Paweł Wójcik. „The Acquisition of Lithuanian Verb Morphology“

ACTA LINGUISTICA LITHUANICA XLIV (2001), 251–258 RECENZII Recenzii Paweł Wójcik, The Acquisition of Lithuanian Verb Morphology. A Case Study. Kraków: Universitas, 2000, 152 p. Tânărul cercetător Paweł Wójcik a scris monografia The Acquisition of Lithuanian Verb Morphology. A Case Study¹ pe baza tezei sale de doctorat, elaborată la Catedra de Lingvistică Generală și Studii Baltice a Universității din Varșovia (teza a fost susținută în 1998). Monografia se deosebește de teză mai ales prin structura reorganizată, care a devenit mai coerentă, dar este fragmentată excesiv în capitole mici. Lucrarea lui P. Wójcik în domeniul studiilor lituaniene este, fără îndoială, una de pionierat. Este prima încercare de a descrie achiziția morfologiei verbale a unui copil lituanian (o fetiță pe nume Rūta), de la vârsta de 1;7 până la 2;5 ani; este, totodată, prima carte despre limba copiilor lituanieni. De altfel, a fost studiată și achiziția morfologiei nominale de către aceeași fetiță – în 1999, Ineta Savickienė și-a susținut la Universitatea Vytautas Magnus teza de doctorat „Morfologia substantivului la copilul lituanian”. Astfel, cele două studii împreună vor permite conturarea unei imagini destul de complete a modului în care o fetiță lituaniană achiziționează sistemul morfologic. Monografia lui P. Wójcik cuprinde zece capitole scurte (p. 11–128), o prefață succintă (p. 9–10), o anexă (p. 129–137), rezumate în limbile polonă (p. 138–143) și lituaniană (p. 144–148), precum și lista bibliografică (p. 149–152). În prefață se arată că baza empirică necesară cercetării achiziției limbii de către copiii baltici este restrânsă, inclusiv datele prelucrate de autor însuși; de aceea, obiectivul principal al cărții este „să ofere o imagine de ansamblu asupra modului în care este achiziționat sistemul verbal al limbii lituaniene” (p. 9). P. Wójcik subliniază în special specificul obiectului monografiei – este studiată limba unui singur copil. Deși și în astfel de cazuri se pot identifica anumite universalii ale achiziției limbii (bazându-se pe renumitul psiholingvist D. T. Slobin), procesul de achiziție a limbii trebuie totuși considerat un fenomen foarte individual, determinat de diverși factori (ibid.). Din acest motiv, P. Wójcik nu este înclinat să tragă concluzii cu bătaie lungă despre achiziția sistemului verbal al limbii lituaniene 1 Cartea a apărut în seria „Baltica Varsoviensia” (vol. 2), fondată și editată de prof. Wojciech Smoczyński; primul volum al seriei este o selecție de lucrări de lituanistică ale Tamarei Buch (T. Buch, Opuscula Lithuanica, Warszawa, 1998). Autorul monografiei, P. Wójcik, care predă discipline de lituanistică la Universitatea din Varșovia, a studiat baltistica la universitățile din Varșovia și Vilnius și a scris o lucrare de masterat despre limba folosită de adulții lituanieni când comunică cu un copil de doi ani (pe baza înregistrărilor realizate într-o familie); vezi P. Wójcik, Charakterystyka mowy skierowanej do 2-letniego dziecka litewskiego. Lucrare de masterat. Universitatea din Varșovia, 1994; de asemenea, idem, Some characteristic features of Lithuanian Baby Talk, în Linguistica Baltica 3, 1994, 71–86. 252 | RECENZIJOS în general. O asemenea înțelegere lucidă a obiectului și a posibilităților cercetării este o calitate demnă de laudă, pe care nu o întâlnim des la un cercetător aflat la început de drum. Primul capitol al monografiei este, așa cum se cuvine, dedicat istoricului problemei (p. 11–17). Aici sunt prezentate cercetările asupra limbajului copiilor baltici, începând cu lucrările lui V. Rūķe-Draviņa, care au acumulat numeroase date despre modul în care cei doi copii ai săi achiziționează limba letonă, inclusiv morfologia verbală. P. Wójcik se ocupă, în mod firesc, de această din urmă temă, pe care o discută în capitol (p. 