Strategia cercetatorului

REVISTA DE POLITICA ¸STIIN¸TEI ¸SI SCIENTOMETRIE — SERIE NOU˘ A Vol. 2, No. 2, Iunie 2013, p. 140–145 Strategia cercet˘ atorului (The Strategy of the Research Scientist) ALEXANDRU DAN CORLAN Spitalul Universitar de Urgen¸t˘a Bucure¸sti From daily choices, such as tool selection, to once in a lifetime decisions such as opting for a career in research or for a particular field, there is a broad range of alternatives that scientists must consider at all times. Any other investment in research is a co-investment into projects of some scietists. The decisions are relevant both for themselves and for anybody else. Wrong choices result in a waste of resources and opportunities for everyone. We review and classify the diverse literature that deals with the researchers’ personal strategies. We attempt a classification of scientist motivations. We also introduce the concept of “research subsystem” as any social structure resulting from the interraction between the scientists’ options and strategies of other research stakeholders. Examples are the various kinds of institutes, networks of institutes, universities, funding mechanisms, projects, publication and patenting practices and institutions and online research communities. Identification, characterisation and understanding of these subsystems is an important part of a scientist’s strategy. Mirroring this, understanding individual scientist’s strategies and motivations is an important part of the design and continuous adaptation of tools, structures and institutions by the other investors in research. Keywords: personal strategy, optimization, costs, personal values, social systems În sens imediat, termenul „strategia cercet˘ atorului” prive¸ste decizii de zi cu zi, chiar dintre cele mai m˘ arunte, cum ar fi alegerea între citirea unui articol ¸si realizarea unui experiment, sau între o metod˘ ade calcul ¸si alta. Acestea sunt p˘ ar¸ti ale unor decizii mai ample, ca alegerea unei teme de cercetare, decizia de a publica o parte anume a unor rezultate, între o revist˘ a¸si alta ¸si între a depune o cerere de finan¸tare pentru o tem˘ a sau alta, sau a urm˘ ari ocuparea unui anumit post. În sensul cel mai larg, deciziile fiec˘ arui (poten¸tial) cercet˘ ator includ alegerea sau nu a unei cariere sau a unei implic˘ ari, de un fel sau altul, în cercetare, întreruperea sau continuarea unei astfel de implic˘ ari. Termenul de „strategie” nu cuprinde deciziile în sine ci principiile ¸si motiva¸tiile care stau în spatele acestor decizii ¸si ra¸tionamentele care leag˘ a unele decizii de altele. Fundamentarea acestor decizii face obiectul unei vaste literaturi, din care men¸tion˘ am la bibliografie câteva exemple notabile, dar nu este identificat˘ a cu o titulatur˘ a specific˘ a. Ansamblul motiva¸tiilor, intereselor ¸si ra¸tionamentelor de acest fel constituie o strategie personal˘ a, dar suma acestor strategii la nivelul întregii popula¸tii are implica¸tii decisive pentru o clas˘ a larg˘ a de decizii de investi¸tii ale restului societ˘ a¸tii. Aceste implica¸tii privesc atât politicile publice, cât ¸si investi¸tiile comerciale ¸si