Iš kur kilęs „kìbiras“ („kibìras“)

VINCENTAS DROTVINAS Universitatea Pedagogică din Vilnius DE UNDE PROVINE KÌBIRAS (KIBÌRAS) În privința originii cuvântului lituanian kibiras au fost exprimate mai multe opinii. Acest cuvânt i-a atras atenția lui Kazimieras Būga mai întâi datorită accentuării. În „Comunicarea redactorului Dicționarului limbii lituaniene”, el a arătat că dicționarele publicate nu indică accentul cuvintelor și intonația vocalelor accentuate: „din asemenea dicționare, chiar dacă ai vrea, nu poți afla cum trebuie pronunțat un cuvânt sau altul mai rar. Să luăm, de pildă, cazul în care cineva vrea să afle cum se pronunță aceste cuvinte [...] kibirai «găleți» și kibirai «surcele» (resturi de lemn), așchii” (Lietuva, 1921, nr. 91). Ulterior a scris că „[î]ntr-un dicționar bun am găsi răspunsul că ar trebui pronunțat [...] kibirai «găleți» și kibirai (Būga 1959: 379). Pe baza diferențelor de accentuare și de sens, Dicționarul limbii lituaniene indică o pereche de omonime: 1 kibìras (kibìras) «nuia mică și uscată, vreascuri, vargă» (pentru origine, vezi Smoczyński 2007: 283) și 2 kibìras «vas folosit pentru a scoate apă din fântână și a o căra» (LKŽ V 1959: 725); pentru accentuarea lui kibìras «vas scos din fântână cu apă», vezi mai pe larg Vitkauskas 2006: 125. Dicționarul limbii lituaniene contemporane (1972, 1993, 2004, 2006) prezintă două variante de accentuare: kibìras și kìbiras. Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană a hotărât ca varianta principală de accentuare să fie kìbiras (3b), iar cea secundară – kibìras (2). În articolul „Etimologii slave-baltice”, K. Būga a explicat și originea acestui cuvânt: lituanianul kibìras = prasl. čьbьrъ. El a comparat sufixul –ira-s cu sufixul din cuvintele inkst-iras, bimb-iras (Būga 1958: 326). O altă încercare de a explica originea cuvântului kibiras îi aparține lui Viktoras Kamantauskas, lingvist și traducător lituanian (1899–1951). El a întocmit Scurt tratat de accentuare a limbii lituaniene (I–II, 1928–1929), precum și un glosar de împrumuturi și echivalentele lor lituaniene, Să vorbim lituaniana (1933). În Scurt glosar al formelor incorecte și al barbarismelor din limba lituaniană (1928), V. Kamantauskas prezintă un glosar de greșeli de ortografie și accentuare ale barbarismelor, precum și de cuvinte îndoielnice sau corectate greșit de către îndreptătorii limbii, destinat „publicului larg și elevilor”. Își întemeiază corecturile pe opiniile lui K. Būga și ale lui Jonas Rygiškiai, F. Kuršaitis, P. Skardžius, precum și ale autorilor vechi M. Daukša, K. Sirvydas, S. Daukantas și M. Valančius. Despre originea cuvântului kibiras, el scrie: „Kibiras, pe care cei ce lituanizează limba poruncesc să-l înlocuim cu— V. DROTVINAS. Iš kur kilęs kibìras (kibìras) 169 «străinismul» viedrą, este la fel de nelituanian ca și viedras (venit din limba evreiască).” (Kamantauskas 1928: 35). Nu a trecut mult până când Jonas Jablonskis a reacționat la glosarul lui V. Kamantauskas, publicând sub pseudonimul Jonas Rygiškiai o culegere de comentarii la glosar (Chestiuni din glosarul limbii noastre, 1929). Fără a trece în revistă pe larg observațiile individuale ale lui J. Jablonskis, se poate spune că lingvistul remarcă adesea că în corecturile lui V. Kamantauskas opiniile nu sunt argumentate suficient de detaliat. El cere „mai multă vorbărie”, adică mai multe exemple și ilustrări din uzul viu al limbii; spune că nu a înțeles pe deplin argumentele corectorului; uneori arată că autorul corecturilor nu are dreptate în toate