Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos
Full text
156 acta Linguistica Lithuanica LXVII Laura geržotaitė Lietuvių kalbos institutas Direcții de cercetare științifică: cercetarea areală a limbilor baltice, geolingvistică, dialectologie. Subdialectele din sudul graiului șiauliškiai al dialectului vestic aukštaičiai: aspect geolingvistic și interpretările sale1. În articol este prezentat un studiu geolingvistic al graiurilor din aria subdialectului sudic vestic aukštaičiai șiauliškiai (Jonava și împrejurimile sale). Materialul cercetat îl constituie, în clasificările dialectale ale lui Zigmas Zinkevičius și Alekso Girdenis, the southern subdialects of the Western aukštaitian of Šiauliai: the geolinguistic aspect and its interpretations vesticii aukštaičiai șiauliškiai; în clasificările lui Kazimieras Jaunius și Antanas Salys – aukštaičiai de mijloc; iar în clasificarea lui Antanas Baranauskas – esticii de prim rang. Compararea ariilor menționate prin metoda cartografiei computerizate a evidențiat poziția intermediară a vesticilor aukštaičiai șiauliškiai în raport cu subdialectele învecinate. Graiurile sudice ale acestui subdialect se disting prin faptul că, în toate clasificările, se află chiar la periferie și intră în contact cu limbile slave din aceste locuri, putând fi astfel considerate periferice. rezumat articolul prezintă un studiu geolingvistic al ariei sudice (cu Jonava și împrejurimile sale) a subdialectului șiauliškiai al dialectului vestic aukštaičiai. Materialul cercetat îl constituie vesticii aukštaičiai șiauliškiai din clasificarea lui Zigmas Zinkevičius și Aleksas Girdenis, iar 1 pentru tema propusă a articolului și observațiile valoroase îi mulțumesc sincer prof. dr. Danguolei Mikulėnienei. cuvinte-cheie: vesticii aukštaičiai șiauliškiai, clasificarea dialectelor lituaniene, geolingvistică, hartă lingvistică, Jonava, graiuri periferice. cuvinte-cheie: graiul vestic aukštaitian din Šiauliai, clasificarea dialectelor lituaniene, geolingvistică, hartă lingvistică, Jonava, subgraiuri periferice.
Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos 157 articole / articles Aukštaitianul mijlociu din clasificarea lui Kazimieras Jaunius și Antanas Salys, precum și primul grai estic al lui Antanas Baranauskas. comparația zonelor menționate, aplicând o metodă de cartografie computerizată, demisificările onstrated the intermediate situation of the Western aukštaitian of Šiauliai with regard to neighbouring subdialects. jonava and its environs are distinguished by the fact that in all classe află la marginea zonei și au contacte cu limbile slave din această zonă; ele pot fi considerate periferice. Metoda geolingvistică, care se impune în dialectologia lituaniană, permite o abordare diferită a lucrărilor lingviștilor, a clasificărilor dialectelor lituaniene din diferite perioade, precum și compararea și generalizarea, din diverse perspective, a datelor dialectale colectate în aceeași perioadă sau în perioade diferite (Mikulėnienė, Stafecka 2009: 141–163; Mikulėnienė, Trumpa 2008: 128–146; Geržotaitė 2009: 98; 2011: 13–23; 2011a). Obiectul acestui articol îl constituie graiurile din Jonava și împrejurimile sale, puțin cercetate până în prezent, care, în clasificarea dialectelor lituaniene, sunt atribuite celei mai sudice părți a graiului vestic aukštaitian din Šiauliai (vezi fig. 1). 1 FIG. Graiurile sudice ale aukštaitianului vestic din Šiauliai2 2 Localitățile indicate prin cifre sunt și puncte ale Atlasului limbii lituaniene (în continuare – Lka) (vezi Scopul articolului este de a prezenta 21–30).
