Rytų baltų fitonimo „avietė“ („rubus“) morfologinė raida ir etimologinių sąsajų problematika

63straipsniai / articles esMiniai ŽodŽiai: fitonimas; Rubus; Ribes rubrum; Vaccinium uliginasum, myrtillus, uliginosum. cuvinte-cheie: fitonim; Rubus; Ribes rubrum; Vaccinium uliginasum, myrtillus, uliginosum. roLandas kregŽdys Lietuvių kalbos institutas Direcții de cercetare științifică: gramatica comparată a limbilor baltice și a altor limbi indo-europene, etimologie. FITONIMUL RĂSĂRITEAN BALTIC AL ZMEUREI (RUBUS) Evoluție MORFOLOGICĂ și LEGĂTURI ETIMOLOGICE ProbLeMatika east baltic names of the raspberry (Rubus): morphological analysis, retrieval of the etymological links of the phytonym în rezumatul articolului este analizată formarea fitonimului avietė (Rubus) din limbile baltice răsăritene, fiind evaluată critic etimologia lituaniană propusă până în prezent. aviẽtė 2, dial. aviet 3b, avtė 1, avtė 2, avėt 3a, la. etimologia avene, bazată pe legătura dintre lexeme cu conotație zoonimică. fără a detalia răspândirea structurală a variantelor morfologice ale denumirilor avietei în limba letonă, sunt prezentate formele lit. dial. aš(v)óklė, ašóklis, ašóklė, vašóklis, vaišóklis, vaišókšlis, vaišvóklis; lie. (dial.) vaivóras, dial. vąvóras, vavóras, la. (dial.) vàivari(2), vaîvari2, vavariņi, vàivariņi, vaivariņas, sintagmos la. dial. aprašai apie aitu uôgas kilmę. anotacija apie fitonimą Rubus. datorită argumentării zoonimice actuale privind originea the article deals with derivation and development peculiarities of the east baltic names of fitonimului, evaluarea etimologică ulterioară a lit. aviẽtė 2, dial. aviet 3b, avtė 1, avtė 2, avėt 3a, Latv. avene este criticat. pe lângă analiza derivativă a lexemelor fitonimului leton polimorf Rubus, cercetarea etimologică a echivalentelor morfologice sau semantice aparente ale lit. dial. aš(v)óklė, ašóklis, ašóklė, vašóklis, vaišóklis, vaišókšlis, vaišvóklis, Latv. dial. àitu uôgas este de asemenea prezentat. 64 acta roLandas kregŽdys Linguistica Lithuanica LXIX 0. INTRODUCERE Lit. aviẽtė 2, dial. aviet 3b, avtė 1, avtė 2, avėt 3a (cu monoftongizarea ie > ė în aria dialectală žemaițiană [vezi Zinkevičius 1966: 86]) «plantă arbustivă cu fructe de pădure dulci (Rubus); fructul său» (LkŽe), atribuite celor târzii baltų prokalbės veldiniams (plg. Zinkevičius 1984: 336, 1987: 152), kilmę ernstas fraenkelis (LeW 28), remdamasis ankstesniais baltistų veikalais (plg. būga ii 20; Me i 232), grindžia, pasitelkdamas z o o n i m i n ę reikšminę kono - taciją suponuojančiu bei darybiškai panašiu (t. y. vediniu) lie. dial. aš(v)óklė ‘serbentas’ (← subst. lie. ašva ‘kumelė; didesnė kumelė; didesnė veislinė kumelė’ [LkŽe])1, t. y. veda šį fitonimą iš subst. lie. avs 4 ‘gyvulys, laikomas vilnoms, pentru carne de vită (în alte părți și pentru lapte) etc.’ (dLkŽ5), iar lat. (dial.) avene, -es «zmeură, -e; tufă de zmeur cu fructe» – din subst. lv. avs „oaie” (Me I 232). O asemenea evoluție etimologică a acestor fitonime este postulată și în cele mai recente lucrări privind originea cuvintelor limbii lituaniene (LeŽ 38; aLeW). Explicația originii menționatelor lie. aviẽtė, aviet și lv. avene, -es este, se pare, atribuibilă etimologiei populare (cf. lv. dial. àitu uôgas „zmeură, respectiv boabe de oaie”2 Valka [LVda 74]), ceea ce a determinat apariția unor interpretări cvasi-etimologice, cf.: 1) considerația lui Václav Machek (1961: 346) cu privire la legăturile dintre acest fitonim și animalul păros — oaia, datorită presupusei asemănări a suprafeței zmeurei coapte cu smocurile de lână ale acestui animal (a se vedea și LeŽdb); 2) explicația lui Wojciech Smoczyński (LeŽ 38), potrivit căreia boabele de zmeură seamănă cu niște mielușele; 3) motivarea „căpriorului”, mamifer din familia cerbilor, formulată de Konstantīns Karulis (LeV I: 93), bazată, se pare, pe afirmația identică a germanisticilor despre germ. Himbeere „zmeură” (în legătură cu aceasta, a se vedea mai jos), fiind reconstruită o conotație zoonimică a acestei plante, argumentată prin referentul frunzelor de zmeur — hrana preferată a oilor. Se pare că apariția ipotezei privind originea zoonimică a cuvântului a fost influențată de unele compuse de tip tatpuruṣa din limba germană, cu un model de formare3 complet diferit și cu aceeași expresie semantică; unii cercetători susțin. dial. aš(v)óklė încearcă să o pună în legătură cu lit. ašvenis 1 (subst.), ašvienỹs 3b „cal de muncă” (LkŽe) (pentru mai multe detalii, vezi Wodtko, irslinger, 2 t. y. reflektuojama pseudoetimologinė sintagma, suponuota homonimų la. dial. aviêtenes ‘avietės’ bilsschneider 2008: 233). ka (LVda 74) ↔ letonă. avitiņa, avetiņa „mioară” (Me i 232), cf. de asemenea letonă. dial. avetene „zmeură” Mazsalaca ↔ letonă. dial. avȩtna „alună” rucava (eh i: 190). 