An Attempt at an Etymological Analysis of Ptolemy ́s Hydronyms of Eastern Balticum

VÁCLAV BLAŽEK Masaryk University Domenii de cercetare: studii indo-europene, în special limbile slave, baltice, celtice, anatoliene, toharice și indo-iraniene; limbi fino-ugrice; limbi afro-asiatice; etimologie; clasificare genetică; modele matematice în lingvistica istorică. O încercare de analiză etimologică a hidronimelor din estul Balticumului consemnate de Ptolemeu O încercare de analiză etimologică a hidronimelor din estul Balticumului consemnate de Ptolemeu REZUMAT Articolul analizează patru hidronime din Balticumul estic, consemnate de Ptolemeu la mijlocul secolului al II-lea e.n., în contextul mărturiilor altor geografi antici. Analizele etimologice revizuite conduc la concluzia că cel puțin trei dintre ele sunt de origine germanică, dar probabil reprezintă calc-uri după corespondentele lor baltice probabile. CUVINTE-CHEIE: geografie, hidronim, etimologie, calc, germanic, baltic, balto-finic. REZUMAT În această lucrare sunt analizate patru hidronime din regiunea estică a Balticumului, consemnate de Ptolemeu la mijlocul secolului al II-lea d.Hr. și atestate și de alți geografi antici. Analiza etimologică a acestor hidronime a arătat că cel puțin trei dintre ele sunt de origine germanică, dar, probabil, calcuri ale unor echivalente baltice. CUVINTE-CHEIE: geografie, hidronim, etimologie, calc, germanic, baltic, de origine balto-finică. Straipsniai / Articles 25 VÁCLAV BLAŽEK Cele patru nume de râuri localizate de Ptolemeu la est de estuarul râului Vistula, Χόνος, Ῥούβων, Τουούντος, Χε(θ)ίνος, au fost identificate, de regulă, în mod mecanic cu cele mai mari râuri din Balticumului estic, conform succesiunii coordonatelor lui Ptolemeu: Χόνος ~ prusiană Pregora / germană Pregel / rusă Prególia / poloneză Pregota / lituaniană Prelius; 123 km (Manner 180: 257; Tomaschek, RE III/2, 189, c. 284). Ῥούβων ~ lituaniană Nẽmunas / poloneză Niemen / belarusă Neman / germană Memel; 937 km (Manner 180: 258; Rappaport, RE 48, 1914, c. 118); Τουούντος ~ letonă Venta / lituaniană Ventà / livoniană Vänta jõg / poloneză Windawa / germană Windau; lungime de 346 km (Manner 180: 258); Χε(θ)ίνος ~ letonă Daugava / belarusă Zachodnaja Dvina / rusă Zapadnaja Dviná / germană Düna / estonă Väinä; 1020 km (Manner 180: 2580; Tomaschek, RE II/2, 189, cc. 273–74 s-a gândit și la râul Gauja). 1. MĂRTURII TEXTUALE 1.1. Ptolemeu, cca 150 d.Hr. [3.5.] Descrierea Europei, secțiunea η. Sarmatia europeană este delimitată la nord de Oceanul Sarmatic, de-a lungul Golfului Venedic, și de o parte a ținutului necunoscut, după cum urmează: după gurile râului Vistula Χόρον gura râului 50 56 Ῥούβωνος gura râului 53 57 Τουούντου gura râului 56 58 — Χε(θ)ίνου gura râului 56 59 — „Sarmatia europeană este delimitată la nord de Oceanul Sarmatic, adiacent Golfului Venedic, și de o parte a ținutului necunoscut, descrierea fiind următoarea: după gura râului Vistula: gura râului Chronus 50°00 56°00 gura râului Rubonis 53°00 57°00 gura râului Turuntus 56°00 58°30 gura râului Che(r)sinus 58°30 59°30” Pentru comparație, coordonatele gurilor râurilor Albis și Vistula au fost stabilite de Ptolemeu [4.11.1 & 4] după cum urmează: Vărsările râului Albios, 31° 56′ „Gurile râului Albis 31°00 56°15” 26 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI An Attempt at an Etymological Analysis of Ptolemy’s Hydronyms of Eastern Balticum Gurile fluviului Vistula, 45*00 56*00 „Gurile fluviului Vistula 45*00 56*00” Translated by Edward L. Stevenson (1932) http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Gazetteer/Pe-riods/Roman/_Texts/Ptolemy/3/5*.html Sarmatia europeană a lui Ptolemeu, de Sebasian Munster https://en.wikipedia.org/wiki/Geography_(Ptolemy)#/media/File-Sebastian_Munster_-_Tabula_europae_VII_(Sarmatia).jpg 1.2. În thsecolul al IV-lea d.Hr., Marcian din Heracleea Pontică a repetat succesiunea acestor râuri, dar cu anumite modificări ale numelor lor: [2.39] După gurile fluviului Vistula urmează Chronos, gurile fluviului. Iar de la fluviul Chronos înainte se află gurile fluviului Ruthon. Aceste râuri se varsă în golful Venedic, care începe de la fluviul Vistula și se întinde foarte mult. De la Straipsniai / Articles 27 VÁCLAV BLAŽEK fluviul Pudanos înainte se află gurile fluviului Turontas; iar după fluviul Turontas urmează fluviul Chesynos și gurile acestuia. „După gurile fluviului Vistula urmează gurile fluviului Chronos; după fluviul Chronos se află apoi gurile fluviului Rhudon. Aceste râuri se varsă în golful Vendeic, care începe de la fluviul Vistula și se întinde nemăsurat. După fluviul Rhudon urmează gurile fluviului Turunta; fluviul Turunta este urmat de fluviul Chesynus și de gurile acestuia.” Edion și traducerea latină de Müller, 1882. 