Bevardės giminės forma „tai“ ir jos santykis su kitomis įvardžių formomis

ŽODŽIŲ FORMOS IR JŲ VARTOSENA LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA A. VALECKIENĖ FORMA DE GEN NEUTRU TAI ȘI RELAȚIA EI CU ALTE FORME PRONOMINALE 001. Formele de gen neutru se întâlnesc numai la unele pronume, cf.: tas, ta, tai, tat(ai); šitas, šità, šita, šitai; visas, visà, visa; kitas, kità, kita etc. Dintre toate formele pronominale de gen neutru, cea mai larg utilizată este tai. Varianta sa tat(ai) este rară. De asemenea, formele de gen neutru ale altor pronume sunt folosite mai rar decât tai. În acest articol se urmărește evidențierea valorii generale (invariante) a formei de gen neutru tai (tatai) și prezentarea relației acestei forme cu formele tas, ta și ale altor pronume. Forma tai este utilizată pe scară largă și ca particulă sau conjuncție, pe lângă valoarea pronominală. Funcțiile acestea din urmă ale lui tai nu vor fi tratate în mod special aici, însă în unele cazuri va fi necesar să se distingă funcțiile formei pronominale tai și ale particulei tai. 002. Valoarea unei anumite forme poate fi înțeleasă numai în microsistemul (subsistemul) lingvistic în care funcționează acea formă. Este important să ne detașăm de valorile contextuale, de elementele lexicale ale formei respective și să evidențiem doar valoarea generală de care dispune forma analizată în relație cu celelalte forme minim necesare ale acelui sistem. Pentru a înțelege valoarea generală a formei tai și relația ei cu formele tas, ta, trebuie mai întâi să evidențiem sistemele (subsistemele) în care funcționează aceste forme. Trebuie spus de la bun început că formele de gen masculin și feminin tas, ta sunt folosite mult mai frecvent decât forma de gen neutru tai. De aceea, mai întâi vor fi prezentate aici subsistemele de funcționare ale formelor tas, ta, iar abia apoi se va indica în care subsisteme ale formelor tas, ta se încadrează forma tai și în care nu. Subsistemele formelor tas, ta 003. De obicei, când se discută despre funcțiile pronumelor demonstrative, se face referire la K. Brugmann. K. Brugmann a fost primul care a distins funcțiile principale ale pronumelor demonstrative în limbile indo-europene: funcția deictică (în sens restrâns) și cea anaforică1. Formele deictice sunt cele care indică în mod explicit un obiect cunoscut, localizându-l în raport cu vorbitorul (mai mult sau mai puțin îndepărtat de persoana care vorbește). Formele anaforice 1 Pe lângă funcția deictică în sens restrâns, K. Brugmann a folosit de asemenea acest termen în sens larg. Este vorba de valoarea generală de indicare pe care o au toate pronumele demonstrative. În funcție de natura deixisului general, el a clasificat toate pronumele demonstrative indo-europene în patru tipuri. Vezi K. Brugmann, Die Demonstrativpronomina der idg. Sprachen, Leipzig, 1904, „Abhandlungen der Philologisch-historischen Klasse der Königlich Sächsischen Gesellschaft der Wissenschaften“, Bd. XXII, Nr. VI. 3 * 35 Formele indică un lucru menționat mai sus sau numit imediat după acea formă, fără a-l evidenția în mod accentuat. K. Brugmann a subliniat în mod deosebit accentuarea prin indicarea lucrurilor cu ajutorul formelor deictice. Potrivit lui K. Brugmann, forma deictică este ca un gest; adesea este și însoțită de un gest. Formele anaforice nu au o asemenea accentuare. Discutând funcțiile evidențiate de K. Brugmann, J. Kurylowicz a definit foarte nimerit deosebirea dintre formele deictice și cele anaforice: formele deictice indică tocmai lucruri cunoscute, în timp ce formele anaforice indică cuvinte (contextul)2. De aceea, anafora este numită uneori și deixis relativă3. 004. În limba lituaniană se pot distinge, de asemenea, aceste două funcții ale pronumelor demonstrative: cea deictică și cea anaforică. Dar, bazându-ne numai pe semantică, este adesea dificil să atribuim unei forme pronominale una sau alta dintre funcții, adică să spunem dacă forma respectivă indică un lucru cu accentuare sau fără o asemenea accentuare. Prin urmare, în acest articol, diferențele funcționale dintre formele tas, ta vor fi stabilite nu doar pe baza sensului, ci mai ales în funcție de poziția formelor în propoziție și de particularitățile lor paradigmatice, adică de modul în care aceste forme se raportează la alte forme din același subsistem. În funcție de particularitățile paradigmatice ale formelor tas, ta se disting două subsisteme principale de utilizare. 1) Formele Tas, ta se raportează la formele šitas, -a; šis, ši; anas, -a. (Există și alte forme, dar cele menționate sunt formele minimale ale acestui subsistem.) Toate formele enumerate ocupă aceeași poziție dependentă de substantive, adică sunt folosite ca adjective. Le este caracteristică funcția deictică. De regulă, aceste forme indică în mod accentuat un lucru cunoscut, distingându-l de altele. Formele se deosebesc între ele prin nuanțe lexicale, în funcție de cât de departe se află lucrul indicat de vorbitor din punct de vedere spațial și temporal. Formele Tas, ta sunt cele mai neutre — indică un lucru cunoscut aflat la o distanță mai mică sau mai mare de vorbitor, în timp ce šis, ši; šitas, -a indică lucrul cel mai apropiat, iar anas, -a — lucrul cunoscut aflat cel mai departe de vorbitor. Lucrul poate fi cunoscut din contextul anterior (fiind chiar menționat mai devreme) sau poate fi indicat după pronume. De exemplu: Unul a spus: — Așa e boala ei, ca sănătatea mea! Altul: — Nevasta ta nu era atât de slăbită nici când murea, pe cât s-a însănătoșit a mea. Petras… a auzit glumele acelea. ŽemR I 185. — Poți să pleci singură dacă îți place bătrânelul acela negricios! — mormăia Marce… Nu mă veți alunga din pricina nătărăului aceluia (se vorbește despre Kurmelis). ŽemR I 173. A fost odată o cutie de chibrituri; acele chibrituri erau foarte mândre de obârșia lor. BalčAP 201. Petras a ieșit din pădure și a cotit drept peste cioate în direcția în care răsunau zăngănind cele de fier. ŽemR I 178. Stăpâna fusese deja primită de însăși doamna. Aceasta era bătrânica cea cumsecade Karolienė, văduvă evlavioasă, subțirică, pe care toți o numeau Dėdienė. VaižgP I 140. Cf.: Răposata Matušė obișnuia să poarte, vedeam, cartofi, ca o pisică un șoarece. Iar gospodina aceasta a ta (soția tânără) — doar nu stă ea acolo! ŽemR I 186. Într-adevăr, ziua aceea când bunicul a fost ultima dată afară îi este încă atât de limpede în amintire, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. SimonR IV 16. Pronumele menționate au aceeași valoare demonstrativă (deictică) accentuată și aceeași poziție adjectivală și în cazurile în care nu sunt însoțite de un substantiv, dar acesta este subînțeles din context. Cf.: 2 Е. Курилович, Очерки по лингвистике, Москва, 1962, p. 204. 3 Е. Кржижкова, Observații despre sistemul pronumelor demonstrative în limbile literare slave moderne, Lingvistica rusă și slavă, Moscova, 1972, p. 144. 36 … fiul negustorului călătorește prin lume și spune povești, numai că nu la fel de vesele ca aceea despre chibrituri (= ca povestea aceea despre chibrituri). BalčAP 203. Formele deictice tas, ta; šis, ši; šitas, -a; anas, -a se raportează între ele ca variante semantice ale unui anumit sistem. Tas, ta sunt forme primare — sunt cele mai frecvent folosite și cele mai neutre din punctul de vedere al sensului. Šitas, -a, šis, ši; anas, -a sunt forme secundare, folosite mai restrâns și cu sensuri special definite⁴. Formele tas, ta nu pot fi opuse, în acest caz, formelor jis, ji, care apar în cealaltă poziție (substantivală). Într-un anumit context, formele tas, ta le pot înlocui pe cele de tipul šis, ši, šitas, -a sau anas, -a, dar nicidecum formele jis, ji. Aceste din urmă forme pot înlocui numai întregul grup format dintr-un substantiv și formele tas, ta. Cf.: Poți să te duci singură, dacă acel (= acesta, acesta de aici) bătrânel ramolit și înnegrit ți se potrivește atât de bine! dar: A fost odată o cutie de chibrituri; acele chibrituri (= ele) erau foarte mândre de originea lor. Pe lângă funcția deictică (indicarea explicită, cu o nuanță de sens selectiv), formele adjectivale tas, ta sunt folosite în mod asemănător articolelor din alte limbi. În aceste cazuri, sensul lor demonstrativ este estompat și, prin urmare, ele nu sunt indispensabile; au o nuanță de sens clar emfatică și adesea pot fi omise (mai ales când sunt prezente și alte caracteristici ale așa-numitei articulări actuale — intonația emfatică, o ordine corespunzătoare a cuvintelor, punerea în relief a anumitor cuvinte etc.). În limba lituaniană, în prezent, ele îndeplinesc, s-ar putea spune, o funcție stilistică⁵. — Unde a dispărut Petras al nostru? ŽemR I 206. Iar rățușca aceea de apă — sau nu cumva broscuța? — pășind prin băltoacă, țipă ascuțit: „Va rămâne chel! Va rămâne chel!” În cele din urmă, gărgărița aceea, o insectă mică, i se strecoară în ureche și bâzâie: „Frate, frățioare! Voiai un rubel, un rubel!” ŽemR I 200. Și pronumele šitas, -a este folosit cu aceeași funcție, de exemplu: Aproape gârbovindu-se, el se târăște desculț înapoi pe lângă bancă și se împiedică de tatăl care stă jos. Acesta strigă numaidecât: — Iar tu pe-aici, să te ia naiba! Nu mai e chip de trăit din cauza acestor copii. BaltPV I 13. 4 Pentru formele primare și secundare, vezi J. Kurylowicz, The Inflectional Categories of Indo-European, Heidelberg, 1964, p. 15. 5 A. Valeckienė, Lietuvių kalbos įvardžiai ir jų reikšmės, LKK VI, Vilnius, 1963, p. 41, 42; D. Lukšys, Savotiška įvardžio tas vartosena, „Kalbos kultūra“, Vilnius, 1964, 7, p. 47. Este discutabilă afirmația lui A. Rosin („Kalbotyra“, XXIV (1)) potrivit căreia în limba lituaniană există articole provenite din pronume demonstrative, ca în alte limbi indo-europene. În categoria articolului hotărât, pe care o analizează mai în detaliu, el include pronumele demonstrative și în cazurile în care acestea încă au un sens demonstrativ (deictic) clar (indică obiecte menționate anterior); cf. exemplele oferite de el: Pons parsivežė paukštį iš usenio (= užsienio)… ūkinėdys pasakė: „Vyrai, kas tą paukštį pavogs,… užplaks bus!“ …eme kilika… biladams… Tas kilikas naujas te(tamentas e)ti mana… (Mž 26–27). …klau(f)ikem… ape ubaga Lažari…. teipo ir apie fchi Lažari kalbedami… turim daboti/fi… Ifch tie fos (kon)te Loza-rio giwenimas… pawargens buwa… (BP II 189). Thie ifch wieno wi(f)adai fteng(e)fi prie(ch f)chi Kri(f)tu (BP I 108). Panna tureio funu… Tą funu žmones Emmanuel wadina (KN I 138) și altele. Chiar și în limbile care au într-adevăr articole (de exemplu, germana), în aceste cazuri, ca și în lituaniană, pot fi folosite pronumele corespunzătoare, nu articolele; cf.: 1) De ce spui că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este, așadar, acest Fiu al Omului? (In 12, 34) — Und wie sage(n) denn / Des men(s)chen Son mus erhohet werden. Wer ift die ser menschen Son (Biblia… Deudsch Auff(s) new zugericht von D. M. Luth. Wittemberg, 1549), 2) David a prevăzut toate acestea și a vorbit despre învierea lui Mesia… Pe acest Isus l-a înviat Dumnezeu (Fap 2, 32) — Die fen Jhefum hat Gott auferweckt (ibid.). Pronumele lituaniene tas, ta, šitas, -a și altele, folosite cu un sens deictic atenuat, doar se apropie și seamănă într-o oarecare măsură cu articolele din alte limbi, dar nicidecum nu sunt articole de felul celor din limbile germanice (germana, engleza etc.). Iar exemplele în care sensul deictic clar al pronumelui este păstrat nu au, în general, legătură cu această funcție de „articol”. 37 Aceste pronume nu se mai deosebesc între ele în mod pronunțat nici măcar din punct de vedere semantic. În limba literară apare mai frecvent forma ta, ca variantă mai neutră. Formele menționate cu valoare emfatică nu au, de asemenea, nicio legătură cu pronumele jis, ji. 2) Formele Tas, ta sunt folosite în poziția substantivului și se raportează, înainte de toate, la formele substantivale jis, ji, precum și la formele šis, ši, šitas, -a; anas, -a etc., folosite tot substantival6. Toate aceste forme au valoare anaforică. Când ocupă poziția substantivului, ele indică de obicei un lucru cunoscut, menționat mai sus, fără a-l distinge cu emfază și, astfel, înlocuiesc substantivele menționate anterior. Aceste forme sunt substituenți puri ai substantivelor. Toți banii i-au revenit fiului său, iar acesta a început să ducă o viață veselă. BalčAP 199. Žolys o tachina pe lagina Marcelė, iar ea, cu capul plecat și privind posomorât, se învârtea. ŽemR I 172. Nu mai poate ține în frâu păpădiile și ghebele (hribul cu pălărie roșie): acestea s-au răspândit prin toată pădurea de mesteceni. ŽemR I 177. Iar prințesa i-a dăruit o sabie împodobită cu monede de aur, care i-au fost foarte de folos. BalčAP 201. Cf.: Doamna Gaidienė stă așezată între Vilius și Martynas. Este frumoasă și veselă. Ea vorbește cu Vilius, — acesta, între timp, nu răspunde nimic. SimonR IV 359. — Poate vii și tu cu ei (la paza cailor noaptea)? — Pe mine nu mă iau. Jonas mergea, dar acesta (= Petras) nu merge. BaltPV 100. În rest, cei doi (=Lepukas și Ferdukas) erau oameni ca toți oamenii, semintelectuali. VaižgP I 56. Între ele, aceste forme se deosebesc prin nuanțe lexicale și alcătuiesc variante semantice. În acest subsistem, formele primare nu sunt tas, ta, ci jis, ji — acestea sunt folosite cel mai frecvent și sunt complet neutre ca sens. Tas, ta și toate celelalte forme menționate aici sunt secundare, sunt folosite mai rar și au nuanțe lexicale suplimentare. Tas, ta se deosebesc de šitas, -a; šis, ši, pe de o parte, și de anas, -a, pe de altă parte, în esență la fel ca formele corespunzătoare cu valoare deictică menționate mai sus în primul subsistem — în funcție de distanța lucrului indicat față de vorbitor. Numai că, în acest subsistem, sistemul ternar al pronumelor menționate este deja foarte slab. Folosite anaforic (fără o distingere emfatică) în poziția substantivului, aceste pronume își pierd adesea nuanțele lexicale și ies din uz. Ca formă anaforică, anas, -a este deja foarte rară, iar šitas, -a nu este nici el frecvent. Comparativ cu acesta din urmă, varianta šis, ši este ceva mai frecventă, dar și pe aceasta o pot înlocui adesea formele mai neutre tas, ta⁶. Cf.: Mergând și fără să-și scoată galoșii, nici să lase jos snopul care picura, scoase de la piept o foaie de hârtie umedă și i-o întinse lui Gintautas. Acesta (=acela) o smulse cu lăcomie din mâinile înțepenite ale musafirului. VaižgP I 127. Am biciuit caii din răsputeri, iar aceștia (=aceia) au luat-o la fugă… PaukštAK 67. Šis, ši se păstrează de obicei când există un contrast clar între lucrul indicat mai aproape și cel indicat mai departe sau când, în aceeași propoziție, alături de šis, ši, apare și tas, ta. Cf.: Obișnuit cu curțile sale înguste, acesta nici nu părea o curte, ci un câmp deschis, fără garduri. VaižgRR I 117. Copiii râdeau în șoaptă. Au pornit în fugă din grădină spre casă. Cel mai mare, mai iute, i-a lăsat în urmă pe cei mici; aceștia îl urmăreau plângând, iar el s-a întors și le-a tras câte una peste spinare. ŽemR II 323–324. 6 Pentru mai multe detalii despre celelalte forme, vezi A. Valeckienė, Anaforiniai įvardžiai — daiktavardžių variantai, „Baltistica“, VII(2), 1971, p. 139 t. t. 38 Pe de altă parte, dintre toate formele menționate mai sus în acest subsistem, inclusiv tas, ta, cea mai neutră în uzul lor este jis, ji. Se poate spune că acest pronume este folosit fără restricții (mai ales în stilul neutru al limbii literare). Jis, ji poate adesea să înlocuiască formele tas, ta, dar cazurile inverse sunt mai rare. Formele tas, ta nu pot adesea să înlocuiască formele jis, ji, în primul rând pentru că, pe lângă funcția anaforică (singura funcție a formelor jis, ji), tas, ta au și alte funcții. Cf.: 1) Prin aceasta, el părea să vrea să sublinieze că opera sa nu poate fi atribuită fără rezerve romanului, epopeii, poemului în proză sau vreunui alt gen. VaižgP I 12. 2) Se sting și ochii cetățenilor, care au îngropat speranța soarelui. Nu-i mai rămâne decât să-i picure în amintire lumânări de pe acoperiș… VaižgP I 43. 