13–14), acordând cea mai mare atenție ordinii în care sunt achiziționate categoriile verbale (se pare că în teză nu exista un asemenea subcapitol). În continuare sunt trecute în revistă cercetările asupra limbajului copiilor lituanieni, începute foarte târziu – în 1992, când, la inițiativa Magdalenăi Smoczyńska, au început înregistrările sistematice ale limbii lui Eglė, iar un an mai târziu și ale limbii lui Rūta. Dezvoltarea limbajului lui Eglė s-a dovedit a fi deosebit de neobișnuită, necorespunzând dezvoltării tipice a limbajului unui copil de 2–3 ani; de aceea, pentru studiul achiziției limbii lituaniene au fost alese doar înregistrările audio ale lui Rūta2. În al doilea capitol (p. 18–21), autorul prezintă materialul cercetării – înregistrările audio ale lui Rūta: explică modul în care au fost colectate, transcrise și analizate conform sistemului CHILDES, bine cunoscut în psiholingvistica internațională. În total, au fost codificate 38 500 de enunțuri, în care au fost identificate și analizate peste 26 000 de forme verbale (aproximativ 10 000 au fost produse de Rūta, iar restul de adulții care comunicau cu ea, în principal de mama sa). Al treilea capitol (p. 22–36) este o descriere succintă a sistemului verbal al limbii lituaniene (adică a modelului limbii adulților pe care îl achiziționează copiii). Fără a pune la îndoială competența autorului în materie de verb baltic, aș dori să atrag atenția asupra câtorva detalii minore discutabile. De pildă, unele forme reflexive sunt interpretate greșit, considerându-se că au alomorful reflexiv -is, de exemplu: kelk-is (= kelki-s), kels-is (= kelsi-s), p. 32 (în alt loc, în tabelul de la p. 36, segmentarea este deja sùp-ki-s, sùp-si-s). Nu este clară segmentarea formelor sùptume, sùptute, sùptumėme, sùptumėte ca sùp-tume, sùp-tute, sùp-tumėme, sùp-tumėte (p. 36). Ce sunt din punct de vedere morfologic -tume, -tute, -tumėme, -tumėte? Schimbările vocalice precum lėkti, lekia, lėkė; karti, karia, korė (p. 31) ar trebui numite sincronic mixte (autorul o clasifică pe prima drept cantitativă, iar pe a doua drept calitativă; aceasta este deja o interpretare diacronică). Perspectiva diacronică se face simțită și în observațiile despre categoria genului, când se afirmă că adjectivele, numeralele și participiile pot avea forme de gen neutru (p. 30, nota 20). În subsistemul sincron al cuvintelor flexionare după număr și caz (altele decât substantivele), genul presupune în primul rând opoziția dintre formele acordate și cele neacordate. Aceste din urmă forme se disting prin categoriile de gen, număr și caz, astfel încât nici termenul «forme fără gen», propus de unii lituaniști, nu este potrivit. Al patrulea capitol (p. 37–42) oferă o imagine de ansamblu asupra distribuției formelor verbale atât în limba lui Rūta, cât și în cea a adulților care comunicau cu ea („input”). Se constată aici că pragul de un an și nouă luni (1;9) este foarte important pentru achiziția morfologiei verbale: atunci copilul începe să distingă viitorul de trecutul (aoristic), iar vocabularul se îmbogățește considerabil. Următoarele trei capitole descriu modul în care Rūta achiziționează categoriile gramaticale ale verbului. Se începe cu timpul (capitolul V, p. 43–59), după care sunt analizate apariția și dezvoltarea formelor de persoană (capitolul VI, p. 60–80) și de mod (capitolul VII, p. 81–88) în limba lui Rūta. Capitolul al optulea (p. 89–93) tratează formele nefinite – infinitivul și participiile –, iar al nouălea (p. 94–117), dezvoltarea structurii verbale. Al zecelea capitol (p. 118–128) este o sinteză. Aici sunt evidențiate formarea categoriilor morfologice și a structurii verbului 2 P. Wójcik a folosit înregistrările audio ale lui Eglė pentru studiul limbajului adulților adresat copiilor (child directed speech); vezi nota 1. RECENZIJOS 253 cele mai generale regularități din vorbirea Rūtei, asemănările și