158 Acta Laura geržotaitė Linguistica Lithuanica LXVII evoluția acestui subdialect, în special a părții sale sudice, prin aplicarea metodei geolingvistice3 . Aria de răspândire. Despre graiurile din aria cercetată, situate la est de linia Baisogala–Dotnuva–Kėdainiai–Jonava, s-a menționat pe scurt în lucrările multor dialectologi (Salys 1935: 68; 1992: 304; Zinkevičius 1966: 15; 2002 [1969]: 377; 2006: 205; Morkūnas 1993: 7; Kazlauskaitė și colab. 2007: 85–86). În clasificarea actuală a dialectelor lituaniene, locuitorii din Jonava sunt atribuiți subdialectului šiauliškiai al dialectului ir jos apylinkės priskirtos didesniam teritoriniam kalbiniam vienetui – vakarų aukšoccidental aukštaičiai (Girdenis, Zinkevičius 1966: 139–147). Aceste împrejurimi aparțin dialectului occidental aukštaičiai, deoarece vocalele nazale ą, ę și diftongii an, am, en, em sunt păstrați intacți. Šiauliškiai se deosebesc de kauniškiai ai dialectului occidental aukštaičiai prin următoarele particularități: 1) retrag accentul de la terminație; 2) scurtează vocalele lungi neaccentuate și lungesc vocalele scurte accentuate; 3) scurtează terminațiile neaccentuate (Zinkevičius 2006: 203–205; Lktch 60–63; Kazlauskaitė și colab. 2007: 25– 28)4. În plus, graiurile se deosebesc și prin faptul că intră în contact cu limbile slave din aceste locuri. Aria vorbitorilor de aukštaičiai occidentali din Šiauliai, care cuprinde împrejurimile localităților Žagarė, Joniškis, Kruopiai, Šakyna, Stupurai, Šiauliai, Aukštelkė, Pakapė, Šaukotas, Šiluva, Betygala, Baisogala, Dotnuva, Kėdainiai, Šėta și Jonava, formează o fâșie lungă și îngustă, care se îngustează abia la sud de Šiauliai5. Dinspre vest, aukštaičiai occidentali din Šiauliai se învecinează cu žemaiții, iar dinspre est – cu aukštaičiai orientali din Panevėžys și Širvintos. Pietiniai šiauliškiai įsiterpia tarp vakarų aukštaičių kauniškių ir pietų aukštaičių (žr. Lka i, žemėl. nr. 1; www.tarmes.lt). 3 Începuturile cercetărilor geolingvistice în lume sunt legate de activitatea dialectologului german Georg Wenker, iar în Lituania – de lucrările lui Kazimieras Būga și Antanas Salys (Lke 32–33; Salys 1985: 73–76; Morkūnas 1977: 7–8; 1980: 41–52). În locul conceptelor folosite anterior, geografia limbii, geografia lingvistică, įsigali geolingvistika (Mikulėnienė 2012; Mikulėnienė, stafecka 2009: 40–42; www.tarmes.lt). kito ir tebekinta pati metodika, be tradicinių uždavinių išsikeldama vis naujus (kalėdienė 2011; aliūkaitė 2011: 257–259). 4 Plg. rimos bakšienės, astos Leskauskaitės, daivos Vaišnienės 2011 m. projektui Šiuolaikiniai geolinîn prezent sunt tot mai mult cercetări gvistice în Lituania: optimizarea rețelei de puncte și diseminarea interactivă a informației dialectale (nr. VP1-3.1-ŠMM-07-k-01-028) a fost elaborat chestionarul privind particularitățile dialectale distinctive ale vorbitorilor de aukštaičiai occidentali din Šiauliai (www.tarmes.lt). 5 Rūta Kazlauskaitė, bazându-se pe lucrările altor lingviști, pe hărțile Atlasului limbii lituaniene și ale Enciclopediei limbii lituaniene, precum și pe textele vorbitorilor de aukštaičiai occidentali din Šiauliai, atribuie ariei menționate mai multe localități; vezi harta (Kazlauskaitė și colab. 2007: 24). Astfel, în aceasta intră, în mod tradițional, adică potrivit Lka I (harta nr. 1), džiukai (punctul 132), atribuiți žemaiților sudici din Varniškiai, Grkalnis (399), Ariógala (400), Leñčiai (401) și Daugėlškiai (439), atribuiți aukštaičiai occidentali din Kaunas, precum și Survliškis (335), atribuit aukštaičiai orientali din Panevėžys. În aria (499) ir Pociūnliai (265).
Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos 159 articole / articles În acest articol sunt comparați actualii lituanieni din zona șiauliai a dialectului aukštaičiai de vest cu aukštaičiai de mijloc din clasificarea lui Kazimieras Jaunius și Antanas Salys și cu cei din est din clasificarea lui Antanas Baranauskas, primii. aukštaičiai occidentali din Šiauliai indicată de autoare nu intră Gegužnė, atribuită acesteia din vechime; PREZENTAREA CERCETĂRII Pentru aceste graiuri aproape că nu există lucrări mai ample. Primul care a scris despre limba acestei arii a fost Viktoras Poržezinskis (Поржезинскій 1896: 1–28), analizând graiurile dialectului lituanian oriental incluse în acea vreme în gubernia Kaunas, în an, am, en, em din Šiauliai, Kaunas apskritis, fonetiką. jo paminėta kaũno apskričiai priklausiusi žemių ir jų aplinkinių kaimų šnekta, tačiau atskirai neaptarta. iš šiai šnektai, kaip ir artimoms Šiauli apskrities šnektoms, būdingų ypatybių minėtinos: nosinių balsių ą, ę ir dvigarsių și Panevėžys, păstrarea, de exemplu: żãsis (cu ā), tãesiu (cf. în dialectul lituanian central al sudicilor żāss, taesiu), raka, âmżias (Поржезинскій 1896: 8, 12); Consoana l este pronunțată aici și în întregul grai estic lituanian în mod dur, de exemplu: łasu ‘lesu’, ładas (cf. în graiul lituanian central lesù, lẽdas), łangvas, paniała (Поржезинскій 1896: 24). Descrierea graiului din Kulvõs (pe baza limbii satului Ručinų, aflat odinioară la aproximativ doi kilometri de Kulvõs) a fost întocmită de Jurgis Gerulis (Gerullis 1930: 48–51). Bazându-se pe Baranauskas, el a atribuit acest grai grupului estic al primilor sudici și a discutat particularitățile accentuării, vocalismului și consonantismului său. Din punctul de vedere al cantității, vocalele sunt scurte, semilungi și lungi. În opinia sa, pot fi semilungi vocalele scurte accentuate i, u și primele componente ale diftongilor mixți i, u + r, l, m, n, de exemplu: b.βa ‘buvo’, prapú. ‘prapulti’, mú.m ‘mum’. Vocala scurtă e la începutul cuvântului, precum și e în poziție circumflexă sau acută, care este prima componentă a diftongilor mixți, devine a, de exemplu: ͵a·s ‘ežys’, pɔukš∙is ‘paukštelis’, ɡ∙ȓ ‘gerti’. În grai se scurtează vocalele lungi preaccentuale, postaccentuale și finale, iar diftongii ie, uo se monoftonghează, de exemplu: gru∙i ‘grūdelį’, nùtue ‘nutūpė’, bałtadɔn∙e ‘baltaduonytė’, erõ∙ ‘vieroje’. Se reduc primele componente ale diftongilor (i)ai, ei, au, de exemplu: v α ∙ka ‘vaiko’, aku∙ȓɛi ‘akulioriai’, pɔukš∙is ‘paukštelis’. vocalele aflate la sfârșitul cuvântului sunt realizate diferit, de ex.: dugnὶ „în fund”6, ma∙ιs „mămicii” (Gerullis 1930: 49–50). sunt indicate chiar cinci intonații: scurtă (Kurzton), împinsă (Stoßton), prelungită (Dehnton), mediană (Mittelton) și tăiată (geschnittenem Dehnton). Ultimele două sunt discutate mai pe larg (Gerullis 1930: 48–49). dintre particularitățile sistemului consonantic sunt menționate: întărirea lui l, de ex.: .eła „mare”, gał·tu me „am putea”; înlocuirea lui j cu i nesilabic (notat ), de ex., in α . (Gerullis 1930: 51). 6 Cf.: „7. auslaut: a) schriftlit. accentuat -è > -ι: dugnè > dugnὶ, dievè > diβ͵ὶ“ (gerullis 1930: 50).