personale. Toate investi¸tiile în cercetare sunt, pân˘ alaurm ˘ a, coinvesti¸tii la investi¸tiile personale ale cercet˘ atorilor [6], iar succesul lor este în mare m˘ asur˘ a determinat de performan¸ta deciziilor personale. În acest scurt eseu, ne propunem s˘ a trecem în revist˘ a genurile literare prin care se propun fundament˘ ari ale strategiei cercet˘ atorului. Optimizarea acestor strategii reprezint˘ af ˘ ar˘ a îndoial˘ a un bine public, în sensul c˘ a performan¸ta de ansamblu a deciziilor individuale condi¸tioneaz˘ a performan¸ta de ansamblu a investi¸tiilor în cercetare. Pentru „cercetare” folosim un sens cuprinz˘ ator, care îl acoper˘ a pe cel al termenilor „cercetare ¸stiin¸tific˘ a¸si dezvoltare experimental˘ a” din Manualul Frascati [2] ¸si pe cel al termenului „inovare” din Strategia cercet˘ atorului 141 Manualul Oslo [3]. Informal, acest sens desemneaz˘ a abordarea creativ˘ a a unor probleme care nu pot fi rezolvate prin abilit˘ a¸tile ¸si cuno¸stin¸tele direct aplicabile, prin angajarea altcuiva sau prin consultarea unei surse de informa¸tii. Rezolvarea acestor probleme necesit˘ a o investi¸tie riscant˘ a de timp, bani ¸si oportunit˘ a¸ti. 1. Motiva¸tii Variate interese personale pot duce la abordarea unei teme de cercetare r˘ aspunzând de regul˘ a unor nevoi personale subiective sau obiective, de la simple inten¸tii la necesit˘ a¸ti filosofice, axiologice sau identitare. Nevoia general uman˘ a de a da un con¸tinut relevant propriei vie¸ti are, probabil, un rol important. Motiva¸tiile pot fi dintre cele mai rare ¸si neobi¸snuite, cum ar fi c˘ autarea satisfac¸tiei de a fi primul, ¸si, pentru o vreme, singurul, care cunoa¸ste un anumit aspect al realit˘ a¸tii [9] sau a satisfac¸tiei „r˘ azbun˘ arii” pe o boal˘ a care a afectat o fiin¸t˘ a apropiat˘ a. Motiva¸tiile obiective sunt legate de probleme tehnice care apar în via¸ta personal˘ a sau profesional˘ a. Nu avem aici inten¸tia de a intra în detaliu în problematica acestor motiva¸tii ¸si interese, sistematizate, de exemplu, în [21], a c˘ aror diversitate poate fi u¸sor contemplat˘ a în biografiile cercet˘ atorilor [9, 11, 25]. Doar pentru a ilustra complexitatea subiectului, trebuie s˘ a remarc˘ am c˘ a unele dintre motiva¸ tiile subiective trebuie s˘ a aib˘ a¸si o component˘ a sexual˘ a [12], de¸si este rar men¸tionat˘ a în literatur˘ a. Feynman [9] reprezint˘ a mai degrab˘ a o excep¸tie. O component˘ a sexual˘ a este aproape inevitabil˘ a printre mobilurile umane, fie c˘ a se manifest˘ a ca atare, fie c˘ a intervine în forma înrudit˘ a a nevoii de prestigiu. Atunci când exist˘ a, influen¸teaz˘ a foarte probabil ¸si modul în care se formeaz˘ a diversele subsisteme ¸stiin¸tifice (vezi mai jos) pentru c˘ a în general contribuie la alc˘ atuirea structurii societ˘ a¸tilor [16]. Pentru scopurile noastre, putem împ˘ ar¸ti în general motiva¸tiile în directe ¸si indirecte. Motiva¸tiile directe sunt legate în principal de rezultatul cercet˘ arii. De exemplu, (1) a¸s vrea s˘ a¸stiu, pentru mine, care este cea mai probabil˘ a cauz˘ a de mortalitate în ce m˘ a prive¸ste, pentru c˘ aa¸s vrea s˘ a investesc ceva bani ¸si timp s˘ a o