1.3. La sfârșitul secolului al IV-leath d.Hr., Ammianus Marcellinus [22.8.38] a consemnat forma Chronius a hidronimului lui Ptolemeu Χρόνος: [38] Așadar, chiar la începutul acestui ținut, acolo unde munții Riphaei se sfârșesc, locuiesc Ariphaei, acești oameni cunoscuți pentru blândețea lor, pe lângă care curg râurile Chronius și Visula; în apropiere se află massageții, alanii și sargeții, precum și multe alte popoare obscure, ale căror nume și obiceiuri nu ne sunt cunoscute. [38] „Așadar, chiar la începutul acestui ținut, unde munții Riphaei coboară spre câmpie, locuiesc Arephaei, oameni drepți, cunoscuți pentru blândețea lor, prin ținutul cărora curg râurile Chronius și Visula. În apropierea lor se află massageții, alanii și sargeții, precum și alte câteva popoare obscure, ale căror nume și obiceiuri ne sunt necunoscute.” Ammianus Marcellinus, Rerum Gestarum, cu o traducere în engleză de John C. Rolfe. Cambridge (Mass.): Harvard University Press—London: Heinemann 1935–1940. http://data.perseus.org/citations/urn:cts:latinLit:stoa0023.sta001.perseus-lat1:22.8.38 http://data.perseus.org/citations/urn:cts:latinLit:stoa0023.sta001.perseus-eng1:22.8.38 1.4. Probabil același hidronim, dar referitor la o mare, era deja folosit de Pliniu la mijlocul secolului Ist d.Hr.: [4.38/94–95] apoi, de acolo, trebuie citit: pentru a ajunge în restul Europei, după traversarea munților Riphei, oceanul de Nord se află la stânga, până când se ajunge la Gades. Se spune că în acea regiune se găsesc mai multe insule fără nume; dintre acestea, Timus a relatat că una, numită Baunonia, se află în fața Scythiei la o zi de navigație și că, primăvara, chihlimbarul este aruncat pe ea de valuri. Restul țărmurilor sunt nesigure, iar semnele indică Oceanul de Nord. Hecataeus o numește Amachum, după râul Parapanisus, care scaldă Scythia, numele însemnând „înghețat” în limba acelui popor. Philemon spune că morinii o numesc, în graiul cimbrilor, „marea moartă”; de acolo până la promontoriul Rubeas, iar dincolo de acesta se află Cronium. Xenophon din Lampsacus relatează că, potrivit navigatorilor de pe țărmul sciților, există o insulă de dimensiuni imense, Baltia; aceeași insulă este numită Basileia de către Pytheas. http://data.perseus.org/citations/urn:cts:latinLit:phi0978.phi001.perseus-lat1:4.38 28 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI O încercare de analiză etimologică a hidronimelor lui Ptolemeu din Baltica de Est „Trebuie acum să părăsim Euxinul pentru a descrie regiunile exterioare ale Europei. După ce am trecut de munții Rifei, trebuie să urmărim acum țărmurile Oceanului de Nord pe stânga, până ajungem la Gades. Se spune că, în această direcție, există un mare număr de insule fără nume; printre acestea se află una situată în fața Sciției, menționată sub numele de Raunonia și despre care se spune că se află la o zi de navigație de uscat; pe ea, potrivit lui Timaeus, valurile aruncă chihlimbar primăvara. În ceea ce privește celelalte părți ale acestor țărmuri, ele sunt cunoscute doar din relatări de autoritate îndoielnică. Referitor la Oceanul Septentrional sau Nordic, Hecateu îl numește, după ce trecem de gura râului Parapanis, unde acesta scaldă țărmurile scitice, marea Amalchiană, cuvântul «Amalchian» însemnând «înghețat» în limba acestor popoare. Philemon spune, la rândul său, că este numit Morimarusa sau «Marea Moartă» de către cimbri, până la promontoriul Rubes, dincolo de care poartă numele de Marea Croniană. Xenophon din Lampacus ne spune că, la o distanță de trei zile de navigație de țărmurile Sciției, se află o insulă de dimensiuni imense numită Baltia, pe care Pytheas o numește Basila.” http://data.perseus.org/citations/urn:cts:latinLit:phi0978.phi001.perseus-eng1:4.27 [4.41/104] sunt qui et alias prodant, scandias, dunam, bergos maximaque om- nium brien, ex qua in tylen navigetur. a tyle unius diei navigatione mare concretum a nonnullis cronium appellatur. http://data.perseus.org/citations/urn:cts:latinLit:phi0978.phi001.perseus-lat1:4.41 „Există și scriitori care menționează alte insule, și anume Scandia, Dunna, Bergos și, mai mare decât toate, Nerigos, de unde oamenii se îmbarcă spre Thule. La o zi de navigație de Thule se află oceanul înghețat, numit de unii Marea Croniană.” http://data.perseus.org/citations/urn:cts:latinLit:phi0978.phi001.perseus-eng1:4.30 Pliny the Elder: Naturalis Historia, ed. by Karl Friedrich Theodor Mayhoff. Leipzig: Teubner 1906. Pliny the Elder: The Natural History, translated by John Bostock & H. T. Riley. London. Taylor and Francis, 1855: 4.30. 