Apie rusiškus keiksmažodžius latvių kalbos vadovėlyje

DESPRE ÎNJURĂTURILE RUSEȘTI ÎN MANUALUL DE LIMBA LETONĂ În presa letonă (Latvijas avīze, Nr. 29 (3955), 2010 01 29, www.la.lv) a fost publicat un articol de Artis Drēziņš despre înjurăturile rusești dintr-un manual școlar de limba letonă – Krievu lamuvārdi latviešu valodas mācību grāmatā. Poate că va fi interesant și chiar util lingviștilor și publicului larg din Lituania, îi va încuraja să discute și să-și împărtășească gândurile cu privire la chestiuni actuale de uz public. Autorul articolului afirmă că prima parte a manualului de limba letonă pentru școlile secundare, scrisă de Iluta Dalbina și Inese Lāčauniece și publicată de editura „RaKa”, a devenit manualul cel mai cunoscut al săptămânii. Cartea și-a dobândit popularitatea nicidecum în școli, ci în rândul jurnaliștilor – a remarcat-o mai întâi postul de televiziune TV5, apoi portalurile de internet și ziarele rusești. Ce este atât de special la această carte? La pagina 87 sunt tipărite cele mai grosolane înjurături rusești. Autoarele s-au folosit de comunicarea lingvistei Inta Urbanoviča, „Lexicul de stil jos pe internet”, prezentată la conferința „Limba maternă în spațiul public”. Elevilor li se cere să citească un fragment din textul lingvistei și să organizeze o discuție în clasă pe această temă. Manualul explică vulgarismele, cuvintele din limba vorbită și barbarismele și evaluează totodată critic folosirea lor. Citat: „Pe internet sunt frecvente vulgarisme din alte limbi, care funcționează ca termeni expresivi: bl*n, bl*g, pi***ts, h**ną, po**i etc.” (Redacția ziarului adaugă că în carte aceste cuvinte sunt tipărite integral, fără asteriscurile folosite în astfel de cazuri. De altfel, articolul este ilustrat cu o pagină din manualul în discuție, în care, ca printr-o lupă, înjurăturile menționate se dezvăluie în toată „splendoarea” lor.) În continuare, A. Drēziņš scrie: „Ceea ce li se potrivea părinților noștri nu ni se mai potrivește nouă”: autoarele au folosit acest citat din Oscar Wilde drept motto pentru capitolul cărții „Vorbim letonă?”. Mă adresez uneia dintre autoare, căreia, așadar, probabil că nu i se mai potrivește limba în care vorbeau părinții și mamele noastre... Profesoara Iluta Dalbinia de la gimnaziul Pļavnieki din Riga, vorbind cu mine, mă invită 348 KALBOS KULTŪRA | 82 să citesc nu doar pagina aceea, a 87-a, ci întreaga carte sau măcar capitolul, ca să înțeleg de ce sunt menționate cuvintele grosolane, și nu să le scot din context și să stârnesc agitație: „Cartea are propria metodologie; fiecare capitol începe prin a ridica o problemă pe care o analizăm, iar elevii sunt îndemnați să gândească împreună și să analizeze limba. Trebuie să înțelegem că vorbim cu elevi de clasa a X-a, nu cu copii mici. Nu le cerem să scrie aceste cuvinte pe tablă sau să le învețe pe de rost. Dimpotrivă: dorim să descurajăm folosirea unor astfel de cuvinte și vrem ca elevii să-și exprime o opinie negativă despre ele. Credeți că este ușor să-i înveți pe elevi să aibă o atitudine față de limbă? În plus, pe internet se pot găsi diverse materiale didactice în care sunt menționate cuvinte obscene. Nici aceste materiale nu le este permis profesorilor să le folosească?” ȘCOLILE POT FOLOSI ORICE Kristina Ilgaža, specialistă în relații publice la Centrul Național pentru Conținut Educațional, explică faptul că oricine poate publica manuale și că legea nu le indică profesorilor ce cărți sau alte resurse să folosească la ore; cel mai important este ca elevii să dobândească volumul de cunoștințe prevăzut de standardul educațional. O altă chestiune este că, în practică, profesorii încearcă să folosească cărți acreditate de