Mokslo ir technikos revoliucija ir lietuvių terminologijos raida

MOKSLO KALBOS KULTŪROS IR TERMINOLOGIJOS PROBLEMOSLIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXIV(1985) STASYS KEINYS REVOLUȚIA ȘTIINȚIFICĂ ȘI TEHNICĂ ȘI EVOLUȚIA TERMINOLOGIEI LITUANIENE Revoluția științifică și tehnică contemporană a pus în fața lingvisticii sarcini importante, deoarece limba, în cuvintele lui I. Beloded, este asemenea unui barometru al dezvoltării actuale a societății — toate realizările dezvoltării societății și ale progresului științific și tehnic se reflectă dinamic și multilateral în limbile lumii cel mai bine dezvoltate1. Trebuie cercetate și soluționate în profunzime atât problemele generale ale politicii lingvistice, ale funcționării și planificării limbilor, cât și chestiunile dezvoltării interne a formelor și nivelurilor lingvistice individuale, precum și raporturile lor cu factorii extralingvistici. A limita relațiile revoluției științifice și tehnice cu limba și lingvistica numai la limba științei sau, cum se spune adesea, la problemele domeniilor de utilizare specializată a limbii și ale terminologiei ar însemna, firește, o înțelegere excesiv de îngustă a acestui fenomen multilateral, de anvergură mondială. Chestiunile limbii științei și ale terminologiei sunt parte integrantă a cercetării limbii în condițiile contemporane, decurgând direct din funcțiile și rolul limbii în viața societății. Funcționarea limbilor lumii este departe de a fi uniformă. Dintre cele 2500—3000 de limbi existente astăzi, numai aproximativ una din zece este literară, iar celelalte nu au deloc formă scrisă. În cele din urmă, și cele aproximativ trei sute de limbi literare ale lumii contemporane diferă mult prin funcții, nivel de dezvoltare și răspândire. Pe lângă așa-numitele limbi mondiale, folosite cel mai larg în relațiile interstatale, la manifestări internaționale și în alte scopuri de comunicare și în care se publică cea mai bogată literatură contemporană științifică, tehnică, culturală, politică și de altă natură, există și limbi literare ale căror funcții sunt foarte limitate chiar și în viața popoarelor sau a grupurilor etnice care le folosesc. De exemplu, utilizatorii unor limbi literare insuficient dezvoltate nu pot obține în limba maternă nici măcar studii medii, darămite studii superioare, iar în unele cazuri nici măcar învățământ primar. Aceasta arată că nu pot fi stabilite pentru toate limbile aceleași sarcini privind dezvoltarea lor ulterioară și a funcțiilor lor. Limbilor literare dezvoltate le revin sarcini de un fel, iar celor aflate încă în curs de formare și dezvoltate mai repede sau mai lent, sarcini de alt fel. Limba lituaniană este o limbă literară relativ dezvoltată. Este folosită în toate domeniile vieții poporului lituanian, are o tradiție destul de îndelungată și o lite- 1 I. K. Beloded. Limba și progresul social.— În vol.: Revoluția științifico-tehnică și funcționarea limbilor lumii. Moscova, 1977, p. 5. 179 ratură și suficiente mijloace pentru a continua să deservească eficient toate domeniile vieții statului și societății, ale producției și creației, științei, tehnicii, educației și altele. În limba lituaniană pot fi exprimate, în esență, toate aspectele vieții contemporane și trecute, precum și, desigur, cele ale științei și tehnicii. Au rămas de mult în trecut vremurile când unii oameni de știință străini aproape că intonau cântece de înmormântare pentru limba lituaniană sau susțineau, în mod șovinist, că aceasta nu era potrivită pentru creația literară, științifică și de altă natură, proprie popoarelor cultivate. Datorită eforturilor multor generații, limba lituaniană a fost perfecționată și continuă să se dezvolte cu succes și în prezent. Nivelul de dezvoltare și posibilitățile unei limbi, precum și competența utilizatorilor săi individuali sunt, firește, lucruri inegale. Probabil că au existat întotdeauna și în toate popoarele oameni care folosesc limba neglijent. Ei se întâlnesc și astăzi. E rău însă că asemenea ignoranți încearcă uneori să-și ascundă neștiința, aruncând vina asupra limbii înseși, ca și cum limba n-ar putea face decât atât cât sunt ei în stare2. Limbile literare sunt create și perfecționate prin eforturile conștiente ale utilizatorilor lor. În acest proces, un rol important le revine celor mai renumiți intelectuali din diverse domenii, ale căror lucrări reprezintă adesea nu numai un cuvânt nou într-un anumit domeniu (știință, artă, politică etc.), ci și un model de limbă. În domeniul dezvoltării teoretice și practice a limbii, lingviștii au avut o contribuție substanțială încă de la formarea limbilor literare contemporane. La leagănul limbii literare lituaniene contemporane s-a aflat J. Jablonskis, clasicul normării acestei limbi, care s-a maturizat odată cu ea. Lingviștii au însoțit permanent și etapele ulterioare ale dezvoltării limbii literare lituaniene, iar lingviștii de astăzi continuă să se ocupe cu grijă de cultivarea limbii. Cultivarea activă și conștientă a limbii, bazată pe cercetări teoretice aprofundate, este deosebit de actuală în condițiile revoluției științifice și tehnice contemporane, când legăturile dintre popoare și limbi s-au extins considerabil. De asemenea, a devenit extrem de importantă sarcina îmbunătățirii predării limbilor (firește, inclusiv a limbii materne), astfel încât fiecare membru al societății să stăpânească limba la perfecție, avându-se în vedere nu numai corectitudinea limbii, ci și diferențierea stilistică și resursele sale. 1. Aspecte ale evoluției terminologiei lituaniene În condițiile revoluției științifice și tehnice, una dintre sarcinile importante ale lingviștilor și ale specialiștilor din diverse alte domenii ale științei, tehnicii și producției este perfecționarea în continuare a așa-numitului limbaj științific și însușirea lui cât mai temeinică. Același lucru este valabil și pentru terminologia științifică și tehnică, care constituie nucleul exprimării disciplinelor de specialitate. În zilele noastre, când știința a devenit o forță de producție, numai o cultură terminologică și lingvistică în general dezvoltată poate satisface nevoile lingvistice ale societății. De aceea, atenția sporită acordată atât de lingviști, cât și de specialiștii din alte domenii problemelor terminolo- 2 Într-un articol scris cu ton vehement, „Este curat în casa limbii?”, l-a criticat pe docentul K. Zuperka; vezi „Raudonoji vėliava” (ziarul orașului Šiauliai), 1983, 10 iunie. 180 giei și culturii limbii este pe deplin firesc, corespunde spiritului și cerințelor vremii. Această atenție contribuie la perfecționarea activității terminologice și impune desfășurarea ei într-un ritm mai susținut, mai planificat și mai rațional, pe baza unor cercetări teoretice aprofundate și ținând seama de nevoile și perspectivele dezvoltării științei, economiei populare și culturii socialiste în republică și în țară. Activitatea terminologică actuală trebuie să valorifice tot ce este mai bun din experiența generațiilor trecute, atât a noastră, cât și a altor popoare, deoarece terminologia însăși este legată, prin rădăcinile sale, de experiența științifică și culturală în general a secolelor trecute. De la mijlocul secolului al XVI-lea începe consemnarea în scris a creării și dezvoltării terminologiei lituaniene. Vechea perioadă a scrisului lituanian a lăsat urme pregnante în evoluția limbii lituaniene, precum și în formarea terminologiei și, împreună cu limba populară, a pus bazele și a oferit un sprijin solid formării rapide a limbii literare lituaniene moderne, desfășurate la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, precum și creării și sistematizării rodnice a terminologiei contemporane lituaniene din domeniul științei, tehnicii și din alte domenii. Acest lucru a fost impus și favorizat de extinderea considerabilă a funcțiilor sociale ale limbii lituaniene în viața