160 acta Laura geržotaitė Linguistica Lithuanica LXVII Toate aceste trăsături sunt ilustrate prin cinci texte scurte transcrise (gerullis 1930: 52–53)7, fiind adăugat un imn transcris, tradus de abraomas kulvietis, „gott sey gelobet und gebenedeiet” sau „Pagarbints buki ir paczestawotas” (gerullis 1930: 53). Localitățile periferice ale dialectului aukštaițian de mijloc, kulvõs, Vẽpriai, survliškis, baisógalos, în care se reduc diftongii finali ai, au, au fost de asemenea menționate de salys, însă limba acestor locuri nu a fost analizată mai pe larg (1935: 68; 1992: 304). Dialectele aukštaițiene occidentale de tip šiauliškiai din împrejurimile localităților Šta și jõnava, ca având trăsături caracteristice dialectelor periferice, adică o interacțiune puternică cu limbile slave, au fost indicate de kazys Morkūnas, însă nu au fost analizate mai pe larg (1993: 7). Despre accentuarea, vocalismul și consonantismul limbii din Ùpninkai și împrejurimile acestora, precum și despre unele particularități ale morfologiei, a scris bonifacas stundžia (1980: 98–100; 1988: 111–114). Acest grai se împarte în două subgraiuri, care se deosebesc prin particularități fonetice (prin reflexele lui a la sfârșitul cuvântului, prin corespondentele vocalelor finale a, e (< -*án, -*én) și ą, ę). Într-unul dintre subgraiuri, căruia îi sunt atribuite satele Dagilióniai, Varekiai, Aukštãkaimis, Ùpninkai, Kunigškiai, Saleniñkai, a final este redat printr-o vocală de tip u, notată ʋ, de exemplu: vsarʋ, dʋkrὺs, iar în locul vocalelor finale a, e (< -*án, -*én) și ą, ę se pronunță u, i, notate ʋ, ι, de exemplu: krʋ ‘karą’, šιlknι ‘šilkinę’, gιvnιmι. În cel de-al doilea subgrai, în care intră satele Vãnagiškis, Padaig, Keižoni8, a final neaccentuat se pronunță fără nuanță de u, dar este de asemenea redus, de exemplu: vžǝ, vsъs, tvártъs (și tvártыs), iar în locul vocalelor finale a, e (< -*án, -*én) și ą, ę se pronunță a, e, de exemplu: varg, raka ‘ranką’. Diftongii de trunchi an, en și nazalele ą, ę sunt păstrate pe întregul teritoriu (stundžia 1980: 98; 1988: 112). Celelalte particularități, potrivit afirmației lui Stundžia, sunt comune întregului grai Ùpninkai. Vocalele ė, o sunt diftongizate în satele aflate la granița cu aukštaiții răsăriteni širvintiškiai, de exemplu: nepadije ‘nepadėjo’, r uvem ‘rovėm’, iar diftongul uo este redat prin uɔ sau ɔ, de exemplu: dudə (și ddə). Diftongul descendent și neaccentuat ai este redus, de exemplu: krúmы. Accentul, cu excepția celor pentru care limba lituaniană este a doua limbă, este retras de pe terminația scurtă pe penultima silabă, care conține o vocală lungă sau diftongul ie, uo (stundžia 1980: 99–100). după observația lui Stundžia (1980: 99), în graiul acelor oameni locali pentru care limba lituaniană este maternă, intonațiile vocalelor și diftongilor diferă, dar slab. dintre particularitățile morfologice trebuie menționate formele de persoana întâi ale timpului prezent al verbului cu t, d, de exemplu: áudiau „țeseam”, statiaũ „stăteam”, verbele iterative, de exemplu: apardinėja „arată din nou”; prepoziția iž „din”, de exemplu: iž ryto (Stundžia 1980: 100). unele particularități ale accentuării și ale sistemului vocalic și consonantic ale graiului din Jonava, apărute în urma contactelor cu limbile slave, au fost analizate de Rūta Kazlauskaitė (2008: 600–609). potrivit mărturiei autoarei, în acest grai ė, o accentuate sunt diftongizate slab, de exemplu: stuvié 7 toate cele unsprezece dialecte distinse de Baranauskas sunt prezentate prin aceleași texte. 8 Stundžia (1980: 98) indică denumirea satului Keižioni și explică în notă de subsol că denumirile satelor sunt prezentate de el așa cum au fost consemnate de la locuitorii locali.
Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos 161straipsniai / articles „a sta”, žmuónis „oameni”; diftongii ie, uo se monoftonghează, de exemplu: diẽnas p „zile”, α rduód α „vinde”’. În familiile mixte, cei crescuți astfel pronunță: jåunesn.m „celor mai tineri”, atvaž. „a veni”. Locuitorii acestor regiuni, care învață mai multe limbi încă din copilărie, nu folosesc unele consoane moi. După consoanele nemuiate se modifică vocalele anterioare, de exemplu: p.sɛsɛrɛs „verișoare”, ž.mes „pământuri”, gr.čɛ „casă țărănească”. redukuoAu fost publicate texte ale acestor graiuri, notate de la locuitorii din Akmenė și Trakai (Lt ii 238–239, 246–248; kazlauskaitė 2005: 66–67): v jami nekirčiuotų galūnių balsiai, iš trumposios galūnės kirtis atitraukiamas ne tik į priešpaskutinį skiemenį, turintį ilgąjį balsį arba dvibalsį ie, uo, bet ir į dvigarsinį skiemenį. Linkstama išlyginti kirčio vietą žodžio paradigmoje. ˈ ·rʋs t ei ‿ pà(t) tur ·jʋ p e. k is; b.va lab ы . su.ku ˈ akmeniai (Lt ii 239), tur·dawọm sẹkl·če↑ vad.nam ˈ ˈ ˈ ˈ α // giv.namыs n.mыs↑ pietre (kazlauskaitė 2005: 66), i ‿va.ks t e . kõ · l i paɔũ.ks vыikα . trakai (Lt ii 247); reninų ˈ (parohia Panoteri) (Markevičienė 2001: 169–170): ˈ α tra dina v·r α i α dava lá·isti muteris; b·dava gavine (Markevičienė 2001: 169), l a b α b·dava geg.žes minesi ažul.u vabal. // k α kvabali; vinʋs v α ik.nʋs (Markevičienė 2001: 170); Ùpninkų, Markùtiškių ir gaižnų9 (kazlauskaitė ir kt. 2007: 87–93, 95–97; Lkt 223): ta ‿ven ʋ s /vir.kis giv·nʋ upninkai (kazlauskaitė mã·ma bú·dava kaliẽdọm / klekẽ·lιs k·p α / dà pirã·ga .kæp α Markutiškiai ( kazir kt. 2007: 90), lauskaitė ir kt. 2007: 91), ·ra tr·s ježera: judʋs j·žerʋs, ·pskritʋs ir bá·ltʋs Markutiškiai (Lkt 223), te g·de g·de / liguóninẹ gul·je / t·kι sturʋ kuóje i ‿ l.[ka] gaižūnai (kazlauskaitė ir kt. 2007: 96); jaugelškių (kazlauskaitė 2005: 68–69): p α sku da↑ tuóke šun·be buå pad.rιs (kazlauskaitė 2005: 69); žemių10, Pasódos, batgalos11 ir gegužnės (Lkt 221–222, 224–225): tuk ˈ ·s vugus ·sti r·kšč us žeimiai ˈ (Lkt 221), anʋ anʋ jisa, ž ˈ ·ri – pirt·la apá·ugu(s) ž·lʋ Pasoda (Lkt 221), pàc šená·uja sẽ·nis: k·k a s veikatà, tó·ks šenã·vimas batėgala (Lkt 224), ˈ lakštigela laba gražæ č.lba; nusipika gelažni pl·gu gegužinė (Lkt 225). ˈ Fragmentele prezentate reflectă în mod evident particularitățile discutate ale arealului de graiuri analizat. Graiurile în clasificarea lui Salys a dialectelor Jaunius și Salys (Salys 1933: 21–34; geoLingVistiniu Požiūriu 1935: 1–87; 1946: 1–67; 1992: 3–140) sunt constituite în prezent de o parte a dialectelor vestice žiemiečiai ale aukštaičiai și a dialectelor centrale ale aukštaičiai (vezi fig. 2). 9 Se respectă forma oficială indicată în Lka i 26. 10 este notat žemis. 11 este notat Betgala .
162 acta Laura geržotaitė Linguistica Lithuanica LXVII 2 PaV. clasificarea dialectelor realizată de Kazimieras Jaunius și Antanas Salys: dialectele aukštaițiene centrale au păstrat intacte diftongii am, an, em, en și vocalele nazale ą, ę, asemenea dialectelor occidentale, însă prin pronunțarea lui l dur înainte de ė sunt apropiate de dialectele orientale (Salys 1946: 53; 1992: 109). din harta prezentată se vede că dialectele aukštaițiene centrale ale lui Salys par să fie divizate în două areale: cel nordic (mai jos de Šiaulia acest areal se întrerupe complet) și cel sudic, care începe la Legečias12 . Aceste suprafețe se deosebesc nu numai prin particularitățile lingvistice. este evidentă și granița naturală a acestor părți: „[...] de la Šiauli până chiar la confluența dintre béržė și Šùšvė se întinde o fâșie lungă de mlaștini și păduri rar populate“ (salys 1992: 111). într-adevăr, în aceste locuri există numeroase mlaștini, 12 din descrierea teritoriului subdialectului aukštaičiai viduriečiai al lui salys (1946: 38, 54; 1992: 77, 111) și din harta anexată a dialectelor lituaniene reiese că teritoriul acestor aukštaičiai se îngustează puțin mai jos de Šiauliai, dar nu se întrerupe complet.
Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos 163straipsniai / articles turbării (rėkỹvos, turbăriile sùlinkių, mlaștinile týtuvėnų și Šluvos) și masivelor mari de păduri (Mažuõlių, Liaudškių și Ùžpelkių) (vezi Lk 40, 41, 56, 57). tininkų) și dzūkilor occidentali. Į antrąjį aukštaičių viduriečių plotą (pietinį) pradedant Legečias įeina baisógala, gražškiai, Šlapãberžė, kėdáinių, jonavõs, kaũno, kaišiadori ir Prenų apylinkės. Šioje tarmių klasifikacijoje aukštaičiai viduriečiai atsiduria tarp aukštaičių vakariečių (žiemiečių, veliuoniečių ir pietiečių), aukštaičių rytiečių (pantininkų, punaukštaičiai șiauliai din clasificarea actuală și aukštaičiai viduriečiai din clasificarea veche sunt repartizați geografic foarte asemănător, însă există și diferențe (vezi fig. 3). din această hartă reiese că: 1) aukštaičiai viduriečiai ai lui salys au intrat în partea estică a actualilor șiauliai; 2) partea sudică a aukštaičiai viduriečiai cuprindea nu numai partea actualilor aukštaičiai occidentali șiauliai, ci și o parte considerabilă a aukštaičiai occidentali kauniškiai și o mică parte a teritoriilor învecinate ale aukštaičiai sudici. 3 Fig. În clasificarea actuală a dialectelor, limita estică a arealului
164 acta Linguistica Lithuanica LXVII gr i naveck ienė elen a, senkus juozas 1968: o Laura geržotaitė nouă lucrare despre dialectele noastre. – 4 PaV. Vakarų aukštaičiai šiauliškiai antano baranausko tarmių klasifikacijoje13 Pateiktasis žemėlapis rodo, kad dabartinių vakarų aukštaičių šiauliškių ir seaukštaičiai de mijloc coincide cu limita aukštaičiai de mijloc din vechea clasificare. În plus, limita estică a aukštaičiai de mijloc din vechea clasificare coincide aproape cu izofonele vocalelor nazale ą, ę accentuate pe tulpină (a se vedea Lka ii, harta nr. 44) și ale primelor componente ale diftongilor am, an cu accent circumflex pe tulpină (a se vedea Lka ii, harta nr. 69). La est de aceste izofone, vocalele nazale ą, ę și primele componente ale diftongilor încep să se îngusteze (a se vedea fig. 2). Limita vestică a aukštaičiai de mijloc coincide aproape cu izofonele lui l înainte de e și, mai ales, de ė (a se vedea Lka ii, hărțile nr. 15, 28); la est de acestea (așadar și aproape pe întregul areal al aukštaičiai de mijloc), l se pronunță dur (a se vedea fig. 2). Compararea acestor două clasificări13 sud. Laura geržotaitė (2011).
Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos 171articole / articles gi rdenis aleks as, Zin kev ičius Zigma s 1966: despre clasificarea dialectelor limbii lituaniene. – Lingvistică 14, 139–147. Literatură și artă 25, 6. gr i naveck is V ladas 1968: o lucrare remarcabilă despre dialectele limbii lituaniene. – Adevărul 113, 2. jankauskas Vidmantas 2000: Biserica Sf. Ioacob și parohia. Vilnius: Editura și tipografia Academiei de Arte din Vilnius. ka lėdienė L aima 2011: condițiile apariției geolingvisticii în Lituania. – Rezumatele comunicărilor conferinței științifice internaționale Sociolingvistică dialectală: cercetări asupra dialectelor baltice, 21–22 octombrie 2011, Catedra de filologie lituaniană a Facultății de științe umaniste din Kaunas a Universității din Vilnius, Departamentul de istorie a limbii și dialectologie al Institutului Limbii Lituaniene. ]} prieka? tunngatillugu. Wait JSON invalid. Need final correct only. acces la internet: http://www.tarmes.lt/images/Veikla/Laima%20kaLediene.pdf. karaliūnas sim as, sa baliausk as alg irda s 1967: lucrare fundamentală de dialectologie lituaniană. – Pergalė 6, 154–156. karaliūnienė regina 1999: Jonava – ținutul Lietava. Vilnius: trys žvaigždutės. ka raś ha lina, rutkowsk a k r ystyna ir kt. 2001: Limba polonă în regiunea Kovno. Istorie, situație sociolingvistică, caracteristici lingvistice, texte. Varșovia–Vilnius: eLiPsa. Kazlauskaitė Rūta 2005: Textele și comentariile graiurilor sudice ale dialectului šiaulikiškiai. Šiauliai: Editura Universității din Šiauliai. Kazlauskaitė Rūta și colab. 2007: Aukštaičiai occidentali šiaulikiškiai. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. Kazlauskaitė Rūta 2008: Particularitățile fonetice ale graiului din Jonava. – Probleme de istorie a limbii și dialectologie 2, 600–609. Kazlauskas Jonas 1968: Gramatica istorică a limbii lituaniene. Vilnius: Mintis. kviklys bronius 1965: Mūsų Lietuva 2. south boston (Mass.): Lietuvių enciklopedieditura sa. Le Viii – Enciclopedia lituaniană 8. south boston (Mass.): editura Enciclopediei lituaniene, Lk – 1956 . Atlasul drumurilor lituaniene, red. șef. Mindaugas baltrušaitis. Vilnius: briedis, 2010. LKA i–ii – Atlasul limbii lituaniene 1 . Lexic; 2. Fonetică, red. responsabil kazys Morkūnas. Vilnius: Mokslas, 1977–1982. Lke – Enciclopedia limbii lituaniene, întocmită de Kazys Morkūnas. Vilnius: Institutul de Editare pentru Știință și Enciclopedii, 1999. Lkt – Dialectele limbii lituaniene. Crestomație, redactor responsabil Kazys Morkūnas. Vilnius: Mintis, 1970.