Centrul pentru Conținut Educațional, deoarece pot obține o subvenție de stat pentru achiziționarea lor. K. Ilgaža semnalează un detaliu interesant: pe pagina de titlu a cărții, unde de obicei se menționează că aceasta este acreditată, scrie că a fost elaborată în conformitate cu (sublinierea lui A. Drēziņš – D. M.) standardul curricular pentru disciplina „Limba letonă” din învățământul secundar general. O astfel de mențiune îi poate induce în eroare pe cumpărătorii cărții dacă nu o citesc cu atenție. Noul standard a fost introdus de curând, iar editura „RaKa” este prima care a publicat o astfel de carte. Cu toate acestea, reprezentanții Centrului Național pentru Conținut Educațional, evaluând negativ includerea înjurăturilor rusești în manualul de limba letonă, subliniază că vulgarismele trebuie explicate în alte moduri. Agenția LETA citează, de asemenea, afirmația lui K. Ilgaža că respectivul centru nu va avea dreptul să interzică folosirea unei asemenea cărți la ore, deoarece nu este o instituție de cenzură. Redactorul-șef al editurii „RaKa”, Vilnis Purēns, spune că acreditarea manualului urmează să aibă loc. Deocamdată a fost tipărit doar tirajul inițial, iar aceasta este perioada de probă a cărții. V. Purēns nu a vrut să spună câte exemplare au fost tipărite și vândute până acum, dar a confirmat că profesorii cartea Apie rusiškus keiksmažodžius latvių kalbos vadovėlyje 349 folosesc. Acum nu mai rămâne decât să așteptăm reacțiile. În aproximativ un an, cartea va fi îmbunătățită și republicată; este posibil ca atunci să fie eliminate și înjurăturile rusești, dacă ele provoacă o nemulțumire puternică. Dar oare din această cauză vor fi folosite mai puțin? – întreabă V. Purēnas. Lui i se pare că zarva în jurul acestor cuvinte a fost provocată artificial: „A fost stârnită de jurnaliștii ruși, care nu puteau vorbi cu mine în limba de stat, letonă; în comentariile despre această carte am citit mai multe înjurături obscene decât în cartea însăși... Sunt de acord cu autoarele că adesea nu ne gândim la ceea ce spunem și că acest lucru este rău. Cartea este concepută pentru tineri de vârstă matură, cărora li se arată: așa se vorbește, iar asta nu este bine.” SĂ SPUNEM MAI BINE „PORC”! Comentariul Anitei Vanaga, președinta Asociației profesorilor de limbă și literatură letonă și profesoară de limba letonă la Gimnaziul de Stat Agenskalno: „Înjurăturile rusești sunt cunoscute și apar în dicționarul de argou, dar acesta este o publicație specială și singura în care ele pot apărea scrise integral și explicate. Lingviștii profesioniști descriu înjurăturile tabu, grosolane, dar nu le numesc. Autoarele cărții se joacă cu sentimentele tinerilor, dar astfel se poate obține efectul opus: cuvintele sunt folosite fiindcă, până la urmă, sunt scrise în carte... Nu văd niciun efect educativ sau pedagogic în folosirea acestor cuvinte.” Comentariul Valentinei Skujinija (Valentīna Skujina), cercetătoare principală la Institutul Limbii Letone: „Fiind o lingvistă mai în vârstă (I. Dalbiniai și I. Lačauniece au 40 de ani), nu pot accepta ca în limbă – pe scenă, pe ecran, în cărți – să fie răspândite mizerii. Înjurăturile rusești cu trei etaje au fost răspândite în Letonia după cel de-al Doilea Război Mondial de elemente declasate. Dacă aceste cuvinte sunt menționate într-o carte, lupta împotriva folosirii lor rămâne pur declarativă, iar și mai mulți le vor prelua în vorbire. Înjurăturile rusești nu ar trebui folosite și nici măcar menționate – doar avem propriile noastre înjurături, de exemplu, „porc”!” DAIVA MURMULAITYTĖ Institutul Limbii Lituaniene P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius [email protected] 350 KALBOS KULTŪRA | 82