economică, politică și culturală a națiunii. În toate aceste domenii au lăsat urme pregnante numeroși oameni de știință și artiști renumiți, cadre universitare și, în general, lucrători din învățământ, precum și personalități marcante din alte domenii. Lingviștii J. Jablonskis (1860—1930), K. Būga (1879—1924), matematicienii și pedagogii P. Mašiotas (1863—1940), M. Šikšnys (1874—1970), Z. Žemaitis (1884—1969), silvicultorul P. Matulionis (1860—1932), biologii J. Elisonas (1889—1946), T. Ivanauskas (1882—1971), P. Šivickis (1882—1968), L. Vailionis (1886—1939), chimiștii F. Butkevičius (1887—1934), A. Purėnas (1881—1962), chimistul și fizicianul V. Čepinskis (1871—1940), medicii P. Avižonis (1875—1939), K. Grybauskas (1886—1953), V. Lašas (1892—1966), P. Mažylis (1885—1966), inginerii P. Jankauskas (1860—1941), P. Jodelė (1871—1955), V. Mošinskis (1876—1955), K. Vasiliauskas (1879—1957), P. Vileišis (1851—1926), omul de litere M. Gustaitis (1870—1927), istoricul de artă P. Galaunė (n. 1890), muzicienii T. Brazys (1870—1930), J. Naujalis (1869—1934), M. Petrauskas (1873—1937), S. Šimkus (1887—1943), activistul social J. Šliūpas (1861—1944), filosoful S. Šalkauskis (1886—1941), pedagogul A. Vireliūnas (1887—1925) și mulți alții au contribuit în mod deosebit la crearea și dezvoltarea terminologiei lituaniene din acea perioadă. Personalități marcante ale Partidului Comunist din Lituania și fondatorii acestuia, V. Mickevičius-Kapsukas (1880—1935), Z. Aleksa-Angarietis (1882—1940) și alții, au avut o activitate rodnică în crearea terminologiei lituaniene a marxism-leninismului. Așadar, până în 1940 fusese deja creată terminologia lituaniană pentru numeroase domenii. În plus, aceasta se consacrase în literatura științifică, tehnică, pedagogică și de popularizare a științei, precum și în practica instituțiilor de învățământ superior, a școlilor medii speciale și a școlilor medii de învățământ general. Încă de la restabilirea puterii sovietice în Lituania, funcționarea limbii lituaniene în domeniile științei, tehnicii, producției și învățământului, precum și în viața de stat, 181 culturală și socială a republicii a impus continuarea extinderii activităților de standardizare, perfecționare și sistematizare a terminologiei lituaniene. A devenit necesară completarea terminologiei din diverse domenii, ținând seama de noile condiții de viață ale societății. Industrializarea republicii, colectivizarea agriculturii, revoluția culturală și dezvoltarea rapidă, legată de acestea, a activității de cercetare științifică în primii ani ai puterii sovietice, la Academia de Științe a republicii, înființată atunci, și în alte instituții științifice și instituții de învățământ superior, precum și accelerarea pregătirii cadrelor calificate au pus sarcina dezvoltării și perfecționării în continuare a terminologiei din numeroase domenii. În primele decenii ale puterii sovietice, terminologia social-politică și cea referitoare la viața de stat au fost reînnoite calitativ și s-au impus în uzul general; au fost publicate numeroase cărți lituaniene din domeniile științei, tehnicii, politicii și altele, manuale originale și traduse pentru instituțiile de învățământ superior, școlile medii speciale, profesionale și de învățământ general, precum și numeroase publicații de popularizare a științei. Toate acestea au impulsionat în mod vizibil dezvoltarea și sistematizarea terminologiei lituaniene și au stimulat elaborarea pe scară mai largă a dicționarelor normative de termeni. Activitatea terminologică este dusă înainte într-un ritm susținut prin eforturile comune ale generației mai în vârstă și ale oamenilor de știință formați în perioada puterii sovietice. Această activitate s-a bazat odinioară și se bazează și astăzi pe tradițiile progresiste de creare și sistematizare a terminologiei lituaniene, precum și pe experiența bogată și valoroasă acumulată de generațiile anterioare de specialiști lituanieni din domeniul științei, tehnicii, artei și din alte domenii. Experiența vastă a terminologiei științifice și tehnice rusești este, de asemenea, valorificată pe scară largă în teoria și practica activității terminologice. Se poate adăuga aici că majoritatea oamenilor de știință și a personalităților culturale lituaniene de seamă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea absolviseră instituții de învățământ superior din Rusia, iar unii au predat și au desfășurat activitate științifică în aceste instituții înaintea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie și în primii ani de după revoluție. Acest fapt a determinat, fără îndoială, o influență considerabilă a terminologiei rusești asupra terminologiei lituaniene aflate atunci în curs de creare. Totodată, o influență importantă au exercitat-o terminologiile germană și engleză, într-o anumită măsură cele franceză și poloneză și, după câte se pare, într-o măsură mult mai mică, terminologiile altor limbi, precum și principiile lor de creare și sistematizare. Așadar, se poate spune că în primele decenii ale secolului al XX-lea s-a constituit o școală națională de terminologie, întemeiată atât pe bazele creării și standardizării limbii literare lituaniene înseși, cât și pe experiența terminologică lituaniană și a altor limbi. Activitatea desfășurată timp îndelungat de mai multe generații de specialiști lituanieni din domeniile științei, tehnicii, producției, artei și din alte domenii, precum și continuitatea activității terminologice și a muncii în acest domeniu au dat roade frumoase și mature. În prezent, terminologia lituaniană din numeroase domenii nu numai că a fost creată, ci este și destul de bine sistematizată și standardizată. Desigur, aceasta nu înseamnă nicidecum că activitatea terminologică s-a încheiat. În general, ea nu poate fi niciodată încheiată, deoarece evoluția societății, progresul științei și tehnicii și înflorirea culturii impun dezvoltarea și perfecționarea ei neîntreruptă, precum și completarea și revizuirea terminologiei aflate în uz. De aceea, este potrivit să vorbim numai despre anumite etape ale activității terminologice 182 finalizarea sau abandonarea ei, armonizarea și coordonarea ei cu starea științei, tehnicii, producției și a altor domenii din epoca respectivă, precum și cu nevoile societății. Terminologia trebuie să corespundă întotdeauna cerințelor timpului, deoarece numai astfel poate servi fără piedici și cu folos progresului tuturor domeniilor vieții sociale. Lucrările publicate în limba lituaniană, culegerile de articole, manualele, diversele publicații de informare și periodicele de specialitate au o importanță considerabilă pentru organizarea terminologiei științei, tehnicii și a altor domenii și pentru introducerea în uz a termenilor normativi. Pregătirea acestor publicații pentru tipar presupune o muncă amplă de completare, armonizare și organizare a terminologiei; nu rareori, termenii utilizați și cei propuși recent sunt discutați în colectiv. Lucrările fundamentale ale științei lituaniene — „Flora RSS Lituaniene” (V., 1959–1980, 6 vol.), „Geografia fizică a RSS Lituaniene” (V., 1958–1965, 2 vol.), „Istoria RSS Lituaniene” (1957–1975, 4 vol.), „Gramatica limbii lituaniene” (V., 1965–1975, 3 vol.), „Istoria literaturii lituaniene” (V., 1957–1969, 4 vol., 5 cărți) și multe altele — sunt, totodată, cele mai însemnate realizări ale terminologiei lituaniene și dovada cea mai evidentă a dezvoltării sale. Institutul de Istorie a Partidului de pe lângă CC al Partidului Comunist din Lituania desfășoară o muncă rodnică de organizare a terminologiei lituaniene social-politice și științifice a marxism-leninismului. Multe institute ale Academiei de Științe a republicii, alte instituții științifice și instituții de învățământ superior desfășoară lucrări importante de organizare a terminologiei din diverse domenii. Activitatea terminologică a editurilor republicii merită o