1.5. Dionysius Periegetes, din secolul al II-lea (sau al III-leard) e.n., a repetat informațiile lui Pliniu despre Marea Croniană din nord, care trebuia să fie înghețată sau moartă: 27 Πάντη δ’ ἀκαμάτου ῥόος Ὠκεανοῖο 28 εἰς μὲν ἕων, πολλῇσι δ’ ἐπωνυμίῃσι ἀρεσώς. 29 Ἥτοι ὁ μὲν Λοκροῖο παρ’ ἐσχατίην ζεφύροιο 30 Ἄτλας ἐσπέριος κυκλήσεται. αὐτὰρ ὑπέρθεν, 31 πρὸς βορέην, ἵνα παῖδες ἀειμακέων Ἀριμασπῶν, 32 πόντον μὲν καλέουσι πεπηγότα τε Κρόνιον τε. 33 ἄλλοι δ’ αὖ καὶ νεκρὸν ἐφήμισαν εἶναι ἄφαυρον Stripsnai / Articles 29 VÁCLAV BLAŽEK 34 ἠλίου. Dionysius Pierēgetes: Graece et Latine cum vetustis commentariis et interpretationibus, ed. Gottfried Bernhard. Leipzig: Weidmann 1828, 10. 27 „Dar din toate părțile curge puterea Oceanului lipsit de copaci,28 care, deși este unul, poartă totuși multe nume.29 Ei bine, la cel mai îndepărtat cotlon al zefirului locrian30 este numit Atlasul Apusean, dar mai sus,31 spre nord, unde locuiesc copiii războinicului Arimaspoi,32 îl numesc Marea Înghețată și Croniană.33 Alții, la rândul lor, au numit-o și Moartă, din cauza slăbiciunii34 soarelui.” Dionysius Pierēgetes: Descrierea lumii cunoscute Traducere: Ekaterina Ilyushchev http://wwwdh.informatik.uni-erlangen.de/IMMD8/staff/Goerz/Dionysius_Piergetes.html http://wwwdh.informatik.uni-erlangen.de/IMMD8/staff/Goerz/DP/DP.E5-ln.tx 1.6. Urmându-l pe Pliniu, Solinus [19.2] a fost mai succint în secolul al III-leard d.Hr.: Oceanul nordic, în partea în care Scythia este scăldată de râul Propaniso, Hecataeus îl numește Amalcul, cuvânt care în limba acelui popor înseamnă înghețat. Pileon spune că marea de la Cimbri până la promontoriul Rubeas se numește Morimarusa, adică marea moartă: tot ce se află dincolo de Rubeas numește Cronium. Gaius Julius Solinus: Despre minunile lumii http://www.thelatinlibrary.com/solinus2a.html „Oceanul de Nord, în partea în care râul Paropamisus din Scythia se varsă în el, este numit Amalchium de către Hecataeus: iar în limba acelui popor înseamnă marea înghețată. Phylemon spune că marea de la Cimbri până la promontoriul Rubeas se numește Morimarusa, ceea ce înseamnă marea moartă. Tot ce se află dincolo de Rubeas se numește Cronium.” Traducere de Arthur Golding (secolul al XVI-leath) http://quod.lib.umich.edu/e/eebo/A12581.0001.001/1:34?rgn=div1;view=fulltext 2. SCOPURI ȘI DETERMINAREA APARTENENȚEI LINGVISTICE A HIDRONIMELOR În această contribuție sunt analizate din perspectivă etimologică patru hidronime localizate de Pliniu, Ptolemeu și urmașii lor în partea estică a Balticumului, și anume Χρόνος/Chronius/Cronium, Ρούβων / Ῥούβων, Τονόντος, Χε(ρ)σίνος. 30 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI An Attempt at an Etymological Analysis of Ptolemy’s Hydronyms of Eastern Balticum Prima sarcină este determinarea apartenenței lingvistice a acestor hidronime. Două dintre ele, Χρόνος & Ξε(θ)οῖνος, se caracterizează prin χ- inițial, adică [kʰ]. În limbile indo-europene din Europa, acest sunet este tipic pentru greacă, slavă și germanică. Greaca și slava sunt excluse din motive geografice (să menționăm că în slavă *x- inițial a fost, de regulă, de origine germană sau iraniană). Dacă germana rămâne candidatul cel mai promițător, este firesc să ne întrebăm dacă există și vreun alt argument în sprijinul apartenenței germanice a acestor nume de râuri. Răspunsul ar putea fi afirmativ – în Τορούntos se poate vedea reflexul zero germanic *-unþ-/*-unđ- al sufixului participiului prezent *-nt-, care este productiv doar în mod rudimentar în vechile limbi literare germanice: germana veche de sus weisunt „venă” ~ engleza veche wǣsend idem, din IE *u̯ei̯s- „a curge” (Pokorny 1959: 1134), sau gotica hulundi „peșteră” față de nordica veche holr, engleza veche, saxona veche și germana veche de sus hol adj. „gol pe dinăuntru”, toate provenind din verbul atestat în gotică huljan „a acoperi”, nordica veche hylja, engleza veche be-hyllan, saxona veche bi-hullean, germana veche de sus hullan idem (Brugmann 1906: 216, 461; Pokorny 1959: 553; Lehmann 1986: 193–94; Kroonen 2013: 253). Acest rol al sufixului *-unþ- este, în general, acceptat în formarea goticului tunþus „dinte” (Brugmann 1906: 460; Kroonen 2013: 509–10). 