previn; nu reu¸sesc s˘ a aflu aceasta direct dintr-o surs˘ a oarecare ¸si încerc s˘ ag˘ asesc o metod˘ as˘ ao identific plecând de la informa¸tii indirecte—cale care poate presupune o activitate de cercetare, dac˘ a rezultatele sunt în cele din urm˘ a comunicate cumva [7]. Un alt exemplu (2), este c˘ a am o zi liber˘ a¸si m˘ a gândesc ce a¸s putea face ast˘ azi—desigur ceva care s-ar solda cu o satisfac¸tie spre sear˘ a. Uneori, aceast˘ aop¸tiune poate fis ˘ a încerc s˘ a mai progresez cu o problem˘ a tehnic˘ a interesant˘ a. Cazul (1) de mai sus exemplific˘ a un interes direct obiectiv (o nevoie general recognoscibil˘ a); cazul (2)—un interes direct subiectiv, guvernat exclusiv de preferin¸tele mele personale; interesul subiectiv este special, în sensul c˘ aseg ˘ ase¸ste în continuitate cu preferin¸tele respective, determinate la rândul lor de aspecte psihologice, mergând pân˘ a la identitatea proprie: cercetez pentru c˘ a asta fac eu, a¸sa sunt eu (¸si societatea imaginar˘ a în care m˘ a identific) ¸si m-a¸s sim¸ti nelalocul meu dac˘ aa¸s face altceva—de aici, preferin¸ta ¸si satisfac¸tia. Un interes indirect pur au cei care sunt în afara identit˘ a¸tii de cercet˘ ator ¸si nu au un interes direct subiectiv. De exemplu, identitatea cuiva este de om de familie: satisfac¸tia suprem˘ a a vie¸ tii ar fi construirea unei familii stabile ¸si prospere. Pentru aceasta, în ecosistemul nostru social, îi trebuie o slujb˘ a suficient de prestigioas˘ a¸si de bine platit˘ a. În acest scop, înva¸t˘ a bine la ¸scoal˘ a, termin˘ a un doctorat ¸si eventual, dintre multiple alte op¸tiuni, alege s˘ a se angajeze în cercetare, eventual ca o faz˘ a intermediar˘ ac ˘ atre o slujb˘ a¸si mai bine pl˘ atit˘ a de consultant sau manager [20]. Natura indirect˘ a a acestui interes nu-l împiedic˘ a, desigur, s˘ a contribuie în mod str˘ alucit la ¸stiin¸t˘ a, dup˘ a cum natura direct˘ a a motiva¸tiei nu garanteaz˘ a nicidecum, în sine, atingerea vreunei performan¸te deosebite. În acest din urm˘ a caz, pe lâng˘ a interesul indirect al cercet˘ atorului, trebuie s˘ a remarc˘ am c˘ a exist˘ a¸si un interes direct al angajatorului s˘ au sau al finan¸tatorului acestuia—interes care deriv˘ a dintr-o nevoie obiectiv˘ a sau subiectiv˘ a. O variant˘ a de interes indirect aparent similar˘ a poate fi numit˘ a „interes statistic” sau formal: este necesar˘ a, din considerente birocratice sau de alt˘ a natur˘ a, atingerea formal˘ a a unor indicatori, de pild˘ a bibliometrici sau financiari, iar activitatea este subsumat˘ a într-o m˘ asur˘ a important˘ a realiz˘ arii lor. O astfel de motiva¸tie, lipsit˘ a în orice caz de candoare, duce probabil la forme mai pu¸tin eficiente ¸si valoroase de cercetare, dar uneori este sus¸tinut˘ a cu argumentul c˘ a este totu¸si mai bun˘ a decât nimic. 