apreciere pozitivă. Totuși, organizarea terminologiei, mai ales normarea ei, ar trebui să fie mai eficientă și mai promptă în numeroase instituții științifice și instituții de învățământ superior. În multe locuri, aceste lucrări extrem de importante sunt încă întreprinse sporadic, bazându-se mai ales pe entuziaști individuali, care, este limpede, adesea nu pot singuri să lămurească în mod corespunzător toate neclaritățile terminologice ce apar. Drept urmare, editurilor le revine o povară prea mare, iar nici acestea nu dispun întotdeauna de suficiente resurse și timp pentru a soluționa astfel de probleme. Și publicațiile traduse ridică anumite probleme terminologice. În dezvoltarea terminologiei lituaniene din secolul nostru, un rol important le-a revenit și le revine publicațiilor enciclopedice. Enciclopediile, sintetizând și inventariind realizările societății dintr-o anumită epocă în domeniul vieții sociale, al științei, tehnicii și culturii, contribuie la consemnarea terminologiei normative și, în același timp, participă activ la completarea și dezvoltarea ei ulterioară. S-au împlinit recent 50 de ani de la începutul publicării primei „Enciclopedii lituaniene” universale (în 1933–1941 au fost publicate la Kaunas 10 volume, cuprinzând literele A—J). Având în vedere lipsa dicționarelor de specialitate din Lituania interbelică, această enciclopedie a avut o importanță deosebită și pentru evoluția și dezvoltarea terminologiei lituaniene. În perioada sovietică au fost publicate enciclopedia în trei volume „Mica enciclopedie sovietică lituaniană” (V., 1966–1971) și „Enciclopedia sovietică lituaniană” în douăsprezece volume (V., 1976–1984), factori foarte importanți ai normării, stabilizării și dezvoltării terminologiei lituaniene. Enciclopediile și dicționarele enciclopedice noi aflate în proiect, fără îndoială, vor încuraja perfecționarea în continuare atât a terminologiei din diverse domenii 183 lituaniene, cât și a activității terminologice propriu-zise. Așadar, acum este momentul potrivit pentru a face o analiză mai amplă a prezentării și normării termenilor în enciclopediile lituaniene, astfel încât rolul lor să crească în continuare și să poată fi corectate inexactitățile și greșelile terminologice întâlnite. Se întâmplă ca redactorii enciclopediilor să schimbe fără temei termeni consacrați, să introducă variante noi ale acestora sau chiar să modifice tiparele de formare a termenilor 3. Nicio editură, redacție sau altă instituție nu ar trebui să schimbe termeni consacrați fără acordul comisiei terminologice competente și al lingviștilor specializați în terminologie. Cele mai importante probleme terminologice ar trebui supuse spre aprobare Consiliului de Terminologie de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene. În lipsa acestui demers, propunerile instituțiilor sau publicațiilor individuale nu au valoare normativă. Arbitrariul terminologic nu face decât să-i inducă în eroare pe specialiști și public. 2. Dicționare de terminologie Un factor foarte important pentru organizarea terminologiei și introducerea termenilor normativi îl constituie dicționarele de terminologie bine întocmite. Ele sunt, totodată, un indicator evident al unei activități terminologice rodnice. În perioada sovietică, mai exact după al Doilea Război Mondial — întrucât în primii ani incompleți ai puterii sovietice nu fuseseră întocmite dicționare de terminologie în republică —, în Lituania au fost publicate peste 70 de dicționare și glosare de terminologie din diverse domenii, de dimensiuni, destinații și tipuri diferite. Aproximativ jumătate dintre acestea sunt glosare didactice bilingve de traducere, relativ mici, destinate studenților de diferite specialități, întocmite de cadre didactice universitare și tipărite la rotaprint. Majoritatea acestor glosare au avut o contribuție modestă la dezvoltarea și organizarea terminologiei lituaniene. Cu toate acestea, ca materiale didactice, ele sunt, fără îndoială, foarte necesare 4. Cele mai multe dicționare și glosare didactice de terminologie au fost întocmite și publicate de Institutul de Medicină din Kaunas și de Institutul de Inginerie Civilă din Vilnius; ceva mai puține, de Academia Lituaniană de Agricultură, Universitatea de Stat „V. Kapsukas” din Vilnius și Institutul de Stat de Educație Fizică al RSS Lituaniene. Câteva au fost întocmite și de cadre didactice de la catedrele de limbi străine și de la câte o catedră de specialitate din alte instituții de învățământ superior. Editura „Šviesa” a publicat câteva glosare de terminologie pentru elevi. Sprijinind și încurajând în toate modurile dezvoltarea terminografiei didactice lituaniene, este necesar să sporim rolul normativ al dicționarelor și glosarelor didactice de terminologie și să întocmim și să publicăm mai multe asemenea dicționare pentru elevii din școlile medii. Catedrele de discipline de specialitate ar trebui să întocmească mai activ dicționare didactice de terminologie; până acum, catedrele de limba rusă aproape că nu s-au implicat deloc în acest domeniu 3 Candidatul în științe filologice K. Gaivenis mi-a atras atenția asupra acestui din urmă caz, exprimându-și nemulțumirea în această privință. 4 Pentru o prezentare mai amplă a acestor dicționare și glosare de terminologie, vezi: Gaivenis K., Keinys S. Lietuviškų mokomųjų terminų žodynų apžvalga, trūkumai, tobulinimo rekomendacijos.— Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A serija, 1981, t. 2(75), p. 127—137. 184 cadre didactice. Trebuie să se asigure că dicționarele și glosarele de acest tip care urmează să fie publicate sunt examinate de comisiile de terminologie ale domeniilor respective și de lingviști, iar aprobarea să fie dată de comisiile generale de terminologie ale instituțiilor de învățământ superior sau de comisiile republicane de terminologie din domeniul respectiv. Înainte de publicare, acestea trebuie armonizate și cu Consiliul de Terminologie de pe lângă Prezidiul MA al LTSR. Majoritatea dicționarelor de termeni publicate de edituri și o parte dintre cele publicate de alte instituții sunt bine întocmite; ele au fost examinate de Comisia de Terminologie a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a Republicii, iar mai târziu, după desființarea acesteia, de Grupul de Terminologie al aceluiași institut. Acestea au contribuit mult la stabilizarea, normarea și, în general, la organizarea terminologiei lituaniene din domeniile respective. O mare parte dintre aceste dicționare sunt lucrări de referință valoroase în terminografia lituaniană și un sprijin important atât pentru specialiști, cât și pentru angajații editurilor și ai presei periodice, precum și pentru tineretul științific. În primul rând trebuie menționate dicționarele explicative de termeni, deoarece valoarea lor normativă este cea mai mare. Următoarele sunt considerate cele mai importante dicționare explicative de termeni: „Dicționarul termenilor botanici” (întocmit de Comisia dicționarului botanic, redactor-șef J. Dagys.— V., 1965.— 664 p.), „Dicționarul termenilor de ameliorații funciare” de J. Ceičys (V., 1960.— 284 p.), „Dicționarul de chimie” de K. Daukšas (V., 1960.— 452 p.), „Dicționarul explicativ al termenilor textili” de A. Jurevičius și A. Čižas (V., 1962, partea 1.— 100 p.), „Dicționarul termenilor muzicali” de A. Krutulis (ediția a 2-a, revizuită.— V., 1975.— 260 p.), „Dicționarul termenilor de informare științifică și tehnică” (întocmit de A. Trečiokaitė.— V., 1983.— 228 p.) și altele. Dintre dicționarele de termeni destinate învățământului, este important în această privință „Explicații ale termenilor zoologici” de S. Gecevičiūtė (V., 1974.— 180 p.). În sfârșit, nu trebuie omis nici „Dicționarul de filosofie”, tradus din limba rusă (ed. lituaniană, red. R. Plečkaitis.— V., 1975.