Ona Aleknavičienė & Grasilda Blažienė. Povilo Frydricho Ruigio gramatika „Anfangsgründe einer Littauischen Grammatick“, 1747. Faksimilė, kritinis leidimas, vertimas. Ona Aleknavičienė & Grasilda Blažienė. Povilas Frydrichas Ruigys. Monografija, gramatikos

DANIEL PETIT École Normale Supérieure, Paris ORCID: https://orcid.org/0000-0001-8432-5600 Domenii de cercetare: studii baltice, studii indo-europene. DOI: doi.org/10.35321/all85-16 Ona Aleknavičienė & Grasil̇da Blažienė GRAMATICA LUI POVILAS FRYDRICHAS RUIGYS ANFANGSGRÜNDE EINER LITTAUISCHEN GRAMMATIK, 1747. FACSIMIL, EDIȚIE CRITICĂ, TRADUCERE. Vilnius: Institutul de Limbă Lituaniană, 2020, 564 p. ISBN 978-609-411-264-5 Ona Aleknavičienė & Grasil̇da Blažienė POVILAS FRYDRICHAS RUIGYS. MONOGRAFIE, INDICI AI GRAMATICII. Vilnius: Institutul de Limbă Lituaniană, 2020, 414 p. ISBN 978-609-411-265-2 Tradiția gramaticală lituaniană datează din secolul al XVII-lea, la peste un secol după primele documente scrise în limba lituaniană. Prima gramatică, redactată de Daniel Klein (1653), a fost urmată de un șir neîntrerupt de lucrări gramaticale până în secolul al XIX-lea. Dintre aceste gramatici lituaniene timpurii, Anfangsgründe einer Littauischen Gramm atick de Paul Friedrich Ruhig (1747) ocupă o poziție specială. Pentru majoritatea dintre noi, numele „Ruhig” îl evocă pe Philipp Ruhig (1675–1749), autorul unui tratat inovator Recenzijos / Reviews 331 DANIEL PETIT asupra limbii lituaniene (Betrachtung der Littauischen Sprache, in ihrem Ursprunge, Wesen und Eigenschaften, 1745) și al unui dicționar (Littauisch-Deutsches und Deutsch-Littauisches Lexicon, 1747). Fiul său, Paul Friedrich Ruhig (cca 1721/1722–după 1784), nu este la fel de cunoscut, însă numele său rămâne asociat cu Anfangsgründe (1747), o gramatică a limbii lituaniene publicată la Königsberg împreună cu dicționarul tatălui său. Potrivit lui Zinkevičius (1990: 260), gramatica lui Paul Friedrich Ruhig se bazează pe notițele tatălui său, fiind puternic influențată de lucrări anterioare precum Klein (1653), Sappuhn & Schultz (1673) și Hack (1730). Lucrarea de față, publicată în colaborare de Ona Aleknavičienė & Grasilda Blažienė, este o ediție critică a Anfangsgründe, însoțită de o monografie despre autorul ei și despre contextul cultural în care a fost publicată. Editoarele merită mulțumiri pentru că au pus la dispoziția comunității științifice această etapă importantă din istoria limbii lituaniene. Cartea de față este alcătuită din două volume. Primul volum conține o ediție în facsimil a textului original (I 51–226), o ediție critică a textului german în stânga, însoțită de o traducere în lituaniană în dreapta (I 227–553) și, în cele din urmă, un registru al noțiunilor, persoanelor și locurilor (I 555–563). Al doilea volum conține o biografie a lui Paul Friedrich Ruhig, realizată de Grasilda Blažienė (II 17–121), o prezentare de ansamblu a gramaticii sale, realizată de Ona Aleknavičienė (II 123–271), și o concluzie privind valoarea acestei gramatici în istoria filologiei lituaniene, redactată de ambele autoare (II 273–276), urmată de un rezumat în germană (II 277–277), o concordanță completă a cuvintelor (II 289–379), o bibliografie (II 380–402) și un indice al numelor de persoane (II 403–413). Este extrem de util și chiar absolut necesar să existe aici un facsimil al Anfangsgründe (I 51–226): acesta oferă acces direct la text și clarifică prezentarea sa materială. În prefața gramaticii, Paul Friedrich Ruhig scrie că redactarea acestui text a fost inițiată de