142 Alexandru Dan Corlan În cele mai multe cazuri interesele directe ¸si indirecte, obiective ¸si subiective, se combin˘ aîn nenum˘ arate moduri, unele atr˘ agându-le dup˘ a sine pe altele în cursul vie¸tii. 2. Decizii curente Deciziile curente privesc op¸tiunile cotidiene, mai degrab˘ a tehnice, f˘ acute pentru a optimiza atingerea unor obiective prestabilite. O bun˘ a introducere în aceste chestiuni se g˘ ase¸ste în [15], iar abord˘ ari mai extensive în [21, 8] ¸si [14]. Un exemplu punctual este împ˘ ar¸tirea timpului de observa¸tii astrofotografice în ob¸tinerea de imagini de calibrare ¸si imagini cu utilitate stiin¸tific˘ a propriu-zis˘ a(science frames). Criteriul de optimizare fiind obiectivul ¸stiin¸tific urm˘ arit, dup˘ a cum dorim de exemplu o mai bun˘ a acurate¸te sau mai multe imagini. Predic¸tii par¸tial certe, cum ar fi riscul de înourare joac˘ a¸si ele un rol. Partea încadrat˘ a la „art˘ a” din titlul referin¸tei [19] include ¸si aceast˘ a optimizare strategic˘ a, abordat˘ a intuitiv. Deciziile sunt, în general, de dou˘ a tipuri: (1) s˘ a lucrez la tema curent˘ a sau s˘ a fac altceva (de exemplu s˘ a fac ordine, s˘ a particip la un eveniment, s˘ am ˘ a odihnesc, sau s˘ a ajut un coleg care m˘ a solicit˘ a) ¸si (2) exact ce s˘ a fac ast˘ azi în tema respectiv˘ a—o chestiune tactic˘ a, specific˘ a temei. Mul¸ti dintre noi au mai multe teme sau obiective punctuale simultan ¸si trebuie s˘ a aleag˘ a între ele în fiecare zi. Un exemplu curent este dac˘ as ˘ am ˘ a îndrept spre o publica¸tie, sau o altfel de finalizare par¸tial˘ a a eforturilor de pân˘ a acum, sau s˘ a amân ¸si s˘ a mai aprofundez tema. În ambele tipuri de decizii intervine o tendin¸t˘ a subcon¸stient˘ a la procrastinare [4, 24], care poate fi foarte dificil de evitat sau de canalizat. Procrastinarea este o fug˘ a de o op¸tiune stresant˘ a sau riscant˘ a, sau, pur ¸si simplu, asociat˘ a mental cu ceva nepl˘ acut. Este una dintre situa¸tiile în care îndemnurile unui colaborator amabil pot fi mai valoroase decât propria judecat˘ a [22]. Procrastinarea poate induce un sentiment de vinov˘ a¸tie legat de op¸tiunea evitat˘ a, sentiment care agraveaz˘ a fuga, care la rândul ei agraveaz˘ a vinov˘ a¸tia—eventual cu concursul altor evenimente cum ar fi consecin¸te negative ale amân˘ arii—rezultând un cerc vicios care poate duce pân˘ a la ceea ce Selye nume¸ste „nevroza de tez˘ a” [21]. Insisten¸ta exagerat˘ a a unor colegi ner˘ abd˘ atori ¸si neexperimenta¸ti pentru predarea prematur˘ a a unui manuscris este un exemplu frecvent de factor concurent la cercul vicios. Efectul final va fi astfel contrar celui scontat de insisten¸ti. Procrastinarea este doar un exemplu de fenomen psihologic durabil, dar cu r˘ ad˘ acini în afara con¸stientului, care ne poate antrena într-o serie de decizii contraproductive. Deprinderea capacit˘ a¸tii de a lua decizii curente, sau cel pu¸tin de a evita catastrofele în aceast˘ a privin¸t˘ a, este unul din obiectivele importante ale stagiului doctoral ¸si un motiv pentru care absolventul de doctorat este în general asimilat statistic categoriei de „cercet˘ ator”. 