— 488 p.). Majoritatea acestor dicționare nu sunt pur explicative. De exemplu, dicționarul termenilor botanici include termenii corespunzători în latină și rusă; dicționarele de chimie, ameliorații funciare și textile includ termeni ruși, iar dicționarul termenilor de informare științifică și tehnică — termeni în rusă și engleză. Echivalentele în rusă și germană sunt oferite în „Dicționarul explicativ al termenilor din prelucrarea lemnului” (întocmit de A. Barkauskas, S. Jonaitis, M. Kairys și alții.— V., 1971.— 120 p.). Acest tip mixt de dicționar de termeni (explicativ și de traducere) trebuie considerat cel mai promițător și mai util. De altfel, specialiștii din Sectorul de Terminologie și cultură a limbii al Institutului de Limbă și Literatură al MA a RSS Estone au considerat, de asemenea, tipul explicativ și de traducere drept cel mai potrivit, având în vedere posibilitățile unei republici mici de a pregăti și publica asemenea dicționare, precum și rolul important al dicționarelor în organizarea și normarea termenilor corecți și în introducerea lor în uz5. În plus, asemenea dicționare, completate cu indici de termeni din alte limbi, oferă utilizatorului cele mai multe dintre informațiile necesare, utile atât specialiștilor, cât și angajaților editurilor și ai presei, traducătorilor, studenților și 5 H. Ots. Despre dezvoltarea tipurilor de dicționare terminologice estoniene.— În vol.: Rolul teoriei în practica dezvoltării terminologiei și a ordonării limbilor literare. Tallinn, 1982, p. 112—113. 185 și altor persoane care au de-a face cu termenii respectivi. Aceasta nu înseamnă, desigur, că trebuie renunțat cu totul la dicționarele de traducere, cu atât mai mult cu cât elaborarea unui bun dicționar explicativ și de traducere necesită mult mai mult timp și efort. Majoritatea dicționarelor normative de termeni în limba lituaniană publicate până acum sunt dicționare de traducere. În principal, acestea sunt dicționare bilingve rusă—lituaniană sau lituaniană—rusă, de exemplu, „Dicționarul termenilor de geologie și geografie fizică” de V. Gudelis (V., 1956.— 220 p.), „Dicționarul termenilor literari” (întocmit de J. Petronis, V. Vanagas, A. Zალatorius.— V., 1962.— 80 p.), „Dicționarul termenilor de meteorologie rusă—lituaniană” de M. Mikalajūnas (V., 1975.— 220 p.), „Dicționarul rusă-lituanian de termeni economici” (redactor responsabil K. Meškauskas.— V., 1966.— 292 p.), „Dicționarul politehnic rusă—lituanian” (președintele colegiului editorial A. Novodvorskis.— V., 1959.— 520 p.), „Dicționarul termenilor agricoli rusă—lituanian” de V. Anskaitis și M. Kilo (V., 1971.— 368 p.), „Dicționarul termenilor sportivi” (întocmit de V. Steponaitis.— V., 1959.— 340 p.), „Dicționarul termenilor juridici” (întocmit de A. Žiurlys.— V., 1954.— 240 p.), recentul dicționar didactic „Dicționarul termenilor de mecanizare agricolă rusă—lituanian” (întocmit de V. Gerulaitis, S. Lukėnas.— V., 1983.— 160 p.) și altele. În plus, au fost publicate câteva dicționare mai ample de termeni engleză—lituaniană, de exemplu, „Dicționarul termenilor economici engleză—lituaniană” de A. Buračas (V., 1980.— 489 p.), „Dicționarul politehnic engleză—lituanian” de A. Novodvorskis (V., 1958.— 172 p.) și dicționarul didactic „Dicționarul termenilor agricoli engleză—lituanian” (redactor responsabil R. Kelbauskienė.— V., 1977.— 168 p.). O categorie aparte de dicționare de traducere o constituie dicționarele multilingve. Pe lângă termenii lituanieni, acestea prezintă echivalentele în două sau mai multe alte limbi; astfel sunt, de exemplu, „Dicționarul termenilor de tehnică de calcul rusă—lituaniană—engleză” de V. Kairys, A. Kaminskas, Z. Kudirka și alții (V., 1971.— 600 p.), „Dicționarul termenilor medicali” latină—lituaniană—rusă de V. Astrauskas, S. Biziulevičius, S. Pavilonis și alții (V., 1980.— 996 p.), „Dicționarul termenilor de fizică” lituaniană—rusă—engleză—germană (întocmit de Comisia pentru terminologia fizicii, red. P. Brazdžiūnas.— V., 1979.— 680 p.). Printre lucrările ample de terminografie lituaniană bazată pe traducere s-ar putea include și „Dicționarul poliglot farmaceutic prescurtat” de J. Vosylius, de uz didactic, publicat de Institutul de Medicină din Kaunas și de mai mică amploare (K., 1970.— 350 p.), care cuprinde termeni în latină, lituaniană, engleză, germană, franceză și rusă. Dicționarele de termeni de traducere publicate de edituri au, de regulă, indici adăugați pentru termenii din a doua limbă și din limbile următoare. Acest lucru sporește, desigur, gradul de informativitate al dicționarelor, deoarece un asemenea dicționar bilingv ține, de fapt, locul a două dicționare (de exemplu, un dicționar rusă—lituaniană cu un indice al termenilor lituanieni poate fi folosit și ca dicționar lituaniană—rusă), iar unul multilingv — chiar al mai multor dicționare de termeni. Procedând astfel, se economisește destul de mult 186 hârtiei și timpul de lucru al redactorilor, editurilor și tipografiilor. Acest lucru este foarte important, deoarece nevoile republicii în dicționare de termeni au crescut considerabil, iar elaborarea și publicarea lor rămân mult în urma acestor necesități. Apreciind foarte favorabil publicarea dicționarelor de termeni realizată și aflată în curs în Lituania în perioada sovietică, întrucât aceasta reprezintă într-adevăr un mare pas înainte pentru terminografia lituaniană, nu putem trece cu vederea nici anumite lacune ale acestei activități. În primul rând, încă nu au fost publicate sau nici măcar nu sunt în curs de elaborare dicționare de termeni pentru unele domenii importante ale științei și economiei naționale (de exemplu, silvicultură, construcții, medicină veterinară, științe sociale etc.); situația elaborării dicționarelor de termeni pentru cele mai importante ramuri industriale ale republicii este deosebit de nesatisfăcătoare. Asociațiile de producție, fabricile și alte organizații din republică ar trebui să se preocupe mai mult de organizarea terminologiei propriilor domenii. În plus, tirajele majorității dicționarelor s-au epuizat de mult, iar câte un dicționar de termeni publicat acum 20—30 de ani este deja învechit6, de aceea trebuie completat și actualizat. Unele dicționare de termeni sunt editate și pregătite pentru tipar foarte lent în edituri, zăcând ani la rând fără să fie tipărite. Aceasta a fost soarta dicționarelor de termeni de medicină și de mecanizare a agriculturii publicate în ultimii ani; același lucru se poate spune și despre dicționarul politehnic apărut recent. Se elaborează și se publică puține dicționare explicative de termeni. Această opinie este împărtășită și de V. Mihalcenko, colaboratoare științifică principală a Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe a URSS, care adaugă că dicționarele bilingve au fost necesare în prima etapă a activității terminologice (inventarierea termenilor), iar acum trebuie trecut la o nouă etapă a acestei activități — alcătuirea sistemelor terminologice, ținând seama de specificul dezvoltării diferitelor domenii ale științei și tehnicii7. Această sarcină a terminologiei lituaniene a fost formulată în mod asemănător și de regretatul A. Rilski, secretar științific al Comitetului de Terminologie Științifică și Tehnică al Academiei de Științe a URSS, la începutul anului 1981, la seminarul unional desfășurat la Moscova, consacrat problemelor activității terminologice în academiile de științe ale republicilor unionale8. În sfârșit, unele dicționare de termeni prezintă lacune în privința pregătirii lexicografice (în primul rând cele didactice, tipărite la rotaprint), iar termenii lituanieni nu sunt marcați cu accent în multe dicționare. Consiliul de Terminologie de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene acordă multă atenție problemelor terminografiei lituaniene. În ședințele sale au fost analizate în detaliu problemele dicționarelor didactice de termeni (20 decembrie 1978), ale elaborării și publicării dicționarelor lituaniene de termeni editate de edituri (decembrie 1979 6 Despre acest lucru se scria deja cu mai bine de un deceniu în urmă (vezi: Г а й в я н и с К., К л и м а в и ч ю с П. Некоторые вопросы терминологической работы в Литовской ССР.