3 adică nu derivate, ci compuse, cf. fitonimul lie. indicat de kazimieras būga (rr ii 20). alternantul morfologic al lie. ašvklė „coacăz” este v. Bocksbeere „coacăz negru (Ribes nigrum)”, respectiv „boabă de capră”, iar etimologia acestuia din urmă se bazează de unii pe motivația odoronimică (de exemplu, richardas Loewe [1913: 131] afirmă că juodųjų serbentų krūmo dvokiantį kvapą esantį panašų į ožio smarvę), kitų aiškinama vėlyva senųjų struktūrinių elementų kaita, nulemta liaudies etimologijos (plačiau žr. Prokosch 1916: 292–293). rytų baltų fitonimo avietė (rubus) morfologinė raida ir etimologinių sąsajų problematika 65straipsniai / articles zitas v. Himbeere „boaba cerbului lopătar, respectiv zmeură (Rubus idaeus)” < v. Hinde „cerb lopătar (Cervus dama); femela cerbului lopătar” + v. Beere „boabă” (frisch 1741: 454; kluge 2002: 412), a cărui motivație4 este asociată cu coarnele acestui animal (Loewe 1913: 131, 161). Trebuie regretat faptul că cercetătorii care au analizat structura compuselor fitonimice cu conotații zoonimice nu au acordat atenție unei nuanțe semantice peiorative destul de importante, caracteristice dialectismelor lituaniene, atunci când una dintre componente reflectă denumirea unui animal: lie. dial. kãčuogė 1 ‘(bot.) zmeură, mură (Rubus saxatilis); boaba ei’ ↔ subst. lie. kat 4, kãtė 2 ‘(zool.) animal domestic din familia felinelor (Felis domestica)’ / lie. dial. šùnuogė 1 ‘(bot.) mură (Rubus saxatilis); boaba murei’ ↔ subst. lie.<<END>>``}]} 彩神争霸平台 тру? 二四六? }]} nao, but weird. Need correct JSON only. Czech? I need output exactly. last malformed due token. retry. ?? lie. šu, šuvà 4 ‘(zool.) animal ținut în gospodărie pentru pază, vânătoare etc.’ (LkŽe) și altele (pentru mai multe exemple vezi gritėnienė 2006: 133) – boabele acestui arbust nu sunt culese și folosite ca hrană, deoarece sunt acre și cu sâmburi (gritėnienė 2006: 134). Trebuie subliniat că, fără componenta zoonimică, un asemenea sens nu este caracteristic fitonimului analizat, respectiv este reflectat referentul virtual „zmeură“, cf. la. dial. aveņuôgas2, avèņuógas2 ‘zmeură’, folosite în Vidzeme, Kurzeme și Zemgale, iar în Naukšēni este atestat la. dial. avesenuogas ‘a. p.’ (LVda 73 [vezi mai jos]). așadar, o asemenea interpretare este contradictorie din perspectiva exprimării semantice a fitonimelor est-baltice indicate, care reflectă denotatul virtual „bacă“, fără conotație peiorativă. Statutul morfologic al presupusului echivalent (respectiv derivat) de formare al lit. zmeurică, aviet, nemotivat semantic până în prezent, al lit. dial. aš(v)óklė ‘coacăză’, (a se vedea de asemenea aLeW), este probabil cu totul altul decât se încearcă a explica până acum (cf. blažek 2010: 14), adică trebuie întemeiat pe particularitățile structurale ale referentului, și nu pe o motivație zoonimică. se poate presupune cu precauție că lit. dial. ašóklis 1 ‘(bot.) coacăz, coacăz roșu (arbust și boabă) (Ribes rubrum)’ (LkŽe) / lie. dial. ašóklė5 1 ‘ac. p.’ ↔ lie. dial. ašvóklis 1 ‘ac. p.’ / lie. ašvklė 2 ‘t. p.’ și lie. dial. ašvokšlė ‘t. p.’ (cu al doilea -šsporadic epentetic, respectiv neetimologic) derivat, contrar presupunerii lui Kazimieras Būga (RR II 20) (vezi anterior), din lie. vašóklis 1 ‘(bot.) coacăz cu boabe roșii, gălbui sau negre (Ribes); boaba acestui arbust fructifer; în cenușar sau în horn; prăjina pârghiei fântânii cu cârlig pentru agățarea găleții; consolă, hoț; prăjină bifurcată, cârlig de lemn pentru împletirea cătușelor și frânghiilor; țurțure și altele’ (LkŽe), reflectând referentul „prăjină / prăjină cu cârlig ↔ ceea ce nasis serbentas (Ribes rubrum); šio vaiskrūmio uoga’ (LkŽe) < subst. lie. všas 4 ‘kablys (ppr. ant karties, vielos ar grandinės) katilui pakabinti, verdant ant ugniaatârnă lăsat în jos, asemenea lui 4, ea este argumentată de factografia caracteristică etimologiei populare (a se vedea mai pe larg Hermodsson 1990: 82–83). 