172 Laura geržotaitė acta Linguistica Lithuanica LXVII Lktch – b acev i č i ū t ė r i m a, i vanaus k i e n ė a u d r a, Leska u s k a i t ė a s t a, scurtă edmundas. Crestomația dialectelor limbii lituaniene. Vilnius: Editura Institutului Limbii Lituaniene, 2004. Lt ii – urbanavičiūtė-Markevičienė žaneta, grinaveckis Vladas. Dialectele lituaniene 2. Vilnius: Universitatea Pedagogică din Vilnius, 1992. Mačiulis jonas 2007: Culegere de pseudonime (disc compact). Vilnius: Biblioteca Națională a Lituaniei Martynas Mažvydas. Markevičienė žaneta 2001: Aukštaičių tarmių tekstai 2. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla. Mi kulėnien ė danguo lė 2012: Lietuvių tarmių tinklas: jo ištakos ir optimizacija. – Acta Linguistica Lithuanica (predat spre tipărire). Mikulėnienė danguolė, stafecka anna, ed., 2009: Atlasul limbilor baltice. Prospect = Atlasul limbilor baltice. Prospektas = Atlasul limbilor baltice: O perspectivă. rīga: Institutul Limbii Letone al Universității din Letonia, Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. Mi kulėnien ė d anguolė, tr u mpa edmu ndas 2008: o nouă privire asupra clasificării dialectelor lui kazimiero jaunius. – Probleme de istorie a limbii și dialectologie 2, 128–146. Mo rkūnas ka zys 1977: Introducere. – Atlasul limbii lituaniene 1 . Lexic. Vilnius: Mokslas, Morkūnas kazys 1980: Cunoașterea dialectelor limbii lituaniene. Vilnius: 7–18. Mokslas. Morkūnas Kazys 1993: Dėl sąvokos periferinės tarmės. – Lietuvių kalbotyros klausimai Rieger Janusz 2006: Polszczyzna gwarowa na Litwie. – Lexicul limbii polone dialectale 30, 4–7. din Lituania. Varšuva: DIG, 11–47. Salys Antanas 1933: Kelios pastabos tarmių istorijai. – Archivum Philologicum 4, Salys Antanas 1935: Lietuvių kalbos tarmės (rankraščio teisėmis). Kaunas. Salys Antanas 1946: Lietuvių kalbos tarmės (rankraščio teisėmis). Tübingen. Salys 21–34. Antanas 1985: Scrieri 3. Diverse articole. Roma: Academia Lituaniană Catolică de Științe. akademija. salys antanas 1992: Raštai 4 . Lietuvių kalbos tarmės. roma: Lietuvių katalikų MoksSemaškaitė Ingrida 2010: Moșiile nobiliare lituaniene. Ghid enciclopedic. Vilnius: Algimantas. Skardžius Pranas 1968: Dialectologia limbii lituaniene. – Aidai 5, 215–218.