tatăl său, care s-a confruntat cu anumite obstacole și, prin urmare, i-a cerut fiului său să-l înlocuiască. Gramatica propriu-zisă este atât tradițională, cât și inovatoare. În multe privințe, ea reflectă o îndelungată tradiție a descrierii gramaticale, începând cu „literele” (Buchstaben), adică ortografia și fonetica, continuând apoi cu formarea cuvintelor și declinarea (substantive, adjective, pronume, verbe) și încheindu-se cu câteva observații asupra sintaxei. Gramatica are exact aceeași structură ca Sappuhn & Schultz (1673) și Hack (1730), dar este considerabil mai dezvoltată decât cea a lui Klein (1653), care nu are nicio secțiune despre sintaxă, și decât Universitas Linguarum Lituaniae (1737), a cărei secțiune despre sintaxă este destul de firavă. Gramatica este scrisă în germană, la fel ca Compendium Lituanico–Germanicum al lui Daniel Klein (1654) și Kurtzgefasste Litthauische Grammatic al lui Hack (1730), în timp ce majoritatea lucrărilor anterioare era în latină (Klein 1653, Sappuhn, Schultz 1673, Universitas 1737). Alegerea limbii germane, motivată de publicul-țintă, implică 332 Acta Linguistica Lithuanica LXXXV Ona Aleknavičienė & Grasil­da Blažienė Povilo Frydricho Ruigio gramatika Povilas Frydrichas Ruigys. Monografija, gramatikos indeksai opțiuni terminologice, în special pentru categorii sau formații gramaticale care nu sunt reprezentate în latină sau germană. De regulă, terminologia latină este pur și simplu încorporată în textul german și aplicată limbii lituaniene fără prea multe dificultăți, fie direct (de exemplu, Vocales „vocale”, Consonantes „consoane”, Nomina „substantive”, Conjunctiones „conjuncții”, Praepositiones „prepoziții”, Verba activa și passiva „verbe active și pasive” etc.), fie, mai rar, prin germană (de exemplu, Syllben „silabe”). Folosirea termenului latin Ancipites „cu două capete (vocale)” pentru a desemna vocalele care sunt fie scurte, fie lungi este izbitoare (I 69); în ultimă instanță, se bazează pe termenul grecesc δίχρονοι „de două cantități”, folosit de Dionysos Thrax. Categoriile gramaticale sunt de obicei identificate cu cele ale latinei. Adjectivelor lituaniene li se atribuie trei genuri, Masculinum „masculin”, Fœmininum „feminin” și Neutrum „neutru” (I 100). Condiționalul (de exemplu, būčiau „aș fi”) este numit Modus Conjunctivus „mod conjunctiv” (I 134). Modelul latin strict își poate atinge cu ușurință limitele, în special în descrierea sistemului cazual, unde se afirmă că lituaniana are (I 85) șase cazuri, ca latina (Nominativus „nominativ”, Genitivus „genitiv”, Dativus „dativ”, Accusativus „acuzativ”, Vocativus „vocativ” și Ablativus „ablativ”), acesta din urmă subdivizat într-un Instrumentalis „instrumental” (de exemplu, lituan. dangumi) și un Localis „locativ” (de exemplu, lituan. danguje), ceea ce este artificial. Adjectivele definite (de exemplu, lituan. gerasis „cel bun”) sunt prezentate ca forme adjectivale combinate cu „pronumele demonstrativ” jis (I 109sq), dar nu primesc nicio denumire specifică. Gramatica se concentrează asupra limbii lituaniene așa cum era vorbită la mijlocul secolului al XVIII-lea în Prusia Orientală (pe baza dialectelor din Insterburg, astăzi Черняховск, și Ragnit, astăzi Неман), dar include o secțiune despre alte dialecte (I 195–198, cf. și II 223–234), în care se găsește, printre altele, o mențiune scurtă, dar interesantă, despre retragerea accentului în samogitiană (I 196). Este bogată în observații asupra detaliilor fine ale gramaticii lituaniene și atestă o bună cunoaștere a