3) Munca este bucurie și izvor de sănătate, munca îl înalță și îl înnobilează pe om, parcă ar spune scriitorul. Și aici nu putem să nu fim de acord cu el. VaižgP I 25. În prima propoziție, înlocuind jo cu to (veikalo), se schimbă poziția și funcția pronumelui. Spunând to veikalo, indicăm tocmai acea operă cunoscută din contextul anterior. Spunând jo veikalo, indicăm persoana cunoscută din contextul anterior căreia îi aparține opera. În a doua propoziție, jam ocupă poziția unui substantiv și are funcție anaforică. El indică o persoană cunoscută, menționată anterior, care este obiectul acțiunii (nu-i mai rămâne). Înlocuind jam cu tam, acesta din urmă se asociază imediat cu atminimui (tam atminimui), adică ocupă poziția unui adjectiv și are funcție deictică. El indică o amintire cunoscută, menționată anterior. În a treia propoziție, juo îl indică pe scriitor (nu putem să nu fim de acord cu el, adică cu scriitorul). Înlocuind juo cu tuo, referința se schimbă în esență: nu putem să nu fim de acord cu aceasta înseamnă că nu putem să nu fim de acord că munca este izvor de bucurie și sănătate. Formele anaforice tas, ta sunt adesea folosite când în propoziție sunt menționate mai multe lucruri; prin formele tas, ta se indică de obicei ultimul lucru (persoană) menționat, cf.: S-au oprit la piață, unul, zburând în jur, îi băga cu forța cuiva biciul în mână, iar acela, cu nerușinare, pocnea și lovea pe cel care stătea aproape și mâna în cerc. Cel lovit, după ce luă biciul, îl dădu iar altuia, iar acela, stând alături, biciuia și el în stânga și-n dreapta. ValPJ 51. În această propoziție, tas este greu de înlocuit cu jis. Când este indicat subiectul acțiunii menționat anterior, se folosește jis, ji, cf.: Despre ceilalți oameni ai condeiului din trecut, Vaižgantas a spus, poate, destule lucruri adevărate, dar, vorbind despre sine, el a exagerat în mod evident. VaižgP I 30. Bătrânul nu era obișnuit să nu fie respectat. BorMS 18. Dar lui Ulė nu-i păsa deloc nici de femeile oprite, nici de vorbele lor, și cu atât mai puțin de toate pedepsele — aici, pe pământ, și acolo, în iad. Cu ce era ea vinovată? Numai pentru că era tânără, frumoasă și veselă, toți flăcăii se țineau după ea, dar niciunul nu voia s-o ia de nevastă, fiindcă nu avea nici zestre, nici dotă. BorMS 24. Aici, formele tas, ta nu le pot înlocui pe cele jis, ji. Analizarea mai amănunțită a diferenței dintre jis, ji și alte forme anaforice depășește limitele temei noastre. Aici dorim doar să subliniem că nuanțele lexicale ale pronumelor anaforice sunt adesea estompate și că, în multe cazuri, utilizarea acestor pronume depinde de structura propoziției. Sunt deosebit de frecvente cazurile de neutralizare, când, într-un anumit context, o formă o înlocuiește pe alta. De asemenea, trebuie menționată aici utilizarea specifică, definită structural, a formelor tas, ta ca elemente corelative în propoziția subordonată cu pronume relative. Cine câștigă ușor, cheltuiește ușor. Sln. Nu cel care lovește este puternic, ci cel care rezistă. PP 213. 39 În propozițiile de acest tip, formele tas, ta sunt explicate de propoziția subordonată. Aceste forme pot apărea atât înaintea propoziției explicative, cât și după ea. În astfel de propoziții, formele tas, ta ocupă poziția cazurilor substantivului (mai ales împreună cu pronumele kas), dar, deoarece utilizarea lor este determinată structural, în asemenea cazuri aceste forme nu pot fi înlocuite cu formele jis, ji. 005. Forma de gen neutru tai funcționează într-un domeniu mult mai restrâns decât formele de gen ale aceluiași pronume tas, ta. Ea aparține numai celui de-al doilea subsistem menționat mai sus, adică este întotdeauna folosită substantival — ocupă poziția anumitor cazuri ale substantivului — și are sens anaforic. Această formă indică ceea ce a fost menționat anterior sau ceea ce urmează imediat după ea, fără o reliefare accentuată. Cel mai adesea, forma tai este folosită în poziția nominativului subiectului și a acuzativului obiectului. Cf.: Șimoniai s-au îngrijit întotdeauna de cei asupriți, acest lucru le este firesc. SimonAŠL 24. Poeta știa să fie tânără, cu toată uitarea de sine, iluziile și râsul tinereții. Puțini reușesc acest lucru. KubSNL 171. Un nor de durere le-a trecut tuturor peste frunte, amintindu-și de tatăl răposat. Observând aceasta, mama a spus… ŽemR I 154. … nu apuc să cobor de pe cal, iar armadillo-ul s-a înfipt deja în pământ. Ghearele lui neobișnuit de puternice îl ajută să facă acest lucru. IvanPŽ 60. Ceea ce l-a lovit în mod deosebit pe Hans Cvi a fost faptul că i-a văzut pe Kilgailis și Șarka, eliberați, printre cruciații sosiți. VienPD, K 334. Așadar, în funcție de poziție și sens, forma tai poate fi asociată numai cu formele anaforice substantivale de gen masculin și feminin (subsistemul 2). Cu alte cuvinte, numai trei forme sunt anaforice: tas, ta, tai, iar formele deictice (în sens restrâns) sunt doar două: tas, ta. 006. Formele anaforice tas, ta, tai au în comun aceeași poziție (ocupă locul cazurilor substantivului) și aceeași funcție. Totuși, aceste forme diferă foarte mult între ele. Forma tai se opune deopotrivă formelor de gen masculin și feminin tas, ta. Ea se deosebește de formele tas, ta mai ales prin felul în care desemnează obiectele și prin antecedente. În plus, atunci când forma tai este opusă formelor tas, ta, ea se opune totodată, într-un fel sau altul, și variantelor semantice și sintactice ale formelor tas, ta, în primul rând variantei principale a acestui sistem, jis, ji. Pe de altă parte, forma tai, integrându-se în subsistemul anaforic al pronumelor menționat mai sus, introduce și membri noi cu care formele tas, ta nu interacționează direct. Toate aceste diferențe vor fi discutate în continuare. Valoarea invariabilă a formei tai (tatai⁷) și relația sa cu formele tas, ta 007. Formele tai și tas, ta formează, înainte de toate, o opoziție semantică. Ele se opun prin felul în care desemnează obiectele. Formele de gen masculin și feminin tas, ta sunt folosite pentru a indica în mod concret obiecte cunoscute, menționate anterior. Cel mai adesea, aceste forme sunt folosite pentru a desemna persoane. — Levuk! — strigă Baltaragis. Acesta se întoarse și ascultă. ŽemR II 62. Șlioks — șliokš stropea cu apă fetele, iar acestea, udate, râdeau „ki-ki-ki”, foșnind, fiind îmbrăcate cuviincios ca pentru o zi de sărbătoare. ValPJ 83. 7 Sensul formei tatai este același ca al formei tai, doar că prima formă este folosită foarte rar; vezi tabelul 1. De aceea, tatai nu va mai fi menționată în continuare alături de tai. 40 Formele „acela, aceea” indică și alte ființe. ValPJ 55. El (Pranaitis) nu a răspuns nimic, ci a lovit iapa cu biciul, astfel încât aceasta a pornit în galop pe drum. Myk-PutS 19. Formele „acela, aceea” indică de asemenea și obiecte neînsuflețite. Păpădiile și gălbiorii [hribi cu pălăria brună] nu mai pot fi stăpâniți: aceștia s-au răspândit prin toată pădurea de mesteacăn. ŽemR I 177. Toți erau încălțați cu pantofi, dar îi purtau numai când ieșeau din biserică. ValPJ 30. Am întrebat: „Ce veți dansa?” Au răspuns: „Anglėzą”. În timp ce eu cântam la acordeon, au început să danseze cu toții… ValPJ 74. În toate aceste cazuri, când este indicat concret un obiect cunoscut, antecedentele formelor acesta, aceasta (cuvintele care indică același obiect ca și pronumele) sunt anumite substantive. De obicei, obiectul este menționat mai întâi printr-un substantiv, iar apoi, indicând același obiect, se folosește un pronume. Așadar, pronumele acesta, aceasta înlocuiește un anumit substantiv, asemenea pronumelor anaforice el, ea și celorlalte menționate mai sus. Formele de gen masculin și cele de gen feminin indică în mod egal obiectele menționate, fără să se deosebească prin felul în care indică. Formele acesta, aceasta se deosebesc între ele doar prin antecedente. Ele se acordă cu antecedentele în gen și număr. De exemplu, dacă antecedentul are forma de singular a genului masculin, atunci se folosește și forma de singular a pronumelui de gen masculin și așa mai departe, cf.: Tėjus l-a întrebat pe tată: „Îmi dai fata?” Acesta a răspuns: „Ți-o dau”. A întrebat-o pe mamă: „Mi-o dai?” Aceasta a răspuns din nou: „Ți-o dau”… ValPJ 156. Iar prințesa i-a dăruit o sabie împodobită cu monede de aur, care i-au fost foarte utile. BalčAP 201. Astfel, diferența dintre formele de genul masculin și cele de genul feminin este pur gramaticală, bazată pe acordul acestor forme în gen și număr cu alte forme (antecedenții). Când formele acesta, aceasta sunt folosite ca termeni corelativi într-o propoziție subordonată cu pronume relative, antecedentele lor sunt întreaga frază exprimată prin propoziția subordonată. Cine o bârfește pe Rimšienė încă nu s-a născut… ŽemR I 27. Cine nu vede dimineața, cine nu construiește nimic, nu va avea loc în ceata noii munci. Kors(LKŽ V 363). Cine duce, pe acela îl și bat. JabIRR I 492. Cine are unghii bune, are și gâtul larg. ŽemR I 203. Nu cel care a găsit a mers primul, ci acela care a pierdut. PP 212. Așadar, nu evita, omule… să-i mulțumești celui care ți-a dat foc și căldură. DonR 97. Să le fie rușine numai acelora cărora nu le este rușine să lenevească. DonR 39. Eu sunt cu cei care nu se tem să înoate, loviți de valuri. SNėrP I 223. Cine a plecat la vânătoare, acela a împușcat vulpea. JV 1060. Cine nu există, acela e vinovat. Dkš. Antecedentas – šalutinis dėmuo, gali eiti prieš įvardį ir po jo. Tokiais atvejais tas, ta formos taip pat nurodo tam tikrą konkretų (tik neapibrėžtą) daiktą, paprastai asmenį, kurį apibūdina šalutinis dėmuo. Tas, ta formos derinamos su santykiniais įvardžiais. Su tas vyr. g. vienaskaitos formomis dažniausiai vartojamos atitinkamos kas, rečiau kuris, katras vyr. g. vienaskaitos formos (Tas dar negimė, kas (kuris, katras) Rimšienę apšne kės). Su vyr. g. daugiskaitos (tie) ir moteriškosios giminės (ta, tos) formomis paprastai vartojamos kuris, -i, katras, -a formos (kas šiuo atveju retesnės), atitinkamai suderintos su pirmosiomis gimine ir skaičiumi (Tie (ta, tos) dar negimė, kurie (kuri, kurios) Rimšienę apšne kės). În astfel de propoziții, formele acela, aceea care reprezintă antecedentul (propoziția subordonată), precum și formele acela, aceea înseși pot fi înlocuite cu o formă substantivală (participială, adjectivală), construită din 41 verbului din propoziția subordonată (antecedentul), precum și echivalentului său în această poziție (forma predicatului). Cf.: Cine o va vorbi de rău pe Rimšienė (care), acela încă nu s-a născut⇒Cel care o va vorbi de rău pe Rimšienė (acela) încă nu s-a născut. În propoziția transformată, forma substantivală cel care o va vorbi de rău denotă persoana indicată de forma acela. 008. Forma de gen neutru tai este folosită pentru a indica, în mod general și nespecific, fenomene, acțiuni sau obiecte. Rapolas nu făcea absolut nimic, dar acest lucru îi era lui însuși nespus de neplăcut și plictisitor. VaizgRR I 127. Unul miorlăia „miau-miau” ca o pisică, altul răgea „ve-ve” ca un vițel... Eu, auzind asta, n-am mai rezistat. ValPJ 67. Felul ei de a fi și sufletul ei nu-l interesau deloc, fiindcă nu avea habar de ele. VienPD, K 158. Spre deosebire de formele tas, ta, al căror antecedent este de obicei un substantiv, antecedentul formei tai este cel mai adesea o sintagmă întreagă: un constituent al propoziției, o propoziție întreagă, mai multe propoziții, un paragraf și așa mai departe. Forma tai indică ceea ce exprimă întreaga sintagmă. Antecedentul poate apărea înaintea sau după forma tai. În poziție prepozitivă (înaintea formei tai) antecedentul este alcătuit din: a) Un constituent al unei propoziții coordonate sau asindetice, ori mai mulți constituenți de acest fel. Vorbea cu mine ca și cu un adult, iar asta mi-a făcut foarte multă plăcere. VenclPU 436. Pe atunci, când învățam în particular cu învățătorul Butauskas, m-au invitat să joc într-o piesă, iar acest lucru era pe atunci o mare raritate și o onoare. VenclPU 320. Și ți s-au închis ochii; te-ai transformat într-un leneș incurabil, dedându-te somnului — se cuvine oare așa ceva unui tânăr? ŽemR I 69. b) Propoziția principală a unei fraze cu subordonată. ... făcea toate muncile gospodărești cu atâta vioiciune și ușurință, de parcă pentru el era o adevărată „distracție”, nu o trudă. VaizgP I 215. Să nu se fumeze niciun fel de tutun, deoarece acest lucru îngreunează respirația. BaranR II 8. c) Propoziția subordonată dintr-o frază (în aceste cazuri, antecedentul poate apărea și după forma tai, vezi mai jos). Ceea ce prezisese în glumă bătrânul Vidmantas după ce băuse bere s-a întâmplat curând, pe neașteptate. VaizgP I 67. Cum, când și cine dintre ei a ajuns primul în Lituania rămâne ascuns în negura veacurilor. VaizgP I 60. Deși lucrarea amintită nu a reușit să fie dusă la bun sfârșit, timpul pe care l-am petrecut alături de lingvistul nostru nu a fost pierdut, în ciuda acestui fapt. BūgRR I 190. d) Orice constituent sau mai mulți constituenți într-o frază de tip mixt. Atunci și-a amintit că problema nu fusese încă discutată cu Darata însăși, dar asta nu putea schimba planurile fierarului. VenclR III 108. Ținutul zoologilor menționați (Turkmenia) este renumit din vechime ca focar al malariei și leishmaniozei, dar în regiunile unde liliecii sunt numeroși aceste boli se manifestă mult mai rar, și se crede că acest lucru se datorează liliecilor, deoarece ei curăță ținutul de țânțari și de alte insecte care răspândesc aceste boli. IvanPŽ 32. e) O propoziție independentă sau mai multe propoziții. „Mulțumesc, mulțumesc, bunicuțo, cântecelul dumitale este foarte frumos!” Auzind acestea, bunica începu să râdă: hi-hi-hi. ValPJ 20. (Kazelis) Știi, mămico, ce mi-ar plăcea să fiu? 8 Pentru sensul lui „tai”, cf. K. Ambrasas, Kai kurios semantinės ir morfologinės anglų ir lietuvių kalbų asmeninių įvardžių savybės, „Kalbotyra“, XXI, Vilnius, 1970, p. 227. 42 (Morta) E încă prea devreme să te gândești la asta. Mai întâi crește. SruogR II 170. Nu vor fi doi regi în stat! Un trup unitar se va sfâșia în bucăți! Unitatea noastră se va nărui! Va izbucni războiul! Patria și biserica se vor scălda în sânge, iar dușmanii vor pângări mormintele strămoșilor — tu, rege, va trebui să răspunzi pentru asta! SruogR II 85. Participiile pasive (=neactive) nici în limba letonă nu se abat în niciun fel de la ale noastre. Acest lucru se poate vedea limpede din exemplele prezentate. BūgRR I 535. f) Un paragraf întreg. A trecut mesteacănul înmiresmat și a dispărut ca o ceață de vară. Diminețile miros a rouă argintie, iar libelula cântă în iarbă. Susurând blând, cu valuri mici de argint, pârâul curge printr-o vale minunată, bondarul zumzăie printre cimbru, iar spicele roditoare se coc. Căldura înăbușitoare stăruie toată ziua. Coasele răsună cu glasuri sonore... Deși asta mă mângâie, deși mă înveselește, sufletul meu e totuși nefericit... BaranR II 33. A. Vienuolis se referă la un episod întreg, în care se povestește cum Jogaila, jucându-se cu Vytautas, era cât pe ce să-i reteze acestuia capul, prin pronumele „tai”: Dar asta s-a întâmplat demult. VienPD, K 426. În literatură există multe asemenea cazuri. În poziție postpozițională (după forma „tai”) urmează antecedentul, care este de obicei: a) O propoziție subordonată dintr-o frază cu subordonare. Cum poate omul să-și închipuie ceva ce n-a existat niciodată în viață? PaukštAK 44.... nu mi s-a întâmplat nimic nou, în afară de faptul că până acum sunt încă sănătos. BaranR II 96. Ea se gândea tocmai la faptul cum va crește și când se va întâmpla asta. SimonOBT 49. Atunci, oaspeții au început să-l certe pe Stanislovas pentru că le răpise o tânără fată. ValPJ 111. Nouă, în această privință, nu ne interesează dacă povestea despre Widewut’į este adevărată sau nu. BūgRR I 187. b) O parte explicativă a propoziției sau un constituent explicativ. Aceasta este minunata slăbiciune a omului de nimic — să se laude cu vechimea neamului său... VaižgP I 62. Adomukas încă nu înțelegea pe deplin ce înseamnă asta — că unchiul tău nu mai este. VaižgRR I 154. c) Un paragraf explicativ întreg, alcătuit din mai multe propoziții. Ce priveliște minunată și emoționantă era! El ieșise călare să-l întâmpine pe rege în afara porților orașului, ca un tânăr voinic, pe un cal alb împodobit cu aur. Steagurile flutură, trâmbițele răsună... Regele începu să-și șteargă lacrimile... Iar calul lui Vytautas se opri brusc, își scutură coama, fornăi și porni să gonească peste câmp ca un vârtej turbat... Și cneazul căzu ca un buștean... SruogR II 126. „Dėdės ir dėdienės” de Vaižgantas începe cu cuvințelul „tai”, a cărui explicație este întreaga nuvelă. Cf.: Ce bine ar fi fost dacă ar fi fost frații tatălui ori ai mamei și soțiile lor... Mie îmi revine sarcina de a introduce în epopeea poporului lituanian un alt soi de unchi și mătuși prin alianță. Va fi o istorie tristă... VaižgRR I 35–36. În toate aceste cazuri, când antecedentul formei tai este o sintagmă, referința acestei forme este foarte generală. Când antecedentul este alcătuit dintr-o propoziție sau dintr-o parte de propoziție, referința formei tai se concentrează asupra predicatului propoziției — verbul sau echivalentul său în această poziție. De aceea, în anumite cazuri, forma tai poate fi înlocuită cu un substantiv verbal, adjectival sau de alt tip (în funcție de forma predicatului), care denumește o acțiune abstractă, ori cu infinitivul verbului. Într-un astfel de caz, substantivul necesită de regulă un pronume demonstrativ (tas, šis). 43 S-a hotărât să se mărșăluiască spre Lida, deși despre aceasta (= despre acea hotărâre) știau numai apropiații ducelui. VienPD, K 405. Organele tactile sunt foarte bine dezvoltate, iar acest lucru (= acea dezvoltare a organelor tactile) este de importanță vitală pentru balenă când se scufundă și iese la suprafață. IvanPŽ 204. Aceste animale sunt numite pârși deoarece, la venirea iernii, adorm pentru o perioadă îndelungată; unele specii se îngrașă înainte de aceasta (= înainte de acel somn) . IvanPŽ 108. Sistemul dentar seamănă cu cel al insectivorelor, iar acest lucru (= acea asemănare) dovedește încă o dată că aceste două grupuri sunt înrudite. IvanPŽ 28. Totuși, adesea, adesea, fiindcă așa trebuie. Este adaosul indispensabil al verii; este un concert al celor frumoși (= Acea plăcere…). VaižgP I 223. Dar progresul omenirii s-ar opri dacă nimeni nu ar arăta cu degetul răul existent și nu ar tânji după ceva mai bun, mai desăvârșit. Aceasta este datoria poetului (=A arăta răul, a tânji după frumusețe – datoria poetului). KubSNL 84. Cf. următoarele formulări: — Ce ai tu aici? — l-a întrebat un alt vrăjitor bătrân, care nu avea niciun nume, iar această lipsă a numelui era cel mai mare merit al său (= și aceasta era cel mai mare merit al său). BalčAP 93. Ajungând la tronul unde stă prințesa, ei rămân pur și simplu fără grai, doar repetă ultimele ei cuvinte, iar această repetare nu i se potrivea deloc (= iar aceasta nu i se potrivea deloc). BalčAP 238. Numai niște oameni naivi încă își țineau inelele în mănuși de lână: erau foarte precauți, iar o asemenea precauție, trebuie spus, e un lucru plictisitor! (= iar aceasta, trebuie spus, e un lucru plictisitor!) BalčAP 274. În anumite cazuri, antecedentul întreg, alcătuit dintr-o propoziție subordonată cu pronume relativ (precum și forma tai), poate fi înlocuit de forma de gen neutru a participiului sau a adjectivului, care funcționează ca predicat al subordonatei ori este formată din forma verbală sau adjectivală care funcționează drept predicat al acesteia. Forma de gen neutru denumește un fenomen general asociat unei acțiuni sau unei însușiri. 