3. A cerceta sau a nu cerceta (o anumit˘ a chestiune) O decizie cu implica¸tii pe termen mai lung, de luni sau ani de zile, este decizia de angajare într-un proiect, respectiv de întrerupere a unui proiect. Acest tip de decizie se suprapune, în parte, cu decizia pentru o carier˘ a în cercetare sau pentru întreruperea unei astfel de cariere. Angajarea respectiv˘ a—ne referim în general la simpla alegere a unui proiect, nu neap˘ arat la angajare în sensul semn˘ arii unui contract de munc˘ a— poate s˘ a însemne alegerea între mai multe proiecte sau poate fi simultan˘ acuop¸tiunea de a face sau nu cercetare pentru ceva vreme. Este o decizie dificil˘ a în general, pentru ca un proiect substan¸tial cere de regul˘ a o investi¸tie personal˘ a important˘ a, iar riscul de e¸sec poate fi mare. E¸secul const˘ a în efort ¸si resurse irosite—sau având ca rezultat util doar înv˘ a¸t˘ atura de minte. Unele dintre principalele riscuri care apar din capul locului sunt: 1. s˘ a se ignore faptul c˘ a tema este deja abordat˘ a sau chiar rezolvat˘ a; 2. s˘ a se subestimeze anvergura problemei, care nu este rezolvabil˘ a decât cu resurse mult mai mari decât cele disponibile sau s˘ a se omit˘ a faptul c˘ a lipse¸ste un element cheie (o subproblem˘ a care trebuia deja s˘ a fi fost rezolvat˘ a, un aparat, o colaborare, o oportunitate etc); 3. s˘ a fie vorba de o neîn¸telegere complet˘ a a subiectului (nu ¸stim nici c˘ anu¸stim); Din acest motiv, primele teme de oarecare anvergur˘ a se abordeaz˘ a de obicei sub coordonare, tipic sub Strategia cercet˘ atorului 143 forma unui stagiu doctoral. Prezumabil, coordonatorul de doctorat este mai bine orientat ¸si va ¸sti s˘ a evite aceste riscuri pentru doctorand [8]. Pe lâng˘ a delegarea alegerii temei c˘ atre un colaborator ¸si, eventual, alegerea unei subteme în cadrul unei echipe, o alt˘ a variant˘ a de a reduce riscurile const˘ a în abordarea unor obiective care „plutesc în aer”, în sensul c˘ a devine clar c˘ a au devenit abordabile, sau, altfel spus, riscurile abord˘ arii lor sunt probabil mai mici. Aceasta genereaz˘ a dou˘ a fenomene frecvent întâlnite în istoria ¸stiin¸tei: (1) aceea¸si problem˘ a rezolvat˘ a simultan sau aproape simultan de dou˘ a persoane sau grupuri complet independente ¸si (2) situa¸tiile de competi¸tie, în care, de¸si varietatea temelor posibile ¸si interesante este infinit˘ a, mai multe grupuri se lanseaz˘ a într-o curs˘ a contra cronometru pentru bani ¸si alte resurse, grabindu-se s˘ a rezolve problema pân˘ anuo termin˘ a vreun concurent. Aceste curse sunt, desigur, foarte mobilizatoare ¸si prezint˘ a¸si avantajul c˘ a primele solu¸tii apar aproape simultan cu valid˘ arile lor, ceea ce accelereaz˘ a descoperirea, dar au ¸si dezavantajul focaliz˘ arii excesive a unei comunit˘ a¸ti pe o singur˘ a direc¸tie de cercetare, uneori steril˘ a. În sfâr¸sit, delegarea de un fel sau altul a identific˘ arii temei urm˘ atoare prezint˘ a¸si riscuri, în primul rând pentru c˘ a autoritatea urmat˘ a—fie un coleg respectat, fie chiar o întreag˘ a societate—poate s˘ a gre¸seasc˘ a. Literatura abund˘ a de subiecte care au dus la mari entuziasme ¸si competi¸tii între grupuri care n-au g˘ asit pân˘ alaurm ˘ a decât c˘ a premizele erau de fapt gre¸site sau nivelul tehnologiei nu permite nici pe departe atingerea obiectivelor ce p˘ areau accesibile. Uneori, o astfel de „curs˘ a” include comunit˘ a¸ti vaste ¸si numero¸si investitori publici ¸si priva¸ti, doar pentru a se descoperi, în câ¸tiva ani, c˘ a este de fapt un obiectiv mult prea îndep˘ artat, la fel ca într-o bul˘ a speculativ˘ a. Un exemplu bine cunoscut este cel al „inteligen¸tei artificiale” care a fost în mare vog˘ a în anii ’80, dar din punct de vedere economic s-a dovedit pân˘ alaurm ˘ a doar o bul˘ a de investi¸tii [17]. Evolu¸tii ca „iarna inteligen¸tei artificiale” apar ca nefericite din câteva puncte de vedere, dar mai pu¸tin nefericite din altele. Obiective ca traducerea automat˘ a sau recunoa¸sterea automat˘ a a vorbirii erau prea îndep˘ artate în 1980, dar au fost întrucâtva atinse ast˘ azi, iar aceast˘ a evolu¸tie se datoreaz˘ a în parte, probabil, investi¸tiilor dinainte de „iarn˘ a”. În sfâr¸sit, chiar ¸si cele mai deprimante erori, în care se investesc mari eforturi într-o direc¸tie steril˘ a¸si doar declarat˘ a ca atare de al¸tii din capul locului, pot avea pân˘ alaurm ˘ a un efect pozitiv, în sensul c˘ a prin acest efort se clarific˘ a, în sfâr¸sit, care este calea de urmat, sau cel pu¸tin se identific˘ a una care nu este. Nu toate e¸securile au ¸si consecin¸te m˘ acar în parte fericite. Cercetarea ¸stiin¸tific˘ a este o parte a crea¸tiei culturale, care se delimiteaz˘ a manifest de fantezia pur˘ a printr-o norm˘ a specific˘ a de valoare: un rezultat ¸stiin¸tific trebuie s˘ a prezic˘ a efecte testabile experimental, independent. Fic¸tiunea este ¸si ea parte a culturii, o parte complet distinct˘ a, dar valoroas˘ a—îns˘ a norma de valoare este, de exemplu, estetic˘ a. Confuzia între cele dou˘ a „lumi” ¸si presupunerea c˘ a ar putea fi „¸stiin¸tific” rezultatul unui efort de fic¸tiune duce la un e¸sec absolut, din p˘ acate, destul de frecvent chiar ¸si în rândurile cercet˘ atorilor profesioni¸sti ¸si de bun˘ a credin¸t˘ a, doar pentru c˘ a opera¸tionalizeaz˘ a gre¸ sit—dar uneori ¸si neglijent—cuno¸stin¸te transmise [10]. Erorile în alegerea temelor ¸si realizarea lor general˘ a se previn de obicei prin peer review, atât pentru publica¸tii cât ¸si pentru finan¸tarea proiectelor. Disfunc¸tiile mecanismului se pot m˘ asura în ratele de e¸sec în urma acestui tip de decizii. 4. Cariere, par¸tiale sau exclusive Mul¸ti cercet˘ atori nu au fost de fapt, sau nu de la început, sau nu pentru toat˘ a via¸ta, cercet˘ atori de profesie. Cel mai frecvent, cercetarea este o activitate op¸tional˘ a pe lâng˘ a o consultan¸t˘ a sau o alt˘ a meserie. Fenomenul este ilustrat în figura 6.1 din referin¸ta [23] pentru ansamblul sistemului universitar britanic: aproximativ jum˘ atate dintre absolven¸tii de doctorat nu continu˘ a o carier˘ a în cercetare. Dintre cei care continu˘ a cu un stagiu postdoctoral sau cu o angajare pe termen nedeterminat pe un post de cercet˘ ator într-o universitate, majoritatea nu ies la pensie din universitate, ci trec în consultan¸t˘ a sau în cercetarea extrauniversitar˘ a pe care o îmbin˘ a cu alte activit˘ a¸ti. O descriere mai detaliat˘ a a carierelor absolven¸tilor de doctorat este disponibil˘ a tot pentru Marea Britanie la [20]. Sistemul britanic este prototipul sistemelor care s-au dezvoltat organic, de-a lungul secolelor. La polul opus s-ar putea situa sisteme care au fost organizate de sus în jos, de la form˘ ac ˘ atre fond, în care s-a