3. ANALIZE ETIMOLOGICE 3.1. Χρόνος [Ptolemeu 3.5.2]; Chronius [Ammianus Marcellinus 22.8.38]; poate și Mare Cronium [Pliniu 4.38/94–95, 41/104]. Există cel puțin trei etimologii germanice posibile: a) Mühlenhoff (1887: 35) tried to explain the hydronym with the help of Old Norse hrynja “stürzen, fallen, strömen”, Icelandic hrynja id., hrun “Sturz”, Norwegian ryna “lärmen, poltern”, Old Swedish ryna “lärmen”; perhaps also Old High German hrono “gestürzter Baumstamm”, Middle Low German rone id. and Old English hruna in place-names (de Vries 1962: 263; Holthausen 1963: 176). Although this idea is followed by Scheungraber & Grünzweig (AgT 138–39), it seems weakest in semantic perspective. b) Kuhn (1941: 113) thought about a connection of Mare Cronium and Old Norse hrǫn f. “wave; Ægir’s daughter”. Together with Icelandic hrön “wave” and Old English hrǣn ~ hærn f. “waves, tide, sea”, probably reflect Germanic Straipsniai / Articles 31 VÁCLAV BLAŽEK *hrōnjo(n)-¹ (de Vries 1962: 264; Holthausen 1963: 146). Ar putea fi înrudit și termenul din germana medie de sus (sec. al XV-lea) rünne f. „val furtunos”, dacă derivă din *hrōnjo(n)- (Falk & Torp 190: 104; Orel 2003: 185; în timp ce Kroonen 2013: 418 preferă protoforma *runnjō(n)-). Însăși protoforma reconstruită *hrōnjō(n)- f., în pofida diferenței de gen, este foarte apropiată de Mare Cronium al lui Pliniu și de Chronius al lui Ammianus Marcellinus. C- inițial este poate rezultatul influenței lui Κρονία ἅλς, nume folosit de Apollonius Rhodius pentru Marea Adriatică [Argonautica 4.324, 509] în sec. al III-lea î.e.n. Numele mării este probabil motivat de teonimul Κρόνος. Pe de altă parte, în sec. I și II e.n. ne-am aștepta ca grupul *-zn- să se fi păstrat încă într-o ipotetică limbă germanică din Balticumul estic, dacă s-a păstrat în gotica biblică, consemnată în jurul anului 350 e.n., de exemplu goticul razn „casă”, ga-razna „vecin” (~ nordica veche granni), față de nordica veche rann, engleza veche ræn ~ ærn „casă, locuință”, frisona veche fia-ern „grajd pentru animale” < *razna-, pe lângă engleza veche ræsn n. „scândură” < *razna- (Lehmann 1986: 283; de Vries 1962: 433); germană > finlandeză (arh. și dial.) rahna „bucată de lemn din care se desprind așchii; trunchi de copac aprins pe prag; tăvălug agricol”, estonă rahn, gen. rahnu & raha „bloc, buștean, bucată mare, trunchi nedespicat”, livonă rō’n(əZ) „ciot de copac răsturnat, trunchi de copac de pe fundul mării” (LGL III 105). Cf. și numele personal Rasne-hildi gen.sg. [CIL XIII 7660] (Schönfeld 1911: 185), datat în sec. al VII-lea e.n. În concluzie, deși această soluție este foarte atrăgătoare din punct de vedere semantic, ea trebuie abandonată din motive fonetice. c) O altă posibilitate este oferită de nordica veche hraun n. „sol pietros, lavă”, islandeza hraun „teren pietros fără vegetație”, feroeza reyn, daneza røn „banc de piatră pe fundul mării” > shetlandica røn(i) „fund pietros”, norvegiana NL Røna, nume de loc suedeze Rönö, Röne (de Vries 1962: 252; Helquist 1957: 1 Grupul medial *-zn- este confirmat prin comparație externă cu greaca *χράσνα > eolica χράνα, dorica și arcadiana κράνα, atica κρήνη „izvor, fântână” [I.]; de asemenea, *χρονος > χρονος „izvor, obârșia unui pârâu, de unde pornesc cursurile de apă” [I. 22.147, 208], cf. glosa lui Hesychius κρούνα· κρήνη τελεία (vezi de Saussure 1881: 119; Frisk II 16, 27; Beekes 2010: 777). Ulterior au fost adăugate și cognate din alte limbi: albaneza krua ~ krue m., pl. kronj, kroje „izvor, fântână” (Orel 1998: 198); celtică: irlandeza veche crond, cornișa cronn „numele unui râu” (Stokes 1907: 247). Protoformele *kṛsṇā & *krosno/-ā (Beekes, EIEC 539) sunt compatibile cu una dintre denumirile IE pentru „cap”, atestată, de exemplu, în greacă κρανίον „craniu, cap”, albaneza krye n., pl. krerë ~ krenë „cap” (Orel 1998: 199); toharica B krāni(ye) „(ceafă)” (Adams 2013: 230) etc. În privința evoluției semantice, cf. latina caput fontis sau caput aquae și greaca κράνα· κεφαλή (Hesych.) – vezi de Saussure 1881: 119 și Frisk II, 16. Această concluzie implică reconstrucția lui *ḱ-. Reflexul albanez k- înainte de -r- este regulat. 