1) Dar lui Kaziukas nu-i este nici greu, nici neplăcut. Uite, va fi neplăcut să împlinești ceea ce ai pus la cale, ai simțit, ai îndrăgit și ai cultivat... VaižgRR I 402. ⇒ Uite, va fi neplăcut să împlinești ceea ce ai pus la cale, ai simțit, ai îndrăgit și ai cultivat. 2) De unde îi vine omului puterea de a vedea în lume ceea ce nimeni nu vede. KubSNL 55. ⇒ De unde îi vine omului puterea de a vedea ceea ce nimeni nu vede. 3) Va fi destul să-i dai celui care are nevoie ceea ce nouă înșine nu ne mai trebuie. VaižgP I 73. ⇒ Va fi destul să-i dai celui care are nevoie ceea ce nouă înșine nu ne mai trebuie. Aceste înlocuiri și transformări sunt, desigur, limitate atât structural, cât și stilistic (sunt posibile numai în condiții favorabile), dar arată cât de generală este în aceste cazuri (când antecedentul este o sintagmă) referința formei tai în comparație cu referința formelor tas, ta (jis, ji etc.), menționate mai sus. Chiar și în cazurile în care antecedentul formelor tas, ta este o propoziție subordonată cu pronume relativ, referința este mult mai precisă (Cine o bârfește pe Rimšienė încă nu s-a născut (se indică o anumită persoană)) decât referința formei tai. Înlocuitorii lor sunt, de asemenea, diferiți (cf. 007). În toate cazurile în care antecedentul formei tai este o sintagmă, această formă nu poate fi în niciun fel înlocuită cu tas, ta; jis, ji sau cu alte forme de gen ale pronumelor anaforice. 009. În anumite cazuri, forma tai se folosește și cu antecedente precum tas, ta; jis, ji și alte forme de gen cu referință precisă, adică împreună cu un substantiv care precedă forma respectivă. Totuși, și în acest caz există o diferență între antecedentele formei tai și cele ale formelor tas, ta; jis, ji etc. Formele tas, ta etc. indică în mod precis un anumit obiect, pe care îl denumește și antecedentul. Pe scurt, între obiectul indicat de formele tas, ta și 44 există o coincidență deplină cu obiectul desemnat de antecedentul lor. În schimb, adesea nu există corespondență între obiectul indicat de forma tai și obiectul desemnat de antecedentul său. Acest lucru se întâmplă din cauza diverselor circumstanțe contextuale. Între obiectul indicat de forma tai și cel desemnat de antecedent nu există o coincidență deplină: a) Când antecedentul formei tai desemnează un obiect abstract, al cărui concept nu este strict definit: i se pot atribui mai multe sau mai puține trăsături, poate fi înțeles în sens figurat și așa mai departe. 1) Ca înaintea unei mici operații: deși știi că asta nu va durea, deși ești drogat cu cocaină, totuși tremuri, ești agitat. VaižgP I 195. 2) ...cum și cui îi vei aprecia oare binele făcut de soare, când asta este de la sine înțeles? VaižgRR I 43. 3) Dar mărturia servitoarei? Oare nu spune asta destule? SruogR II 58. 4) ...ascultă cu atenție tăișul oțelului: cosașii îl cunosc după glas. VaižgP I 223. 5) Era obosit, se temea și de întâlniri cu autoritățile: asta nu se cuvenea preotului. Vaižg P I 178. În prima propoziție, antecedentul este operația, dar tai indică nu atât operația în sine, cât acțiunile ei (căci nu s-ar putea spune: operația (ea) nu va durea, operația e cu cocaină). În a doua propoziție, antecedentul formei tai este munca, dar tai indică mai degrabă rezultatele care decurg din ea decât însăși munca soarelui. În a treia propoziție, în care antecedentul lui tai este mărturia, se înțelege că tai indică tot ceea ce au spus servitoarele, nu doar o anumită mărturie concretă. În a patra propoziție, forma tai nu indică duritatea oțelului ca atare, ci gradul de duritate al coasei. În ultima propoziție, tai indică întâlnirile și toate consecințele care decurg din ele. În multe asemenea cazuri, forma tai cu greu poate fi înlocuită cu formele de gen ale pronumelor anaforice tas, ta; jis, ji și altele. Există însă contexte în care, în asemenea cazuri, forma tai poate fi înlocuită cu formele de gen ale pronumelor anaforice menționate⁹. Cf.: Era îngrijorat și din cauza spovedaniei, dar, prevăzând din nou tot felul de complicații și atâtea întâmplări contradictorii din viața lui, a amânat-o pentru mai târziu. VienPD,K 167. După ce și-a venit în fire, domnul Gerulavičius le-a spus celor adunați doar că văzuse o mare minune și că avea să mărturisească aceasta numai unui singur paroh. VienPD,K 201. În aceste propoziții, în locul lui tai se poate folosi forma corespunzătoare jis, ji (a amânat-o — spovedania; avea să-l mărturisească — minunea). Totuși, când înlocuim spovedania cu forma pronominală ją, avem în vedere mai curând acțiunea în sine, procedura concretă, pe când referința formei tai este mai amplă: ea include și ceea ce va spune în timpul acelei spovedanii. Același lucru este valabil și pentru înlocuirea lui „minune” cu forma ji. Cf. și următoarele propoziții: 1) Ei bine, abia acum am simțit duhoarea, dar (=însă) era atât de puternică, încât tot târgul ar putea să moară sufocat de ea. O, lieber Gott! de unde vine asta, ce este asta? VaižgP I 188. 2) Niciodată în viața lui, nici măcar acest sentiment al său, Sviestavičius nu a încercat să-l cântărească, să-i măsoare importanța și valoarea; să cerceteze de unde vine, ce este și cum este. VaižgP I 117. În prima propoziție, antecedentul duhoarea este înlocuit de tai; în a doua, sentimentul este indicat la început de tai, iar apoi de două ori de jis. Cf. enunțuri identice în același tip de situa- 9 Este mai potrivit să comparăm forma tai cu formele pronumelor anaforice jis, ji, deoarece acestea sunt cele mai neutre și mai larg folosite; formele tas, ta, šis, ši și altele sunt marcate în mod special și, în multe cazuri, pot fi de asemenea înlocuite cu formele jis, ji. În plus, formele de gen tas, ta nu trebuie confundate cu formele masculine la singular tas, ta, tam, tą etc., care au o funcție corespunzătoare celei a formei tai (vezi mai jos). 45 situație cu pronume diferite: de unde vine asta, ce este asta (copil) și de unde vine el, ce este el (sentiment). Aici formele tai și el, ea se deosebesc atât de puțin prin funcția lor semantică, încât sunt folosite în paralel. Sunt cazuri în care, datorită unui anumit context, sferele de utilizare ale lui tai și el, ea se intersectează. b) Când antecedentul formei tai denumește un nume. …vor fi bani ca să întemeieze o gospodărie în altă parte. – Unde? – se miră Sviestavičius… – La Linksmynė. Știi ce înseamnă asta? – Știu, un loc al bucuriei, al petrecerii. VaizgP I 133. …primul duce menționat în cronica tătară se numește: Szwejst-Sapandaila. În limba lituaniană aceasta înseamnă: Cel mai luminos – Najjas’niejszy – Sijatelnyj. – Batvinis? – E un nume de familie? În aceste propoziții, forma tai nu indică un loc (Linksmynė) sau o persoană (Sapandaila, Batvinis), ci doar denumirea locului și a persoanei respective, care sunt comentate în continuare. Cf. expresia: Știi ce înseamnă ea pentru mine (Linksmynė)?, unde se are în vedere numai locul. c) Când antecedentul formei tai desemnează mai multe obiecte de același fel, iar forma tai le indică în mod aproximativ, ca lucruri din sfera respectivă. 1) … și ea însăși mergea cu plăcere, aducând nu mai puțin „cozonac și brânză de vaci” decât alte femei. Era plăcut și să primească asta de la ea, știind că le lua pe ascuns de la stăpânul ei și că nu le aducea furate. VaizgP I 142. 2) Într-adevăr, venea în camera aceea doar ca să doarmă, iar ziua avea un loc rezervat la berărie, dar totuși era mai bine decât „labirintul”. Myk-PutAŠ 62. În prima propoziție, tai nu se referă în mod concret la „cozonac și brânză de vaci”, ci la tot ce se aduce de obicei când se merge în vizită. (Nu întâmplător autorul pune între ghilimele „cozonac și brânză de vaci”.) În a doua propoziție, tai nu se referă atât la cameră și la locul de la berărie, cât, în general, la o asemenea situație din viața lui. Cf. și următoarele propoziții: …iar hambarul stă încă plin de cereale, slănină, in și lână? Pentru dumneata acestea sunt fleacuri, dar pentru Ansu sunt o ispită, un motiv de invidie. VaizgP I 74. – Și ce să spunem despre hrana noastră și despre furajul cailor? – Vom discuta toate acestea împreună cu magistrul. VienPD,K 399. Ea nu-și putea imagina fericirea și plenitudinea existenței fără un prunc gânguritor, un soț iubitor și colțișorul ei primitor de acasă. Aceasta este prima verigă a existenței umane. KubSNL 314. În aceste exemple, în locul formei tai, formele de gen (acela, aceea; el, ea etc.) ar suna nefiresc; în plus, s-ar schimba și felul indicării. d) Când antecedentul desemnează un obiect concret, iar forma tai îl indică împreună cu toate atributele sale și consecințele care decurg din acestea. 1) Arcul acela îl făcuse moșia să-și delimiteze intenționat, când i-a eliberat pe clăcași. Numai că pentru el era incomod, departe; așa că îi împărțea țăranilor în bucățele, fără rost. VaizgP I 86. 2) Până la poale, solul e acoperit de un strat gros și des de iarbă de fâneață, ca o haină din lână de oaie, deasă ca lâna. Așa-i mai frumos decât când oamenii își fac un buchețel din cele mai frumoase flori. VaizgP I 219. 3). La moșie mai există destul de multe materiale uitate de tot felul. Du-le pe toate, după ce le aduni, la Linksmynė. VaizgP I 134. 4) În unele locuri din natură există saline naturale, iar cerbii le vizitează din vremuri străvechi ca să lingă sare. Asemenea locuri se găsesc în Siberia, iar vânătorii localnici știu de ele și pândesc cerbii care vin acolo. IvanPŽ 261. În prima propoziție, tai nu indică doar arcul în sine, ci și toate neplăcerile care decurg din faptul că arcul este departe, nu lângă moșie. În locul lui tai ar putea apărea aici și ea, aceea- 46 ar indica în mod concret doar poiana. În plus, alături apare deja forma pronominală jam, astfel că și o a doua formă cu aceeași rădăcină ar fi stilistic indezirabilă. În a doua propoziție, prin folosirea formei tai se are în vedere nu doar iarba de pajiște, ci mai ales creșterea ei frumoasă și deasă. În a treia propoziție, în loc de tai s-ar putea spune și ją (materialul); aceasta ar fi o formulare mai concretă, dar autorul tocmai nu dorește un asemenea grad de precizie. Aici tai se referă nu numai la material, ci și la altceva: la tot ce este potrivit pentru construcție pe domeniu. În ultima propoziție, tai s-ar putea înlocui cu forma jas (adică locurile, locurile de lins), dar când spunem tai, ne referim mai larg, nu numai la acele locuri sau locuri de lins, ci și la faptul că renii vin la ele. e) Când antecedentul este un cuvânt substantival lipsit de categoria genului sau un infinitiv verbal, tai este foarte convenabil în acest caz. Gi žemės pirktis… pavelyjo vos 60 ašimtinių. Tai labai daug galų gale. VaižgP I 211. Poezia trebuie să se implice în tot ce se petrece în lume și să-și asume răspunderea pentru aceasta. KubSNL 126. A transforma în cuvinte clipa trăită – marea putere, virtutea și trăsătura distinctivă a liricii. Aceasta este legea acestui gen. KubSNL 174. În unele cazuri, forma tai este folosită cu substantivele care o precedă, însă din context este greu de spus dacă acel substantiv este antecedentul formei tai. Forma tai poate fi asociată nu numai cu acel substantiv, ci și cu întreaga sintagmă. …deja cobora să împrăștie toate valcele, fumegând spre casă, când, dincolo de cruci, se întinse o făptură omenească, nu un urs. Tai (=ceea ce se întinsese) se zărea limpede prin ceață. VaižgP I 138. Privind, lupul spune: „Iată, dincolo de marea cea mică zboară un stol de gâsculițe”. Gânsacul răspunde: „Tai (=ceea ce zboară) nu e pentru tine!” ValPJ 139. … este una (lumânare) în spatele abrozdo (=tabloului), dar tai (=ceea ce se află în spatele tabloului) pentru casa sa… VienPD, K 24. Cimitirul este acoperit în formă de patrulater cu diverși copaci, mai ales pini și brazi… Ei își murmură cântecul eternității, tainic și în surdină, atât altădată, cât și astăzi. Și totuși, tai (=ceea ce se murmură) sună ca glasul unei mame care-și adoarme copilașul iubit, plângând. SimonAŠL 8. Chipul lui Mikodemas era atât de prostesc, încât puteai să-l pictezi… Tai (=faptul că chipul era prostesc, prostia expresiei) a sfârșit prin a-l convinge pe Vizgirda că îi sosise ceasul pieirii. VaižgP I 201. Din toate variantele dependente de context prezentate mai sus se poate observa că folosirea lui tai cu antecedente nu este strict delimitată de folosirea formelor de gen tas, ta, jis, ji etc. Uneori sunt posibile atât tai, cât și formele din urmă. Forma tai este folosită de obicei când obiectele sunt indicate fără intenția de a le defini strict (referire generalizatoare). 010. Mai trebuie menționat separat încă un caz de folosire a formei tai, când antecedentul său este un substantiv sau un cuvânt care îl înlocuiește. Acest caz este definit structural: tai apare într-o propoziție sau într-o parte de propoziție al cărei predicat este exprimat prin nominativul unui substantiv. Acest nominativ caracterizează forma tai, precum și substantivul sau forma substantivală care îi servește drept antecedent. Antecedentul apare de obicei în propoziția precedentă, înaintea pronumelui — în poziție prepozitivă, deși uneori poate apărea și în poziție postpozitivă (inversiune). În aceste cazuri tai poate indica (la fel ca formele ta, cf. 007): a) O persoană. Jonukas ar fi primit și mai mult în altă parte, fiindcă e un bărbat bine făcut, zdravăn, crescut parcă din lapte. ŽemR I 73. Nu departe de căruț, cineva, prinzându-l pe fierar în brațe, începu să-l sărute cu dragoste. Era un tânăr chipeș, cu înfățișare luminoasă, îmbrăcat în haine de gimnazist. ŽemR I 46. Tocmai de doctorițe dusese lipsă întreaga Lituanie, 47 căci aceasta încă e o noutate. VaižgP I 70. Fierarul Bronislovas se uita în jur, iar celălalt, stând alături, se minuna deja privind-o pe Petronėlė. Era o fetiță foarte tânără, înaltă, suplă ca o căprioară… ŽemR I 52. …cumpărau (pământul) țărani žemaițiai de felul celor pe care el îi căutase îndelung… Acesta este Vilius Vidmantas, prusacul cu fiica sa Darata, o intelectuală. VaižgP I 125. b) Ființă. Se vede că aceeași persoană are de vândut un astfel de animal – iar acesta era un lup. BsRP 40. Majoritatea mamiferelor trăiesc pe uscat, dar unele s-au adaptat la peisaje foarte variate. Comparativ cu păsările, acestea sunt făpturi calme, puțin mobile. IvanPŽ 9. …toți liliecii din Europa, Africa și America sunt foarte folositori omului – aceștia sunt importanți distrugători de insecte dăunătoare. IvanPŽ 28. Dintre toate maimuțele din America, genul capucinilor este probabil cel mai bine cunoscut. Acestea sunt animale de talie medie. IvanPŽ 46. Veverițele sunt răspândite pe întreg teritoriul Europei și în Siberia până în nordul Chinei. Acesta este un locuitor al pădurilor. IvanPŽ 113. c) Obiect abstract sau acțiune. Ce însemna socialismul în ochii lui S. Nėris? Era moartea răului, a violenței și a egoismului uman. Era pieirea definitivă a sărăciei și inegalității, a opresiunii și a războaielor… Era învierea omului din praful umilinței și al nimicniciei. KubSNL 108. Atunci toate funcțiile lor vitale încetinesc, respirația devine mai rară, inima bate mai rar, temperatura generală a corpului scade, iar această stare durează cinci-șase luni. Aceasta este hibernarea. IvanPŽ 31. Ea nu considera contrabanda un păcat: era principala îndeletnicire a întregii regiuni de graniță. VaižgP I 69. Ne supărăm pe buruieni fiindcă sunt atât de prolifice. Oare nu e o prostie? Oare prolificitatea e un defect? Este un exemplu despre cum trebuie să trăim ca să supraviețuim. VaižgRR I 94. Pentru Vasarus, aceasta a fost o întâmplare extraordinară: prima vizită a părinților, prima întâlnire a lui, seminaristul, cu părinții săi. Myk-PutAŠ 36. d) Obiect concret. – Ce băuturică frumoasă… – Și gustoasă. Ce este? – Este vin de casă făcut din fructe de pădure. VaižgP I 116. Pentru S. Nėris, pământul era hrănitorul, căruia i se vorbea cu cele mai blânde cuvinte ale iubirii țărănești. Este izvorul vieții. KubSNL 373. – Știi oare la ce folosesc turnurile acelea? – Sunt berbeci de asediu pentru aruncat pietre! VienPD,K 261. …se vedeau câteva case mari, acoperite cu șindrilă. Acestea erau clădirile administrației comunale și ale școlii. VaižgP I 95. Mi-aș înfige săbiuța luminoasă. Acesta este felinarul meu, lumina mea strălucitoare. JD 798. Se întâlnesc propoziții de acest tip, în care predicatul este format din același substantiv ca antecedentul, doar că primul are determinanți diferiți (sau o propoziție subordonată atributivă), prin care este caracterizat obiectul. – Ei bine, ce spirit l-a străpuns cu lancea pe fratele Rudolf? – O, acesta era un spirit foarte înfricoșător. VienPD,K 338. În societatea catolică, dragostea lui S. Nėris nu avea niciun drept. Era o dragoste