cazurile, întrucât nu observă deosebirile dintre dialecte sau dintre tipurile de formare a cuvintelor; amintește că pertinența unor exemple din S. Daukantas și F. Kuršaitis ar trebui evaluată critic și așa mai departe. Acest lucru este ilustrat și de opinia lingvistului despre originea cuvântului kibiras. J. Jablonskis s-a îndoit de explicația originii cuvântului kibiras, evaluând cu scepticism afirmația autorului: „Autorul derivă kibirą, după câte se pare, din limba evreiască, dar nu spune din ce cuvânt evreiesc contemporan s-a format. Această noutate a autorului mi se pare cu adevărat neașteptată. Înainte de a face o afirmație atât de categorică despre viedrą (slav.) sau despre kibirą, autorul ar fi trebuit măcar să-și susțină limpede afirmația prin ceva.” (Rygiškiai Jonas 1929: 44–45). Așadar, J. Jablonskis consideră o astfel de explicație neargumentată a originii cuvântului o „noutate”, însă el însuși nu precizează originea cuvântului. După cum arată dicționarele limbii lituaniene, kibiras (kibìras) este un cuvânt din dialectul vest-aukštaitian, întâlnit în dicționarele din Lituania Mică – în dicționarul manuscris german-lituanian din secolul al XVII-lea Lexicon Lithuanicum: Eymer wiedras, kibiras 33a.; Schöpffeymer kibirras 76a. În Dicționarul limbii lituaniene, istoricul atestării sale începe cu dicționarul din secolul al XVII-lea Clavis Germanico-Lithuana: Eimer. Wedras, ô. M. Kibbiras, ô. M. C I 23 (însă în ilustrația biblică de aici se găsește doar wiedras, ca și în dicționarele lui Konstantinas Sirvydas). Cuvântul kibiras se găsește, de asemenea, în dicționarele lui Jokūbas Brodovskis, Pilypas Ruigys, Kristijonas Gotlybas Milkus, Georgas Heinrichas Ferdinandas Nesselmanas, Fridrichas Kuršaitis și în cele ulterioare, în cântecele lui Antanas Juška, precum și în culegerile de folclor lituanian ale lui Augustas Schleicheris, Augustas Leskienas și Karlas Brugmannas. Cuvântul a fost consemnat și chiar de Jonas Jablonskis (LKŽ V 1959: 725), iar astăzi este folosit pe scară largă în limba standard. De ce a derivat V. Kamantauskas cuvântul kibiras din limba evreiască? Să vedem ce ar fi putut constitui sursa lui în idiș. Cuvântul evreiesc emer «găleată» (← germ. Eimer) nu a fost asociat direct cu cuvântul lituanian kibiras (Jankelovičius, Kačergis 1940). Cuvântul evreiesc ceber «vas de lemn cu toarte, cu partea de sus îngustă», care probabil a fost asociat cu lituanianul kibiras, 170 KALBOS KULTŪRA | 83 se găsește în dicționarele idiș contemporane, de exemplu: Русско-еврейский (идиш) словарь […], 1984: 60, 619; cuber = ceber = ciber „цэбар“ (Астравух 2008: 202); cf. polonezul ceber, cebr. În limba lituaniană sunt cunoscute variantele acestui împrumut čābaras, càberis și cabàrkas, cèberas „vas de lemn jos, cu toarte, rečka, pūskubilis”, precum și cèberis, cẽberis, ceberỹs, cebẽrkas, cẽbras, cèbras 1 vezi ceberas, 2 bidonas (LKŽ II 1969: 8). Originea polonezului ceber, cebr este explicată în moduri diferite. Aleksander Brückner scrie că polonezul ceber nu are nicio legătură cu germanul Zuber, Zober, ci doar seamănă în mod înșelător cu rădăcina lituaniană kib- „a atârna, a se agăța, a sta suspendat” (Brückner 1989: 56, 107). Totuși, polonismul ceber, cebr este derivat din cuvântul dialectului german de sus zuber, zuibar (un cuvânt compus din zwei „doi” + beran „a purta”) (Duden 2001: 952; Paul 2002: 1211); cf. și Zuber „vas dublu mare pentru apă”, spre deosebire de Eimer „găleată” (Pfeifer 1995: 1624). Potrivit lui M. Fasmer, forma slavă čьbьrь este legată de lituanianul kibiras „ведро”. Cele mai recente dicționare etimologice poloneze indică faptul că ceber nu are nicio legătură cu lituanianul kibiras și precizează că kibiras este doar „vasul de scos apă care atârnă permanent de pârghia fântânii” (Bańkowski 2000: 109). Prin urmare, kibiras (kibiras) este, fără îndoială, un cuvânt lituanian. LITERATŪRA Bańkowski A. 2000: Etymologiczny słownik języka polskiego. Tom I, A–K, Warszawa: Wydawnictwo naukowe. Brückner A. 1989: Słownik etymologiczny języka polskiego, Warszawa: Wydawnictwo wiedza powszechna. Būga K. 1958: Славяно-балтийские этимологии. – Rinktiniai raštai 1, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. Būga K. 1959: Lietuvių kalbos žodyno redaktoriaus pranešimas. – Rinktiniai raštai 2, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. Duden 2001: Duden das Herkunftswörterbuch. Etymologie der Deutschen Sprache, 3. völlig neu bearbeitete und erweiterte Auflage. Duden Verlag. Fraenkel E. 1962: Litauisches etymologisches Wörterbuch, Heidelberg–Göttingen. Jankelovičius Ic., Kačergis S. 1940: Kišeninis Lietuvių Kalbos Raktas. Žydiškas–lietuviškas Žodynas. Stud. Ic. Jankelovičiaus ir S. Kačergio leidinys, Kaunas: C. Kagano spaustuvė. Kamantauskas V. 1928: Trumpas kalbos netaisyklingumų ir barbarizmų žodynėlis, Kaunas: Valstybės spaustuvė. LKŽ 1969: Lietuvių kalbos žodynas 2. Atsak. redaktorius J. Kruopas, Vilnius. LKŽ 1959: Lietuvių kalbos žodynas 5. Atsak. redaktorius K. Ulvydas, Vilnius. V. DROTVINAS. Iš kur kilęs kibiras (kibiras) 171 Paul H. 2002: Deutsches Wörterbuch. Bedeutungsgeschichte und Aufbau unseres Wortschatzes. 10. überarbeitete und erweiterte Auflage von Helmut Henne, Heidrun Kämper und Georg Objartel, Max Niemeyer Verlag, Tübingen. Pfeifer W. 1995: Etymologisches Wörterbuch des Deutschen, Deutscher Taschenbuch Verlag, München. Rygiškių Jonas 1929: Mūsų kalbos žodynėlio dalykai. Atskiras pastebėjimas dėl V. Kamantausko „Trumpo kalbos netaisyklingumų ir barbarizmų žodynėlio“, Kaunas: Tulpės B-vės leidinys. Smoczyński W. 2007: Etymologiczny słownik języka litewskiego, Wilno. Vitkauskas V. A. 2006: Žodžių istoriją iškreipiame. – Acta Linguistica Lithuanica 55, 125–126. Астравух А. 2008: Идыш-беларускі слоўнік, Мінск: Медисонт. Фасмер М. 1986: Этимологический словарь русского языка. Том II, Москва: Прогресс. Gauta 2010 10 26 ON THE ORIGIN OF KÌBIRAS (KIBÌRAS) Summary The article discusses the origin of two Lithuanian homonyms, namely, 1. kìbiras, kibìras ‘a small dry twig, a dry branch’, and 2. kibìras ‘a container to carry water and draw it from a well’ (Lietuvių kalbos žodynas, 1959, vol. V). The Dictionary of Contemporary Lithuanian (Dabartinės lietuvių kalbos žodynas, 2006) gives two stress variants for the second homonym: kìbiras, kibìras. The dictionaries of Lithuanian provide convincing evidence testifying to the Lithuanian origin of the word. This word originates in the Western Highlanders (Aukštaitian) subdialect, it has also been traced in some dictionaries that were published in the 17th c. in the Prussian Lithuania, or Lithuania Minor, is found in dictionaries and folklore collections. Moreover, the word belongs to the general lexicon of current Lithuanian. Etymologists K. Būga (1958, 1959), E. Fraenkel (1962), A. Brückner (1989), M. Vasmer (1986), and A. Bańkowski (2000) suggest different interpretations of its origin: OSlav. čьbьrъ (< OHG zwibar) and Lith. kib-ti „an.?“, kyb-oti „an.?“ VINCENTAS DROTVINAS Vilniaus pedagoginis universitetas T. Ševčenkos g. 31, LT-03111 Vilnius [email protected] 172 KALBOS KULTŪRA | 83