32 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI An Attempt at an Etymological Analysis of Ptolemy’s Hydronyms of Eastern Balticum 874). Udolph (1994: 88–92) adaugă oronimul german Rhōn2. Germană > finlandeză runa „pietriș grosier, pietre mici pe fundul unui lac”, finlandeză, votică și ingriană raunio, kareleană raunio „grămadă de pietre”, estonă raun, genitiv rauna „grămadă de pietre, de granit” (LGLÖ III 136). Autorii antici distingeau două variante, Χόνος și Chronius, care pot fi proiectate în proto-germanică drept *rauna- și *raunija-/*raunijō(n)-3. Există o pereche care corespunde în mod sugestiv în balto-finică, *rauna și, respectiv, *raunio. Datorită acestei corespondențe, este posibilă determinarea apartenenței dialectale a dialectului german al hidronimului – era probabil același dialect germanic care a transmis cele mai vechi împrumuturi germanice în limbile balto-finice. Rămâne de discutat motivația semantică a acestui hidronim. Stâncile sau pietrele mari nu sunt caracteristice gurilor și cursurilor inferioare ale râurilor din Balticum de Est. De aceea, „pietriș” pare o motivație semantică mai promițătoare. Poate că ar putea fi vorba despre Spitul Vistulei (poloneză Mierzeja Wiślana; germană Frische Nehrung; rusă Balti-iskaja kosa) sau despre Spitul Curonian (Kuršių nerija), ambele alcătuite din pietriș și nisip care formează dune4, ceea ce a dus la denumirea Mare Cronium pentru Laguna Vistulei sau, respectiv, Laguna Curoniană. Datorită apelor lor dulci sau salmastre, lagunele au înghețat mai mult sau mai puțin regulat, spre deosebire de marea deschisă și mai sărată. Marea înghețată era probabil percepută drept marea moartă de către vizitatorii veniți din Mediterana. Termenul, rezervat inițial uneia dintre lagune, a fost poate transmis ulterior strâmtorilor care leagă lagunele de Marea Baltică, asemănătoare estuarelor râurilor văzute dinspre mare, sau râurilor care se varsă în aceste lagune. Să analizăm numele râurilor compatibile cu sfera semantică a germanicei *rauna- și *raunija- / *raunijō(n)-. Cel mai frecvent candidat pentru Χόνος și Chronius a fost râul Pregel / Pregla. În realitate, latitudinea gurii sale nu diferă prea mult de cea a gurii râului Vistula (Ptolemeu le-a determinat pe ambele la 56°00). Etimologia acestui hidronim nu este lipsită de ambiguitate. Gerullis (1922, 135), rezumând atestările vechi, și anume Priga (1302), Pregor (1359), precum și formele disimilate Pregell, Pregel (1331), Pregil (1460), a căutat o explicație în lituaniană prāgas „drum fără fund, abis, iad” (și „om lacom”). Cuvântul este înrudit cu pragė „abis, adâncime nemăsurată”, iar ambele au fost derivate din 2 Lanțul muntos Rhōn se află în zona de graniță dintre landurile Bavaria, Hessa și Turingia. Cel mai înalt vârf al său, Wasserkuppe, are 950 m înălțime. 3 Diftongul proto-germanic *au, atestat în împrumuturile balto-finice, s-ar fi putut transforma în o în transcrierile grecești și latine, cf. Austroti vs. Ostroti (Schönfeld 1911: 38). 4 Cea mai mare dună de pe Spitul Vistulei, numită Wielbłądzi Garb = Kamelhöcker, are 48.50 m înălțime. Cea mai mare dună de pe Spitul Curonian, numită Vecekrug, este mai înaltă, având 67.20 m. Straipsniai / Articles 33 VÁCLAV BLAŽEK Verbul lituanian gerti „a bea” (Fraenkel 1962–65: 148, 643). O astfel de motivație semantică este, în mod firesc, acceptabilă pentru un nume de râu, dacă râul curge într-un canion sau cel puțin într-o vale adâncă. Aparent, nu acesta este cazul peisajului plat de-a lungul râului Pregel / Pregolja. Mažiulis (2013) a adăugat cea mai veche atestare P regora (1273), reconstruind forma baltică de bază ca *Prēgarā. El a separat aici sufixul *-arā (cf. lituaniană žiež-ara „persoană morocănoasă, cârcotașă; vrăjitoare”, de la žiežti „a mormăi, a cârti, a fi rău” – vezi Fraenkel 1962–65: 130). Rădăcina prep ar trebui să fie înrudită cu lituaniana spragėti „a plesni trosnind (din cauza căldurii sau frigului), a crăpa, a șuiera, a sclipi”, sprōgti „a crăpa, a se sparge, a se despica, a sări în aer, a exploda” etc. (Fraenkel 1962–65: 877, 882). Deși această soluție este transparentă din punctul de vedere al formării cuvintelor, motivația semantică rămâne neconvingătoare. Totuși, vocala o din hidronimul prusac Pregora, Prigra etc. poate fi explicată și prin baltica *au; cf. alternanța au/aw ~ o ~ u din toponimele prusace, precum lacul Lauken (1306) vs. Locar (1308) = laucs „câmp” + assan „lac”, sau lacul Daben (1346) vs. Duben / Douben (1340), cf. prusaca pa-dabis, lituaniana dubà „râpă” etc. (Gerullis 1922: 26, 83). Ținând seama de această posibilitate, rădăcina *gor- a hidronimului prusac este compatibilă cu numele lacului prusac Goryn, atestat pentru prima dată în 1293, în 1339 sub forma Gureyn (Gerullis 1922: 44; Toporov 1979: 345), precum și cu lituaniana gaurė „sol calcaros”, gurus „afânat, sfărâmicios, friabil”, gū́lās „bucăți”, toate provenind de la verbul gerti „a se descompune, a se sfărâma, a se fărâmița, a se dizolva, a curge; a deveni afânat, moale, slab”, letona gurt „a fi obosit, slab”, gaurs „afânat” (Fraenkel 1962–65: 150, 179; Vanagas 1981: 109; Smoczyński 2007: 212–13). Având în vedere legătura etimologică dintre gotica malma „nisip”, suedeza malm „câmpie nisipoasă, minereu”, engleza veche mealm „nisipos”, engleza malm „sol ușor, lutos”, saxona veche, germana veche de sus melm, germana mulm „praf” și gotica malan „a măcina”, nordica veche mola, saxona veche, germana veche de sus malan idem (Lehmann 1986: 242–43), este legitim să presupunem că în prusacă ar fi putut exista un cuvânt de tipul *gurᵃ / *gorᵃ / *gurᵒ, cu sensul „nisip, pietriș, pietricică” sau ceva asemănător. Urmele sale pot fi identificate atât în numele lacului Goryn și Gureyn, cât și în numele râului Pregora, Prigra ‘Pre-gel’, poate cu sensul „lângă dunele nisipoase” sau ceva asemănător. O asemenea motivație semantică ar fi de asemenea compatibilă cu sensul propus pentru râul Χρόνος și Chronius, în lumina etimologiei sale germanice. Varianta „pietros” a acestei etimologii pare mai puțin probabilă. În estuarul îngust al Lagunei Curoniene se află gura râului Dane-Akmena. Akmena înseamnă „pietros”, cf. lituaniana akmuõ, gen. ãkmenas „piatră” (Vanagas 1981: 37). 3.2. Ῥύφων [Ptolemeu 3.5.2 în ediția lui Nobbe] / Ῥούδων [Marcian 2.39] 34 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI An Attempt at an Etymological Analysis of Ptolemy’s Hydronyms of Eastern Balticum 3.2.1. Dacă lectura lui Marcian, „Ρούβων, este corectă, hidronimul ar putea reflecta germanicul *ruð(n) „roșeață” > norvegiana veche roði idem, engleza veche rud, germana de jos medie rud idem (Orel 2003: 307). Corespondentul exact în baltică din punctul de vedere al formării cuvântului pare să fie lituanianul ruduo „toamnă”, în timp ce echivalentul semantic exact raudōnas = raudas „roșu” diferă prin diftong. 3.2.2. Dacă forma lui Ptolemeu, „Ρούβων, este corectă, ea ar putea fi legată de letonul rubenis, rubins, f. rubene „Birkhuhn / Tetrao tetrix”, baltais rubenis „Moorschneehuhn, Morashuhn / Lagopus albus” (ME III 552), pe lângă lituanianul raũbas „graugesprenkel”, înrudit cu norvegiana veche rjūpa „Schneehuhn” (de Vries 1962: 449). Mühlenbach (ME I 709) și Fraenkel (1962–65: 193) au formulat ipoteza unei reduplicări intensive *rerub-/*rirub-/*rērub- a rădăcinii *rub- în acest ornitonim, din care au rezultat forme precum lituanianul jerubė, jẽrūbė, dial. (j)ārubė „Haselhuhn”, letonul īrbe, dial. irbe, i(e)rube „Feldhuhn, Ackerhuhn” (ME I 708–09); de asemenea, norvegiana veche jarpi „Haselhuhn” față de jarpr „dunkelbraun”, germana de jos medie erpel „rață mascul”, engleza veche eorp, earp, germana veche de sus erpf „dunkelfarbig” (de Vries 1962: 291). Această soluție ne permite să identificăm hidronimul cu un râu concret, și anume Irbe, din nordul Peninsulei Curlandeze (Kurzemes pussala), lung de 32 km, dar care, împreună cu cel mai lung afluent al său, Stende, are în total 132 km. Este tentant să ne gândim la o posibilă legătură între hidronimul „Ρούβων și promontoriul Rusbeas consemnat de Pliniu, dacă versiunea lui Solinus, Rubeas, este mai corectă. Nu departe de gura râului Irbe, identificat aici cu „Ρούβων, se află Kolkarags, punctul cel mai nordic al Peninsulei Curlandeze. Marea de dincolo de promontoriul Rubeas ar putea fi Golful Riga. Identificarea sa cu Marea Croniană s-ar putea datora faptului că și aceasta îngheață, asemenea lagunelor Vistulei și Curlandei. 3.2.3. Mühlenhoff (1887: 351), urmat de Rappart (RE 48, 194, c. 1180) și de alții, a propus emendarea „Ρούσων, căutând un argument în numele Rusnė al unuia dintre brațele Nemunas/Nemen/Memel. Să menționăm că, potrivit LKŽ, lituanianul rùsnė înseamnă 1. „vieta, kur pagonių žyniai kūrendavo amžiną ugnį: Visos kitos tokios vietos, kuriose amžina ugnis ir garbės Dievo rusinama buvo, vadinos rusnės, nuo žodžio rusėti, arba amžinai degti”, adică „locul unde preoții păgâni întrețineau un foc veșnic; toate celelalte locuri similare, în care ardea focul veșnic în cinstea lui Dumnezeu, se numeau rusnės, de la cuvântul rusėti, adică «a arde veșnic»”; 2. rusnė (Digitalis). 