de partid, disprețuită, condamnată și calomniată. Era o dragoste în afara legii. KubSNL 88. După ce visa îndelung, deschidea cartea… și, întins astfel, nu-și mai lua ochii de la ea timp de patru ore întregi. Acestea erau singurele ore în care Napalys nu era morocănos. VaižgP I 233. Multe specii de maimuțe cu nasul îngust au așa-numiții saci bucali – acesta este un sac care ocupă spațiul dintre măsele și obraji, IvanPŽ 48. Le-a poruncit să nu se teamă de pasărea moartă, 48 culcat pe coridorul acela. Era o păsărică adevărată, cu aripi și cioc. BalčAP 183. În propozițiile de acest tip și de tipul menționat mai sus, în care nominativul substantivului din numele predicativ descrie obiectul desemnat de antecedent, forma „tai” poate fi cu greu înlocuită cu formele de gen ale pronumelor anaforice (jis, ji, tas, ta etc.). O astfel de înlocuire este limitată nu de sensul pronumelui, ci de structura propoziției. Jis, ji pot fi folosite cu același antecedent, dar numai în propoziții de alt tip, în care predicatul este exprimat printr-un verb sau printr-o altă formă, nu însă printr-un nominativ de substantiv cu valoare descriptivă. Cf.: Mai ales să nu lăsăm pământul nobililor vecini pe mâna unor străini veniți de aiurea. Nobilii nu-l prețuiesc, dar pentru noi acesta este izvorul vieții. VaižgP I 211. Aici antecedentul este același — pământul atât pentru forma jos, cât și pentru forma tai; aceste forme sunt însă folosite în propoziții de tipuri diferite. Cf. și: Mai întâi vom face cunoștință cu vulpea... Ea nu se ferește prea mult de om și se așază adesea în apropierea orașului. Este cel mai răspândit prădător din Europa. IvanPŽ 157. Cărțile le aduceau acasă Șešiavilkiukai de la vecini, unde nimeni nu le citea, deși nici în sobă nu le arunca nimeni. Ei, în odaie se bucurau de drepturi egale cu mămăliga, ca „slava lui Dumnezeu”, deși erau baliverne de-ale lui Alekna sau imitații ale lui Valančius. VaižgP I 229. ... dar nici cunoașterea, nici ideile și teoriile nu creează lirismul. El țâșnește spontan din straturile adânci ale psihicului. Este revărsarea și glasul puterilor profunde ale omului. KubSNL 141. Cf. încă două propoziții de acest fel: Liliacul cu urechi mari nu este rar nici în Lituania; este de talie medie (IvanPŽ 34) iar o specie mai cunoscută este caguana. Este un animăluț cu trup destul de zvelt, de mărimea unei pisici. (IvanPŽ 35). În propozițiile cu un nominativ de substantiv descriptiv, forma „tai” nu numai că nu poate fi înlocuită cu formele de gen ale pronumelor anaforice (jis, ji; tas, ta etc.), dar nici nu poate fi omisă din propoziție. Această formă este un element constitutiv necesar al propoziției. Fără ea, propoziția ar fi greu de conceput. Pe de altă parte, folosirea formei tai devine stereotipă din cauza structurii constante a tipului de propoziții menționat. Se poate spune că funcția ei nu mai corespunde funcției unui cuvânt cu sens deplin. Forma tai, datorită poziției sale speciale în context, leagă semantic antecedentul de substantivul care descrie obiectul desemnat de acesta. De aceea, în propozițiile menționate, forma tai gravitează într-o măsură mai mare sau mai mică spre statutul de particulă. Cf. propozițiile în care forma tai este în mod evident o particulă: Palatul Santekliai — acesta este un mic muzeu de artă. VaižgP I 108. Cea mai importantă armă a bursucului — acestea sunt picioarele lui din față. IvanPŽ 248. ... iată, această auroră boreală este Žiežmariai. VienPD,K 395. Oile sunt cu totul altceva. Myk-Puts 96. Șoimul — acesta este simbolul omului liber, curajos și luptător. KubSNL 123. Cartofii se termină, iar grădinile — sunt fleacuri: femeile singure le vor curăța. ŽemR I 186. Aproape toți oamenii pe care i-ai văzut în biserică sunt fie nobili, fie semiboieri. ValP J 43. Onoarea, rege — aceasta este onoarea statului... SruogR II 39. Aceste propoziții sunt transformări ale propozițiilor de tipul menționat mai sus (forma tai cu un nominativ de substantiv descriptiv); cf.: Jonukas ar fi primit și mai mult în altă parte, fiindcă este un bărbat zdravăn și bine făcut (ŽemR I 73) ⇒ Jonukas — acesta este un bărbat zdravăn și bine făcut; el ar fi primit și mai mult în altă parte. 4. 520 49 011. Forma tai este folosită și cu substantivul caracterizant la nominativ, fără antecedent exprimat. În acest caz, ceea ce este indicat poate fi dedus numai din context și din situație. De multă vreme era curios să afle ce alți domni mai erau aici, în compartimentul separat, și călătoreau atât de tăcuți. — Acela-i un om cam ciudat! — spuse Leopoldas, exprimându-și marele dispreț prin glas și printr-un gest al mâinii. VaižgP I 55. Și se întoarse … cu totul pe neașteptate. Nu, nu este chipul acela pe care speram să-l văd. SimonAŠL 5. — Cavalerule, este un vis sau ești tu, duhul?! — se ridică de pe scaun Knystautienė. Și, într-adevăr, ea nu credea că acela era cavalerul Griežė. VienPD,K 464. Stă ca huhurezul, se uită ca bufnița: acesta-i al tău, surioară, alesul tău. Înalt cât pragul, gros cât maiul: acesta-i alesul tău, surioară! (folcl.) ValPJ 109. Odată, aflându-se la cancelaria comunei, văzu pe un perete tapetat cu pagini de ziar un desen cu o moară. Că era o morișcă, asta a recunoscut. VaižgP I 86. Asta e antiretorică (se spune după citarea unei poezii). KubSNL 349. … seara a plecat împreună și Tupikis la rugăciuni, fiindcă era ultima sâmbătă înainte de lăsatul secului. ŽemR I 266. În aceste enunțuri, forma tai se apropie și mai mult de o particulă, ca în enunțurile menționate mai sus, cu un substantiv la nominativ care caracterizează obiectul desemnat de antecedent. Forma tai poate fi înlocuită aici cu particula čia sau, cu o anumită intonație, se poate renunța cu totul la ea. Cf. enunțul în care particula čia ocupă aceeași poziție ca forma tai în enunțurile menționate mai sus: După ce a fost sărutată, floarea s-a desfăcut numaidecât în întregime și atunci s-a dovedit că era o lalea adevărată. BalčAP 179. Trebuie spus că, în general, forma tai este folosită mult mai des ca particulă sau conjuncție decât ca formă pronominală. Aici am evidențiat doar cazurile intermediare în care forma pronominală tai se apropie de particula tai. Frecvența și funcțiile de întrebuințare ale formelor tai și tat(ai), cf. tabelul 1. 012. Din toate cazurile de folosire menționate mai sus ale lui tai ca formă pronominală — variante combinaționale — se desprinde sensul general (invariant) al acestei forme: indicarea unui obiect în mod general, nedeterminat. (Poate că din acest motiv ajunge adesea să se apropie de o particulă.) Indicarea generalizată, aproximativă, nedeterminată este sensul principal al formei tai, prin care această formă se opune în limbă formelor de gen tas, ta. Tocmai acestui indiciu (indicarea generalizată) îi lipsesc formele menționate (luate împreună). Dimpotrivă, ele indică în mod concret anumite obiecte. Astfel, între formele de gen tas, ta și forma tai se stabilește o opoziție privativă: Indicarea concretă Indicarea nedeterminată (generalizată) tas, ta tai (tatai) Această opoziție este asimetrică. Pentru indicarea concretă există forme la toate cazurile, la singular și plural, pentru masculin și feminin (tas, ta; to, tos; tam, tai etc.; tie, tos; tų; tiems, toms etc.), în timp ce pentru indicarea generalizată există doar o singură formă invariabilă, tai, precum și varianta sa rară tatai. Din acest motiv, pentru a restabili simetria, se conturează o altă opoziție, pur sintactică. 013. A doua opoziție, forma tai o formează, spre deosebire de prima, nu cu toate formele de gen tas, ta, ci numai cu formele de masculin singular, 50 Funcțiile formelor tai, tat(ai) Tabelul 1 tai | tat(ai) | Pronume | Particulă Conjuncție | Intermediar între pronume și particulă | Pronume | Particulă Conjuncție | Intermediar între pronume și particulă | BalčAP | 39 | 41 | 26 | 2 | 2 | 2 | BūgRR I | 18 | 35 | 1 | 5 | — | — | IvanPŽ | 26 | 27 | 50 | — | — | — | KrėvŠP | 20 | 112 | 13 | — | — | — | KudR | 58 | 220 | 19 | — | — | — | PietA | 67 | 297 | 33 | — | — | — | SimonAŠL | 54 | 110 | 59 | 20 | — | 2 | VaižgP I | 110 | 128 | 44 | 1 | 1 | 1 | VienPD, K | 24 | 102 | 20 | — | — | — | ŽemR I | 12 | 64 | 12 | — | 1 | — | ŽemR₁ I | 1 | 46 | 2 | 10 | 11 | 10 Notă: Pentru întocmirea acestui tabel și a celor următoare, s-au selectat câte 180.000 de semne tipografice de text, adică cu tas, to, tam, tą, tuo, tame. În această opoziție nu intră formele de feminin singular și plural,10 nici formele de masculin plural. Ambii membri ai acestei opoziții — formele de singular tai și tas — au același sens. Atât formele tai, cât și tas indică obiecte, fenomene sau acțiuni în mod generalizat, neconcret. Antecedentele formelor tai, precum și ale formelor de singular tas, sunt de obicei o frază întreagă. I se potrivea mai ales faptul că florile miros frumos pe pământ, iar pe fundul mării nu au niciun miros. BalčAP 136. „Mămucă, ne-ai lăsa să jucăm?”… Ea răspunse: „Bine, zburdați, și fiicele mele își doresc asta nespus. ValPJ 53. Căci dacă poporul i-a răsturnat, a făcut-o pentru a lua puterea în propriile mâini. VenclGD 269. Copiii, obișnuiți să fie singuri zile întregi și să facă ce vor: să stea, să doarmă, să plângă sau să râdă, au rămas și astăzi singuri. ŽemR II 188. S-a sfârșit prin aceea că Antanėlis s-a mutat să înnopteze în șura unchilor. Vaižg RR I 148. 10 În dialecte se întâlnesc și forme de feminin singular cu sensul unei indicări generalizate, de exemplu: Čia ne t ó (= tas): ne dėl pyktinių jie dalijas. Trgn. 4 * 51 Formele de singular tas, care indică un fenomen general, se distribuie în anumite poziții împreună cu forma tai. Ele se caracterizează prin anumite contexte. 014. Forma de gen neutru tai, fiind din vechime un caz nominativ-acuzativ, se folosește de obicei în poziția nominativului sau a acuzativului. În poziția nominativului, forma tai denotă de obicei subiectul acțiunii și se raportează cel mai adesea la următoarele forme ale predicatului: 1) Cu formele adjectivale de gen neutru folosite predicativ: a) Adjective. Ea știe că nu trebuie să te bucuri chiar atât de mult de frumusețea ta; nu e frumos. Simon AŠL 63. Copiii încuviințează din cap și așteaptă să vadă ce va mai spune tatăl, fiindcă este nespus de interesant. SimonAŠL 19. Toți l-au uitat. Nu mai era de trebuință nimănui, nimeni nu-l mai chema nicăieri, nimeni nu se mai anunța că va veni să-l viziteze: toate acestea se întâmplaseră, era adevărat. VaizgP I 54. Vrei să fii mult, mult mai bogat decât ai fost; să trăiești mult, mult mai frumos decât ai trăit; să ții aceleași patru cai, dacă asta este atât de necesar? VaizgP I 132. Prin văi, o pășune deasă, crescută bogat și compact, acoperită până la poale de ciuperci, ca o haină din lână de oaie deasă și mătăsoasă. Ce frumos e aici, mai frumos decât atunci când oamenii își fac o coroniță din cele mai minunate flori. VaizgP I 219. Și de ce stau ei atât de mult? Ce spun? – Asta e cel mai greu de înțeles. SruogR II 93. b) Participii. Toate mormintele au fost făcute una cu pământul. Va trebui să le refacem, poate, într-un loc nou... Asta nu se poate face cu câțiva bănuți. VaizgP I 188. – Ai încercat vreodată să-ți imaginezi limpede cine vei fi, să zicem, peste zece ani? – Nu. Dar asta nici nu se poate. Myk-PutR III 46. Era totuși atât de mulțumit că prusacul era măcar de o credință falsă, necredincios. În opinia unui catolic din Aukštaitija, care nu văzuse adepți ai altor credințe în afară de ruși, acest lucru era de neiertat. VaizgP I 77. Napalys nu mișca nici măcar din coadă la acele cuvinte; nici nu-i zâmbea mamei sale în felul obișnuit, ca și cum nu lui i-ar fi fost adresate. VaizgP I 234. Femeie, voi, netrebnicelor, vouă vă este scris (că nu se cuvine să fiți leneșe). DonR 39. Tatăl preotului vorbea la fel de bine lituaniana ca poloneza și rusa; îi rămăsese acest lucru încă din vremurile de demult, când se certa cu oamenii la cârciumă. VaizgP I 157. ... pentru sărbătoare, potrivit modei vremii, fetele și mai ales femeile își prindeau intenționat câteva catarame, ca să pară mai groase în partea din spate și, astfel, talia să li se vadă mai bine. Nu prea era necesar și nici potrivit: țărăncele lituaniene erau îndesate și cu șolduri late și fără adaosuri, iar o talie bărbătească solidă n-o subțiezi nici legând-o strâns. VaizgRR I 43. c) Pronume. Un stup fără albine, o moșie fără oameni — e totuna. LzPR V 118. În aceste cazuri, forma tai, care exprimă subiectul acțiunii, și formele de gen neutru cu funcție predicativă sunt formal acordate. Deoarece în lituaniană se folosesc pe scară largă formele predicative de gen neutru ale adjectivelor și participiilor, tipul „formă substantivală de gen neutru tai + formă adjectivală de gen neutru” este destul de productiv în lituaniană. El susține, de asemenea, forme paralele de masculin și feminin, acordate în mod corespunzător, cf.: Tas geras, Ta gera, tai gera. 52 2) Cu adverbele gerai, negerai, daug etc. Unii vor purta deja opinci; într-adevăr, legându-și obielele foarte încet, totuși le lega, nu le desfăcea, și se pregătea să iasă și să arunce o privire. Așa e bine. VaižgP I 103. Dar nici asta nu e bine: uneori, când îi lipsește ceva, urcă noaptea cu o lampă în colțurile întunecate. DonR99. Ei bine, pentru cumpărarea pământului… i-au îngăduit doar 60 de desetine. Până la urmă, asta e foarte mult. VaižgP I 211. 3) Cu forme de persoana a treia ale diverselor verbe: a) Verbe intranzitive. Păcat doar că n-am terminat niciuna dintre acele scrisori. S-a întâmplat fiindcă știam prea puțină poloneză. BaranR II 24. În călătorie am ajuns la Sateikiai și am văzut o bisericuță mică de lemn. Era în anul 1860. ValIPJ 35. Ce mulțime de escroci s-a răspândit prin ținuturile noastre, ca lupii! Ademenesc oamenii, stârnesc violență, jefuiesc! Și nimeni nu-i pedepsește! Nu se stăpânesc! Le dau chiar și înalte funcții ale coroanei! Și toate acestea se petrec în statul polonez. SruogR II 32. Oricine-ar fi fost și oriunde-ar fi fost, înhăța cartea. A intrat în obicei așa, încât Napalys era fără cărticica în mâini cum e un liuikius fără țigara între degete. VaižgP I 230. Simțeam de mult că asta se va întâmpla (că Vytautas se va încorona). SruogR II 82. Mergeți și prezentați-vă chiar dumneavoastră. Lui Sviestavičius îi va plăcea asta. VaižgP I 56. Nouă nu ne preocupă acum dacă povestea despre Widewut’į este adevărată sau nu. BūgRR I 187. b) Verbe care cer acuzativul sau genitivul. Și ce fac acum? De fapt, nimic, iar asta mă sperie cel mai mult. BaranR II 88. Totuși, urechile lui Napalys prind și alte sunete. Sunt multe. Ascultă numai. Aici o plesnitură, acolo o bufnitură; aici un suspin, acolo un geamăt. Asta nu tulbură nici rugăciunile firelor de iarbă, nici clinchetul clopoțeilor, nici ciripitul greierașilor. VaižgP I 222. Direcția Patrimoniului Statului… a răspuns… că … cererea mea nu poate fi aprobată. Asta m-a întristat groaznic. BaranR II 97. … fă ce vrei: n-am bani să-ți dau! Și asta mă chinuie cel mai mult. VaižgP I 130. 4) Cu nominativul substantivelor sau al cuvintelor folosite substantival (la singular și plural, masculin și feminin). Totuși, tu îndeamnă-l pe doctor să nu se sustragă îndeplinirii acelei îndatoriri, fiindcă asta este o rușine pentru întregul ținut. VaižgP I 209. … dar în raioanele unde sunt mulți lilieci, aceste boli apar mult mai rar și se crede că acest lucru se datorează liliecilor. IvanPŽ 32. Ea s-a uitat la ceas. Acesta era semnul că el trebuia să plece. PaukštAK 143. — — Suntem prea răbdători! — Aceasta este o virtute înaltă… SruogR II 89. Prealuminate domn, oare este adevărat că femei nobile au fost biciuite? SruogR II 58. Că asta ai făcut, Rapolas nu se îndoia câtuși de puțin (că se îndrăgostise de Severja). VaižgR I 51. Deși pentru el asta (= transportul peste graniță) nu era prima oară, avea mare grijă de clienții săi, ca să nu-și piardă pâinea. VienPD,K 190. 5) Cu diverse grupuri de cazuri gramaticale. — Dar știi că este interzis să te închini vechilor zei? — Asta nu ține de puterea oamenilor. VienPD,K 393. 6) Cu infinitivul verbului (a vedea, a auzi, a simți etc.). Trecerea la genul epic de mari dimensiuni a fost dificilă pentru scriitor; acest lucru se vede mai ales din primul roman. VienPD,K 482. În mod asemănător, călugărul capucin se împrietenește cu cățelușul crescut împreună cu el. Acest lucru se vede foarte clar dacă încerci să-i desparți, apoi să-i aduci din nou împreună. IvanPŽ 47. 53 7) Cu formă zero a predicatului, când în propoziție există numai determinanții grupului predicativ. Celelalte fecioare smulgeau buruienile și le ardeau, iar aceasta se făcea pentru ca secara și cerealele să nu fie pline de buruieni. ValPJ 89. …popularitatea doctorului creștea și se răspândea printre evreii din toată împrejurimea. Creștea, de asemenea, și datorită tratamentului tot mai priceput; aceasta cu prețul lui. VaižgP 165. Forma tai îndeplinește, de regulă, funcția de subiect în poziția nominativului. În cazuri rare, această formă este folosită ca predicat nominal, cf.: Noi suntem ceea ce mai poți lua din viață, ceea ce încă nu ți-a fost luat. BaltR I 113. Aici tai ocupă aceeași poziție ca substantivul la nominativ mokytojai din propoziția Mes esame mokytojai. În poziția acuzativului, forma tai desemnează obiectul acțiunii. De regulă, apare: 1) după verbe care cer cazul acuzativ (tranzitive). Sosește Jankevičius și povestește diverse noutăți, precum și faptul că promite să se străduiască să devină scrib. BaranR II 41. Cu cât soarele dogorește mai arzător, cu atât pământul trosnește și zăngănește mai mult. Napalys vede asta. VaižgP I 222. Va zâmbi doar, fiindcă este fiul abandonat de un avar. Petras va simți asta de la cinci pași. VaižgP I 90. În zadar întreba Gintautas ce se face acum la conace, ce se plănuiește să se facă toamna sau primăvara. Sviestavičius trecea asta cu vederea. VaižgP I 120. …îl preocupa mai mult să-și spele și cele câteva fraze în germană, ca Șešiavilkis să audă asta. VaižgP I 65. Și eu mi-am băgat degetele în schimbarea ortografiei. Astăzi pot spune că am făcut asta. BūgRR I 399. …sărea cu calul, dar nu trăgea câtuși de puțin. Văzând asta, am întrebat. ValPJ 65. 