5 cu afereza inițială datorată genului *vašvoklis (cu -vsecundar [cf. Zinkevičius 1966: 199]) ↔ *(v-)ašvoklis, dispariția acestei forme ca urmare a unui proces analogic este regulată din cauza a două v…v (cf. Endzelīns 1961: 7; Me IV 654–655) și a particularităților dialectale, precum și a tendințelor de modificare a lui v inițial al cuvântului de bază din primul element (cf. Zinkevičius 1966: 177–178) – a nivelării morfologice. 66 acta Linguistica Lithuanica LXIX par; par / verge, de care este agățat ceva’ + roLandas kregŽdys (secundar) suff. lituan. -ŏklŏ- (în legătură cu acesta, vezi Skardžius I 198). Prin urmare, acest fitonim ar putea fi atribuit asociativelor, conotația sa semantică fiind motivată de forma ciorchinilor de boabe de coacăz, care atârnă în jos de ramurile tufișului asemenea unor vergi sau bețe acoperite cu boabe. pe lângă rădăcina vaš-, în graiurile limbii lituaniene sunt folosite derivate ale rădăcinii de aceeași origine vaiš- (← lituan. dial. vašas 4 ‘un cârlig oarecare sau o unealtă cu cârlig’ [LkŽe]), cf. lituan. dial. vaišóklis 1 ‘coacăz roșu (Ribes rubrum); boaba acestui arbust fructifer’ / lit. dial. vaišvuokliai ‘ibid. p.’ ↔ lit. dial. vaišókšlis 1 ‘ibid. p.’ // lit. dial. vaišvóklis 1 ‘coacăz roșu (Ribes rubrum); boaba acestui arbust fructifer’ ↔ lit. dial. vaišvókšlis 1 ‘a. c.” (LkŽe), care presupun grupul derivativ al hipernormalismelor acestui fitonim (despre acestea vezi mai pe larg Vitkauskas 1994: 107tt.; urbutis 1998: 55, 2009: 146, 241; kabašinskaitė 1998: 50). forma fitonimului cu -ąîn rădăcină (resp. *an tautosilabic, cf. lie. dial. vanšas ‘vąšas’ [LeW 1207]) a dispărut, probabil, din cauza abundenței variantelor fonetice ale hipernormalismelor (în unele graiuri žemaițiene și din cauza schimbării ą > , ū – din cauza acesteia a dispărut și vde la începutul cuvântului [vezi Zinkevičius 1966: 178; LeW ibd.]), ceea ce a determinat neutralizarea semantică a bazei derivative primare, care, în timp, ar fi putut implica o legătură etimologică populară cu verbul lie. vešti, vẽša (vẽši, -ja), -jo ‘a crește bine, a se dezvolta și altele’ ∼ subst. lie. dial. vešà 4 ‘luxuriantă, creștere bună’ (↔ subst. lie. vašà 4 ‘dezvoltare luxuriantă, prosperitate, creștere și altele’ [LkŽe]) (cf. kabašinskaitė 1998: 32), adică apariția elementului derivativ al seriei e a verbului (și substantivului) ar fi putut presupune eliminarea lui -ą- (< an) (cf. urbutis 1981: 102), cf. subst. lit. dial. ešklė 2 (de obicei la pl.) ‘(bot.) coacăz, coacăz (arbust și boabă) (Ribes rubrum)’ (LkŽe). 1. DENUMIRILE LOCALITĂȚILOR DIN LIMBA LETONĂ DISTRIBUȚIA STRUCTURALĂ A VARIANTELOR MORFOLOGICE Lit. aviẽtė, aviet (dial. avtė, avtė, avėt) originea nu poate fi explicată separat de contaminanții dialectali ai limbii letone, care reflectă rădăcina aiv-6, cf. letonă. dial. aviêkstenes Vecpiebalga (LVda 72; a se vedea și Me i 14) ← (*aiv-iet-es «zmeură», prin contaminare cu: 1. letonă dialectală av-enes plg. la. dial. aviẽtes ir kt. [žr. toliau]) *aiv- + suff. -iet- (žr. endzelīns 1951: 389) «zmeură» (cu sufixul leton -enes [a se vedea Endzelīns 6, 1951: 298]) și cu acești doi contaminanți 1a. Susținătorii motivației zoonimice ar fi înclinați, probabil, să o derive din letonă àita «oaie» (Me i 14), însă un gen cu terminația dentală a rădăcinii -tnu este atestat. 67straipsniai / articles 1951: 298]) ir šių dviejų kontaminantu 1a. letonă. ») ir šių dviejų kontaminantų 1a. rytų baltų fitonimo avietė (rubus) morfologinė raida ir etimologinių sąsajų problematika letonă. ») ir šių dviejų kontaminantų 1a. letonă. ») ir šių dviejų kontaminantų 1a. letonă. dial. aviẽtenes (avetenes, aviêtenes, aviêtenes2 [LVda 74]); 2. la. dial. avišķes ‘t. p.’ (∼ la. dial. avišķas [LVda 74]) su suff. la. -išķ-ē- (< -iskŏ- [plg. endzelīns 1951: 365–368] yra la. dial. aviškas [LVda ibd.] -šķ- > -šk- [žr. endzelīns 1951: 186, 367; apie vieną šio kitimo etiologijos aiškinimą žr. rudzīte 1993: 338]), 2a. la. dial. avîkšas ‘t. p.’ (← la. dial. av-ie-kšas [LVda 73] resp. -ie- > -î- [plačiau žr. endzelīns 1951: 137–138; rudzīte 1993: 243], reflektuojančiu struktūrinių elementų -šk- > -kš metatezę [plg. endzelīns 1951: 234; žr. i.2.1. tipą; dar žr. Me iii 524–525 (s. v. riksis)]), t. y. išskirtini 3 pagrindiniai latvių bendrinės kalbos ir jos dialektų fitonimo „avietė“, kuriam itin būdingi fonomorfologiniai kitimai, šaknų la. av- / aiv darybos modeliai (dar žr. schemą): I. suff. lat. derivate în -iet, cf. tulpina ē. (fem.): aviẽtes, aviêtes, aviêtes2, avetes2 / avîtes (cu -ī- < -ie- [vezi tipul i.1.2]) (LVda 74); tulpina ŏ. (masc.) (s.) lat. (dial.) avieši (Me i 232; LVda 74) (< lat. *avietīs [vezi tipul i.2.1.1] ∼ lit. dial. zmeură 3b [subst. fem.] „plantă arbustivă cu fructe dulci (Rubus); fructul său” [LkŽe]) > ē / ā kam. (fem.) la. dial. aviêčas2, aviečes în Zemgale (LVda 73) cu -tj- > -č- (cf. rudzīte 1993: 288) și variantele sale (contaminări): I.1. suf. la. -iet- + suff. dial. -ene, cf. dial. dial. aviẽtenes, avetenes, aviêtenes2, avietenes / avitenes with -ie- > -ī- > -ĭ alternations (LVda 74; see type i.1.2.); I.1.1. suff. dial. dial. -et- (< suf. lat. -iet- [LVda 73]) + suf. la. -ene, cf. la. dial. avetenes (LVda 73); I.1.1.1. avec absorption du premier -e de l’élément structurel, cf. la. dial. avtene (Me i 232; LVda 74) ← la. dial. av-e-tene(s) (žr. i.1.1. tipą); I.1.1.2. su struktūrinio elemento -iet absorbcija, plg. la. zmeură (Me i 230); I.1.2. suf. letonă. dial. -īt- (< suf. leton -iet- [cf. rudzīte 1993: 243]) + suf. letonă. -ene, cf. lat. dial. avitenes (LVda 74) cu -ĭ- < -īkaita (cf. rudzīte 1993: 128); I.2. suf. lat. -iet- + suf. de tipul iii lat. dial. -ĭšķ- (> -išk- [vezi mai sus]), compară lat. dial. aviêškas, aviéškas, aveškas2 / aviêšķi (LVda 74) / aveškas (cu -e- < -ie- [LVda 73]) cu -tiabsorbție (respectiv *av-ie-[ti]-šķi); I.2.1. suf. lat. -iet- + metatezic (din cauza absorbției lui -ti [vezi tipul i.2.]) -kš- (< -šk- [vezi anterior]), cf. let. dial. àiviêkšas2, àiviékšas2 / aviẽkšas, aviêkšas, aviêkšas2, aviékšas, avekšas2, aviẽkšes, avekšes2, aviêkši, avekši2 / let. dial. avēkša, avêkšas [Me i 232; LVda 73] cu -e- < ie- [vezi tipul i.1.1.]) / let. dial. àivîkšas2, avîkšas, avkšas (LVda 74) cu -ī- < -ie- (cf. tipul i.1.2.); I.2.1.1. cu -kdispărut, cf. lit. dial. aviêšas, aviêšas2 / aviêši, aviêši2, avîši [< cu -ī- < -ie- (v. tipul i.1.2.)] [LVda 73, 74] ← aviê-k-šas, aviê-k-šas2 / aviê-kši, ave-k-ši2 [v. tipurile i.2.1., i.2.2.1.; cf. endzelīns 1951: 224–226, 230 ș.u.; rudzīte 1993: 338, 354]; într-adevăr, jānis endzelīnas (1951: 389) lit. avieši (masc.) a fost asociat cu lit. aviečia (pl. masc.), adică se presupune *prala. *aveitŏ- „zmeură” (masc.), deși menționate 68 roLandas kregŽdys acta Linguistica Lithuanica LXIX formele cu -kir și fără acesta sunt folosite în paralel, cf. letonă dial. avieșă Malta ↔ avieșă împletită (LVda 73, 74); de aceea se poate presupune existența a 2 omofoni: la. ovăz, menționat și în scrierile vechi (cf. aweeschi Madbeern XVi 325 [fennell 1989: 10]), su antriniu suff. la. -ietŏ-, ir dialektinio darinio su absorbuotu -kresp. la. dial. avie(k)ši (žr. i.2.1. tipą); I.2.1.2. cu schimbarea elementelor structurale -kš- > -ž- (pentru aceasta vezi mai pe larg Endzelīns 1951: 251), cf. lat. dial. aviêžas (LVda 74) ← aviê-kš-as (žr. i.2.1 tipą); I.2.1.3. su resp. neemologiniu -r-, plg. lat. dial. aviẽrkšas, avikšas (cu -ĭ- < -ī- < -iekaitomis [a se vedea tipul i.2.1.]) (LVda 73, 74); I.2.2. suf. lituaniana. -iet- (> -īt- [cu transpunerea -tir -k și / sau absorbția -t]) + suf. lituaniana. -iskŏ- + suf. lituaniana. -ene (pentru structurarea afixului triplex vezi de asemenea ambavekšenes, razas 1993: 184), t. y. la. dial. aviêkstenes, àiviêkstenes, àiviékstenes2, àivekstenes2, àiviekstenes2 / aviẽkstenes, aviêkstenes, aviékstenes, avekstenes2, aviekstenes / avīkstenes, avkstenes2 // àiviêkstines2, àiviekstines2 / aviêkstines, aviékstines, avekstines2 / avîkšines (LVda 72, 73, 74) cu suff. -ine < -ene (a se vedea Endzelīns 1951: 300; a se vedea tipul II.1) și -ie- > -ī- / -ie- > -ebei -šķ- > -škkaitomis (de aceea și š < s [cf. Rudzīte 1993: 291]) ← la. dial. avietene și colab. / avitene (a se vedea tipurile i.1., i.1.2.), prin contaminare cu i.2.1. de tipul lexemelor; I.2.2.1. cu elementul structural -šķ- (< -stj- [a se vedea mai pe larg Endzelīns 1951: 178–179; Rudzīte 1993: 286, 308]), cf. la. dial. aviêkšķenes (LVda 73) ← la. dial. aviêkstenes (žr. i.2.2. tipą) su -kšķpagal analogiją su la. dial. (gen. pl.) ? *aviekšķu (plg. rudzīte 1993: 309) ← la. dial. aviẽkstes, aviêkstes, aviékstes, avekstes2 (žr. i.2.2.4.c. tipą); I.2.2.2. su struktūrinio elemento -kabsorbcija, plg. la. dial. àiviéstenes2 / avestenes2, aviestenes ← la. dial. ave-k-stenes2 (LVda 73); I.2.2.3. su struktūrinių elementų -k-, -tabsorbcija ir šaknies -e- < -ie- (žr. i.1.1. tipą) kaita arba be jos, plg. la. dial. avẽsenes, avèsenes, avêsenes2, avesenes / aviẽsenes, aviêsenes, aviêsenes2, avesenes, avesenes2 / aviêšenes, aviêšenes2, avisenes (cu -ĭ- < -ī- < -iekaitomis) (Me i: 232; LVda 73, 74) ← la. dial. av-ie-k-s-t-enes (vezi tipul i.2.2.); I.2.2.4. cu -neabsorbția elementului structural: a) i.2.2.3. de formațiuni de tipul, cf. letonă dial. aviẽses, aviêses2, aveses2 ← la. dial. avies-en-es (žr. i.2.2.3. tipą); b) i.2.2.1. tipo darinių, plg. la. dial. avekšķes (LVda 73) su -e- < -ie- (žr. i.1.1. tipą) ← la. dial. aviêkšķe-ne-s (žr. i.2.2.1. tipą); c) i.2.2. de tipuri de formațiuni, cf. letonă. dial. àiviêkstes2, àiviékstes2, àivîkstes2 / aviẽkstes, aviêkstes, aviékstes, avekstes2 (LVda 72, 73) ← letonă. dial. àiviêkst-en-es, àiviékst-en-es2 / aviẽkst-en-es, aviêkst-en-es, aviékst-en-es, avekst-en-es2 (vezi tipul i.2.2.); I.2.2.5. su struktūrinio elemento -eabsorbcija: a) i.2.2.3. tipo darinių, plg. la. dial. avesnes2 ← la. dial. aves-e-nes (žr. i.2.2.3. tipą); b) i.2.2. tipo darinių, plg. la. dial. aviẽkšnes (apv) ↔ la. dial. avekšenes (žr. i.2.2. tipą); rytų baltų fitonimo avietė (rubus) morfologinė raida ir etimologinių sąsajų problematika 69straipsniai / articles I.2.2.6. cu disimilarea regresivă a elementului structural -t- > -nd, cf. letonă. aviesnenes, avieksnenes (Lange 1773: 44; LVda 74) ← lat. dial. aves-t-enes2 ← lat. dial. aveks-t-enes (taip pat žr. i.2.2.2. tipą); I.2.2.7. su struktūrinių elementų -t- / -te absorbcija, plg. lat. dial. àiviêkšines2 (LVda 73) ← la. dial. àiviêks-t-ines2, àivieks-t-ines2; la. dial. aviêksenes, avieksenes (LVda ibd.) ← la. dial. aviêks-t-enes; la. dial. aviêksnes (LVda ibd.) ← la. dial. aviêks- -te-nes; la. dial. aviéksnes (LVda ibd.) ← la. dial. aviéks-te-nes (vezi tipul i.2.2.); II. suff. la. derivate în -ene, cf. tema ē la. (dial.) avenes (fem.), aveņi (masc.) (LVda 73) și variantele lor contaminative cu suff. -iet- (vezi anterior): II.1. cu suff. alternanță -ene > -ine, cf. letonă dial. avines (LVda 74; vezi tipul i.2.2.); III. suff. derivate în -ĭšķē (despre suff. letonă -ĭskŏ-, -išķŏ- [< *-ĭskŏ-] vezi de asemenea ambrazas 2000: 183), cf. letonă dial. aviškas (cu -šk- < -šķ- [Me i 232]), avišķes, avišķas (LVda 74); a considera că aceste forme ar putea fi derivate din letonă dial. aviêškas, aviéškas, aveškas2 / aviêšķi (žr. i.2. tipą) resp. suponuoti seką: av-ĭ-škas ← *av-ī-škas ← *av-ie-škas (žr. i.1.2., i.2.2. tipus), matyt, negalima dėl iii.1. tipo pavyzdžių: III.1. su suff. la. dial. -išk- > -uškkaita (aukšzemniekų dialektinė ypatybė [žr. endzelīns 1951: 366]), plg. la. dial. avuôškas (LVda 74), adică -ŭ-šk- > -ū-šk- (sposcheMa. Răspândirea alternanțelor elementelor derivative și ale lanțurilor fonotactice ale fitonimului leton „zmeură” 70 acta Linguistica Lithuanica LXIX prelungirea spontană, caracteristică roLandas kregŽdys graiurilor din Latgalia [vezi breidaks i 371, ii 243]) > -uo-šk- (cf. breidaks ii 325); III.1.1. cu suff. letonă. -ene, cf. letonă dial. avuôšķenes (LVda 74); III.1.2. cu elementul structural -kabsorbcija, cf. letonă. avuoši (masc.) resp. Awohschi (depkin 1704 i: 89) ↔ letonă. dial. avuôš-k-as (fem.) (vezi tipul iii.1.); III.2. su struktūrinio elemento -iabsorbcija, plg. la. dial. aûšķenes (← *av-i-šķ- + suff. la. -ene [Me i 230; LVda 72]); III.2.1. su epenteziniu -k-, plg. la. dial. aûkšķenes (LVda 73) ← la. dial. aûšķenes (tai neįprastas kitimas, mat aukšzemniekų šnektoms būdinga sekos -kšk1-ojo sau tendința de dispariție de gradul al 2-lea [vezi Rudzīte 1993: 336]); III.2.2. cu -šk- (< -šķ- [vezi anterior]) > -kš-metateză, cf. letonă dial. aûkšenes (LVDA 73) ← letonă dial. aû-šķ-enes (vezi tipul III.2.); III.2.3. cu -kabsorbție, cf. letonă dialectală. dial. aušenes (Me i 230) ← letonă dial. aû-k-šenes (vezi tipul iii.2.1). A considera că în graiurile letone denumirile fitonimului radical aiv „zmeură“ sunt inovaționale, respectiv trebuie interpretate ca reflexii epentetice (neetimologice) ale lui -i (cf. lituaniană dial. mé-i-linkas 1 „morar” ↔ lituan. mélninkas [-nykas] 1 [< bielor. мeльнiк ‘t. pag.’ ‘t. p.’ și colab. [LkŽe]; deasupra apr. dial. A-i-riógala ↔ top. minciună. Ariógala „denumirea unui orășel din raionul Raseiniai” [Būga III 333; Zinkevičius 1966: 136; Kabašinskaitė 1998: 33–34]) nu poate fi explicată doar prin restricția pozițională a fenomenului fonetic menționat (în lituaniană, ca și în letonă, în cuvintele dialectale se inserează între vocală și o consoană nazală sau sonantă [vezi Zinkevičius ibd.; Endzelīns 1951: 152–153]), ci și prin răspândirea sa geografică extrem de redusă. În dialectele letone, formele cu rădăcina aivusunt atestate în numeroase graiuri din Vidzeme și Latgale (vezi LVDA 72–73). de aceea, se pare că nu ar trebui să ne îndoim de caracterul lor arhaic. Endzelīnas (1961: 7), încercând să stabilească la toponime și hidronime la. Aivieksta vs. Sāviena, Àiviekste2 vs., râu Meirāni, râul Eivieksts. Līvāni (reflexul ulterior ei- <, respectiv, /a/ cu element palatal  [pentru o discuție mai amplă despre o asemenea schimbare, vezi di iii1 534; rudzīte 1993: 241]) reconstruiește forma inițială *vai-vieksti, iar, exprimându-și îndoiala cu privire la forma ei originară, indică letona. viẽksta „loc adânc al râului” (Me iV 654–655). Desigur, unei asemenea presupuneri i s-ar putea da crezare fără rezerve dacă prin ea ar fi denumite doar hidronimele, însă este vorba doar de toponim (respectiv, fără un alonim hidronimic) letona. aivieksta vs. sāviena poate reflecta și letona. dial. àiviékstes2 „zmeuri” Vīpe (aceste graiuri sunt despărțite doar de arealul dialectal al localității Medņi). Prin urmare, denotatul hidronimelor letone menționate poate fi *„loc acoperit, năpădit de zmeură” (aceasta crește adesea abundent pe versanții râurilor), cf. lituaniana Avietnė mš. / b., Avietinė grv., Avietỹnė mš. / b. ir kt., kildinamus iš lie. aviẽtė, aviet (LVŽ i 242–243). dacă această presupunere este corectă, forma reconstruită de Endzelīns *vai-viekst ar presupune afereza inițială (despre acest fenomen, vezi mai pe larg Vanagas 1981: 379). rytų baltų fitonimo avietė (rubus) morfologinė raida ir etimologinių sąsajų problematika 71articole / articles 2. EVOLUȚIA FITONIMULUI EST-BALTIC RUBUS pe baza argumentelor prezentate în introducere și în subcapitolul 1, se poate presupune cu prudență că lie. aviẽtė, aviet, la. dial. aviẽtes ir kt. (žr. anksčiau) sietini ne su s e m a n t i š k a i diferentiniu zoonimu lie. avs, la. avs, bet su fitonimais lie. vaivóras 1 ‘(bot.) girtuoklė (Vaccinium uliginasum); jos uoga; mėlynė (Vaccinium myrtillus); juodoji varnauogė (Empatrum nigrum); borago medicinal (Borrago officinalis)’ / vavóras 1 ‘(bot.) afină de turbă (Vaccinium uliginasum); boaba sa’ (LkŽe); la. vàivari(2), vaîvari2, din aceeași rădăcină (v)aiv- / (v)avsu suff. lit. -ora- (despre acesta vezi mai pe larg Skardžius I 307; cf. LeŽ 714) și suff. la. -ar- (despre acesta vavariņi, vàivariņi, vaivariņas ir kt. ‘gailiai (Ledum)’ (Me iV 444–445), pasidarytais vezi Endzelīns 1951: 339). într-adevăr, fitonimele menționate până acum sunt atribuite în mod tradițional formațiunilor reduplicative (būga ii 323; skardžius i 24; endzelīns 1951: 265; buivydienė 2006: 333), a căror formare este argumentată prin legătura etimologică cu lit. vaivórykštis 1, vaivorýkštis 1 ‘bandă arcuită multicoloră, care apare prin refracția razelor solare în picăturile de ploaie, banda zânei’ și altele (LkŽe), derivat fie din balt. dial. *vār- / *ver- „azuriu, albastru”, sau verbe indo-europene cu conotații cu totul diferite. genului (vezi mai jos), compară lituaniana voverýkštis 1 „curcubeu” (LkŽe; būga ii 323; skardžius i 373, 404). Reconstrucția de gen *vār- / *ver a fost criticată pe bună dreptate de Endzelīns (DI III1 495–496; vezi și LeŽdb), susținând că alternanța vocalelor ā ↔ e este dificil de demonstrat. prin urmare, originea denumirilor lituaniene „šilauogė (Vaccinium uliginosum) resp. girtuoklė“ și letone „gailiai“ este fundamentată de acesta pe atributica funcțională care, chipurile, unifică aceste plante, resp. pe provocarea amețelii, adică presupune un reduplicant la. *vavarir compară cu ceh. vrávorati ‘a se clătina, a se legăna’ < ide. *uĕr- ‘a răsuci, a îndoi’ (vezi și di III1 494–496; LeW 1185; LeV ii 486; Laumane 2005: 236). din păcate, această explicație ridică de asemenea îndoieli, deoarece conotația funcțională a