limbii. În anumite privințe, gramatica lui Ruhig reprezintă un progres semnificativ față de predecesoarele sale. Sistemul tonal lituanian, în general ignorat în lucrările anterioare (cu excepția Universitas, 1737), este prezentat într-o scurtă privire de ansamblu (I 72–74), folosindu-se terminologia greacă veche (Acutus „ascuțit”, Gravis „grav”, Circumflexus „circumflex”). Utilizarea aspectuală a preverbului beeste semnalată în mod corespunzător într-o secțiune despre „verbele continuative” (Continua, I 169), de exemplu, lituan. Bėeimi ich gehe so nach und nach fort „merg în continuare”. Secțiunea despre sintaxă (I 199–220) reflectă abordarea predominantă a sintaxei din acea perioadă, limitată la câteva chestiuni precum acordul gramatical, funcțiile cazurilor, sintaxa prepozițiilor și, în cele din urmă, câteva observații foarte scurte asupra ordinii cuvintelor. Ea nu evită prejudecățile obișnuite ale epocii, în special ideea că anumite configurații sintactice pot fi considerate mai „naturale” decât altele. Ruhig, de exemplu, prezintă Recenzijos / Reviews 333 DANIEL PETIT ordinea cuvintelor [substantiv + genitiv] în Sunūs Diewo „Fiul lui Dumnezeu” drept natūrlich „naturală” (I 218), fără a prezenta vreun argument în acest sens. O componentă importantă a oricărei descrieri gramaticale constă în exemplificarea sa. Majoritatea exemplelor lituaniene întâlnite în Anfangsgründe par să provină din texte religioase, în special din traducerea Bibliei. Frazeologia religioasă este omniprezentă; în unele cazuri, Ruhig indică chiar sursa greacă sau ebraică. Alte exemple par să reflecte folosirea cotidiană a limbii. Nu este dificil să identificăm exemple din gramaticile anterioare: putem compara, de pildă, Gerriù Wandens „beau apă” (I 209, greacă πίνω ὕδατος, germană ich trinke Wasser) cu Gerriu Wandenio (Sappuhn, Schultz 1673: 80, greacă πίνω ὕδατος, latină Bibo aquam), sau Dūk mán Dūnôs „dă-mi niște pâine” (I 209, germană gieb mir Brot) cu Dūk man Dūnôs (Hack 1730: 333). Facsimilul este urmat de o ediție critică a textului german în stânga și de traducerea sa în lituaniană în dreapta (I 227–553). Utilitatea acestei traduceri este imediat evidentă, deoarece face textul accesibil cititorilor lituanieni care pot să nu fie familiarizați cu limba germană. Traducerea în lituaniana modernă a unei gramatici lituaniene scrise în germană în secolul al XVIII-lea nu este o sarcină ușoară, nu numai din cauza dificultății limbii înseși, ci mai ales din cauza diverselor probleme ridicate de alegerea echivalentelor terminologice. Traducerea este extrem de precisă și poate fi folosită cu încredere. Totuși, probabil nu este inutil să semnalăm o formă de paradox cronologic: terminologia lingvistică lituaniană folosită în această traducere este, în general, cea stabilită de Jonas Jablonskis (și de alții) la începutul secolului al XX-lea, adică la aproape două secole după gramatica lui Ruhig. În majoritatea cazurilor, acest transfer terminologic este inofensiv: Genus Neutrum este redat prin bevardė giminė (I 100), Infinitivus prin bendratis (I 128), Modus prin nuosaka (I 129) etc., ceea ce nu creează nicio problemă de înțelegere. Uneori, echivalența terminologică este mai dificilă. Am menționat deja termenul latin ancipites „cu două capete”, folosit pentru a desemna vocalele care sunt fie scurte, fie lungi; acesta nu are echivalent în lituaniană. Aici este redat prin svyruojančiosios balsės „vocale ezitante” (I 251), ceea ce este, în fond, o opțiune bună. Într-un număr mic de cazuri, s-ar putea