2) Cu prepoziții care cer acuzativul. Împotriva Rusiei, poate chiar să pornească la luptă! Nu e treaba ta. Îți interzic să te gândești la asta, nu doar să vorbești despre asta. SruogR II 193. În loc de „gįsla” și „skįstas” trebuie scris „gysla” și „skystas”, indiferent de faptul că unii žemaičiai pronunță „(įn)” în aceste cuvinte. BūgRR I 397. …nora… i-a aruncat pe gât mirelui prosopul de nuntă (=un prosop⟧) și astfel a arătat că îi mărturisea pețitorului toate minciunile. ValPJ 165. …mulțumește-i zilnic lui Dumnezeu pentru asta, fiindcă omul tău cu plugul te ajută la muncă. DonR 35. 3) Într-o construcție cu participiu converbial. A stat puțin (cineva), s-a lăsat din nou în jos, s-a ridicat iar și a pornit într-acolo, la fel ca Ona. Ona a recunoscut că avea să fie domnul Sviestavičius. VaižgP I 138. În cazuri rare, forma tai apare în poziția genitivului. 1) Între timp, femeile își jeleau morții. Nici cruciații nu-i împiedicau în această privință. VienPD, K 337. 2) După „Agnus”, Alfonsas, clătinându-se, se bătea în piept și doar își dădea ochii peste cap, ca să nu observe cineva din afară asta. Așa că nu se apucă să facă ceea ce se dorise (să-i facă cunoștință). — Dar la ce e nevoie de asta? — răspunse el. VaižgP I 56. 4) Apoi și-a smuls jumătate din barbă de pe bărbie și și-a zgâriat toată fața cu unghiile groase. Dar nici asta nu era de ajuns; tot apucând banii și zbătându-se, a răsturnat masa cu tot cu mâncare. DonR 27–28. Forma tai în poziția genitivului nu este obișnuită. De regulă, în aceste cazuri, lângă verbul care cere genitivul se subînțelege încă un infinitiv tranzitiv sau un participiu indeclinabil, cf.: 1) acest lucru (a face) nu a împiedicat, 2) acest lucru (făcând) nu ar observa, 3) acest lucru trebuie (făcut). Uneori, forma tai în poziția genitivului este cu totul nenaturală și trebuie înlocuită cu forma de genitiv to (propoziția 4). Cf. K. Donelaitis, pe aceeași pagină: Dar nici acest lucru nu este de ajuns; luând un cuțit mare, a întins mâna, după ce tăiase deja gâtul împreună cu traheea. 54 015. Forma de gen neutru tai ocupă, în fapt, doar pozițiile nominativului și acuzativului; în pozițiile celorlalte cazuri, atunci când este necesară indicarea unui fenomen general, formele de masculin singular ale pronumelui tas sunt folosite fără concurență, și anume: to, tam, tuo, tame (ultimul caz apare foarte rar). Formele to, tam, tuo, tame sunt folosite în pozițiile cazurilor corespunzătoare cu exact aceeași funcție ca forma tai menționată mai sus, în pozițiile nominativului și acuzativului: aceste forme indică în mod general și neconcret un lucru, un fenomen sau o acțiune. Formele to, tam, tuo, tame se deosebesc de forma tai numai prin împrejurările de folosire ale cazurilor corespunzătoare. 016. Forma de genitiv to este folosită: 1) Cu verbe negative. Ei, nu există lucru în lume pe care Aras, cel mai aprig dintre toți arii, să nu îndrăznească să-l facă. KrėvAP 18. În vremurile de demult, după asfințit, puștile răsunau numaidecât, pac-pac; astăzi nu mai fac asta. ValPJ 107. Dacă ți-ar păsa de părerea mea, ți-ai respecta bătrânul tată, copile. Dar tu n-ai învățat asta. SruogR II 188. Nu știa când îl va vedea din nou. SimonP 25. …i-a venit ideea să tragă de „coada lupului”. Dar când Iustinas a dat drumul funiei, pocnind-o o dată cu biciul, toți cei care trăgeau s-au prăbușit unul după altul… Nevăzând asta, au refăcut coada lupului a doua oară. ValPJ 86. Nici eu nu pot înțelege asta. Atât de tare se teme de Vytautas, și totuși ridică mâna împotriva lui! SruogR II 100. Nu putem identifica „Voruta” cu „Vered-ava”, fiindcă acest lucru este împiedicat de nefericita taršnybėsnai. BūgRR I 133. Fusese greu să obțină atât de multă pânză impermeabilă și să coasă din ea saci. Mendelis n-ar fi fost Mendelis dacă n-ar fi făcut și asta. VaižgP I 172–173. Nu mai trăise niciodată așa ceva, ca cineva să-și bată joc de el sau de familia lui! VaižgRR II 21. În propozițiile de mai sus, numai una dintre cele două forme verbale care alcătuiesc predicatul compus este negativă. Acest lucru este suficient pentru folosirea genitivului. În limba lituaniană, genitivul — în acest caz, forma to — se folosește și cu verbe afirmative dacă în propoziție există particula negativă nei, cf.: Când se întorcea, aducea mereu câte o născocire nouă: ba să prășească cartofii la vreme nepotrivită, ba să-i are iar și iar. Nici părinții noștri, nici strămoșii strămoșilor noștri nu făceau asta, și totuși, mulțumită Domnului, aveau câte treizeci de puri și chiar mai mult de cartofi. VaižgP I 85. În ceea ce privește folosirea formei la genitiv după verbe negative și a formei tai la acuzativ după verbe afirmative, cf.: Cine nu știe asta? Toți știu asta… VaižgP I 163. 2) Cu verbe afirmative care cer genitivul. Trebuie să i se ia bisericii dreptul de a-l ocroti pe Vytautas… Și el însuși să fie despărțit de biserică! (Zbignievas) Mi se pare că Vytautas tocmai asta așteaptă. SruogR II 102. …voi povesti măcar începutul călătoriei mele, fiindcă asta dorește buna mea mămică. Să se plece la picioarele mele un singur episcop… asta îmi va fi de ajuns. SruogR II 10. …tot astfel trebuie să procedăm și cu „šeip”, adică să scriem „šiaip”, așa cum o cere originea cuvintelor. BūgRR I 102. Au început să pară amândoi tocmai în lipsa lucrului pe care acum îl învață pe tatăl lor să-l pregătească pentru bătrânețe. Gintautas din Paviškelio Sakalynė, e drept, n-a cumpărat-o, deși și-o dorise foarte mult datorită frumuseții ei. Numai asta ne-ar mai fi lipsit, ca voievodul din Bendzinas să înceapă să se poarte ca acasă în palatul regelui! SruogR II 141. 3) Cu cuvinte care exprimă cantitatea și cer genitivul: gana, negana, daug, maža și altele. Ca să aibă conștiința împăcată, propun: regina să jure în biserică… Să jure împreună cu ea și un șir de alte femei de vază… că regina este nevinovată. Pentru noi, asta — e de ajuns! 55 SruogR II 63. În colț râd și se strâmbă mișeii; iar dacă îi dojeni pe bună dreptate, se ceartă, blestemând întruna. Și asta nu e de ajuns; ba au de gând să și se bată. DonR 53. Anul acesta nu voi putea procura încă manualul de ortografie. Mai mult, astăzi nici măcar nu aș putea spune măcar aproximativ când va fi dat în folosință manualul mult așteptat. BūgRR I 385. Dar oare mai poate cineva să-și măsoare „fericirea” în continuare: oare s-a dublat ea când ai mai vărsat încă zece mii în bancă? – Ei, nu… nu s-a dublat. – Așa e. Satisfacția era deja mai mică, fiindcă era deja prea mult, nu mai era nevoie de atât. VaižgP I 72. 4) Cu substantive care cer genitivul. Mă tem că, alegând singur, din proprie inițiativă, să vin, mi-aș face rău; cu atât mai greu de suportat ar fi nenorocirea de a simți că eu însumi sunt cauza ei. Baran R II 91–92. 5) Cu prepoziții care cer genitivul. – Arătați-ne corespondența dumneavoastră! – a cerut procurorul. – Vă asigur că nici acolo nu veți câștiga nimic. – O formalitate. Nu se poate fără ea, – a explicat blând procurorul. VaižP I 200. Dar oare regele îl va semna? (Zbigniew) În privința asta – nu va fi o mare bătaie de cap… Așa fierbea Sviestavičius… în propriile sale visuri… Și nu se știa niciodată dacă îi rămâne ceva din acestea în inimă sau nu îi rămâne nimic. VaižgP I 120. … s-a apucat să povestească despre tablourile pe care le văzuse: ce orientare și ce caracter aveau, la care expoziție de artă fuseseră cumpărate, cine erau artiștii și unde le era patria. De acolo a trecut la frumusețile și minunățiile Europei. VaižgP I 112. Și e greu să te obișnuiești cu ceea ce nu ai în propria limbă. BūgRR I 396. Lupta dintre ceea ce este vechi și ceea ce este nou, dintre ceea ce moare și ceea ce se naște – iată temelia dezvoltării noastre. T 1952, 284. 6) Cu forme verbale pasive (genitivul to indică subiectul acțiunii). Cuvântul drag „Frate”, răsunat pentru prima dată după plecarea de acasă… s-a răspândit larg, ca să spunem așa, în spațiile sufletului gol. Sub influența lui… am scris răspunsul: „Poet al minunatului ținut al Samogiției”. BaranR II 82. 7) Cu diverse forme verbale cu sens partitiv. O, puterile Naturii se schimbă, dar nu pier! Ele îi vor înrobi din nou voința Cetățeanului de a lua din ea ceea ce oferă ea însăși: alte bogății, dar aceeași iubire, poezie și frumusețe. VaižgP I 48. 017. Forma de dativ tam se folosește cu forme verbale pentru a exprima obiectul indirect al acțiunii. … căci stăpâna casei este acolo pentru asta: să aibă grijă de familie, să chivernisească pâinea și merindele. ŽemR I 165–166. Oricine a văzut asta: în timpul luptei, cetele și nobilii lui Skirgaila trec în grupuri de partea lui Vytautas și pretutindeni îl întâmpină pe duce și îl primesc ca pe stăpânul lor! Trebuie să punem capăt acestui lucru, prea luminate stăpâne! VienPD,K 409. Mai bine ocrotește-o cu bunătate pe Marčė, iar pe Kurmelis îl vei încurca cu pădurea. – Nu trebuie să mă înveți asta. ŽemR I 175. Iar fetița e curată la suflet. De aceea crede ceea ce aude. SNerR I 453. 018. Forma de instrumental tuo se folosește: 1) Cu verbe intranzitive, exprimând obiectul direct al acțiunii. Înțeleg cel mai bine acest lucru și nu mă îndoiesc deloc că ar fi foarte folositor pentru noi să avem astăzi un manual de ortografie. BūgRR I 385. Aici a aflat că nici prusacii nu făuriseră încă o asemenea mașinărie miraculoasă și că pentru a falsifica bani era nevoie de un meșter foarte priceput și ingenios. În cele din urmă, nici nu s-a mai interesat de asta. VaižgP I 168. Mărturisesc, sunt mare și mă bucur de asta, că sunt mare! BalčAP 100. Pe lângă respectul pe care îl câștigase Geišių Geišė…, se mai putea lăuda și cu faptul că toți iobagii se temeau într-adevăr de el. 56 VaižgRR I 64. Prefixul „san-“ se deosebește de „in-“ prin faptul că și-a păstrat toate cele trei genuri în toate cuvintele și în toate dialectele. BūgRR I 390. Și familia Șešiavilkiai se mulțumea cu ceea ce primea. VaižgP I 231. Acest ultim lucru îi plăcea atât de mult clasei și îi aducea atâta bucurie, încât se molipseau de ea și profesorii înșiși. VaižgP I 99. 2) Cu verbe tranzitive, exprimând obiectul indirect al acțiunii. Cine suflă, iar cine nu, dar vrednicul episcop al Cracoviei — amator de bășici… (Zbigniew) Ce vrea să spună episcopul prin asta? SruogR II 60. Și eu m-am împotrivit lor la fel, m-am zbătut în toate părțile, le-am demonstrat cu înflăcărare josnicia și prin asta i-am potolit. BaranR II 102. Ceilalți, care scăpaseră mai teferi, au pornit în fugă spre țărm și astfel au provocat o mare panică. Vien PD,K 385. Pentru Gintautas, această apropiere a lui Šumaker era prea neobișnuită. Prin aceasta se exprima tulburarea lăuntrică neobișnuită a acestuia. VaižgP I 169. Căci capelanul mânca împreună cu ea și încerca să-i facă impresie. Om ciudat! Ce vei obține prin asta, dacă mâinile și picioarele îți sunt legate? PaukštAK 140. 3) Cu adjective și participii care cer instrumentalul pentru a exprima obiectul unei însușiri. Judecata este mai bună decât adevărul prin aceea că este univocă. BūgRR I 110. Dar era suspect și prin faptul că plecase din Vilnius fără să se înregistreze la plecare. VienPD,K 198. I-am rugat… pe Bielinski și pe Trezorier, care… sunt de acord să nu mă trimită. Dar Nečiajėvas și Gachovičius nu sunt prea mulțumiți de asta. BaranR II 15. 4) Cu prepoziția su, care cere cazul instrumental. … un cavaler francez… după ce o declarase (pe Margaritą Knystautaitė) doamna inimii sale, a jurat să-i apere cu sabia onoarea și frumusețea. — Iar pe cine nu este de acord cu asta, — le-a spus el cavalerilor, — îl chem la luptă! VienPD,K 362. Preotul Stulginskis, domnia sa… se străduiește să mă scape de asupritorii din comună, iar Palatul ar fi de acord cu asta. BaranR II 97. Fie și „preot”: împreună cu asta, el este și „om”. VaižgP I 182. 019. Forma locativului tame, folosită pentru a indica un lucru în sens general, este rară: Așadar, fericirea mea personală nu constă în a câștiga mult, ci se află cine știe unde. VaižgP I 73. 020. Formele de nominativ și acuzativ masculin singular tas, tą, fără sensul unei referiri concrete, sunt folosite și cu sensul unei referiri generale. În acest caz, ele concurează cu forma tai. Înainte de toate, trebuie spus că formele tas, tą în locul formei tai, cu sensul unei referiri generale, sunt folosite în scrierile actuale mult mai rar decât forma tai (tatai). Cf. tabelul 2. 021. Formele tas și tą, în comparație cu forma tai, în poziția de nominativ și acuzativ, sunt cel mai adesea marcate în mod special (structural și stilistic) sau dialectale. După cum se vede din tabel, la unii scriitori apar rar (mai ales în literatura științifică), iar alții le folosesc ceva mai des. 022. Forma tas este folosită de obicei. 1) În propoziția subordonată, în poziția de subiect la nominativ din propoziția principală, atunci când în aceeași poziție din subordonată apare forma kas. În astfel de cazuri, forma tas este cu totul firească chiar și în relație predicativă cu forma adjectivală de gen neutru (tas gražu; modelul mai caracteristic în propoziția simplă este tai gražu). Ce este roșu, este frumos. Ml, Švnč, Auk. Ce este dulce, este gustos. Rk, Rd, Avl. Ce este frumos este și bine. Škn. Ce este prea mult este nesănătos. PP 198. Ce va fi, va fi? — a spus cel mai mare. BalčAP 282. 57 Pastaraisiais trim dešimtmečiais išleisti raštai 2 lentelė Poziția nominativului | Poziția acuzativului | Poziția genitivului Poziția nominativului: tai | tat(ai) | tas Poziția acuzativului: tai | tat(ai) | tą Poziția genitivului: tai BalčAP | 16 | 2 | 9 | 23 | — | 4 | — BūgRR I | 6 | 2 | 1 | 12 | 3 | 3 | — IvanPŽ | 20 | — | — | 6 | — | — | — KrėvŠP | 4 | — | 2 | 16 | — | 2 | — PaukšŪK | 1 | — | — | 9 | — | 1 | — SimonAŠL | 27 | 8 | — | 27 | 12 | — | — VaižgP I | 45 | 1 | — | 64 | — | 1 | 1 VenclGD | 76 | — | 3 | 31 | — | 2 | — VienPD, K | 4 | — | — | 20 | — | — | — ŽemR I | 1 | — | — | 9 | — | 1 | — În toate aceste exemple se păstrează simetria dintre kas și tas: atât kas, cât și tas precedă forma predicatului. O astfel de ordine a cuvintelor întărește utilizarea lui tas alături de kas. În absența simetriei, se folosește și forma tai (alături de kas), cf.: Ceea ce în viață este minciuna cea mai adevărată poate fi uneori, pe hârtie, cu totul aproape de adevărul nostru, și invers. BielKR 351. Trebuie spus că, chiar și în prezența simetriei, ca în propozițiile menționate mai sus, în loc de tas poate apărea tai, dar atunci această din urmă formă tinde să se degradeze într-o particulă, cf.: Ce este roșu, e frumos. JablRR I 491. Ce este negru, nu este alb. Ds. Ce este adevăr, nu este minciună. Grz. Ce este dulce, e gustos pentru mine. Kpr. Vai, ce este al meu e cel mai bun… VaižgRR I 114. Cf.: Dacă este roșu, e frumos. 2) În propoziția principală a unei fraze subordonate, în poziția nominativului predicatului, când funcția de subiect este îndeplinită de un substantiv la nominativ. În acest caz, forma tas este explicată de propoziția subordonată. Poate că trăsătura cea mai caracteristică a cailor este aceea că au doar câte un deget la fiecare picior, și anume al treilea. IvanPŽ 217. Un subgrup al acestui grup mare formează o ceată numită perisodactile, iar caracteristica lor principală este aceea că al treilea deget este cel mai dezvoltat. IvanPŽ 214. Dar principala grijă a lui Alfonsas Gerulavičius era aceea că nimeni nu știa cu adevărat ce se petrecea pe fronturile de est și de vest. VienPD,K 164. 58 Aici, forma tas este susținută de substantivul la nominativ, cu care se află într-o relație predicativă. În astfel de cazuri este posibilă și forma tai, cf.: Căpșunile, în fond, nu-s chiar rele, dar (=bet) tot nu-s ceea ce sunt cireșele. Plv. …oricât de neînvinuit ar fi din alte privințe acest cal al lui Arminas, e destul că e prea răsfățat. Se teme și de frig, se teme și de apă, se teme de toate. — Aceștia nu sunt caii noștri de cercetare — cai sălbatici! PietA 62. În ultima propoziție, tai este folosită, deși descrie o altă formă tai. 3) În propoziții în care există deja forma tai, dar aceasta are funcția unei particule sau a unei conjuncții. Cf.: Dacă a trebuit să obosim puțin, asta nu-i nimic; în schimb, am făcut o treabă bună. BalčAP 25. În această propoziție, forma tas nu poate fi înlocuită cu forma tai, deoarece alături de tas există deja tai, care formează cu jei o conjuncție corelativă (jei — tai); aici, forma tas poate doar să fie omisă. Cf. și următoarea propoziție, în care forma tas apare alături de particula tai: Asta nu-mi este greu să fac. Žsl. Aici forma tas poate, de asemenea, să fie pur și simplu omisă; atunci tai nu va mai fi particulă, ci pronume (va prelua funcția formei tas). 