse, Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Bielinskienė A. et al. 2014: Bielinskienė A., Kazlauskienė A., Rimkutė E., Tamošiūnaitė A. Lietuvių bendrinė kalba: normos ir vartosena. Vadovėlis aukštųjų mokyklų studentams, Kaunas: Vytauto Didžiojo universitetas. BŽ – Dicționarul limbii lituaniene standard, Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. Disponibil pe internet: http://bkz.lki.lt/ [consultat la 2018-06-12]. Cabré M. T. 1999: Terminology: Theory, methods and applications. Edited by J. C. Sager, Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. CED – Dicționarul englez Collins, HarperCollins Publishers. Disponibil pe internet: https://www.collins-dictionary.com [consultat la 2018-07-12]. Celiešienė V., Džežulskienė J. 2009: Profesinės kalbos pagrindai. Vadovėlis, Kaunas: Technologija. DL 2001: Dubois J., Giacomo M., Guespin L., Marcellesi Ch., Marcellesi J.-B., Mével J.-P. Dictionnaire de linguistique, Paris: Larousse. DLKŽ₂ 1972: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Ats. red. J. Kruopas, 2-asis papild. leid., Vilnius: Mintis. DLKŽ₃ 1993: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. St. Keinys, 3-iasis patais. ir papild. leid., Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. DLKŽ₇ 2017: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. St. Keinys, 7-asis patais. ir papild. leid., Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Prieiga per internetą: http://lkiis.lki.lt/dabartinis [žiūrėta 2018-06-12]. Drotvinas V. 1987: Lietuvių kalbos leksika ir frazeologija. Mokomoji knyga, Vilnius: LTSR aukšt. ir spec. vid. mokslo m-ja. 36 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standartizaciją Dudlauskienė N. 2005: Lietuviškų technikos terminų standartizacija. – Pabaltijo tautų terminologijos problemos ir Europos Sąjunga, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla. Felber H. 1984: Terminology Manual, Paris: Unesco. Gaivenis K. 2002: Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys, Vilnius: LKI leidykla. Gaivenis K. 2014 [1990]: Terminologija ir dabartis. – Kazimieras Gaivenis. Rinktiniai raštai, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 179–181. Gaivenis K. 2014 [1993]: Keletas pastabų dėl terminijos ugdymo. – Kazimieras Gaivenis. Rinktiniai raštai, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 199–204. Gaivenis K., Kaulakienė A. 2014 [1997]: Kalbinis ir dalykinis technikos terminijos vertinimas. – Kazimieras Gaivenis. Rinktiniai raštai, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 235–240. GTUT 1997: Bessé B. de, Nkwenti-Azeh B., Sager J. C. Glossary of Terms Used in Terminology. – Terminology 4(1), 117–156. Prieiga per internetą: https://benjamins.com/series/term/term.gloss.pdf [žiūrėta 2018-06-26]. ISO 10241-2:2012 Înregistrări terminologice în standarde – Partea 2: Adoptarea înregistrărilor terminologice standardizate. ISO 15188:2001 Ghid pentru managementul proiectelor de standardizare a terminologiei. Jakaitienė E. 2005: Leksikografija, Vilnius: Mokslų ir enciklopedijų leidybos institutas. Kazlauskienė A. et al. 2008: Kazlauskienė A., Rimkutė E., Bielinskienė A. Bendroji ir specialybės kalbos kultūra. Mokomoji knyga, 3-iasis patais. ir papild. leid., Kaunas: Vytauto Didžiojo universitetas, Pasaulio lietuvių centras. Kazlauskienė A. et al. 2010: Kazlauskienė A., Rimkutė E., Bielinskienė A. Bendroji ir specialybės kalbos kultūra. Vadovėlis, Kaunas: Vytauto Didžiojo universitetas, Pasaulio lietuvių centras. Klimavičius J. 2005 [2002]: [Rec.:] Kazimieras Gaivenis. Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys. – Leksikologijos ir terminologijos darbai: norma ir istorija, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 246–258. Klimavičius J. 2005 [2003]: Lietuvių terminografija: praeities bruožai, dabarties sunkumai ir uždaviniai. – Leksikologijos ir terminologijos darbai: norma ir istorija, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 259–276. KTŽ 1990: Gaivenis K., Keinys St. Kalbotyros terminų žodynas, Kaunas: Šviesa. LKE 1999: Lietuvių kalbos enciklopedija. Parengė K. Morkūnas, red. V. Ambrazas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. LKE 2008: Lietuvių kalbos enciklopedija. Parengė K. Morkūnas, red. V. Ambrazas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. LKŽe – Dicționarul limbii lituaniene. Red. șef G. Naktinienė, Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2005 (versiune actualizată în 2017). Disponibil pe internet: www.lkz.lt [consultat la 2018-06-12]. LST 1695:2001 Kompiuterių panaudojimas terminologijoje. Terminų duomenų bazių ir tekstynų kūrimas bei naudojimas (tapatūs ISO TR 12618:1994). LST EN 45020:2007 Standardizare și activități conexe. Vocabular general (ISO/IEC Guide 2:2004). LST ISO 9000:2015 Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabular. LST ISO 1087-1:2005 Activitatea terminologică. Vocabular. Partea 1. Teorie și aplicare (identic cu ISO 1087-1:2000). LST ISO 15188:2003 Ghid pentru conducerea proiectelor de standardizare a terminologiei. Maslauskienė R. 2004: Terminų standartizavimas. – Terminologijos istorijos ir dabarties problemos, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 256–270. Miliūnaitė R. 2017: Dėl terminų standartizacija, norminimas ir kodifikacija santykio dabartinėje norminamojoje kalbotyroje. – Bendrinė kalba 90. Prieiga per internetą: http://www.bendrinekalba.lt/Straipsniai/90/Miliunaite_BK_90_straipsnis.pdf [žiūrėta 2018-07-09]. MTŽ 2005: Kvašytė R. Mokomasis terminologijos žodynėlis, Šiauliai: Šiaulių universiteto leidykla. Petretienė A. 2016: Transportininkų kalbos kultūra: teorija ir praktika. Mokomoji knyga, Vilnius: Technika. Rey A. 1995: Essays on terminology. Translated and edited by J. C. Sager, Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Rutkienė L. 2015: Technologijų specialistų profesinė kalba: sistema ir vartosena. Vadovėlis, Vilnius: Technika. Thomas P. 1993: Choosing headwords from language-for-special-purposes (LSP) collocations for entry into a terminology data bank (term bank). – Terminology: applications in interdisciplinary communication, Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company, 43–68. Terminologija | 2018 | 25 37 TŽŽ 2001: Vaitkevičiūtė V. Tarptautinių žodžių žodynas, 2-asis patais. ir papild. leid., Vilnius: Žodynas. TŽŽ 2008: Tarptautinių žodžių žodynas. Ats. red. A. Kinderys, Vilnius: Alma littera. TŽŽ 2013: Tarptautinių žodžių žodynas, Vilnius: Alma littera. Vladarskienė R. 2013: Kūrybinių industrijų specialybės kalbos kultūra. Vadovėlis, Vilnius: Technika. VLEe – Enciclopedia universală lituaniană. Disponibilă online: www.vle.lt. [consultată la 2018-07-02]. Warburton K. C. 2014: Narrowing the gap between termbases and corpora in commercial environments. Prieiga per internetą: https://www.researchgate.net/publication/275111020_Narrowing_the_gap_between_termbases_and_corpora_in_commercial_environments [žiūrėta 2018-07-02]. Лейчик В. М. 2007: Терминоведение: предмет, методы, структура, 3-е изд., Москва: ЛКИ. DESPRE TERMINOGRAFIE ȘI STANDARDIZAREA TERMINOLOGIEI În lucrările lingviștilor lituanieni, terminografia și standardizarea terminologiei (elaborarea standardelor terminologice) sunt considerate, de regulă, două ramuri distincte ale ordonării terminologiei. Terminografia este definită, de obicei, drept practica și teoria compilării dicționarelor terminologice, iar standardizarea terminologiei este considerată elaborarea standardelor terminologice. Sfera atât a terminografiei, cât și a standardizării terminologiei este mai largă: terminografia cuprinde nu numai compilarea dicționarelor terminologice, ci și seturi de fișe terminologice prezentate în diverse forme; standardizarea terminologiei se ocupă de standardele terminologice și de seturile de fișe terminologice prezentate în standarde care nu sunt de terminologie. În lingvistica lituaniană se consideră, în general, că standardele terminologice cuprind microsisteme de termeni din domenii foarte restrânse ale producției sau tehnologiei și sunt folosite de un număr mic de specialiști, în timp ce dicționarele terminologice prezintă macrosisteme de termeni și au o utilizare mult mai largă. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură. Dezvoltarea unor noi domenii ale cunoașterii și creșterea terminologiei creează nevoia de dicționare specializate. Există dicționare terminologice foarte specializate, care cuprind un număr mic de termeni, precum și standarde terminologice ample, care includ termeni utilizați pe scară largă în mai multe domenii. Standardele terminologice și dicționarele terminologice nu sunt atât de diferite – ambele cuprind un set de fișe terminologice alcătuite conform acelorași principii terminografice. Prin urmare, standardizarea terminologiei ar putea fi considerată o parte a terminografiei. Standardizarea terminologiei este un tip relativ nou de activitate terminologică în Lituania – primele standarde terminologice naționale au fost publicate în 1993. În următorii câțiva ani, în fiecare an au fost elaborate numeroase standarde terminologice naționale, însă, după ce Lituania a devenit membră a organizațiilor internaționale de standardizare, numărul acestora a scăzut semnificativ. Totodată, a început publicarea versiunilor lituaniene ale standardelor terminologice internaționale, însă standardele traduse reprezintă doar o mică parte din totalul standardelor adoptate. Primit la 2018-07-13 Jolanta Gaivenytė-Butler Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected] 38 Jolanta Gaivenytė-Butler | Apie terminografiją ir terminų standartizaciją