— Научно-техническая терминология, 1973, № 2, с. 20). 7 М и х а л ь ч е н к о В. Ю. Тенденции развития научно-технической терминологии в балтийских языках.— В кн.: Научно-техническая революция и функционирование языков мира. М., 1977, с. 146. 8 Р ы л ь с к и й А. Г. Краткий обзор состояния и задач, решаемых терминологическими органами союзных республик.— В кн.: Проблемы разработки и упорядочения терминологии в Академиях наук союзных республик. М., 1983, с. 168. 187 13) probleme9; de asemenea, a fost discutat planul perspectivă al publicării dicționarelor de termeni pentru perioada 1981—1990 (27 noiembrie 1980). Cele mai importante dicționare de termeni aflate în curs de publicare sunt examinate și aprobate, fiind revizuite de Grupul de Terminologie al Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană. 3. Activitatea organizatorică în domeniul terminologiei Pentru organizarea și coordonarea activității terminologice în republică, în 1945 a fost înființată pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene Comisia de Terminologie, transferată în 1951 la Institutul de Limbă Lituaniană (din 1952, după fuziunea institutelor, s-a numit Comisia de Terminologie a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene). Această comisie a desfășurat o activitate considerabilă, încurajând specialiștii din diferite domenii să acorde mai multă atenție organizării terminologiei lituaniene și revizuind din punct de vedere lingvistic dicționarele de termeni publicate. Reprezentanții săi au participat activ la numeroasele ședințe ale comisiilor de terminologie din diverse domenii. În anii de activitate ai comisiei au fost puse bazele organizării ulterioare, reușite, a terminologiei lituaniene, s-au statornicit formele și metodologia acestei activități, păstrate și dezvoltate în continuare. Comisia a fost condusă cu pricepere și rodnic, timp de mulți ani, de docentul și candidatul în științe filologice J. Kruopas (1908—1975), iar după înființarea Consiliului de Terminologie pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene, acesta a devenit vicepreședintele Consiliului. În anii postbelici, J. Kruopas a fost cel mai important organizator al activității de organizare a terminologiei lituaniene și cea mai mare autoritate în acest domeniu. A contribuit activ la elaborarea a peste zece dicționare de termeni importante, a soluționat cu minuțiozitate, cu ajutorul specialiștilor din diverse domenii, problemele prezentării termenilor în „Dicționarul limbii lituaniene contemporane” și, totodată, în „Dicționarul limbii lituaniene” academic, și a publicat articole de terminologie în presa științifică și periodică10. Lingviștii V. Bartusevičius, N. Grigas (1896—1972), candidata în științe filologice A. Kučinskaitė, candidatul în științe filologice V. Labutis, candidatul în științe filologice K. Gaivenis și alții au activat cu folos, în diferite perioade, în Comisia de Terminologie a institutului. K. Gaivenis s-a dedicat în mod deosebit acestei activități, deschizând un larg făgaș terminologic de-a lungul a aproape trei decenii. Pe măsură ce activitatea terminologică din republică s-a extins, comisia alcătuită numai din lingviști și funcționând pe bază obștească nu a mai fost în stare să cuprindă 9 Hotărârile Consiliului de Terminologie privind aceste probleme au fost publicate; vezi: Despre dicționarele didactice lituaniene de termeni.— Kalbos kultūra, 1979, fasc. 37, p. 4—5; Despre elaborarea și publicarea dicționarelor lituaniene de termeni.— Mūsų kalba, 1980, nr. 3, p. 26—28. 10 Despre activitatea terminologică a lui J. Kruopas, vezi: Drotvinas V., Lyberis A., Pikčilingis J., Ulvydas K. În memoria renumitului lingvist lituanian.— Kalbos kultūra, 1976, fasc. 30, p. 4; Gaivenis K., Lyberis A., Ulvydas K. J. Kruopas— renumit cercetător al limbii materne.— Kalbos kultūra, 1978, fasc. 34, p. 82—83; Гайванис К. И. Крупонас как терминолог и нормализатор литовского языка— Научно-техническая революция и проблемы культуры языка науки и терминологии: тез. докл. и сообщ. регионального теорет.-метод. семинара (симпоз.) 31 мая—1 июня 1983 г.— Вильнюс, 1983, с. 30—31. 188 toate sarcinile legate de organizarea și coordonarea activității de standardizare a terminologiei lituaniene, aflate în continuă dezvoltare. Din acest motiv, la inițiativa Comisiei de terminologie, au fost realizate lucrări pregătitoare pentru reorganizarea instituțională a acestei activități. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniștri al republicii, adoptată la sfârșitul anului 1971, a fost constituit Consiliul de terminologie pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene, iar în iunie 1972, Prezidiul Academiei de Științe a aprobat regulamentul acestui consiliu. Principalele sarcini ale Consiliului de terminologie sunt formulate astfel: a) să coordoneze și să organizeze activitatea de terminologie lituaniană desfășurată în diverse instituții de cercetare și învățământ, edituri, fabrici etc.; b) să aprobe dicționarele de termeni (buletinele) pregătite; c) să recomande pentru practica lingvistică termeni individuali din domeniul științei și tehnicii. În desfășurarea activității sale, Consiliul de terminologie poate înființa secții, comisii și subcomisii de terminologie pentru diferite domenii, poate recomanda instituțiilor de cercetare, de învățământ și altor instituții și organizații să prevadă în planurile lor de lucru teme de terminologie, iar editurilor — să includă în planurile editoriale lucrările de terminologie aprobate de Consiliu (dicționare, culegeri de articole etc.). În plus, Consiliul de terminologie trebuie să colecteze informații despre activitatea de terminologie desfășurată în republică, despre dicționarele de termeni, buletinele etc. aflate în curs de elaborare sau planificate, le poate examina în ședințele sale, le poate aproba și recomanda pentru uz practic. La nevoie, Consiliul organizează reuniuni, conferințe și seminare consacrate diferitelor chestiuni de terminologie; de asemenea, participă la evenimente similare organizate de alte instituții, atât în republică, cât și în afara ei. Consiliul de terminologie funcționează pe baze obștești, sediul său fiind Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe. La îndeplinirea sarcinilor Consiliului contribuie Grupul de terminologie al acestui institut, constituit aproximativ în aceeași perioadă; principalele sale funcții sunt formulate astfel: să gestioneze documentele activității Consiliului de terminologie și problemele curente; să urmărească activitatea din domeniul terminologiei desfășurată în republică și să informeze Consiliul de terminologie despre aceasta; să mențină legătura cu secțiile și comisiile de terminologie, cu colectivele care desfășoară activități de terminologie sau cu autorii dicționarelor de termeni și să le ofere consultații lingvistice; să elaboreze proiecte de instrucțiuni metodologice și de altă natură privind activitatea de terminologie; să examineze chestiuni actuale de terminologie și să pregătească pentru tipar culegeri de articole și alte materiale de terminologie; să revizuiască și să recenzeze, din punct de vedere lingvistic, dicționare de termeni (buletine, liste). Din componența Consiliului de terminologie fac parte 23 de specialiști renumiți din diverse domenii ale științei și tehnicii, dintre care academicienii Academiei de Științe a republicii P. Brazdžiūnas, J. Gaudrimas, J. Kubilius, P. Slavėnas și membrii corespondenți ai Academiei J. Bulavas (drept), J. Dagys, V. Gudelis, J. Macevičius, R. Šarmaitis și P. Vasinauskas. Președintele Consiliului încă de la înființarea sa este academicianul, profesorul, doctor în filologie V. Mažiulis. 