4) În expresii și îmbinări lexicalizate. — Ei, noră, oare nu este el din sângele nostru, — a minimalizat ea situația soacra. — Tocmai asta e, că sângele lui nu e numai al vostru: sângele vostru e amestecat cu sângele nostru. VienPD,K 44. Dar pescarii, care auziseră mai înainte cântând privighetoarea adevărată, spuneau: — Nici una, nici alta; seamănă cu cântecul privighetorii, dar totuși nu e aceea! BalčAP 69. În multe cazuri, forma tas este identică formei tai. Diferența dintre ele este cel mult stilistică. Când ocupă poziția de nominativ a subiectului, forma tas se combină cu aceleași forme de predicat ca forma tai (cf. 014): 1) Cu formele de gen neutru ale adjectivelor și ale cuvintelor adjectivale („model neacordat”). Iar acum, fii aici ca acasă — asta îmi va face mare plăcere. BalčAP 122. — Dar va trebui să mă răsplătești! — continuă vrăjitoarea: — și asta nu va fi ieftin. BalčAP 149. Iată însă că acea rață grasă îi place să bârfească despre toată lumea — e o mare gură-spartă; acest lucru este contrar firii noastre. Dar, observând crucea de pe ușa casei în care locuia soldatul, el a luat o bucățică de cretă și a desenat o cruce pe toate ușile din oraș. Acest lucru fusese foarte ingenios, căci acum doamna de la palatul regelui nu mai putea găsi casa pe care o însemnase. BalčAP 109. 2) Cu adverbele bine, rău etc. Dacă am zbura acum în sat și am aștepta acolo primăvara!.. Poate că asta ar fi bine, spuse o vrabie... Numai că eu m-am instalat deja în oraș. BalčAP 270. Soldatul acela a început să ducă o viață veselă: mergea mereu la teatru, se plimba adesea prin grădina regelui și împărțea bani săracilor. Din partea lui, acest lucru era foarte bine. BalčAP 107. 3) Cu formele de persoana a treia ale verbelor intranzitive și tranzitive. Mă compari cu o asemenea lepădătură! Dacă mi-ar păsa de asta, oare n-aș putea găsi pe cineva măcar puțin mai vrednic?! ŽemR I 111. Culorile i s-au șters, dar nimeni n-a putut spune dacă acest lucru s-a întâmplat în timpul călătoriei sau din cauza durerii. BalčAP 198. — Copii! — strigă Stankus —, toți odată, bum! — Asta le-a plăcut copiilor. ŽemR I 243. Toate rațele ieșite din ouăle ei se numeau tot portugheze, iar asta înseamnă ceva. BalčAP 121. 59 4) Cu nominativul substantivelor. … acum i s-a permis să privească prin ușa întredeschisă la copiii gălăgioși și veseli. Numai acest lucru era deja o mare fericire. BalčAP 327. Sorbeam seva vieții din pământ, mă hrăneam din aer, trăiam după plac, mă bucuram de fericire și înfloream — acesta era însăși viața mea, fericirea mea. BalčAP 22. 5) Cu diverse alte forme și construcții. Ei bine, acum să fie așa cum spui, că acesta a trecut prin gura mea (că Marce a spus multe, îndemnând-o să se mărite cu Kurmelis). ŽemR I 197. În toate aceste propoziții, forma tas poate fi ușor înlocuită cu forma tai. Când se folosește forma tas, se accentuează mai mult sensul „acel lucru”. Este caracteristic faptul că, în aceste cazuri, forma tas în locul lui tai este folosită mai des numai în scrierile anumitor autori. 023. Forma tą este folosită în mod asemănător formei tas: 1) În propoziția principală a unei fraze cu subordonată, în poziția complementului, când în subordonată ocupă aceeași poziție ką. Vedeți, copii, ce știam, aceea am cântat. ValPJ 19. Ei, ceea ce a luat, aceea poate să-și recupereze iarăși. BaranR II 105. Mama face întotdeauna ceea ce promite. PaukštAK 6. A făcut tot ce și-a dorit! ŽemR I 19. Ordinul a triumfat: ceea ce pierduse lângă Vilnius, a recâștigat la Marienburg. VienPD,K 361. Cf.: Copiii, obișnuiți să stea singuri zile întregi și să facă ce vor: să stea, să doarmă, să plângă sau să râdă, au rămas singuri și astăzi. ŽemR II 188. Ce-și pune în gând Aršusis, aceea face. PietA 16. În aceste propoziții, ką — tą sunt folosite la fel de simetric ca kas — tas în propozițiile de tipul menționat mai sus. Când propoziția principală cu tą precedă subordonata cu ką, iar între formele tą — ką nu există simetrie, forma tą poate fi înlocuită mai ușor cu forma tai; cf. exemplele cu tą și tai în aceleași situații: Ai făcut ceea ce ți-am spus? Skn. Darul acela mi-a dat puterea ca toți cei pe care îi iubesc să vadă și să simtă ceea ce văd și simt eu însumi. BalčAP 265. Să vedem dacă măcar unul dintre cele șase cuvinte ale lui Sobolevskis arată ceea ce ar trebui să arate. BugRR I 412. Uneori ei exprimă foarte exact și concis ceea ce nouă ne place să discutăm pe larg și încurcat. VendGD 332. 2) În expresii fixate. Cine știe dacă, trăind mult, mi-aș fi însușit o asemenea avere. ValPJ 27. Aceasta, aruncându-i o privire lui Dominykas, răspunse: „Cine știe, poate că mă voi mărita”. ValPJ 96. Iubitul a plecat, a vegheat asupra ținuturilor îndepărtate. Cine știe dacă se va întoarce acasă sau se va opri la mine. ValPJ 129. Adesea, forma tą, asemenea formei tas, corespunde pe deplin formei tai, iar ambele sunt folosite ca sinonime; adică, fără tai, în aceeași poziție și cu același sens este folosită și forma tą, în special de scriitorii pentru care aceasta nu este străină din graiul dialectal. Forma tą se raportează la aceleași forme ale predicatului ca tai în poziția acuzativului (cf. 014). Este folosită: 1) Cu verbe tranzitive. Gazda lipsea neapărat. Petru bănuia și el asta. ŽemR I 179. Astfel, Ioan cel prost a ajuns rege — a primit o soție și o coroană și s-a așezat pe tron. Am aflat asta din ziar. BalčAP 290. Dacă a ajutat pe cineva să se vindece, numai bunul Dumnezeu știe; dar că s-a ajutat pe sine, toți știau, uitându-se la nevasta lui grasă. VaizgP I 229. Toate dovezile, 60 pe care numai știința limbii le-a putut aduna astăzi pentru a arăta înrudirea mai apropiată dintre limbile baltice și slave, le-a reunit, adăugând câteva noi contribuții proprii, lingvistul leton Jonas Endzelīnas. El a făcut aceasta în lucrarea sa „Славяно-балтийские этюды“. BūgRR I 407. Dimineața, cei mai puternici s-au întors acasă și, fără să meargă la biserică, au dormit toată ziua. Ceilalți, dormind tot acolo, lângă cârciumă, au așteptat următoarea petrecere de seară. Au băut iar, au dansat iar. Așa au ținut sărbătoarea timp de trei zile. Văzând asta, m-am indignat foarte tare. ValPJ 86. 2) Cu prepoziții care cer acuzativul. Vă supărați pentru regiunea Klaipėda? Asta nu-i nimic pe lângă ceea ce s-ar putea întâmpla. VencIGD 29. Este foarte bun (copilul), fiindcă în timpul zilei soarbe lapte, câte o jumătate de cană, iar terciul abia apucă să apară și îndată mai cere de la mama lui, spunând „nam-nam”. Viskantas a spus: „Nu e motiv să te superi pentru asta: cine mănâncă bine, acela este sănătos”. ValPJ 11—12. În toate aceste propoziții, forma tą poate fi înlocuită cu ușurință cu forma tai. 024. Din cele spuse despre folosirea formelor tas și tą cu valoarea lui tai în scrierile contemporane, se poate concluziona că funcția de indicare generalizată a lui tas și tą este secundară: folosirea lor este adesea determinată de structura propoziției sau motivată stilistic; aceste forme apar mai rar în comparație cu tai. Forma tai este forma primară în pozițiile de nominativ și acuzativ. Fiind prin natura sa un caz nominativ-acuzativ, ea își păstrează și astăzi pozițiile, deși formele tas și tą încearcă deja să-i ia locul, prin analogie cu celelalte cazuri. Ținând seama de distribuția formelor tai și a formei masculine de singular tas în funcție de pozițiile cazuale, putem alcătui următoarea paradigmă generală a indicării generalizate. Forme primare Forme secundare N. tai (tatai) tas G. to D. tam Ac. tai (tatai) tą I. tuo L. tame Toate formele acestei paradigme au funcția de indicare generalizată: 025. Formele tai, tas ale indicării generalizate se raportează la formele tas, ta ale indicării concrete în felul următor: Indicare concretă Indicare neconcretă (generalizată) N. tas, ta — tie, tos tai (tatai); tas G. to, tos — tų to D. tam, tai — tiems, toms tam Ac. tą — tuos, tas tai (tatai); tą I. tuo, ta — tais, tomis tuo L. tame, toje — tuose, tose tame 61 În sistemul formelor tas, tą, tai, formele de masculin singular tas sunt omonime. Ele îndeplinesc atât funcția de indicare specifică, cât și pe cea de indicare generalizată. Contextul și antecedentele ajută la distingerea formelor tas cu indicare specifică de cele cu indicare generalizată. Formele de indicare specifică se acordă cu forma antecedentului (substantivului) în gen și număr, în timp ce formele de indicare generalizată nu se acordă, deoarece antecedentele lor sunt de obicei fraze întregi. Cf.: Nu se vedea nimeni afară, nici câinele nu lătra: și acolo era un loc unde să se adăpostească de ger. VaižgP I 127. Ne-ar face plăcere să apărăm originea lituaniană a tuturor acestor cuvințele, dar nu vom putea face asta nici cu cele mai bune intenții: împotriva acestui lucru stau necruțătoarele legi ale sunetelor și istoria cuvintelor. BugRR I 199. 026. Pentru a cerceta raportul dintre utilizarea formelor tai și tas, tą în poziția de nominativ și acuzativ, au fost examinate nu numai scrierile publicate în ultimele trei decenii, ci și cele mai vechi (de la începutul secolului al XX-lea). În aceste din urmă scrieri, raportul dintre formele menționate este, în esență, același ca în scrierile actuale. Cf. tabelul 3. Scrieri publicate la începutul secolului al XX-lea Tabelul 3 Poziția de nominativ | Poziția de acuzativ | Poziția de genitiv | tai | tat(ai) | tas | tai | tat(ai) | tą | tai KrėvR II (1921) | 2 | 1 | 4 | 13 | — | 1 | — KudR I (1909) | 15 | — | 1 | 43 | — | 1 | — LzPR₁ I (1921) | 19 | — | 1 | 14 | — | — | 2 Myk-PutAŠ₁ (1933) | 43 | — | 5 | 26 | — | — | — PietA (1905) | 16 | — | — | 50 | — | 5 | — VaižgP₁ I (1926) | 45 | 1 | — | 64 | — | 1 | 1 VienK (1932) | 4 | — | — | 19 | — | — | — ŽemR₁ I (1924) | — | 1 | — | 1 | 9 | 10 | — După cum arată schema prezentată, formele de gen neutru tai (tatai) predomină în multe scrieri din această perioadă. Formele de masculin tas, tą, cu sens de indicare generalizată, reprezintă de obicei un procent mult mai mic decât formele de gen neutru. În scrierile vechi (secolele al XVI-lea–al XVII-lea), formele de gen neutru sunt, de asemenea, mai caracteristice pentru sensul de indicare generalizată. Cf. tabelul 4. 62 Senieji (XVI-XVII a.) raštai Tabelul 4 Poziția nominativului | BP I | Ch | DP | Mž | SP I | Vln¹; Poziția nominativului | tai | — | — | 16 | — | 33 | 2; Poziția nominativului | t atai | 27 | — | 17 | 5 | — | 32; Poziția nominativului | tei | — | 43 | — | — | — | —; Poziția nominativului | tas | — | 9 | — | 5 | — | 12; Poziția acuzativului | tai | — | — | 26 | — | 80 | 6; Poziția acuzativului | tei | — | 90 | — | — | — | 1; Poziția acuzativului | tatai | 83 | — | 36 | 38 | 1 | 102; Poziția acuzativului | tatei | — | 1 | — | — | — | —; Poziția acuzativului | ta | 1 | — | — | — | — | —; Poziția acuzativului | tą | — | — | — | — | — | 11; Poziția genitivului | tai | — | — | 1 | — | — | —; Poziția genitivului | tatai | 3 | — | — | — | — | 4; Poziția genitivului | ta | 2 | — | — | — | — | 1 N o t ă: La tatai, tai și alte forme apar uneori particulele enclitice g, gi, gu etc. Ta poate apărea și în poziția acuzativului și a genitivului ca tą (nazala nu este notată). Formele au fost găsite în poziția genitivului numai după verbe negative, astfel că ar putea fi considerate și forme de acuzativ. 027. În dialecte, raportul dintre formele tai (tatai) și formele de referire generalizată tas, tą în poziția nominativului și a acuzativului este oarecum diferit11. În dialectul samogițian, pentru a desemna un obiect generic, se folosesc de obicei formele de masculin singular: nominativul tas, acuzativul tą12. 11Materialul dialectal a fost colectat din fișierul Atlasului dialectologic al limbii lituaniene, din volumele tipărite și din fișierul Marelui dicționar al limbii lituaniene, precum și prin anchete individuale. 12Cercetătorii acestor dialecte au semnalat deja că în dialectul samogițian forma pronumelui de gen neutru este înlocuită de forma de masculin; vezi P. Jonikas, Pagramančio tarmė, Kaunas, 1939, p. 60; J. Aleksandravičius, Vakarinė pajūrio žemaičių tarmė Vilnius, 1949 (rankr.), p. 62. 63 Nu-i atât de ușor, nu spune asta. Pj. Asta e greu de suportat. Rt. Asta a fost foarte greu, dar am reușit. Žd. Zece ruble, e scump. Skd. E plăcut să treieri cu îmblăciul. Eig. Nu e bine că nu vrea să învețe. Ms. E greu să înveți după ce te-ai căsătorit. Dr. Nu știu ce-i asta, mă doare burta. Klk. Zece copeici, și ce-i asta? Klk. Drumul costă zece ruble, asta nu-i nimic. Lnk. Dacă întârzie puțin, nu-i nimic. Yl. Asta înseamnă să împuținezi oamenii, nu-i război (dacă va permite atomul). Pp. Să fii un om învățat — asta e o mare fericire. Grg. Știi că sunt vremuri vechi — ce-ți mai poți aminti? Lkv. Asta depinde de mămică. Dov. Asta s-a întâmplat în timpul războiului. Pln. Nu toți puteau să facă și asta. Pkl. Forma tas, când ocupă poziția nominativului subiectului, se poate combina cu forma de gen neutru a adjectivului folosită cu funcție de nume predicativ, cf.: Asta e sănătos pentru ochi. Prk. Asta e greu. Als. Totuși, alături de acest model se folosește deja și un model cu acord între cuvinte: E rău că ține animalele în grămezi. Sg. (Cf.: E rău, neplăcut). E uitat ceea ce nu ai. Krš. (Cf.: Asta e uitată). Asta mi-e întipărită în frunte. Ms (Cf.: Asta e scrisă). S-a mințit că inima e sănătoasă. Nd(LKT 146) (Cf.: S-a mințit). Cine e roșu, acela e și frumos. Dr, Krtn, Tl, Rt (Cf.: Ceea ce e roșu, aceea e și frumoasă). Cine e dulce, acela e gustos. Slnt. Această formă nu există în dialectul samogițian, după câte știm. În locul ei se folosește forma tā, mai rar tatai; uneori apare tei. Dar aceste forme au, de regulă, valoare de particulă. Ce prostie din partea oamenilor! Klyr (LKŽ V 362). Ce căldură și ce vreme senină! Slnt (Būg). Învățătura e bună. Stl. Ei, ce vești bune? Sd. Ce mai e nou? Plt. Anul acesta a fost un an ploios. Lž. Știe să facă năzbâtii. Kik. Să dea treizeci de ruble și ne va fi deja bine. Tl. Dacă Dapševčičaitė nu știe, atunci nimeni nu știe. Sd. Asta nu-i bine, că au murit vițeii. Žr. Să arunci cu pietre într-un om bătrân, asta-i bine? Žd. Asta nu are nicio importanță. Bdr. Uite, spun că e sănătos să mănânci ceapă. Vg. Este o mare fericire. Krš. În dialectul samogitian, spre deosebire de limba literară, paradigma indicației generalizate este uniformizată — aici toate cazurile au forme de gen masculin (tas, to, tam, tą, tuo, tame), la fel ca în limba letonă, unde, în locul formelor noastre de gen neutru, se folosesc tot forme de gen masculin13. În dialectele aukštaitiene, pentru sensul indicației generalizate se folosește atât forma de gen neutru tai, cât și formele de gen masculin tas, tą. Formele tas, tą se folosesc mai frecvent în dialectele aukštaitiene răsăritene, dar se întâlnesc și în cele apusene. Tas yr brangu. Ktk. Pe vremea germanilor, asta nu conta. Ar. Tas mano liept. Slč. Tas sunku padaryt. Lb. Tas yr negerai, kad tu pas ją nenuėjai. Sdb. Bil tik nereik gulėt, vaikeli, tas gerai. Slč. Tas yr viskas niekai. Pg. Tas tiesa. Sdr. Ma tas nepatinka. Klyr. Kritau nuo aukšto, gal tas atliepia. Jd. Ką tai tas išsimano (=înseamnă). Vlkš. Tas tau tep lengvai nepraeis. Kt. Jam tas da galvoj stovėj. Brb. Jau seniai tas buvo. Lbv. Tą tai jau galėjai žinot. Skp. Aš gavau ne už tą, ne už knygų nešimą. Kdn. Este greu de spus fără cercetări speciale care forme sunt folosite mai frecvent în dialectele aukštaitiene cu sensul indicației generalizate — tai sau tas, tą în poziția corespunzătoare. (Tai este frecvent și ca particulă aici). Un lucru este însă clar: formele de gen masculin tas, tą 13 Žr. Mūsdienu latviešu literārās valodas gramatika, I, Rīga, 1959, p. 520. 64 sunt mai frecvente cu sensul menționat în dialectele aukštaitiene, mai ales în cele răsăritene, decât în limba literară. La scriitorii ale căror opere reflectă mai mult vorbirea vie, de pildă în traducerile lui J. Balčikonis, formele de gen masculin tas, tą apar, de asemenea, relativ mai des alături de tai decât la alți scriitori. Pe de altă parte, formele de gen masculin tas, tą nu sunt încă atât de înrădăcinate în dialectele aukštaitiene ca în cele samogitiene. De exemplu, expresiile Tas nieks nėr, Kas tas yr și altele asemenea sunt pur samogitiene. Se pune întrebarea de ce, în limba literară, forma inițială a indicației generalizate la nominativ și acuzativ este totuși tai, mai ales în stilul științific și publicistic, și nu tas, tą, dacă acestea din urmă sunt folosite atât de frecvent în dialecte. Nu vom aborda aici în detaliu istoria formării limbii literare14. Unul dintre motive și, în opinia noastră, cel mai important, este că în limba literară se impune mai mult forma tai decât tas, tą: forma tai se potrivește mai bine sistemului gramatical al limbii lituaniene. Tai yra este o formă neambiguă, în timp ce tas, tą are și alte funcții — indică nu numai o referință generalizată, ci și una concretă. În plus, contează și distribuția acestor forme. Tas în locul lui tai păstrează în limba literară vecinătatea caracteristică celei din urmă forme. Atât tai, cât și tas se folosesc cu adjective și participii de gen neutru, cf.: Tai gražu (modelul cu acord în gen) și Tas gražu (modelul cu cuvinte fără acord în gen). Acordul acestor cuvinte în lituaniană este încă atât de puternic, încât, de pildă, în dialectul samogitian, când se folosește aici tas (în locul lui tai), forma de gen neutru a adjectivului sau a participiului este înlocuită corespunzător cu forma de gen masculin (tas gražus=tai gražu, tas parašytas=tai parašyta, vezi exemplele de mai sus). În dialectul samogitian, condițiile pentru o asemenea uniformizare a genului sunt mai favorabile, deoarece aici dispar și formele de gen neutru ale cuvintelor adjectivale (în locul lor pătrund nu numai formele masculine, ci mai ales cele feminine, precum și adverbele). Astfel, în dialectul samogitian, legea acordului formelor nu se opune prea mult analogiei uniformizării formelor paradigmei indicației generalizate (pe baza formelor masculine ale celorlalte cazuri, formele masculine sunt introduse și la nominativ și acuzativ). În schimb, în limba literară și în dialectele aukštaitiene, aceste două legi (uniformizarea paradigmei și acordul formelor) se contrazic într-o oarecare măsură — tendința de acord al formelor împiedică uniformizarea formelor paradigmei. Din cauza acestor legi interne de evoluție a sistemului gramatical al limbii lituaniene, forma tai își păstrează încă pozițiile în limba literară lituaniană, deși alături de ea există și formele funcțional echivalente tas, tą. Relația formelor indicației generalizate tai, tas cu alte forme pronominale 028. Forma de gen neutru tai și formele masculine de singular tas, to, tam, tą, tuo, tame, ca forme ale indicației generalizate, se opun nu numai formelor de gen masculin și feminin tas, ta ale indicației concrete, ci și variantelor lor semantice jis, ji; šis, ši; šitas, -a; anas, -a; tas pats, ta pati etc. (vezi 004, 2). 