afinelor este determinată nu de proprietatea acestei plante de a îmbăta (resp. de a se clătina după ce se mănâncă prea multe), ci de particularitățile coloristice ale boabelor sale, cf. Mâna mea este până aici de albastră, întocmai ca vaivóras Varn; Ochii albaștri străluceau vesel ca vaivorai Žem (LkŽe; vezi s. v. vaivóras). Denumirea „girtuoklė“ este presupusă de exact aceeași uzemă – „boabă albastră“, deoarece fața oamenilor care beau este umflată, vineție, cf. Se învinețesc (bețivii) ca vaivórai și mor rdn (LkŽe; vezi s. v. vaivóras). datorită acestei conotații asociative și faptului că merișoarele de munte și rozmarinul sălbatic au același loc de creștere, probabil s-a modificat și sensul. vàivari(2), vaîvari2 «rozmarin sălbatic» (← *«afină / bețivă») semnificația, cf. Mănâncă multe merișoare de munte, vei fi ca beat klp ← Doar de merișoare de munte nu te îmbeți, dacă nu sunt și rozmarini sălbatici prin apropiere trg; Merișoarele de munte sunt acoperite (învelite) cu rozmarin sălbatic rsn (LkŽe; vezi s. v. vaivóras). într-adevăr, încercarea lui būga (rr ii 322) de a lega lit. vaivóras de lit. vaivorýkštis, probabil este pe deplin corectă. doar autorul ipotezei, respingând cu perspicacitate adj. lt. 78 Acta Linguistica Lithuanica LXIX Buivydienė Rūta 2006: apie kelis retesnius roLandas kregŽdys liaudiškus vaivorykštės pavadinimus. – Baltistica 41(2), 333–337. Endzelīns Jānis 1951: Latvių kalbos gramatika. Ryga: Latvijos valstybinė leidykla. Fennell Trevor endzelīns jānis 1961: Latvijas PSR vietvārdi. i daļa. 2 sējums (k–Ō). rīga: Latvijas Psr zinatņu akadēmijas izdevniecība. Garth 1989: G. Manceliaus „Phraseologia Lettica“ (1638) vertimas iš latvių į vokiečių kalbą. Melbourne: comitetul terțiar leton. fr isch j. L. 1741: Dicționar germano-latin: în care se află nu numai cuvintele originare, împreună cu cele derivate și compuse din acestea, folosite în general; Ci și denumirile germane obișnuite în majoritatea artelor și meșteșugurilor, în exploatările miniere și de sare, în pescuit, vânătoare, silvicultură și gospodărie, precum și în multe altele. adunate cu multă sârguință de-a lungul multor ani… Împreună cu un index al celor latine Žodžiai. Berlynas: Georg Olms leidykla. grinaveckis Vladas 1973: Istoria dialectelor žemaičiene. Vilnius: Mintis. gritėnienė aurelija 2006: Motivația denumirilor plantelor în subdialectul panevėžiškiai de nord. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. her modsson Lar s 1990: Nume de plante și lexic dispărut. Despre interpretarea lui Himbeere, Hirschbeere, Hindläufte, Hindlaub. – Studia Neophilologica 62(1). stockholm: routledge, 79-84. kabašinskaitė birutė 1998: Etimologia populară a limbii lituaniene și fenomene apropiate. Vilnius: Institutul de Editare a Științei și Enciclopediilor. kluge friedrich 2002: Dicționar etimologic al limbii germane. 24 leid. redagavo Elmaras Seeboldas. berlin & new york: Walter de gruyter. Kregždys Rolandas 2012: Baltų mitologemų etimologijos žodynas I: Kristburgo sutartis. Vilnius: Lietuvos kultūros tyrimų institutas. Kuryłowicz Jerzy 1964: The inflectional Categories of Indo-European. Heidelbergas: Carl Winter & Universitätsverlag. Kuryłowicz Jerzy 1987: Despre unele proprietăți ale numelor prescurtate. – Studii lingvistice. Varșovia: PWn, 213–218. Lange 1773: Partea letonă-germană a Lexiconului leton complet, în care sunt indicate pentru consultare nu numai toate cuvintele-rădăcină ale acestei limbi împreună cu derivatele lor, ci și cuvintele rare, folosite doar în anumite regiuni. schloß ober// Pahlen. Laumane benita 2005: Smalki lija zelta lietus. Denumirile fenomenelor naturale în limba letonă 1. Liepāja: Academia Pedagogică din Liepāja. rytų baltų fitonimo avietė (rubus) morfologinė raida ir etimologinių sąsajų problematika 79 de articole / articles Loewe Richard 1913: Denumiri germanice de plante. Cercetări etimologice asupra termenilor Hirschbeere, Hindebeere, Rehbockbeere și a termenilor înrudiți (Germanische Bibliothek, ausgegeben von W. streitberg, ii 6). heidelberg: Winter. Machek Václav 1961: Zum Wortschatz des Litauischen. teil 2. – Zeitschrift für slaviHersche Philologie 29(2), 345–356. Mallory James P., Adams Douglas Q. 2006: Introducere Oxford în protoindo-europeană și în lumea protoindo-europeană. Oxford și New York: Oxford University