propune o altă traducere. Termenul latin Deductio (literal „conducere în afară”) este redat în lituaniană fie prin vedyba (de exemplu, I 367), fie prin daryba (de exemplu, I 372). Aș sugera alegerea unei traduceri uniforme și, poate, redarea mai precisă a latinescului deductio prin derivacija. Acestea sunt detalii minore, care nu compromit calitatea foarte ridicată a traducerii în lituaniană. Al doilea volum îi situează pe Paul Friedrich Ruhig și gramatica sa în contextul lor adecvat. Începe cu o biografie a lui Paul Friedrich Ruhig, realizată de Grasilda 334 Acta Linguistica Lithuanica LXXXV Ona Aleknavičienė & Grasil­da Blažienė Povilo Frydricho Ruigio gramatika Povilas Frydrichas Ruigys. Monografija, gramatikos indeksai Blažienė (II 17–121). Se știu puține lucruri despre viața lui Ruhig, iar mențiunile sumare care pot fi găsite în literatura de specialitate sunt disperat de scurte.¹ Nici măcar datele nașterii și morții sale nu sunt cunoscute cu exactitate. Majoritatea surselor indică aproximativ anul 1725 pentru naștere și după 1781 pentru moarte, însă lucrarea lui Blažienė propune date diferite (cca 1721/1722–după 1784). Locul nașterii lui Paul Friedrich Ruhig a fost Walterkehmen (astăzi Ольховатка) în Prusia Orientală. A început să studieze la Königsberg în 1740; era afiliat Seminarului lituanian, unde a predat câțiva ani. Mai târziu, se pare că a lucrat ca pastor al unei biserici protestante în Letonia începând din 1752 și că, în cele din urmă, a fost repatriat la Königsberg din cauza unei boli mintale. Pierdem urma lui după 1784. Biografia lui Grasil­da Blažienė (II 17–121) este cea mai amplă tratare de până acum a vieții lui Ruhig. Ea cuprinde toate documentele disponibile despre viața și activitatea familiei Ruhig, inclusiv scrisori manuscrise necunoscute anterior. Data nașterii lui Paul Friedrich Ruhig (cca 1721/1722) poate fi dedusă din poziția sa de frate mai mare în familie (înaintea fratelui său Christian Georg, născut în 1724/1725) și din înscrierea sa la universitate în 1740 (II 73–74). Moartea sa, considerată în mod obișnuit ca survenind după 1781, poate fi amânată acum până la o dată puțin mai târzie, întrucât este încă menționat ca fiind în viață în 1784 (II 74). Informațiile rare pe care le deținem despre viața sa înaintea publicării gramaticii se limitează la înscrierea sa la universitatea din Königsberg (1740: Paul Friedrich Ruhig, Walterkaimensis Boruss), la cererea sa autografă pentru o bursă (1743), singurul document scris de mâna sa care s-a păstrat, și la câteva mențiuni despre Seminarul lituanian, unde a activat în anii 1740. În prefața dicționarului său, tatăl său, Philip Ruhig, menționează că i-a încredințat fiului său redactarea unei gramatici lituaniene. Se pare că gramatica lui Ruhig s-a bucurat de un mare succes după publicarea sa în 1747. A fost menționată ca sursă importantă de Gottfried Ostermeyer (1716–1800) în Neue Littauische Grammatik (1791). Johann Severin Vater (1771–1826) o folosește în celebra enciclopedie a limbilor Mithridates (1809: 706). Viața ulterioară a lui Ruhig este mai puțin cunoscută și nu avem surse precise despre activitatea sa la Riga, despre boala sa mintală și despre moartea sa. Această secțiune este foarte bine scrisă și informativă; ea ne sporește considerabil cunoștințele despre actorii culturali care au contribuit la progresul filologiei lituaniene în secolul al XVIII-lea. Secțiunea următoare este o prezentare a Anfangsgründe realizată de Ona Aleknavičienė (II 123–271). Gramatica lui Ruhig a fost