Apie Konstantino Sirvydo „Promptuarium“ egzempliorių

169Note / notes ZigMas ZinkeViČius aDespre constantin SIrVYDo PROMPTUARIUM egZeMPLiorių Din exemplarele celui mai vechi dicționar al lui konstantinas sirvydas s-a păstrat doar unul defect, fără foaie de titlu, păstrat la Moscova, în arhiva centrală a actelor vechi. Istorica ingė Luošaitė a stabilit că acesta nu se numea Dicționarul celor trei limbi (astfel a fost intitulat dicționarul ulterior al lui sirvydas, retipărit de mai multe ori), ci Tezaurul cuvintelor poloneze, latine și lituaniene, în latină Promptuarium dictionum Polonicarum, Latinarum et Lituanicarum . Un dicționar cu acest titlu a fost descoperit în lista manuscrisă de cărți a bibliotecii activistului reformat saliamonas risinskis (mort în 1625), iar în afară de sirvydas nimeni altcineva nu publicase pe atunci un dicționar lituanian. Cercetătorul dicționarelor lui sirvydas, kazimieras Pakalka, a stabilit pe baza filigranelor că acesta a fost publicat înainte de 1620. Vincas urbutis a cercetat și a constatat că Promptuarium se deosebea foarte mult de dicționarul ulterior al lui sirvydas. Era un cu totul alt dicționar, de o amploare mult mai mică. Despre toate acestea, vezi mai pe larg. Zigmas Zinkevičius. Limba scrierilor vechi (Istoria limbii lituaniene, volumul III), Vilnius: Mokslas, 249–250. Academia Catolică Lituaniană a publicat în 2008 actele vizitației decanatului Breslauja din anii 1782–1783: Vizitația decanatului Breslauja din anii 1782–1783, efectuată la porunca episcopului Vilniusului, Ignotas Jokūbas Masalskis (Izvoare ale istoriei Lituaniei 7), întocmită de Romualdas Firkovičius. Vilnius: Academia Catolică, 2008. În actul vizitației parohiei Drūkšiai (Drisvėtos) din această culegere de documente (p. 249–274), în lista cărților bibliotecii parohiale (p. 272) este consemnată următoarea mențiune: Promptorium Exemplorum 1. Cel mai probabil, acesta este vechiul dicționar al lui Sirvydas. Este scris Promptorium în loc de Promptuarium, însă nici celelalte titluri de cărți din listă nu se disting prin exactitate, fiind foarte prescurtate. La acea vreme, parohia Drūkšiai era încă lituaniană, puțin slavizată. acest lucru se vede din denumirile localităților lituaniene, scrise însă numai în poloneză, precum Auksztagiry, Ber żeniszki, Kiszkeliszki, Mażutyszki, Posamanie, Żwirynie etc. De altfel, și în actele de vizitație ale parohiilor situate mai la est – apso, breslaujos, drujos, ikaznės, Pohosto – se găsesc multe toponime lituaniene, care arată că pe atunci această regiune încă nu fusese slavizată, ci doar polonizată. Exemple: Berżeli, Bindryna, Daubory, Dowiaty, Dukieliszki, Czepuki, Ejwidowicze, Januciszki, Jody, Jurgiszki, Kiszkielisz ki, 170 acta Linguistica Lithuanica LXIV–LXV ZigMas ZinkeViČius Kumpinie, Łapinie, Micele, Mylasze, Milki, Minawty, Narucie, Narejkiszki, Pirty nie, Pliki, Plikiszki, Poberże, Podziszki, Purwiniszki, Puszkiele, Rymucie, Rowbie, Swilu ki, Śniegiszki, Szakiela, Szalcinowo, Szarkowszczyzna, Szaury, Schemele, Szewielisz ki, Trakiele, Wajcie, Warnele, Warniszki, Wejeliszki, Werki, Wilkieliszki, Żejmiany, Żusele, Żwirble, Żwirbliszki, Żwirynie. Se pare că pentru preoții care nu știau lituaniana era de asemenea relevant și necesar un dicționar al limbii lituaniene. Este interesantă mențiunea din lista de cărți (p. 341) aflată în actul de vizitație al parohiei Miorų (lângă parohiile drujos, ikaznės și dysnos) (p. 331–342): Nabożeństwo codzienne językiem łotewskim. că aici s-ar fi făcut o greșeală și s-ar fi scris językiem łotewskim în loc de litewskim (cf. denumirile lituaniene ale acestei parohii Gierwiaty, Ożugiary, Parszeli etc.) este puțin probabil, cu atât mai mult cu cât nu avem nicio informație despre vreo carte sau vreun manuscris al serviciului religios zilnic în lituaniană și nici despre astfel de servicii religioase. cel mai probabil aici este menționată o carte letonă (poate manuscrisă?). Pentru preoții parohiei Miorų, limba letonă ar fi putut fi relevantă la acea vreme. Se pare că acolo au locuit și letoni, cf. denumirea așezării Łotyszki și, în parohia învecinată Druja, – Łotysze. Toate acestea ar trebui să-i intereseze pe cercetătorii istoriei limbii letone, cărora le-ar fi util să studieze mențiunea în cauză în contextul istoriei limbii letone.