deosebirile dintre vorbirea Rūtei și cea a adulților („input”). Achiziția morfologiei verbale de către Rūta este comparată cu datele din limba letonă, prezentate în lucrările lui V. Rukė-Dravinė. În anexele monografiei (p. 129–137) găsim material transcris și codificat, adverbe de timp, forme de persoana a 3-a, participii și alte exemple. Cercetarea lui P. Wójcik se bazează pe înregistrări audio ale vorbirii unui copil, realizate pe parcursul a aproape un an și prelucrate, după cum s-a menționat, conform sistemului CHILDES. Prin urmare, materialul autorului monografiei este fiabil și verificabil, iar acesta și rezultatele cercetării pot fi folosite de toți oamenii de știință care studiază limbajul copiilor pe baza principiilor CHILDES. Pe de altă parte, regularitățile observate de cercetător vor fi interesante și pentru psiholingviștii care nu folosesc sistemul CHILDES (cf. publicațiile lui Dravinė folosite chiar în lucrarea recenzată). Pe scurt, toți cei interesați de achiziția limbajului copiilor lituanieni vor căuta lucrările lui P. Wójcik (și ale I. Savickienė), pentru că, pur și simplu, nu există altele. Lucrările acestor tineri cercetători vor constitui un punct de sprijin pentru lingviștii care vor alege limbajul copiilor lituanieni ca obiect al cercetării lor. Faptul că este studiat un singur copil ridică anumite probleme (cf. ideile exprimate în prefața monografiei); de pildă, nu este clar care fenomene trebuie considerate particularități individuale ale vorbirii Rūtei și care sunt trăsături caracteristice, în general, limbajului copiilor lituanieni. Totuși, și o astfel de cercetare permite evidențierea trăsăturilor universale sau mai generale și a celor individuale ale formării vorbirii Rūtei, atunci când sunt folosite date din studiile privind limbajul copiilor din alte popoare. În formularea concluziilor, P. Wójcik compară faptele din vorbirea Rūtei mai ales cu datele corespunzătoare din limbajul copiilor letoni. Pentru comparație ar fi putut folosi într-o măsură considerabil mai mare cercetări asupra limbajului copiilor din alte popoare, de pildă lucrările participanților la proiectul „The Acquisition of Pre- and Protomorphology”, condus de W. U. Dressler. Ar fi fost interesant de aflat dacă materialul verbal al Rūtei permite identificarea etapelor de premorfologie, protomorfologie și morfologie modularizată postulate de susținătorii morfologiei naturale. În general, pentru interpretarea faptelor, autorul ar fi putut apela mai mult la tezele general acceptate ale lingvisticii generale și să-și demonstreze pregătirea lingvistică. Dintre generalizările formulate în monografie, aș dori să remarc în mod deosebit ordinea de achiziție a diferitelor categorii morfologice verbale stabilită de P. Wójcik, care, aproape că nu mă îndoiesc, este caracteristică achiziției morfologiei verbale lituaniene în general. Mai întâi (în jurul vârstei de 1;8) apar formele prezentului și ale imperativului, o lună mai târziu — formele trecutului și viitorului, participiile, iar ultimele — formele condiționalului. Această ordine corespunde în linii mari marcării structurale și statistice3 a categoriilor. Dacă am compara durata achiziției categoriilor verbale și nominale, Rūta a achiziționat categoriile cele din urmă ceva mai repede. Este simptomatică predominanța formelor așa-numitei persoane a treia pe întreaga perioadă studiată. Acest fapt ar susține opinia potrivit căreia, în limbile baltice, „persoana a 3-a” iese din sistemul categoriilor de persoană și, de fapt, nu este o persoană (cf. lucrările lui V. Žulys). Faptele sunt prezentate în monografie cu precizie; este demnă de remarcat prezentarea tehnică exemplară. Greșelile de tipar sunt relativ rare; în textul englezesc am observat doar câteva: paticiples (= participles) p. 14, r. 19 de sus4; situtation (= situation) p. 24, n. 14; dipthongs (= diphthongs) 3 Formulând generalizări despre achiziția morfologiei verbale de către Rūta, P. Wójcik ține seama, de altfel, și de datele statistice privind folosirea formelor verbale în limba lituaniană standard, prezentate în lucrările lui V. Žilinskienė. 