destinată inițial participanților la Seminarul lituanian din Königsberg, dintre care mulți puteau înțelege și vorbi lituaniana doar imperfect (II 126); acest lucru explică alegerea germanei ca limbă comună împărtășită de toți. În comparație cu lucrările anterioare, ¹ Cf. Biržiška (II 120–121), Zinkevičius (1990: 260), Lietuvių kalbos enciklopedija (LKE 2008: 459). Recenzijos / Reviews 335 DANIEL PETIT Gramatica lui Ruhig este relativ amplă și detaliată, ceea ce explică în mare parte succesul său în deceniile următoare, ca una dintre principalele gramatici de referință ale limbii lituaniene. Aleknavičienė descrie în continuare forma materială a cărții editate în 1747, formatul, scrierea și paratextul acesteia (II 135). Cea mai interesantă este secțiunea despre intertextualitatea gramaticii lui Ruhig (II 152sq.), care o compară cu posibilele sale surse (Klein, Sappuhn & Schultz, Hack). Ea ilustrează perfect faptul că filologia lituaniană a urmat, în diferitele sale perioade istorice, firul comun al unei identități culturale împărtășite și nu ar trebui abordată ca apariția unor indivizi izolați într-un context în care limba lituaniană avea încă un statut sociolingvistic relativ precar. Restul secțiunii oferă o descriere amănunțită a limbii lituaniene documentate în gramatica lui Ruhig, a ortografiei și foneticii sale (II 234–248), precum și a morfologiei sale (II 249–252). Sunt transmise peste 9000 de forme de cuvinte lituaniene. Limba lituaniană din gramatica lui Ruhig apare într-un stadiu relativ arhaic de dezvoltare, cu numărul dual încă pe deplin viu (II 249), cu toate cele patru cazuri locative secundare încă în uz (II 249), cu forme condiționale în -b- (II 252), cu adverbe comparative în -(i)aus (II 252) etc. Așa cum se prezintă, ea ne oferă o bogăție de date valoroase despre lituaniana din Prusia Orientală la mijlocul secolului al XVIII-lea. Urmează o concluzie foarte scurtă, redactată în colaborare de cele două autoare, Ona Aleknavičienė & Grasil­da Blažienė, care subliniază importanța gramaticii lui Ruhig pentru studiile lituaniene (II 275–276). Volumul se încheie cu un rezumat amplu în germană (II 277–287), un indice de cuvinte foarte util (II 298–379) și o bibliografie (II 380–402). Nu există nicio îndoială că această lucrare exemplară va rămâne, în anii următori, ediția de referință a Anfangsgründe lui Paul Friedrich Ruhig. Nu este doar foarte informativă și impecabilă din punct de vedere filologic și istoric; este, de asemenea, bine structurată, bine scrisă și editată cu cea mai mare grijă. Sunt foarte recunoscător editoarelor pentru această lucrare excelentă, care ne îmbogățește considerabil cunoștințele despre dezvoltarea filologiei lituaniene de-a lungul istoriei sale. Întrucât am început să mă ocup de studiile lituaniene la începutul anilor 1990, la scurt timp după independența Lituaniei, am fost imediat fascinat de proliferarea lucrărilor filologice asupra textelor lituaniene vechi, ca și cum editarea documentelor timpurii ale limbii lituaniene ar fi fost, pentru acea generație de cercetători, un mijloc de recuperare a identității lor. Cartea de față arată că, chiar și în zilele noastre, într-o lume a globalizării și a indiferenței crescânde față de trecut, este în continuare răsplătitor să privim înapoi la moștenirea unor texte vechi precum acesta și să acordăm o atenție deosebită supraviețuirii lor filologice. Daniel Petit (ENS și EPHE) 336 Acta Linguistica Lithuanica LXXXV Ona Aleknavičienė & Grasil­da Blažienė Povilo Frydricho Ruigio gramatika Povilas