14 Trebuie remarcat că D. Kleinas consideră în gramatica sa enunțul Tai yra mano sūnus mielasis o neregularitate de gen (anomalia generis), în locul lui Tas yra manas sūnus (vezi Pirmoji lietuvių kalbos gramatika, Vilnius, 1957, p. 244). A. Schleicher indică, de asemenea, că, în locul lui tai (yr) mano brolis, tai mano sesuo, sunt mai corecte și aparțin unei limbi mai vechi expresiile: tas mano brolis, ta mano sesuo (vezi A. Schleicher, Littauische Grammatik, Prag, 1856, p. 300). Ultimul exemplu al lui A. Schleicher are legătură cu cazurile de indicație concretă tas, ta. 5. 520 65 În această opoziție, forma de gen neutru tai și forma de masculin singular tas se află, s-ar putea spune, aproape fără concurență în relație cu formele de gen ale tuturor pronumelor menționate; cu alte cuvinte, când este necesară o referire generalizată la un obiect, se folosesc de obicei formele tai sau tas (masculin singular), iar când este necesară o referire concretă la un obiect, se folosesc diversele forme de gen menționate mai sus. Acest lucru se datorează faptului că, dintre toate pronumele menționate, numai pronumele tas are forma de gen neutru tai, utilizată pe scară largă, și numai pentru acest pronume se folosesc pe scară mai largă formele de masculin singular cu aceeași semnificație ca forma de gen neutru (tas, to, tam, tą, tuo, tame). Celelalte pronume demonstrative anaforice cu forme de gen nu au forme de gen neutru, cu excepția formelor šita, šitai15, care apar uneori. De asemenea, formele de masculin singular ale celorlalte pronume, în afara lui tas, sunt folosite relativ rar cu sens de referire generalizată. În afară de tas, se întâlnesc cu acest sens și formele šitas, šis și tas pats16. În privința frecvenței de utilizare a formelor menționate, a se compara cu tabelul 5. 029. Utilizarea rară a formelor de referire generalizată šita(i), šitas, šis (masculin singular) poate fi explicată prin neutralizarea sensului lor. Așa cum formele de referire concretă šitas, -a, šis, ši sunt adesea înlocuite cu formele tas, -a, tot astfel, în locul formelor de referire generalizată šita(i), šitas, šis, sunt adesea posibile formele tai, tas. A se compara: Nu știam nimic despre asta. Kp. Oare chiar nu e bine să mănânce câinele atât de mult, singur? Db. Chiar dacă ar hotărî să-i ia acea cotă de la dumneavoastră, tot va trece mult timp, iar între timp dumneavoastră puteți dobândi un asemenea teren, cum permit legile. Spuneți-i șefului despre asta. KudR I 122. Dar știi, dumneata, despre ceea ce am spus despre bani, să taci, — îi spuse în cele din urmă Virpša Ivonei. — Și dumneata ai de gând să taci la fel despre asta? — întrebă Ivonas. PietA 33. Cineva a aruncat intenționat câinele mort la noi, evreii, batjocorindu-ne credința, care poate e mult mai bună decât cea a creștinilor, fiindcă ea a crescut din noi înșine… — Ei, lasă asta deoparte, dumneata! — îl întrerupse serios executorul judecătoresc, ofensat. VaižgP I 188. — Și pentru că autoritățile din Kaunas m-au ținut pe mine și pe soția mea în închisoare, ne-au târât, ne-au interogat și ne-au purtat de colo-colo?! Cât am avut de îndurat, câte cereri am depus… mi-am cheltuit ultimul ban… — Bine, bine. Notați și asta, dumneata. VienPD, K 186. Prin înțelegere, cneazule, castelul Knystautas trebuia de mult fie distrus, fie predat nouă. Tu, cneazule, n-ai făcut asta până acum. VienPD,K 322. Oare nu știi că morții nu trăiesc în cimitir, ci în cer sau în iad, unde fiecare, cât era în viață, și-a meritat locul prin faptele sale? Oare n-ai auzit niciodată asta? KrėvŠP 11. În aceste propoziții, formele šita(i) și šitas, šis pot fi înlocuite cu ușurință, respectiv, cu formele tai sau tas. A se compara exemplul în care šita(i) este folosit în paralel cu tai. Spune-mi acum, oare n-ar fi fost mai bine să îmbrățișăm catolicismul și să devenim adevărați creștini?… Trebuie să-ți mărturisesc că și eu m-am gândit de nenumărate ori la asta. De nenumărate ori am și vorbit despre asta. PietA 91. A se compara și exemplul în care forma de gen neutru a pronumelui šita(i) este folosită alături de particula tai: Forma šiai, întâlnită în expresii fixe, mai ales alături de tai, poate fi și o formație secundară după modelul acestuia din urmă; a se compara: Kalbi tu ir šiai ir tai. KrėvR II 171. În cazuri rare, sensul de referire generalizată apare și la forma de feminin ta pati; a se compara: Fie că iei, fie că nu iei, tot aia e acum… — Pentru mine e mereu tot aia… KudR I 101. — Întrucât acestea sunt cazuri izolate, forma nu va mai fi inclusă în sistemul general al formelor analizate. 66 Forme ale indicării generalizate 5 lentelė BalčAP KrevŠP LzPr I Myk-PutAŠ PaukštAĶ PietA VaižgP I VencIGD tai Nom. 16 4 20 45 1 16 45 76 Acuz. 23 16 15 26 9 50 64 31 Gen. — — 1 — — 1 1 — tat(ai) Nom. 2 — — — — — 1 — Acuz. — — — — — — — — Gen. — — — — — — — — šita(i) Nom. — — — — — 1 — — Acuz. — — — — — 5 — — Gen. — — — — — — — — tas Nom. 9 2 2 5 — — — 3 Gen. 32 21 25 40 3 49 38 33 Dat. 2 6 — 1 — 1 1 4 Acuz. 4 2 — — 1 6 1 2 Instr. 6 3 4 5 2 8 4 4 Loc. — — — — — — — — šitas Nom. — — — — — 2 — — Gen. — — — — — 20 — — Dat. — — — — — — — — Acuz. 1 — — — — 3 — — Instr. — — — — — 2 — — Loc. — — — — — 2 — — šis Nom. — — 1 — — — — — Gen. — 1 — — — — — — Dat. — — — — — — — — Acuz. — — — — — — — — Instr. — — 1 — — — — — Loc. — — — — — — — — tas pats Nom. 1 — — 2 — — 3 1 Gen. — — — — — — — — Dat. — — — — — — — — Acuz. 1 — — 3 1 — 2 1 Instr. — — — — — — — — Loc. — — — — — — — — 5 * 67 Și ceea ce îmi place foarte mult (= îmi place), este faptul că și tu înțelegi un asemenea fel de a se purta… PietA 88. În privința neutralizării semantice a formelor šita(i), šitas, šis dintre formele de indicare concretă šitas, -a, šis, ši și formele de indicare generalizată šita(i), šitas, šis, simetria nu se păstrează. Formele šita(i), šitas, šis sunt variante secundare ale formelor tai, tas. Acestea, împreună cu cele din urmă, se opun formelor de gen ale indicării concrete (pe de o parte tai, tas, šita(i), šitas, šis, pe de alta — tas, ta; šis, ši; šitas, -a; anas, -a; jis, ji etc.). 030. Forma masculină singulară tas pats a indicării generalizate diferă, prin semnificația sa, mai mult de formele tai, tas (masculin singular), de aceea nu le poate înlocui întotdeauna pe acestea din urmă. Cf.: I s-a întâmplat același lucru ca și celuilalt. BalčAP 50. Nu-i mai spune nici lui, nici locului său altfel și poruncește-le și celorlalți același lucru. VaizgP I 137. Au privit, au ascultat, s-au gândit și au cugetat la același lucru ca și Edvardas. VienPD, K 207. De câtă vreme spuneai același lucru aici, Jurgi! Fii preot… Așa a și întrebat! SruogR II 173. Cât de prețioasă este sănătatea pentru om, totuși nici prea multă nu-i face bine: cheltuind ceea ce prisosește, omul ajunge adesea să risipească totul. La fel se întâmplă și cu averea. VaizgP I 72. „Ce frumos sunt! — se gândește el. — Atât de inteligent. Toate se uită la mine.” I se pare că fetele, uitându-se la el, se gândesc la același lucru. PaukštAK 50. …toți ar răspunde la fel că simt la fel, că sunt la fel de îndurerați, că se bucură la fel. VaizgP I 217. În propozițiile primului paragraf, formele tas pat(s) ar putea fi înlocuite și cu formele tai, tas, în timp ce, în propozițiile celui de-al doilea paragraf, formele tas pat(s) sunt greu de înlocuit cu formele tai, tas. Datorită semnificației lor diferențiale, formele masculine singulare tas pats, care au funcția de indicare generalizată, își păstrează simetria cu formele tas pats, ta pati ale indicării concrete. Totuși, acestea din urmă sunt rareori folosite anaforic și, în plus, indică un anumit grad de uzură — se întâlnesc cel mai adesea în expresii precum: Antreul e mic, același, fără trepte. ŽemR I 56. Căsuțele sunt vechi, mici, aceleași, năpădite de mușchi. ŽemR I 172. Vaca e una și aceeași, bătrână și fără lapte. Pš. De aceea, nici simetria dintre tas pats, ta pati (forme de indicare concretă) și tas pats (forma masculină singulară de indicare generalizată) nu este puternică. De altfel, în anumite cazuri, forma tas pat(s) cu sens generalizat se apropie de adverbul taip pat, cf.: Joi. Scriu registrul… Vineri. Același lucru (BaranR II 48) și Marți. Am scris toată ziua la birou. Miercuri. La fel (BaranR II 43). Dar o asemenea apropiere a formelor minimale nu se datorează funcției lor, ci exclusiv contextului. 031. Raportul formelor Tai, tas (masculin singular) cu formele de indicare generalizată și concretă menționate mai sus poate fi reprezentat astfel: Indicarea concretă Indicarea neconcretă (generalizată) tas, ta; šitas, -a; šis, ši; anas, -a; jis, ji etc. tai (tatai), tas; šita(i), šitas, šis tas pats, ta pati tas pats 68 032. Formele de gen ale indicării concrete tas, ta etc., folosite cu antecedente — substantive care le precedă — sunt substituenți ai acelor substantive. Enunțurile sau părțile de enunț cu un antecedent și pronumele care îl înlocuiește, având funcție de indicare concretă, pot fi transformate într-o propoziție relativă (transformare prin încorporare). Atunci, formele de indicare concretă tas, ta etc. sunt de regulă înlocuite cu formele pronumelui relativ kuris, -i. Cf.: 1) Žolys l-a luat cu el pe Kupstis la bere. Nu l-a lăsat nici pe Petras. Tas, deși cu părere de rău, trebuia totuși să-și asculte unchiul. ŽemR I 162. ⇒ … Nu l-a lăsat nici pe Petras, care, deși cu părere de rău, trebuia totuși să-și asculte unchiul. 2) Noi aflăm noutățile de la coș, ta merge adesea la piață. BalčAP 202. ⇒ Noi aflăm noutățile de la coș, care merge adesea la piață. 3) … lupul… a sărit peste buturugă și a azvârlit copilașul. Tą oamenii l-au poreclit „bridaitis”. ValPJ 163. ⇒ lupul… a sărit peste buturugă și a azvârlit copilașul, pe care oamenii l-au poreclit „bridaitis”. 4) S-a întors și spre orarykštė. În aceea, se pare, a văzut-o pe Janikė. ŽemR I 200. ⇒ S-a întors și spre orarykštė, în care, se pare, a văzut-o pe Janikė. 5) Iar prințesa i-a dăruit o sabie împodobită cu monede de aur, tie i-au fost foarte folositoare. BalčAP 201. ⇒ Iar prințesa i-a dăruit o sabie împodobită cu monede de aur, care i-au fost foarte folositoare. 6) Bătrânica a găsit două coarne mari. Din acestea a făcut două trompete frumoase. ValPJ 19 ⇒ Bătrânica a găsit două coarne mari, din care a făcut două trompete frumoase. Astfel de transformări sunt posibile deoarece, în aceste exemple, formele tas, ta și kuris, -i sunt identice ca funcție: ocupă aceeași poziție și înlocuiesc același substantiv, adică au același antecedent17. Pe lângă kuris, -i, aceeași funcție o îndeplinește și katras, -a. Ambele sunt definite structural — dobândesc funcție anaforică numai în anumite tipuri de propoziții relative — și, prin urmare, trebuie tratate ca variante sintactice ale formelor anaforice jis, ji; tas, ta; šis, ši etc.18. În cazuri rare, în locul formelor kuris, -i, katras, -a apare și forma fără gen kas. Nu văd om, kas ar putea lua steagul. Lnky (LKŽ V 364). Am o tânără fată peste câmp, kas îmi alină inimioara. Všk (LKŽ V 364). 033. Apibendrinto nurodymo formos tai, tas (vyr. g. vn.) ir kt., kurių antecedentai yra visa frazė (paprastai sakinys arba sakinio dėmuo), vartojant įjungiamąją reliatyvinę transformaciją, niekada nepakeičiamos kuris, -i (katras, -a) formomis. Aukščiau minėtos formos reliatyviniame sakinyje gali būti pakeistos tik giminės kategorijos neturinčio santykinio įvardžio kas formomis. Formele tai, tas sunt înlocuite cu forma kas (poziția nominativului). 1) S-a uitat la ceas. Tai era un semn pentru el să plece. PaukštAK 143. ⇒ S-a uitat la ceas, kas era un semn pentru el să plece. 2) Organele tactile sunt foarte dezvoltate, iar tai are importanță vitală pentru balenă atunci când se scufundă și iese la suprafață. IvanPŽ 204. ⇒ Organele tactile sunt foarte dezvoltate, kas are importanță vitală… 3) De aceea și gospodăria lui, deși nu e luxoasă, este exemplară, iar tai este încă o raritate aici. SimonAŠL 53. ⇒ De aceea și gospodăria lui, deși nu e luxoasă, este exemplară, kas este încă o raritate aici. 4) Acel soldat a început să ducă o viață veselă: mergea necontenit la teatru, se plimba adesea prin grădina regelui și împărțea bani celor săraci. Din partea lui, tas era un lucru foarte bun. BalčAP 22. ⇒ Acel soldat a început să ducă o viață veselă: mergea necontenit la teatru, se plimba adesea prin grădina regelui și împărțea bani celor săraci, kas, din partea lui, era un lucru foarte bun. 17 Pentru condițiile transformării relative, a se vedea Noam Chomsky, Current Issues in Linguistic Theory, The Structure of Language, New Jersey, 1964, p. 71. 18 A se vedea A. Valeckienė, loc. cit., p. 145. 69 Cf. următoarele propoziții cu «kas» în locul formelor posibile «tai», «tas»: A primit [preotul paroh] cu bunăvoință; în timp ce-i săruta mâna, i-a trecut-o pe cealaltă peste cap, ceea ce (=tai, tas) l-a emoționat până și pe Benediktas. VaižgP I 83. Dacă uneori se întâmplă ca toți să fie nevoiți să iasă din casă — ceea ce (=tas) se întâmplă foarte rar —, atunci ușa este zăvorâtă pe dinăuntru, iar ultimul iese pe fereastră. SimonAŠL 84. Numele noastre de familie actuale, de exemplu, precum Daukšas, Daujotas, Gedminas, Daugilas, Dargis, Gedvilas și altele asemenea, erau încă nume de persoane în secolul al XVI-lea, ceea ce (=tai, tas) reiese clar din lista nobililor din anul 1528. BūgRR I 203. Formele tai, tą sunt înlocuite cu forma ką (poziția acuzativului). 1) Scufundată în apă, dar rămasă fără aer, fiara își scoate adesea doar nările ca să tragă aer și face aceasta atât de liniștit, încât e greu să o observi. IvanPŽ 232. ⇒ …fiara își scoate adesea doar nările ca să tragă aer, ceea ce face atât de liniștit… 2) Un norișor de durere le-a trecut tuturor peste frunte, amintindu-și de tatăl răposat. Văzând aceasta, mămuca a spus. ŽemR I 154. ⇒ Un norișor de durere le-a trecut tuturor peste frunte, amintindu-și de tatăl răposat, lucru pe care, văzându-l, mămuca l-a spus. 3) Au dus pe lângă ei, pe targă, un žemait rănit; un firicel de sânge îl însoțea de la zidurile cetății până la cort. Nici Vytautas, nici ceilalți nobili și războinici nu au dat atenție acestui lucru. VienPD, K 323. ⇒ …lucru căruia nici Vytautas, nici ceilalți nobili și războinici nu i-au dat atenție. 4) Părea că, într-un an sau doi, îi va lumina pe toți cei care pâlpâiau aici în întuneric. Îi va înviora, îi va reeduca, aprinzându-i cu idealuri nobile… Iar el însuși va primi pentru aceasta respect, ba chiar slavă. PaukštAK 102. ⇒… Îi va înviora, îi va reeduca, aprinzându-i cu idealuri nobile…, pentru care va primi și el respect… Cf. următoarele propoziții cu «ką» în locul formelor posibile «tai», «tą»: …în vremuri străvechi, se găseau cerbi în Lituania (despre care (=tai, tą) dau mărturie rămășițele menționate aici). IvanPŽ 263. În timp ce povesteam eu atât de mult, ascultătorii au început să sforăie „garr-garr”; văzând aceasta (=tai, tą), am stins încetișor lumânarea și m-am dus la culcare. ValPJ 117. Cuvântul pavojaus („pericol”) are un „v” etimologic între vocalele „a” și „o”, fapt pe care (=tai, tą) îl demonstrează dialectologia, istoria și originea cuvântului. BūgRR I 107. În același mod, forma to este înlocuită cu ko, forma tam — kam, forma tuo — kuo și așa mai departe. 