Press. Masica Colin P. 1991: Limbile indo-ariene. Cambridge și Sydney: Cambridge University Press. Prokosch eduard 1916: [review] heinrich Marzell, die tiere in deutschen Pflanzennamen, ein botanischer beitrag zum deutschen sprachschatze by heinrich Marzell; richard Loewe. germanische Pflanzennamen. etymologische untersuchungen über hirschBeere, Hindebeere, Rehbockbeere și termenii lor înrudiți. ii 6 de richard Loewe; W. streitberg. – The Journal of English and Germanic Philology 15(2), 289–293. rudzīte Marta 1993: Fonetică istorică a limbii letone. rīga: Zvaigzne. szpyra-kozłowska jolanta 2000: Derivare fără morfeme, adică despre morfologia prozodică și formele trunchiate. – Buletinul societății poloneze de lingvistică, fasc. LVi. kraków: Institutul Limbii Polone al Academiei Poloneze de Științe, 59–78. urbutis Vincas 1981: Studii de etimologie baltică. Vilnius: Mokslas. Urbutis Vincas 1998: Lie. pãšinas și (trm.) pašáiža – sinonime cu aceeași rădăcină. – Baltistica 33(1), 49–57. urbutis Vincas 2009: Baltų etimologijos etiudai 2. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla. Vanagas Aleksandras 1981: Dicționar etimologic al hidronimelor lituaniene. Vilnius: Mokslas. Vitkauskas Vytautas 1994: Variantele vechilor an (> ą), en (> ę), in (> į), un (> ų) în rădăcinile și formele anumitor cuvinte. – Lietuvių kalbotyros klausimai 34, 107–111. Wodtko dagmar s., irslinger britta, schneider carolin 2008: Nomina în lexiconul indo-germanic. Heidelberg: Universitätsverlag Winter. Zinkevičius Zigmas 1966: Dialectologia lituaniană. Vilnius: Mintis. Zinkevičius Zigmas 1984: Originea limbii lituaniene. Istoria limbii lituaniene 1. Vilnius: Mokslas. Zinkevičius Zigmas 1987: Până la primele scrieri. Istoria limbii lituaniene 2. Vilnius: Mokslas. Nepokupnîi Anatoli Pavlovici 1976: Balto-slavele nordice lingvistice the phytonym Rubus. analiza etimologică a связи. Киeв: Наукова думка. 80 acta roLandas kregŽdys Linguistica Lithuanica LXIX east baltic names of the raspberry (Rubus): morphological analysis, retrieval of the etymological links of the phytonym suMMary the article deals with derivation and development peculiarities of the east baltic names of echivalentelor morfologice sau semantice aparente, de exemplu, lit. dial. aš(v)óklė ‘coacăză’, Latv. dial. àitu uôgas ‘zmeură resp. boabele oilor», este de asemenea prezentată. pe baza analizei propuse aici, se formulează următoarele concluzii: 1. 3 modele derivaționale primare ale rădăcinilor lete. „ av- / aiv-, cu sensul de zmeură și cu o multitudine remarcabilă de variații structurale, trebuie distinse: a) derivate cu sufixul -iet- (-iet- / dial. -īt- + a1. -ene, a2. dial. -ĭšķ-, a3. -iskŏ- + -ene); b) derivate cu sufixul -ene; c) derivate cu sufixul -ĭšķē (+ -ene). 2. lit. aviẽtė, aviet, letonă dial. aviẽtes et al., înrudite etimologic cu lit. vaivóras «afină (Vaccinium uliginasum); afină (Vaccinium myrtillus); afină de turbă (Empatrum nigrum); limba-mielului (Borrago officinalis)’ / lit. vavóras 1 «afină (Vaccinium uliginasum)»; la. vàivari(2), vaîvari2, vavariņi, vàivariņi, vaivariņas și altele «ceai de Labrador (Ledum)», presupun un model derivațional de tip trunchiere, adică adj. baltic oriental *(v)aiv- / *(v)av- *«colorat; irizat → albastru, roșu» + suf. baltic oriental -eitē // suf. Lituan. -ora- / suf. Letonă. -ar. 3. inovație semantică resp. alternanța semantemelor „ceai de Labrador” ← *„afin/merișor” din letonă. vàivari(2), vaîvari2, vavariņi, vàivariņi, vaivariņas și altele ‘ceai Labrador (Ledum)’ este determinat de localizarea crescândă a plantelor. 4. rădăcini de tip trunchiat ale adjectivului est-baltic *(v)aiv- / *(v)av- ‘irizant, resp. „albastru / roșu” trebuie derivate din subst. lituan. vaivorýkštis / vaivórykštė „arc policrom colorat în roșu”, letonă vaŗavîksna, vaŗ(a)vîksne, varavīksna et al. „curcubeu ș.a.”. 5. referentul „boabă de culoare roșie” al denumirilor de plante lituaniene aviẽtė, aviet, letonă dial. aviẽtes nu are nimic from the outside and violet from inside (with the other dyes of the spectrum between în comun cu extensiunea semantică a zoonimelor lituaniene avs „oaie”, letonă avs „același lucru”, care are o origine diferită. Primit la 30 decembrie 2013 roLandas kregŽdys Lietuvių kalbos institutas Petro Vileišio g. 5, Vilnius LT-10308, Lietuva [email protected]