Pietinės vakarų aukštaičių šiauliškių šnektos: geolingvistinis aspektas ir jo interpretacijos 173straipsniai / articole st undžia bonifa cas 1980: câteva observații despre graiul din Upninkai. – Kalbotyra 31(1), st undžia boni facas 1988: situația dialectală din 98–100. împrejurimile localității Upninkai. – Kraštotyra 22, Vabaln inko juo zas [gvildys 111–114. juozas] 1910: informații din Lituania. žeimė. – Vienybė 41, Vi tkauskas Vytautas 1967: o 642. importantă lucrare de lingvistică. – Gimtasis kraštas 16, 3. Vitkauskienė erlanda 2007: Istoria parohiilor și bisericilor din Gegužinė. Kaišiadorys: Muzeul Kaišiadorys. X. M. [Miežinis Matas] 1909: din Lituania. Žeimė. – Viltis 46, 2. X. M. [Miežinis Matas] 1909a: din Lituania. Žeimė. – Viltis 49, 2. Zielińska anna 2002: Minoritatea poloneză în Lituania Kaunasană. Studiu sociolingvistic. Varșovia: Centrul editorial slavistic. între Kaunas și Panevėžys. – Probleme de fonetică și accentologie ale limbilor baltice și ale altor limbi. Zi elińs ka anna 2004: Litewskie interferencje fonetyczne w polszczyźnie na terenie mi Vilnius: Editura Universității Pedagogice din Vilnius, 105–109. Zinkevičius Zigmas 1966: Dialectologia limbii lituaniene. Vilnius: Mintis. Zinkevičius Zigmas 1992: Istoria limbii lituaniene 5. Ascensiunea limbii literare. Vilnius: Editura de Știință și Enciclopedii. Zinkevičius Zigmas 2002 [1969]: despre clasificarea dialectelor limbii lituaniene. – straipsniai 1. Vilnius: Lietuvių katalikų mokslo akademija, 365–380. Opere selectate Zinkevičius Zigmas 2006: Originea dialectelor lituaniene. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. Бaрaновскiй aнтoнiй 1898: Замѣтки о литовскомъ языкѣ и словарѣ . Санктпетербургъ: Типогр. Императорской Акад. Наукъ. Boльтеръ Эдуард 1904: Antologie lituaniană. Санктпетербургъ. Поржезинскiй bиктор 1896: З амѣтки по діалектологіи литовскаго языка. Санктпетербургъ: Tipografia Academiei Imperiale de Științe. Че кмонас Ва лерий 2001: Польский язык в Йонавском районе Литвы (социолинgvisтice însemnări). – Studii asupra limbii poloneze din Ținuturile de Frontieră 10, 71–91. Явнис kaзимip 1894: [Districtul Novoaleksandrovsk] – Cartea comemorativă a guberniei Kovno губерніи на 1895 годъ. Ковна: Въ Типографіи Губернскаго Правленія, 174–176. Яв нис kaзимip 1897: Паневѣжскіе говоры литовскаго языка. Памятная кнuж ка Ковенской губерніи на 1898 годъ. Ковна: Въ Типографіи Губернскаго Правленія, 174–228. Явнис kaзимip 1911: Gramatica limbii lituaniene. c.-Petersburg: Tipografia rezumat articolul se И. Академіи Наукъ.
174 acta Laura geržotaitė Linguistica Lithuanica LXVII the southern subdialects of the Western aukštaitian of Šiauliai: the geolinguistic aspect and its interpretations referă la aria subdialectului Šiauliai al aukštaitienei occidentale în clasificările dialectelor lituaniene din diverse perioade. accentul cade pe subdialectele sudice puțin studiate din Jonava și împrejurimile sale. prin aplicarea unei metode de cartografie computerizată, aukštaitiana occidentală din Šiauliai din clasificarea lui Zigmas Zinkevičius și Aleksas Girdenis a fost comparată cu aukštaitiana centrală din clasificarea lui Kazimieras Jaunius și Antanas Salys și cu prima aukštaitiană orientală din clasificarea lui Antanas Baranauskas. compararea ariilor menționate a demonstrat situația lor intermediară față de vest, în timp ce la est se învecinează cu aukštaitiana orientală. în clasificarea lui Baranauskas, prima aukštaitiană orientală, care diferă ca distribuție de aukštaitiana occidentală din Šiauliai, se află, de asemenea, între aukštaitiana occidentală și a doua și a treia aukštaitiană orientală. subdialectele din Jonava și împrejurimile regard to other subdialects. the Western Aukštaitian of Šiauliai finds itself between the žemaitian and eastern aukštaitian. With regard to the Western Aukštaitian of Šiauliai , jau nius and salys’ Middle aukštaitian that is similarly placed borders with the Western aukštaitian in sale se conturează ca periferice, adică ocupând o poziție marginală în raport cu subdialectele comparate. situația lor periferică a fost determinată nu numai de poziția lor geografică excepțională, ci și de interacțiunea cu limbile slave care erau vorbite în aceste zone. Primit la 10 februarie 2012. Laura geržotaitė Lietuvių kalbos institutas Petro Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius, Lietuva [email protected]