3.3. Τανουόντος (Τανουόντος) [Ptolemeu 3.5.2]. Este atractivă derivarea hidronimului, cu sufixul *-un-, din baza atestată în norvegiana veche þori „Menge, Masse”, poate înrudită cu þora „wagen”, þoran „Mut, Tüchtigkeit”, precum și cu vedicul túrá- „puternic, bogat” etc. (de Vries 1962: 617; Pokorny 1959: 108). Straipsniai / Articles 35 VÁCLAV BLAŽEK Din perspectivă semantică, această soluție permite asocierea hidronimului lui Ptolemeu cu numele celui mai mare râu leton Daugava, lung de 102 km, care poate fi etimologizat pe baza letonului daũdz „mult”, lituanianului daũg, daug(i)a „mult”, daug „mulțime”, precum și polonezului duży „mare, puternic”, dużo „mult” etc. (Fraenkel 1962–65: 84). Notă: Germanicul *b, transcris de Ptolemeu prin τ, reprezintă un procedeu obișnuit de transcriere în opera sa; cf., de exemplu, numele de loc Τευδέου / Τουδέου / Τουτέου [2.11.27], dintre râurile Rin și Ems, discutat în detaliu de Much (1897: 99, 115). 3.4. Χε(ε)σῖνος [Ptolemeu 3.5.2 în ediția lui Nobbe, p. 167] / Χέσνος [Marcian 2.39]. Ar putea fi o transcriere a germanicului *herznan > norvegiana veche hjarn „zăpadă tare înghețată”, norvegianul hjarn idem, dial. jorn m. „strat de gheață” < *hor < *her(n)u-; germana veche de sus hornung „februarie” < *hurznungōn (de Vries 1962: 231; Orel 2003: 171; Kroonen 2013: 223), cf. letonul sērsna „brumă albă, brumă nocturnă de primăvară” (ME II 831), lituanianul šērkšnas & širkšnas „brumă” (Fraenkel 1962–65: 973–74); slavona rusă-bisericească срѣнъ „alb”, rusa veche сренъ „zăpadă înghețată”, rusa серёд idem, poloneza veche śrzon „rouă înghețată, brumă” etc. (Falk & Torp 1909: 78). Merită să ne îndreptăm atenția către râul leton Salaca (95 km), care se varsă în Golful Riga. Dacă etimologia sa poate fi explicată pe baza letonului sált „a îngheța”, sals „ger” (ME III 675–76), lituanianului šáltì „a îngheța, a se răci, a deveni rece”, pãšalas „ger în sol, pământ înghețat; brumă nocturnă” (Fraenkel 1962–65: 958–61), prusianului passalis „ger” [EV 57], hidronimul lui Ptolemeu pare a fi un calc germanic al numelui baltic al râului, cu sensul probabil de „a îngheța la suprafață”. 4. CONCLUZIE Patru hidronime din Balticul de Est, transmise de Ptolemeu la mijlocul secolului al II-leand d.Hr. și reluate cu anumite modificări de Marcian în secolul al IV-leath d.Hr., par a fi calcuri germanice ale numelor baltice primare ale râurilor, probabil cu o singură excepție, Πούβω, care permite etimologia baltică directă și identificarea cu râul Irbe. Râul Χῆνος & Chronius a fost probabil numit după Mare Cronium, corespunzând poate uneia dintre lagunele Vistulei sau Curoniei ori afluenților acestora, Pregel, 123 Pregora sau Akmena, respectiv. 36 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI O încercare de analiză etimologică a hidronimelor lui Ptolemeu din Balticul de Est Ptolemy Marcian Alții Germanică Baltică Hidronim actual Χόρος Χόρος ChroniusMarcamm Mare Cronium Pliny *hrauna- „sol pietros, pietriș” & *hraunja- / *hraunjō(n)- „morman de pietre” Scuipăturile Vistulei sau Curoniei ori strâmtorile din acestea sau (1273) Pregora „lângă dunele de nisip” sau Aknēna „pietros” Ῥούβων Ῥούδων *ruðō(n) „roșeață” Letonă rubenis „cocoș de munte” Irbe „cocoș de munte” Τουρούντος Τουρούντος *þurbn- „abundent” Daugava „abundent” Χε(ρ)σίνος Χέσνος *herzn-/*herzn- „înghețat” Salaca „înghețând” REFERENCES AgT – Die altgermanischen Toponyme sowie ungemanische Toponyme Germaniens. Ein Handbuch zu ihrer Etymologie, von Corinna Scheungraber & Friedrich E. Grünzweig. – Philologica Germanica 32. Wien: Fassbaender, 2014. Fraenkel Ernst 1962–65: Litauisches etymologisches Wörterbuch I–II. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht – Heidelberg: Winter. Gerullis Georg 1922: Die altpreußischen Ortsnamen. Berlin und Leipzig: Walter de Gruyter. Hellquist Elof 1957: Svensk etymologisk ordbok. Lund: Gleerup. Holthausen H. 1963: Altenglisches etymologisches Wörterbuch. Heidelberg: Winter. Kroonen Guus 2013: Etymological Dictionary of Proto-Germanic. Leiden – Boston: Brill. Kuhn Hans 1941: Hadben und Hadumer. – Namn och bygd 29, 84–116. LGL – Lexikon der älteren germanischen Lehnwörter in den ostseefinnischen Sprachen II: P–Ä, begründet von A. D. Kylstra, fortgeführt von Sirkka-Liisa Hahmo, Tette Hofstra & Osmo Nikkilä. Amsterdam – New York: Rodopi 2012. Mannert Konrad 1820: Geographie der Griechen und Römer IV: Norden der Erde von der Weichsel bis nach China. Leipzig: Hahn. Strīpsnai / Articles 37 VÁCLAV BLAŽEK Mažulis Vytautas 2013: Prūsų kalbos etimologijos žodynas. Vilnius: Mokslo enciklopedijų leidybos centras. ME I–IV – Mühlenbach Karlis, Endzelin Janis. 1923–1932: Lettisch-deutsches Wörterbuch 1–4. Riga: Lettisches Bildungsministerium / Lettischer Kultursfond. Much Rudolf 1897: Die Städte in der Germania des Ptolemäus. – Zeitschrift für deutsches Altertum und deutsche Literatur, N.F. 29 = 41, 97–143. Mülenhoff Karl 1887: Deutsche Altertumskunde, Zweiter Band. Berlin: Weidmann. Müller Carl 1882: Geographi Graeci Minores, Volumen primum. Paris: Firmin-Didot et socis. Nobbe C. F. A. 1966: Claudi Ptolemaei Geographia. Hildesheim: Olms. Orel Vladimir 1998: Albanian Etymological Dictionary. Leiden – Boston – Köln. Orel Vladimir 2003: A Handbook of Germanic Etymology. Leiden – Boston: Brill. Plinius Claudius 1988: Naturalis Historiae / Naturkunde, Libri III–IV, herausgegeben und übersetzt von Gerhard Winkler. Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft. RE – August Pauly, Georg Wissowa, Wilhelm Kroll, Kurt Witte, Karl Mittelhaus, Konrat Ziegler, eds. Paulys Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft: neue Bearbeitung. Stuttgart: Metzler, 189–198. de Saussure Ferdinand 1881: KPNH. Mémoires de la Société de Linguistique 6, 119. https://fr.wikisource.org/wiki/%CE%9A%CF%81%CE%AE%CE%BD%CE%B7. Schönfeld M. 1911: Wörterbuch der altgermanischen Personen- und Völkernamen. Heidelberg: Winter. Smoczyński Wojciech 2007: Słownik etymologiczny języka litewskiego. Wilno: Uniwersytet wileński. Toporov Vladimir 1979: Prusskij jazyk 2 (E–H). Moskva: Nauka. Udolph Jürgen 1994: Namenkundliche Studien zum Germanenproblem. Berlin – New York: Walter de Gruyter. Vanagas Aleksandras 1981: Lietuvių hidronimų etimologinis žodynas. Vilnius: Mokslas. de Vries Jan 1962: Altnordisches etymologisches Wörterbuch₂. Leiden: Brill. 38 Acta Linguistica Lithuanica LXXVI An Attempt at an Etymological Analysis of Ptolemy’s Hydronyms of Eastern Balticum Bandymas etimologiškai analizuoti Ptolemajo užfiksuotus rytinio Baltijos regiono hidronimus S A N T R A U K A Straipsnyje nagrinėjami keli Klaudijo Ptolemajo Geografijoje minimų rytinio Baltijos regiono, patenkančio į Europinės Sarmatijos erdvę, hidronimai. Kaip pažymi autorius, tai yra bandymas paaiškinti jų etimologiją. Geografija buvo paskelbta II a. viduryje. Straipsnyje cituojama Ptolemajo Europos Sarmatijos geografinė samprata, išvardijant upes: Chronus, Rudonis, Turuntus, Che(r)sinus, Albis, Visula. Žvilgsnis taip pat metamas į kitų autorių hidronimų interpretacijas ir komentarus, paminimi IV a. istorikai Marcianas iš Ponto Heraklėjos, kuris modifikuoja upių pavadinimus, ir Amianas Marcelinas. Šie vardai I a. tikriausiai buvo žinomi ir Plinijui. Plinijumi sekdamas, apie tai II a. rašė ir Gajus Julijus Solinas. Autorius išsamiai nagrinėja keturių hidronimų etimologiją, siekdamas paaiškinti, iš kurios kalbos jie kilo. Šie hidronimai – tai Chronas, Rudonas, Turuntas, Chesinas (vardai pateikiami pagal Eugenijaus Jovaišos monografiją Aisčiai. Raida. Vilnius: Lietuvos edukologijos universiteto leidykla, 2014, 121–162. Straipsnio autorius tik neseniai susipažino su E. Jovaišos Ptolemajo žemėlapio perskaitymu. – Red. kolegijos pastaba). Ptolemas II a. po Kr. viduryje paminėjo keturis rytinio Baltijos regiono hidronimus, o Marcianas IV a. po Kr. juos pakartojo šiek tiek pakeitus. Šie hidronimai yra pirminiai baltų upių pavadinimų germaniški vertiniai, išimtis tik ‘Pōbōv, kuris leidžia nustatyti tiesioginę baltų hidronimo Irbė etimologiją. Tikėtina, kad hidronimas Chronus (gr. Χόνος) yra kilęs iš Mare Cronium, galimai atitinkantis Visula ar Kuršių marias bei jų įtakus Priegų, 173 Pregorą ar Akmenę. Acknowledgement: The present study was prepared thanks to the grant of the The Czech Science Foundation (GAČR) GA15-1221S. I am grateful to John D. Bengtson for correcting the English. Įteikta 2017 m. gegužės 2 d. VÁCLAV BLAŽEK Ústav jazykovědy a baltistiky, Filozofická fakulta Masarykovy University, A. Nováka 1, CZ-60200 Brno, [email protected] Straipsniai / Articles 39