Frydrichas Ruigys. Monografija, gramatikos indeksai LITERATURĂ Biržiška Vaclovas 1960–1965: Aleksandrynas. Senųjų lietuvių rašytojų, rašiusių prieš 1865 m., biografijos, bibliografijos ir biobibliografijos 2, XVIII–XIX amžiai, Chicago: Fondul Cultural al Comunității Lituaniene din SUA, 1963. Klein Daniel 1653: Grammatica Litvanica Mandato & Autoritate Serenissimi Electoris Brandenburgici adornata, & præviâ Censurâ primùm in lucem edita à M. Daniele Klein / Pastore Tilf. Litv. Præmijssa est ad Lectorem Præfatio non minus utilis, quàm necessaria. [...] Regiomonti, Typis & sumptibus Johannis Reusneri, Anno χριστογονίας cIɔ Iɔc. LIII [1653]. (Ediție facsimil: Pirmoji lietuvių kalbos gramatika, 1653 metai), editor responsabil J. Kruopas, Vilnius: Editura de literatură politică și științifică de stat, 1957. Klein Daniel 1654: Danielis Kleinii Compendium Litvanico-Germanicum, Oder Kurtʒ und gantʒ deutliche Anführung zur Littauſchen Sprache / wie man recht Littauiſch leſen / ſchreiben und reden fol. Cum Privilegio S. R. M. Pol. et Seren. Elect. Brandenb, Königsberg: Tipărit și publicat de Iohann Reutnern, M.D.C.LIV. LKE 2008 – Lietuvių kalbos enciklopedija, alcătuită de K. Morkūnas, redactată de V. Ambrazas, ediția a 2-a revizuită și completată, Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică. Oster­meyer Gottfried 1791: Neue Littauische Grammat­ik, Königsberg: G. L. Hartung. Paulauskienė Aldona 2006: Pirmosios lietuvių kalbos gramatikos, Vilnius: Gim­tasis žodis. Ruhig Philipp 1745: Betrachtung der Littauischen Sprache, in ihrem Ursprunge, Wesen und Eigenschaften; [...] von Philipp Ruhig, Pfarrern und Seniore zu Walterkeh­men, im Hauptamt In­ferburg. Königsberg, tipărit și publicat de Iohann Heinrich Hartung, 1745. (Ediție facsimil, traducere în lituaniană: Pilypas Ruigys, Lietuvių kalbos kilmės, būdo ir savybių tyrinėjimas, alcătuită de Vytautas Jurgutis, Valerija Vilnon­ytė, Vilnius: Vaga, 1986). Ruhig Philipp 1747: Littauſch-Deutſches und Deutſch-Littauiſches Lexicon, [...] von Philipp Ruhig, Pfarrern und Seniore zu Walterkeh­men, In­terburgiſchen Hauptamtes, Königsberg, tipărit și publicat de I. H. Hartung, 1747. Sappuhn Christup, Schultz Theofili 1673: Compendium Grama­ticæ Lithvanicæ Theophili Schultzens Past: Cattenov, Regiomonti: Typis Frederici Reufneri, [...] Aö: 1673. (Ediție facsimil: Sapūno ir Šulco gramatika), alcătuită de K. Eigminas, B. Stundžia, Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 1997. Hack Friedrich Wilhelm 1730: Vocabularium Litthanico-germanicum, et Germanico-Litthanicum, Darin alle im Neuen Teſtament und Pfalter befindliche Wörter nach dem Alphabeth enthalten find; Nebſt Einem Anhang einer kurtʒgefaßten Litthauiſchen Grammatic Ausgefertiget von Friedrich Wilhelm Haack / S.S. Theol. Cultore, ʒur Zeit Recenzijos / Reviews 337 DANIEL PETIT Docente im Litthauifchen Seminario zu Halle. Halle, tipărit de Stephanus Orban, tipografia Universității. (1730) 2. (Studiu, indici, referințe), alcătuită de V. Zubaitienė, Vilnius: Editura Universității din Vilnius, 2012. Universitas LLinguarum Lituaniae 1737 – Gramatica anonimă din 1737 „Universitas Linguarum Lituaniae”, alcătuită de K. Eigminas, Vilnius: Mokslas, 1981. Vater Johan Severin 1809: Mithridates oder allgemeine Sprachenkunde, vol. 2, Berlin: Voss. Zinkevičius Zigmas 1990: Lietuvių kalbos istorija 4, Vilnius: Mokslas. Primită la 11 septembrie 2021. DANIEL PETIT École normale supérieure 45, rue d’Ulm, 75005 Paris, France [email protected] 338 Acta Linguistica Lithuanica LXXXV