189 În activitatea sa, Consiliul de terminologie se bazează pe comisiile de terminologie de profil, dintre care în prezent există peste douăzeci în republică. Mai mult de jumătate dintre comisiile de terminologie active sunt republicane, iar celelalte au fost constituite pentru nevoile interne ale unor instituții individuale. Unele dintre comisiile republicane de terminologie de profil sunt conduse de membri ai Consiliului de terminologie. De exemplu, academicianul P. Brazdžiūnas este președintele Comisiei de terminologie în fizică, academicianul J. Kubilius conduce Comisia de terminologie în matematică, membrul corespondent al Academiei de Științe a RSS Lituaniene J. Dagys — Comisia pentru dicționarul de botanică, membrul corespondent al Academiei de Științe a RSS Lituaniene P. Vasinauskas — Comisia de terminologie în agronomie etc. Pe baza activității fructuoase și a experienței îndelungate a unor comisii de terminologie, Consiliul de terminologie urmărește ca comisiile de terminologie din principalele domenii ale științei și tehnicii să fie republicane, adică să reunească cei mai renumiți specialiști ai republicii, indiferent de locul în care lucrează. Acest lucru contribuie la soluționarea competentă a tuturor chestiunilor de terminologie care apar, la armonizarea corespunzătoare a termenilor utilizați și a celor nou introduși sau revizuiți și la evitarea variației terminologice care se întâlnește uneori în instituții individuale. Comisia de terminologie de profil este veriga esențială a activității practice de terminologie. Ea trebuie să colecteze toate informațiile legate de terminologia domeniului său, să alcătuiască o fișă de evidență a termenilor, să examineze și să introducă în uz termeni corecți și sistematici, să urmărească alinierea terminologiei domeniului la nivelul științei și tehnicii mondiale din acea perioadă, precum și la nevoile republicii în materie de știință, producție, educație și popularizare a științei. Comisiile de terminologie de profil ar trebui să-și publice rezultatele activității sub forma unor dicționare de termeni, buletine și liste, care pot fi prezentate mai întâi ca proiecte și propuneri spre examinare, iar ulterior, după dezbatere și aprobare, pot fi înaintate Consiliului de terminologie pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene pentru aprobare. Unele dintre comisiile de terminologie de profil care activează în republică au acumulat o bogată experiență în activitatea de terminologie și au realizat o muncă considerabilă de sistematizare, normare și standardizare a termenilor din domeniul lor. De exemplu, Comisia pentru dicționarul de botanică menționată mai sus, condusă cu rodnicie de mulți ani de prof. dr. în științe biologice J. Dagys, activează cu succes de șase decenii. De-a lungul anilor a fost alcătuită o amplă fișă de evidență a termenilor botanici și a denumirilor plantelor. Aceasta cuprinde termeni și denumiri din acest domeniu, culeși atât din diverse surse literare (cărți științifice, articole etc., tipărite și manuscrise, din prezent și din trecut), cât și din limba vie a poporului. Prin eforturile Comisiei, condusă atunci de L. Vailionis, a fost alcătuit și publicat în 1938 la Kaunas amplul „Dicționar lituanian de botanică” (partea 1 — 600+40 p., red. J. Dagys). A fost cea mai amplă și una dintre cele mai mature lucrări de lexicografie terminologică lituaniană publicate în Lituania până în 1940. În partea principală a dicționarului, primul este dat numele științific sistematic latin al plantei, cu explicarea semnificației sau a originii sale, urmat de familia căreia îi aparține planta, denumirea științifică lituaniană a plantei, sinonimul ei- 190 denumiri, echivalente în limbile germană, rusă, polonă și letonă și o scurtă descriere a locului de creștere, a răspândirii, a utilizării și a altor aspecte. Apoi, pentru comoditate, a fost inclus un nomenclator al plantelor în limbile lituaniană–latină. În plus, dicționarul cuprinde nomenclatura farmacognozică (în limbile latină–lituaniană și lituaniană–latină) editată de K. Grybauskas, un tabel al sistemului plantelor prezentate și un mic dicționar al adjectivelor folosite în denumirile speciilor în limbile latină–lituaniană. Publicarea acestui dicționar a reprezentat un mare pas înainte pentru terminologia și terminografia lituaniană. În cea de-a doua parte a dicționarului se prevăzuse prezentarea termenilor sistematizați de citologie, anatomie, morfologie și fiziologie a plantelor. Comisia pentru dicționarul botanic și-a îndeplinit această sarcină, pregătind „Dicționarul explicativ al termenilor botanici”, publicat deja în epoca sovietică (V., 1965). Comisia a pregătit un nou dicționar de sistematică a plantelor, completat și reorganizat, care trebuie neapărat publicat 11. Activitatea sistematică a comisiei a fost energică și, totodată, a creat condiții pentru cercetarea mai aprofundată a evoluției științei botanice și a terminologiei acestui domeniu în Lituania. Astfel, activitatea consecventă și temeinică desfășurată timp de multe decenii de Comisia pentru dicționarul botanic lasă o urmă cu adevărat remarcabilă în istoria științei lituaniene. Deja de trei decenii, Comisia de terminologie a fizicii, condusă de academicianul LTSR MA, prof. P. Brazdžiūnas, activează cu multă consecvență și succes. În 1958 a fost publicat micul „Dicționar de termeni de fizică”, cu echivalente lituaniano-ruse, pregătit de această comisie pe baza fișierului de termeni a cărui alcătuire începuse încă înainte de război la catedra de fizică a Universității Lituaniei și care a fost ulterior completat la Universitatea din Vilnius în epoca sovietică. În 1971 și 1973, în două volume, a fost publicat proiectul unui amplu dicționar de termeni de fizică, cu echivalente în patru limbi; după dezbateri detaliate și minuțioase în ședințele comisiei, editura „Mokslas” l-a publicat în 1979. Dicționarul cuprinde aproape 20 de mii de termeni de fizică în lituaniană, rusă, engleză și germană. În plus, comisia a pregătit „Dicționarul termenilor de fizica laserelor”, revizuit în 1981 de Grupul de terminologie al Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană și aprobat la sfârșitul aceluiași an de Consiliul de terminologie de pe lângă Prezidiul LTSR MA; a început, de asemenea, lucrările pregătitoare pentru alcătuirea unui dicționar enciclopedic de fizică 12. Comisiile de zoologie, matematică, agronomie și alte câteva domenii lucrează, de asemenea, rodnic și organizat. Este regretabil că s-a întrerupt activitatea Comisiei de terminologie a Institutului pentru problemele energetice fizico-tehnice al Academiei de Științe, care, de la sfârșitul deceniului al șaselea, lucrase cu multă productivitate timp de aproape douăzeci de ani (în perioada 1960—1969, această comisie a publicat 29 de fascicule de termeni din diverse domenii tehnice, cu un volum total de peste 350 de pagini); ea a fost condusă cu pricepere de J. Stasiulevičius (1923—1973), candidat în științe tehnice. 11 Pentru detalii despre activitatea Comisiei pentru dicționarul botanic, a se vedea: Dagys J. Cum au fost alcătuite dicționarele lituaniene de termeni botanici.— În: Terminologia lituaniană (Probleme de lingvistică lituaniană). V., 1975, vol. 16, p. 244—248. 12 Pentru detalii despre sistematizarea terminologiei lituaniene a fizicii, a se vedea: Brazdžiūnas P. Crearea terminologiei lituaniene a fizicii.— Cultura limbii, 1983, fasc. 44, p. 4—8. 