4 Aici și în continuare, v. înseamnă „(rând) de sus”, ap. — „(rând) de jos”. 254 | RECENZIJOS p. 32, r. 2 de jos. În partea lituaniană sunt mai multe greșeli, nu doar greșeli de tipar, de exemplu: Aurelia (= Aurelija) p. 16, r. 10 de sus, n. 6; busimasis (= būsimasis) p. 25, r. 8 de sus; lekti (= lėkti) p. 31, r. 8 de sus; pusti, putė (= pūsti, pūtė), žadžia (= žaidžia) p. 31, r. 13 de sus; baigiai (= baigei) p. 34, r. 6 de jos; la p. 34, n. 27 sunt menționate lucrări ale accentologilor lituanieni care nu apar în bibliografie; mok+tė-s ir mok+ė-me-s (p. 35, 2,3 de jos) trebuie inversate; tečiu (= tečiu) p. 58, r. 12 de jos; biški (= biški „puțin”) p. 92, r. 3 de jos; nu este adevărat că forma šokinti nu există în limba lituaniană (p. 103, n. 64); krenta (= krinta) p. 115, r. 15 de jos (forma krenta din vorbirea mamei nu este o formă a limbii standard); MFTYTI (= MĖTYTI) p. 117, r. 1 de sus; {tevelis} (= tėvelis) p. 133, r. 13 de jos; tetis (= tetis {tėtis}) p. 134, r. 10, 13 de sus. Erorile enumerate aici „se pierd” printre mulțimea exemplelor prezentate impecabil și nu sar în ochi. Mai problematic este rezumatul în lituaniană — limbajul, stilul și punctuația sa necesită o revizuire considerabilă. Este regretabil că multe dintre greșelile din textul lituanian au fost preluate din teză. Aceasta ar sugera că pregătirea monografiei s-a făcut în grabă. Probabil grabei i se datorează și faptul că în textul cărții a rămas, în loc de „monografie”, „teză”, de exemplu: „In this dissertation, I shall refer to problems of accentuation” (p. 34, n. 27). În încheierea acestei recenzii, doresc să spun că, în pofida neajunsurilor și greșelilor semnalate, monografia lui P. Wójcik este o lucrare serioasă, care a lărgit orizonturile studiilor lituaniene prin cercetarea limbajului copiilor. Cartea recenzată și articolele nu ar fi apărut fără eforturile multor oameni: înregistrările audio au fost realizate și transcrise de mama Rūtei, lituanista Aurelija Kaškelevičienė (această activitate a fost sprijinită parțial de Academia Austriacă de Științe — grantul a fost obținut prin demersurile prof. W. U. Dressler; de asemenea, de Fondul pentru o Lituanie Deschisă, care a cumpărat un computer, un magnetofon și casete); datele au fost codificate și analizate, firește, de P. Wójcik, sub îndrumarea și cu sprijinul deplin al cunoscutei psiholingviste prof. M. Smoczyńska, la inițiativa căreia au început cercetările asupra limbajului copiilor lituanieni; redactarea și susținerea tezei au fost coordonate de baltistul prof. Axelis Holvoet as. Autorul însuși evidențiază frumos în carte (p. 7) ajutorul acestor oameni și al altora, însă protagonistul principal al noii ramuri a lingvisticii lituaniene este el însuși: un psiholingvist și lituanist cu pregătire profesională, care, nu mă îndoiesc, va continua cu succes cercetarea lituanistică. Bonifacas Stundžia Catedra de baltistică și lingvistică generală Universitatea din Vilnius Strada Universiteto 5, 2734 Vilnius, Lituania [email protected] Primit la 17.08.2001 PIETRO U. DINI, Limbile baltice. Istorie comparată. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 2000, 540 p. Introducerea lui Pietro U. Dini în filologia baltică Le lingue baltiche a primit deja numeroase aprecieri pozitive în presa lingvistică. Traducerile în limbile lituaniană și letonă mărturisesc nu numai faptul că aceasta umple un gol în literatura baltistică, ci și calitățile pozitive ale cărții înseși. Pentru ca ediția lituaniană să păstreze toate aceste calități ale originalului, redactorul special al cărții, Bonifacas Stundžia, a depus eforturi considerabile. Munca sa atentă a făcut posibilă evitarea multor-