1) În vechime, după stingere, se auzea numaidecât „poc-poc”; astăzi nu se mai face asta. ValPJ 107. ⇒ …lucru pe care astăzi nu-l mai fac. 2) Šešiavilkis era cu totul neînvățat; nu știa nici să scrie, nici să citească. De aceea îi veneau atât de greu tot felul de „kankulecijos”. VaižgP I 93. ⇒… motiv pentru care îi veneau atât de greu tot felul de „kankulecijos”. Cf.: El lovea în repetate rânduri acest copac cu fruntea, din cauza căruia (=to) copacul se înclinase într-o parte. IvanPŽ 293. … Obiceiul acestor zâne este păstrat și acum de fete prin împrejurimile Biržai și Pabiržė, lucru care (=to) în Žemaitija nu mai există din vechime. ValPJ 90. S-a hotărât ca masa de onoare să fie amenajată și ospățul să fie ținut în centrul păgânilor. Pentru aceasta a fost ales și un loc potrivit. VienPD,K 379. ⇒…pentru care a fost ales și un loc potrivit. … …a promis că se va strădui cât va putea, ca să nu-i lipsească niciodată nimic… Până acum, se pare, s-a îngrijit de aceasta cât a putut. ŽemR I 146. ⇒ … de care, se pare, s-a îngrijit cât a putut până acum. 034. Substituirea formelor de indicare generalizată aceasta, aceea cu formele ceea ce este limitată structural în multe cazuri. Posibilitățile de folosire a formelor ceea ce sunt mult mai restrânse decât cele ale formelor aceasta, aceea menționate mai sus. Ceea ce într-o propoziție relativă poate apărea numai în poziție postpusă față de antecedent. Antecedentul și pronumele ceea ce trebuie să se afle în aceeași propoziție. O propoziție independentă cu pronumele relativ ceea ce de regulă nu începe- 70 În acest caz, înaintea formei relative kas se află de obicei și particula demonstrativă štai, cf.: Acei țiciliști sunt oameni înțelepți. Și le vor oamenilor binele. Și acționează. Dar vagabonzii sunt periculoși. Tâlharii. Cei care folosesc numele țiciliștilor și instigă la violență, dau foc gospodăriilor și ucid oameni. Iată ce (=tai, tas) nu e bine. SruogR II 202. Un flăcău mă întâlnește, mă leagă de catargul corabiei și mă aruncă în marea furtunoasă. Între timp, calul regelui se bucură de potcoavele de aur și își strâmbă botul. Iată ce mă înfurie cel mai mult! BalčAP 102. Pronumele relativ kas, cu funcție anaforică, la începutul propoziției este un caz rar și necaracteristic, cf.: Copiii o trăgeau de cioc pe stârc și chicoteau. Văzând aceasta (=tai, tą), am început să scrâșnesc din dinți. ValPJ 77. Înlocuirea formelor tai, tas, cu valoare de referire generalizatoare, prin forme kas este adesea posibilă numai cu anumite modificări ale structurii propoziției — prin reordonarea constituenților, schimbarea ordinii propozițiilor subordonate, unirea a două sau mai multe propoziții într-una singură și așa mai departe. 1) Pe Hansas Cvibakas l-a doborât mai ales faptul că printre cruciații sosiți i-a văzut liberi pe Külgailis și Šarka. VienPD,K 334. ⇒Hansas Cvibakas (el) i-a văzut liberi pe Külgailis și Šarka printre cruciații sosiți, ceea ce l-a doborât mai ales pe el (pe Hansas Cvibakas). 2) Un răpitor oarecare îi omorâse calul care păștea în pădure, iar Miškinis credea că era fapta lupilor. IvanPŽ 186. ⇒Un răpitor oarecare îi omorâse calul care păștea în pădure, ceea ce, după cum credea Miškinis, era fapta lupilor. 3) Măcar o jumătate de cuvânt de mi-ar fi spus: dacă ești drac sau cine ești, de ce ai stricat-o ori pune alta? Eu o tot rugam, iar ea — nimic! ŽemR I 136⇒. Măcar o jumătate de cuvânt de mi-ar fi spus: dacă ești drac sau cine ești, de ce ai stricat-o ori pune alta (ceea ce o tot rugam), iar ea — nimic! În multe cazuri, din cauza diverselor circumstanțe contextuale, înlocuirea formelor tai, tas, cu valoare de referire generalizatoare, prin forme kas este cu totul imposibilă. a) Când contextul este mai amplu, iar ceea ce se indică este întrerupt de alte propoziții subordonate sau exprimat neclar. Între nas și ochi se află o anumită glandă care produce o unsoare grasă. Cu această unsoare, animalul își unge și își masează aripile și celelalte excrescențe ale pielii. Se pare că această acțiune este foarte importantă pentru liliac, deoarece, chiar și când este prins, profită de fiecare clipă pentru a-și face toaleta. Acest lucru este legat de organele senzoriale extrem de sensibile, de dimensiuni microscopice, dispuse pe toată pielea. IvanPŽ 29. — — Și de ce ți-e frică, nora mea? — i se adresă deodată soacra, tainic, nurorii, — poate de Stašenytė?.. Nu te teme, draga mea. Doar au auzit și că s-a făcut comanda și că ne pregătim… Dacă ar fi vrut… Nici să nu te gândești la asta (că fiul ei a sedus-o pe Stašenytė), toți au și uitat. VienPD, K 157. b) Când forma tai, tas apare într-o propoziție interogativă sau într-o propoziție subordonată relativă care conține particule interogative și pronume ori adverbe interogativ-relative. Abia ai văzut locul pentru baia de aburi, și vrei să construiești o biserică pe acela! Cine ar putea face asta?! ŽemR I 50. Adomukas încă nu înțelegea pe deplin ce înseamnă asta — unchiul tău nu mai este. VaizgRR I 154. — Dar tu, băiete, oare îți trebuie una la fel? Toți oamenii se miră!.. — Alfonsiuk, oare este adevărat (că el intenționează să se însoare cu Gliaudelė)?! VienPD,K 106. — Să sperăm că creștinii nu ne vor ataca, măcar noaptea, — răspunse Knystautienė, iar Griezė nu înțelese dacă asta i-a fost amintit intenționat, în legătură cu tactul cruciaților, sau dacă a fost doar o coincidență. VienPD,K 377. …prințul și-a dublat oștile, iar ce folos avem noi din asta? VienPD,K 436. Tu i-ai dat cheile lui Siesčencu! Știi cât se va supăra din cauza 71 toți acei nobili? SruogR II 140. [Ciolekas] Cine suflă și cine nu, însă episcopul respectat al Cracoviei este un iubitor de bășici… [Zbignievas] Ce vrea să spună episcopul prin asta? SruogR II 60. c) Când tai, tas sunt forme care apar în răspunsuri la întrebări sau în alte situații în care se schimbă planul discursului (vorbirea directă — vorbirea autorului, vorbirea unuia și a altui personaj, întrebarea unui personaj — afirmația aceluiași personaj etc.). Oare s-au împrietenit cu câinii cruciați prinții Mindaugas și Gediminas? O, strămoșule, așa ceva nu s-a mai auzit! VienPD,K 282. [Ciolekas] Altul, să zicem, ca tine, dragă vecine, undeva într-o măcelărie, ca la Grunwald, înjunghie un cavaler rănit, apoi se învârte prin anticamera regelui — și iată-l episcop, om de stat! [Zbignievas] Asta e o calomnie răuvoitoare, episcop de Poznań! Vytautas a născocit-o din invidie! SruogR II 50. — De ce ai furat batista lui Valulis Palutė? Oamenii mă ard cu privirea din pricina asta. PaukštAK 90. „Mulțumesc, mulțumesc, bunicuțo, cântecelul dumitale este foarte frumos!” Auzind asta, bunicuța a început să râdă: hi-hi-hi. ValPJ 20. Ții vechiul obicei? Să mături?! Aici nu e nevoie de asta. ŽemR I 75. d) Când tai, tas sunt forme explicate de o propoziție subordonată care ocupă poziția unei părți de propoziție. Subordonata poate fi introdusă atât de un pronume relativ sau de un adverb, cât și de o conjuncție. Formele tai, tas funcționează drept cuvinte corelative pentru formele pronumelor și adverbelor relative. Numai acest fapt împiedică înlocuirea formelor tai, tas cu formele lui kas. Ceea ce bătrânul Vidmantas prezisese în glumă, după ce băuse bere, s-a întâmplat pe neașteptate și curând. VaižgP I 67. Cum, când și cine dintre ei a ajuns primul în Lituania rămâne învăluit în ceața veacurilor îndepărtate. VaižgP I 60. Iar la ceea ce nu are cineva în vorbirea sa, este greu să se obișnuiască. BūgRR I 396. Voi cere doar ceea ce mi se cuvine. VienPD,K 455. …e destul să vadă că nu vrei să lenevești. ŽemR I 151. La ce-i va folosi, dacă moșia mea se va preface în cenușă? SruogR II 205. Și familia Šešiavilkiai se mulțumea cu ceea ce primea. VaižgP I 231. Iar prințul se deosebea de nobilii săi prin faptul că era mai puternic decât toți. VienPD,K 328. e) Când formele tai, tas apar într-o propoziție subordonată introdusă prin conjuncții compuse precum kad… tai, jei… tai și altele. … ca un om să-și cheme împotriva celui de-al său încă un dușman comun, așa ceva nu se mai întâmplase în Samogitia! VienPD,K 282. … dacă țăranul vrea să aibă un bob frumos, atunci înainte de asta trebuie să împrăștie bălegar bun. DonR 49. f) Când formele tai, tas apar în propoziții subordonate de obiect, de cauză, de condiție, concesive sau de alt fel, cu conjuncțiile corespunzătoare. „Vytautas e un trădător!” — asta spuneau mereu locuitorii din Marienburg și se întorceau unul împotriva celuilalt, spunând că el prevăzuse de mult asta. VienPD,K 380. Curând, amândoi… vorbeau numai în lituaniană, deși Gintautas nu le ceruse asta. VaižgP I 163. Cavalerul Griezė a pornit împreună cu ei și, așa cum cereau regulamentele și obiceiurile, a stat toată noaptea călare și în armură, în curtea cetății. VienPD,K 349. Ar fi fost mai bine ca mama să nu se mai întâlnească deloc cu el și să nu-i mai scrie nimic, pentru că și asta ar putea influența procesul… VienPD,K 133. Au venit să felicite părinții, surorile, nașa, cavalerii de onoare, nașii, domnișoarele de onoare, rudele și toți oaspeții invitați. Întrucât pentru cei mai mulți era o noutate, toți se sfiau și făceau cum făcuse primul. VienPD,K 148. Dacă în aceste propoziții formele tai, tas ar fi înlocuite cu formele lui kas, relațiile de cauză, condiție, concesie etc. ar fi eliminate, iar în multe cazuri înlocuirea ar fi cu totul imposibilă, cf.: A spus că el prevăzuse asta de mult ≠ (nu este egal cu) A spus ce prevăzuse el de mult. 72 g) Când formele tai, tas apar într-o propoziție sau într-un segment de propoziție legat de contextul anterior prin conjuncția bet (raport adversativ). … îl cunoscuse pe același žemaitis, care îi condusese atât de viclean prin mlaștină. L-a recunoscut și s-a mirat, dar aceasta l-a și pierdut. VienPD,K 440. Este posibil ca și alte specii de lupi să fi contribuit la formarea subspeciilor de câini domestici, dar despre acest lucru se fac doar presupuneri. IvanPŽ 169. Ceea ce își propusese cu zece ani în urmă… aproape că a realizat deja. Dar, în comparație cu celelalte preocupări, care deja se conturau în mintea lui, aceasta era doar începutul. VienPD,K 479. L-am privit pe Vičvienaitis doar o singură dată, dar el nu a văzut. ŽemR I 136. Întrebați de la castel, au răspuns că nici nobiliana Knystautienė, nici fiica ei nu erau înăuntru. Dar nimeni nu voia să creadă asta. VienPD,K 394. În unele propoziții, dacă se elimină bet, formele tai, tas ar putea fi înlocuite cu formele kas, însă în acest caz s-ar elimina raportul adversativ. h) Când formele tai, tas apar într-o propoziție separată sau într-un segment de propoziție legat de contextul anterior fără conjuncții, prin raporturi explicative, adversative, obiective, cauzale etc. Găsindu-i (pe puii de căprioară), oamenii se gândesc uneori că sunt abandonați și cred că fac bine dacă îi iau acasă. Aceasta este o greșeală. IvanPŽ 242. În niciun caz nu trebuie ținut masculul acolo unde sunt copii; acest lucru este periculos. IvanPŽ 244. În comparație cu oile sălbatice, oaia domestică nu este animalul vioi, prudent și curajos, ci doar o făptură obtuză. Acesta este rezultatul intervenției omului. IvanPŽ 285. i) Când formele tai, tas apar într-o propoziție sau într-un segment de propoziție legat de contextul anterior printr-un raport aditiv. Înlocuirea formelor tai, tas cu formele kas ar anula acest raport. Când Eduardas s-a întors după o clipă, Alfonsas a recunoscut imediat că era deja prins. Și mama a recunoscut acest lucru. VienPD,K 144. …însă, când cavalerul englez și-a întors calul astfel încât să-i fie mai ușor să nu atace, ci să se apere cu scutul de loviturile adversarului, toți au înțeles că se apropia ceasul hotărâtor. Au înțeles aceasta și fratele Hansac, și cavalerul Drankas. VienPD,K 345. Sătenii știau că Benediktas își pierduse mințile: știau și despre călătoriile lui misterioase la bătrânul preot și în orașul îndepărtat. Și nu au uitat acest lucru, căci călătoriile la preot se repetau. VaižgP I 84. Nu ne propunem să enumerăm toate cazurile în care înlocuirea formelor tai, tas cu formele kas este limitată structural și semantic. Astfel de cazuri sunt numeroase19. Este important să subliniem că sfera de utilizare a formelor tai și tas este mult mai largă decât sfera de utilizare a formelor kas cu sensul corespunzător. Formele tai, tas sunt primare în acest caz, iar formele kas sunt secundare. Între formele de referire generalizată tai, tas și kas există același raport ca între formele de referire concretă jis, ji; tas, ta; šis, ši și kuris, -i; katras, -a și altele. Formele kuris, -i; katras, -a reprezintă o variantă sintactică suplimentară a formelor jis, ji; tas, ta; šis, ši și a altora, iar formele kas reprezintă o variantă sintactică similară a formelor tai, tas. Ținând cont de toate acestea, se poate alcătui următoarea schemă a raporturilor dintre formele menționate: 19În cazuri similare este limitată și utilizarea formelor kuris, -i; katras, -a în locul formelor de referire concretă jis, ji; tas, ta; šis, ši și altele. 73 Referință specifică Referință nespecifică (generalizată) el, ea; acela, aceea; acesta, aceasta; ăsta, -a; celălalt, -a etc. aceasta (aceea), acela, aceasta, acesta, ăsta etc. care, -a; care, -a etc. cine Modelul alcătuit de aceste forme corelative poate fi reprezentat grafic astfel: A B C D unde A = el, ea; acela, aceea etc., B = care, -a; care, -a etc., C = aceasta, acela etc., D = cine. Relațiile izomorfe dintre aceste pronume sunt A: B = C: D sau A: C = B: D. Primit la 26. III. 1973. А. ВАЛЯЦКЕНЕ FORMA DE GEN NEUTRU A PRONUMELUI TAI ȘI RAPORTUL EI CU ALTE FORME PRONOMINALE Rezumat Articolul definește valoarea invariantă a pronumelui de gen neutru tai și relațiile sale izomorfe cu formele de gen masculin și feminin tas, ta și cu alte forme pronominale. Formele tuturor celor trei genuri tas, ta, tai apar numai la pronumele cu valoare anaforică, în timp ce pronumele deictic (în sensul restrâns al cuvântului) are doar două forme: tas, ta. Trăsătura comună a formelor anaforice tas, ta, tai este că toate ocupă poziția unei forme cazuale a substantivului — îndeplinesc funcția substantivală. Forma tai se opune formelor tas, ta prin caracterul deixisului: tas, ta sunt forme de indicare concretă, determinată, iar valoarea invariantă a formei tai este indicarea generalizată, nedeterminată. Aceste forme au, de asemenea, antecedente diferite. Ca antecedente ale formelor tas, ta servesc anumite substantive (de obicei în poziție prepusă). Antecedentele formei tai pot fi nu numai substantive, ci, cel mai adesea, o întreagă sintagmă (grup de cuvinte, propoziție, paragraf), aflată atât în poziție prepusă, cât și postpusă. Formele tas, ta se acordă cu antecedentele lor în gen și număr. Tocmai aceste categorii le deosebesc. Forma tai, care reprezintă o formă veche a nominativului-acuzativului, apare numai în pozițiile nominativului și acuzativului. Formele de indicare concretă tas, ta sunt folosite în pozițiile tuturor cazurilor. 74 Prin urmare, opoziția tai: tas, ta nu este simetrică. În domeniul indicării generalizate nu funcționează toate formele cazuale. Pentru restabilirea simetriei se formează o altă opoziție, pur sintactică. Pe lângă forma tai, în sensul indicării generalizate se mai folosesc formele de singular masculin: tas, to, tam, tą, tuo, tame. Formele feminine, precum și cele de plural, nu au acest sens. Astfel, forma tas este omonimă în limba lituaniană: în sensul indicării concrete se acordă în gen și număr cu substantivul-antecedent, iar în sensul indicării generalizate nu se acordă cu antecedentul. Tai și formele de singular masculin tas, to, tam, tą, tuo, tame, ca forme ale indicării generalizate, se opun formelor indicării concrete tas, ta. Formele indicării generalizate tai și tas se reunesc într-o paradigmă comună și se distribuie astfel, în funcție de poziția ocupată: nom. tai (tas), gen. to, dat. tam, acuz. tai (tą), instr. tuo, loc. tame. În această paradigmă, tai este forma primară la nominativ și acuzativ, iar tas, tą sunt forme secundare în pozițiile corespunzătoare. Aceste forme din urmă sunt limitate structural și stilistic și, în unele cazuri, au o nuanță dialectală. Statistic, folosirea lui tas și tą în pozițiile cazuale corespunzătoare reprezintă un procent redus. Formele indicării generalizate tai, tas se opun nu numai formelor indicării concrete tas, ta, ci și, simultan, sinonimelor lor semantice jis, ji; šitas, -a; šis, ši; anas, -a; tas pats, ta pati ș.a. Multe dintre pronumele menționate nu au deloc forme de gen neutru sau această formă apare doar sporadic (šita(i)), alături de tai. Formele de singular masculin cu sens de indicare generalizată sunt relativ rare (šitas, šis, tas pats). De aceea, pentru exprimarea indicării generalizate se folosesc cel mai adesea formele tai, tas, deși pentru indicarea concretă servește o întreagă serie de lexeme diferite (tas, ta; jis, ji; šitas, -a etc.). Datorită specificității sensului lor, formele de gen ale indicării concrete tas pats, ta pati și formele de singular masculin cu sensul indicării generalizate tas pats, to paties etc. sunt mai simetrice. Formele indicării generalizate tai, tas ș.a. se opun și formelor kas, în mod analog cu felul în care formele indicării concrete tas, ta; jis, ji ș.a. se opun formelor kuris, -i; katras, -a. Așa cum kuris, -i; katras, -a înlocuiesc, în propoziții cu o anumită structură, formele jis, ji; tas, ta ș.a., tot astfel pronumele kas înlocuiește în cazuri similare formele tai, tas. Forma kas reprezintă, în raport cu formele tai, tas, o variantă sintactică secundară, la fel ca formele kuris, -i; katras, -a în raport cu formele jis, ji: tas, ta ș.a. Atât funcționarea lui kuris, -i; katras, -a în locul lui jis, ji; tas, ta ș.a., cât și folosirea lui kas în locul lui tai, tas sunt limitate de particularitățile structurii sintactice și semantice a propoziției. Domeniul de utilizare a formei indicării generalizate kas este considerabil mai restrâns decât domeniul de funcționare a formelor tai, tas. În sistemul tuturor pronumelor menționate, formele de gen ale indicării concrete A (tas, ta; jis, ji ș.a.) se află față de sinonimul lor sintactic B (kuris, -i; katras, -a) într-un raport analog celui dintre formele indicării generalizate C (tai, tas ș.a.) și sinonimul lor sintactic D (kas). Relațiile lor izomorfe pot fi reprezentate astfel: А: В = С: D sau А: С = В: D. Primit la 26.III.1973.