191 Succesul activității comisiilor de terminologie menționate, de botanică, fizică și altele, se datorează faptului că în componența lor intră și lucrează activ specialiști de frunte din domeniile respective, atât din instituțiile de cercetare științifică, cât și din instituțiile de învățământ superior; ele sunt conduse de cei mai autoritari și activi oameni de știință, au mereu în vedere anumite obiective și sarcini concrete, pe care le îndeplinesc planificat și sistematic, și colaborează permanent cu lingviștii specializați în terminologie. Experiența de mulți ani în sistematizarea terminologiei lituaniene arată că tocmai acești factori sunt garanția cea mai importantă a activității reușite a comisiilor. Trebuie menționată în mod special grija celor mai de seamă oameni de știință ai republicii față de terminologia domeniilor lor și, în general, față de limba maternă. Această veche și frumoasă tradiție a științei și terminologiei lituaniene este continuată de profesorii P. Brazdžiūnas, A. Buračas, J. Dagys, K. Daukšas, A. Gučas, V. Gudelis, J. Kubilius, J. Macevičius (KPI), S. Pavilonis, P. Slavėnas, R. Šarmaitis, P. Vasinauskas, J. Vidmantas, A. Vitkus și mulți alții. Este neapărat necesar ca această tradiție să fie sprijinită și păstrată prin toate mijloacele. Este important ca comisiile de terminologie să aibă permanent sarcini concrete, pe care, după ce le îndeplinesc, să meargă mai departe și să abordeze lucrări noi, mai complexe. Numai o activitate terminologică astfel sistematizată și neîntreruptă poate garanta că terminologia domeniilor respective va ține pasul cu progresul științei și tehnicii și va contribui ea însăși la acest progres. Cea mai realistă și, dacă este desfășurată organizat, realizabilă activitate a comisiilor de terminologie constă în standardizarea și sistematizarea termenilor din domeniul lor, în general, în gestionarea lor pe baza fișierelor de termeni, în alcătuirea dicționarelor de termeni și în publicarea proiectelor acestora sau a buletinelor. O anumită etapă de lucru se încheie prin pregătirea unui dicționar normativ de termeni sau a unei culegeri de termeni recomandați. O astfel de activitate nu numai că ajută la standardizarea și sistematizarea termenilor unui anumit domeniu, ci și la armonizarea lor cu termenii domeniilor înrudite și ai altor domenii conexe. În plus, se realizează totodată și armonizarea terminologiei naționale cu terminologia altor limbi. O asemenea armonizare este foarte importantă pentru succesul cercetării științifice, al producției și al altor activități. Un aspect de actualitate al terminologiei lituaniene din orice domeniu este căutarea adecvării sale semantice față de terminologia rusă din domeniul respectiv. Acest lucru este important atât pentru o mai bună pregătire a specialiștilor, cât și pentru activitatea științifică și productivă într-un stat multinațional. După cum s-a menționat, termenii lituanieni din mai multe domenii au fost creați și sistematizați după modelul terminologiei ruse încă de la începutul acestui secol. Iar în condițiile vieții sovietice, terminologiile lituaniană și rusă se află în contact, s-ar putea spune, permanent. De aceea, nici nu există o discrepanță majoră între terminologiile acestor două limbi. Se urmărește, de asemenea, armonizarea terminologiei cu alte limbi, în primul rând cu cele în care se publică cele mai multe informații noi despre știință și tehnică; de exemplu, de o vreme, în multe domenii, aceasta este limba engleză. Trebuie să se țină seama și de celelalte limbi. În plus, domeniile științifice care au o terminologie și o nomenclatură internațională latină trebuie, desigur, să se orienteze în primul rând după aceasta. 192 Sarcina principală a activității practice de terminologie lituaniană este accelerarea sistematizării, normalizării și completării termenilor, îmbunătățirea în continuare a corespondenței lor cu termenii corespunzători internaționali, ruși și din alte limbi, precum și ridicarea nivelului general al terminologiei înseși și al acestei activități. Standardizarea terminologiei lituaniene în numeroase domenii continuă să necesite o abordare mai activă. Atât elaborarea standardelor republicane de terminologie, cât și sistematizarea și aprobarea echivalentelor lituaniene pentru standardele terminologice de stat unionale rămân, deocamdată, activități foarte actuale, dar puțin avansate. 4. Activitatea teoretică și metodologică în domeniul terminologiei Cercetările teoretice și aplicative întreprinse în republică în acest domeniu, precum și activitatea metodologică, contribuie la perfecționarea terminologiei lituaniene și la îmbunătățirea sistematizării acesteia. Cele mai multe rezultate în acest sector au fost obținute de cercetătorii Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe, iar lingviștii Universității din Vilnius au cercetat, de asemenea, anumite aspecte ale terminologiei lituaniene. Principala direcție a cercetărilor teoretice asupra terminologiei lituaniene este cea lingvistică. Din această perspectivă au fost examinate formarea și evoluția terminologiei lituaniene, structura, derivarea și semantica termenilor, influența contactelor lingvistice asupra terminologiei lituaniene și alte chestiuni. Au fost susținute patru teze de candidat în filologie, consacrate istoriei terminologiei lingvistice lituaniene (A. Balašaitis, 1961), formării termenilor lituanieni monolexicali (S. Keinys, 1968), termenilor compuși din limba lituaniană contemporană (K. Gaivenis, 1969) și calcării termenilor tehnici lituanieni (A. Kaulakienė, 1983). În ultimul deceniu au fost publicate două volume din lucrările științifice ale Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană, „Probleme de lingvistică lituaniană”, consacrate cercetării terminologiei — „Terminologia lituaniană” (V., 1975) și „Lexicul specializat al limbii lituaniene” (V., 1983). În plus, o parte a publicației „Probleme de sociolingvistică” (V., 1979) este consacrată acestor chestiuni. Probleme actuale de teorie și practică a terminologiei lituaniene sunt discutate și în articolele terminologilor publicate în seria A a „Lucrărilor Academiei de Științe a RSS Lituaniene”. Aici au fost analizate principiile generale de creare și normare a terminologiei lituaniene 13, au fost trecute în revistă dicționarele terminologice didactice lituaniene și au fost formulate propuneri pentru perfecționarea lor 14, au fost publicate câteva articole despre termenii tehnici lituanieni calchiați 15 etc. 13 Gaivenis K. Bendrieji lietuvių terminijos kūrimo ir norminimo principai.— Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A serija, 1979, t. 3(68), p. 77—85. 14 Gaivenis K., Keinys S. Min. veik. 15 Kaulakienė A. Calcuri compuse în terminologia politehnică lituaniană.— Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A serija, 1981, t. 1(74), p. 73—82; de asemenea, lucrările sale. Calcuri semantice în terminologia politehnică lituaniană.— Ibidem, 1981, t. 4(77), p. 99—107; de asemenea, lucrările sale. Calcuri frazeologice și compuse în terminologia tehnică lituaniană.— Ibidem, 1983, t. 4(85), p. 91—100. 13 Užsak. Nr. 1007 193 Publicația Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană „Cultura limbii” acordă mult spațiu problemelor de terminologie, mai ales celor practice. Trei fascicule ale acestei publicații au fost pregătite de Grupul de Terminologie al institutului. Fasciculele sunt consacrate exclusiv problemelor de terminologie 16. În „Fasciculele Secției de Limbă Lituaniană” 17 și în publicația periodică „Limba noastră”, care a înlocuit-o începând din 1971, a fost publicat un volum considerabil de materiale utile pentru practica limbii, atât cu privire la terminologie, cât mai ales la cultura limbii în diverse domenii de specialitate. Numeroase articole și note care dezbat termeni individuali și chestiuni de cultură a limbii în știință, tehnică, comerț și alte domenii au fost publicate și în alte publicații științifice, în ziarele și revistele editate în republică. Aceste subiecte sunt abordate și în emisiuni radio și de televiziune. E drept, nu întotdeauna problemele de terminologie sunt tratate și discutate cu suficientă competență; apar uneori corecturi și propuneri neîntemeiate și nereușite. Câteodată, unii lingviști și specialiști din alte domenii corectează termeni izolați, fără a ține seama de relațiile sistemice deja constituite între termenii anumitor domenii, de tradițiile terminologiei lituaniene și de cerințele impuse termenilor, ignorând procedura obișnuită de propunere, înlocuire și aprobare a termenilor. În multe cazuri, asemenea corecturi pot fi considerate doar propuneri, nu termeni avizați cu caracter ferm, care să fie introduși imediat în uz. Aceste propuneri pot fi utile terminologiei cel mult prin faptul că atrag atenția terminologilor și a comisiilor de terminologie asupra unor chestiuni care merită discutate și, eventual, sistematizate. Pentru succesul activității terminologice este foarte importantă instruirea terminologică și lingvistică a specialiștilor din diverse domenii. În acest scop ar trebui pregătite publicații accesibile despre terminologie și cultura limbii, precum și diverse materiale metodologice pentru activitatea terminologică. S-au făcut câteva lucruri și în acest sector. Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană a publicat la rotaprint o succintă „Instrucțiune pentru alcătuirea fișierului dicționarelor de termeni”, pregătită de Grupul de Terminologie (V., 1972.—14 p.). Câțiva ani mai târziu, Institutul Lituanian de Cercetări Geologice a publicat tot la rotaprint o instrucțiune similară 18. A fost tradusă în lituaniană lucrarea metodologică „Как работать над терминологией” (М.: Наука, 1968.—76 с.), elaborată de Comitetul pentru Terminologia Științifică și Tehnică al Academiei de Științe a URSS19, iar editura „Mokslas” a publicat, în seria „Limba și oamenii”, o prezentare accesibilă a bazelor terminologiei lituaniene 20. Totuși, ceea ce s-a realizat nu poate fi considerat decât începutul instruirii terminologice a specialiștilor și a publicului larg. În viitor, este necesar să se accelereze atât cercetarea terminologiei lituaniene, cât și elaborarea de materiale metodologice și accesibile pentru specialiștii care lucrează în domeniul terminologiei, dar nu sunt filologi. Trebuie continuată cercetarea teoretică a lim- 16 Kalbos kultūra, 1973, sąs. 27.—100 p.; 1979, sąs. 35.—88 p.; 1983, sąs. 44.—88 p. 17 Lietuvių kalbos sekcijos sąsiuviniai, 1968—1970, sąs. 1—22. 18 Geologijos terminų kortelių užpildymo instrukcija.—V., 1975.—28 p. 19 Terminologinis darbas (Pagalbinė priemonė pagal D. Lotės ir TSRS MA Mokslinės-techninės terminologijos komiteto darbus / Vertė A. Kaulakienė).—V., 1973.—70 p. 20 Keinys S. Terminologijos abėcėlė.—V., 1980.—116 p. 194 bazele terminologiei lituaniene, istoria formării și dezvoltării terminologiilor din diverse domenii, starea lor actuală și tendințele de dezvoltare, precum și să elucideze în detaliu relațiile trecutului și prezentului terminologiei lituaniene cu terminologia altor limbi. Trebuie dezvoltate cercetările comparative asupra terminologiei lituaniene și a celei din alte limbi în domeniile corespunzătoare. În condițiile actuale ale revoluției științifico-tehnice și ale extinderii considerabile a comunicării dintre specialiștii diferitelor popoare, este oportună o cercetare comparativă sincronică mai aprofundată a terminologiilor lituaniană și rusă. Aceasta ar trebui să contribuie la perfecționarea în continuare a terminologiei lituaniene și să faciliteze învățarea termenilor din ambele limbi. În Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană și în unele instituții de învățământ superior se desfășoară deja în prezent cercetări de acest fel. Cercetări mai ample și aprofundate sunt încă necesare și în privința limbii științei lituaniene și a altor domenii de specialitate în care se folosesc termeni. Este adevărat că aceste chestiuni sunt tratate în mod sintetic în manualele de stilistică și că s-a publicat un șir de articole și articolașe despre probleme particulare. Însă acestea din urmă constau cel mai adesea în corectarea unor greșeli de limbă izolate și în recenzii lingvistice ale unor cărți sau cărticele. A sosit vremea să ne ocupăm și de cercetări sintetice asupra limbajului științific. Pentru practica terminologică este important, printre altele, să se examineze problema transcrierii în lituaniană a așa-numiților termeni internaționali și tendințele de adaptare a acestora la limba lituaniană. Deși aceste aspecte au o tradiție destul de îndelungată și sunt aproape stabilizate, încă se întâlnesc variante de lituanizare, iar uneori apar anumite neclarități și la adaptarea termenilor nou împrumutați. Ar fi utilă elaborarea unor recomandări sau chiar a unei instrucțiuni pentru lituanizarea acestor termeni. Cei care lucrează în domeniul terminologiei au mare nevoie de instrumente metodologice pentru gestionarea termenilor și elaborarea dicționarelor terminologice. La aceasta ar trebui să contribuie și sintetizarea activității terminologice desfășurate în republică, precum și a activității celor mai bune comisii de terminologie. Instrumentele metodologice elaborate pe baza experienței în gestionarea terminologiei lituaniene și a activității terminologice din celelalte republici sovietice și din țările străine ar constitui un sprijin important pentru numeroșii entuziaști ai muncii terminologice, dintre care majoritatea nu au pregătirea filologică și lexicografică necesară pentru această activitate. Aici au fost menționate doar câteva probleme actuale ale terminologiei lituaniene. Examinarea lor și elaborarea recomandărilor practice corespunzătoare ar trebui să contribuie la organizarea și mai eficientă a terminologiei lituaniene. Acest lucru este foarte important, având în vedere că terminologia se află în avangarda dezvoltării contemporane a limbii. Aproape tot ceea ce este nou și apare în lexicul limbii literare, în formarea cuvintelor și, într-o anumită măsură, și la alte niveluri ale limbii este legat, de regulă, de terminologie și de folosirea ei în diversele varietăți funcționale ale limbii. Progresul rapid al științei și tehnicii și creșterea nivelului cultural general al oamenilor sovietici impun perfecționarea și extinderea în continuare a activității terminologice, precum și accelerarea standardizării termenilor. 195 REVOLUȚIA ȘTIINȚIFICO-TEHNICĂ ȘI DEZVOLTAREA TERMINOLOGIEI LITUANIENE Rezumat Articolul prezintă o trecere în revistă a dezvoltării terminologiei lituaniene și a pregătirii și publicării dicționarelor terminologice; sunt abordate activitatea organizatorică și metodologică, precum și cercetările teoretice și aplicative în domeniul terminologiei lituaniene din anii puterii sovietice și în condițiile revoluției științifico-tehnice contemporane. Primul capitol prezintă pe scurt formarea terminologiei lituaniene moderne și dezvoltarea acesteia, constatându-se că, până în prezent, terminologia multor domenii din limba lituaniană nu numai că a fost creată, ci și ordonată într-o anumită măsură. Se subliniază totodată importanța deosebită a lucrărilor științifice, enciclopediilor și manualelor publicate pentru instituțiile de învățământ superior, mediu de specialitate, profesional și de alt tip. Al doilea capitol trece în revistă situația lexicografiei terminologice lituaniene și evidențiază tipurile de dicționare terminologice publicate și aflate în pregătire (explicative, explicativ-traductive, de traducere etc.). Al treilea capitol este consacrat organizării activității terminologice în Lituania sovietică. Atenția principală este acordată activității Consiliului de Terminologie de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe a RSS Lituaniene, înființat în 1971, și activității comisiilor terminologice de ramură. Al patrulea capitol prezintă o scurtă trecere în revistă a situației cercetărilor teoretice și a elaborării materialelor metodice pentru activitatea terminologică. În fiecare capitol, pe lângă prezentarea situației problemei respective, sunt identificate anumite deficiențe și schițate sarcinile imediate pentru perfecționarea activității terminologice în republică.