pornit probabil cu o schem˘ a administrativ˘ a cu posturi de 144 Alexandru Dan Corlan cercetare ¸si noncercetare în care s-a prescris prin fi¸sa postului natura creativ˘ a sau noncreativ˘ a a activit˘ a¸tii. În felul acesta, se poate s˘ a se fi creat segmente complet distincte în societate, între care nu circul˘ a personal. Fiecare sistem este, de fapt, o îmbinare a celor dou˘ a extreme, dar trebuie remarcat faptul c˘ a inten¸tia original˘ a a organiz˘ arii ini¸tial formale a sistemului a fost imitarea unor sisteme mai competitive, care au ap˘ arut organic. Altfel spus, construc¸tia artificial˘ a, administrativ˘ a, de c˘ atre stat, a unor structuri trebuie s˘ afi avut ca inten¸tie organicizarea lor în timp, în speran¸ta ob¸tinerii competitivit˘ a¸tii dorite cu sistemele imitate. Aceasta poate face ca, în sistemele mai pu¸tin organice, decizia adopt˘ arii unei cariere în cercetare s˘ a aib˘ a conota¸tii foarte diferite decât în cele organice. Altfel spus, tân˘ arul postdoctorand britanic poate contempla o faz˘ a profesional˘ a de pân˘ a la 20 de ani în cercetarea universitar˘ a, eventual pe un post permanent, cu inten¸tia de a dobândi experien¸ta ¸si prestigiul necesare fie fond˘ arii unei firme (spinoff) de înalt˘ a tehnologie, fie ocup˘ arii unui post interesant în consultan¸t˘ a, industrie sau administra¸tie, care nu este accesibil f˘ ar˘ a rezultate ¸stiin¸tifice personale solide. În sisteme formale, în care diversele diviziuni administrative nu s-au integrat înc˘ a, op¸tiunea pentru cercetare sau practic˘ a este luat˘ a definitiv la o vârst˘ a relativ fraged˘ a, în primii ani dup˘ a terminarea facult˘ a¸tii, societatea segregându-se întrucâtva în practicieni ¸si cercet˘ atori, primii nemaiavând de-a face cu cercetarea (¸si uneori nici cu vreo orientare ¸stiin¸tific˘ a a activit˘ a¸tii); cei care ocup˘ a un post academic nu au, în mod obi¸snuit, alt˘ a perspectiv˘ a profesional˘ a decât pensionarea din acel post. Mai mult, cercet˘ atorii pot fi împ˘ ar¸ti¸ti între subsisteme (de exemplu, universit˘ a¸ti ¸si diverse re¸tele de institute) care nu comunic˘ a nici acelea prin fluxuri de personal. Pân˘ a în anii ’90, în România, întreaga societate era împ˘ ar¸tit˘ a în institu¸tii ¸si întreprinderi cu posturi „pe via¸t˘ a”, cea mai mare parte a celor repartiza¸ti la începerea carierei r˘ amânând în acela¸si post, cu eventuale promov˘ ari pe parcurs, pân˘ a la pensie. Progresiv, în ultimii 20 de ani, acest sistem a încetat în diverse sectoare, începând cu industria ¸si comer- ¸tul, dar a persistat în sistemul academic (universit˘ a¸ti ¸si institute). Cred c˘ a, în ultimii ani, în medicin˘ aseobserv˘ a un anumit dezghe¸t în aceast˘ a privin¸t˘ a, în sensul c˘ a personalul academic începe s˘ a fie atras c˘ atre practica privat˘ a, iar o experien¸t˘ a academic˘ a, chiar îndelungat˘ a (10–20 de ani), poate fi c˘ autat˘ a¸si pentru perspectivele mai bune de angajare în privat decât pentru postul în sine, ceea ce ar ap˘ area, în lumina argumenta¸tiei de mai sus, ca o evolu¸tie pozitiv˘ a. 5. Subsisteme Interac¸tiunea dintre interesele cercet˘ atorilor ¸si cele ale societ˘ a¸tii (pentru cercetare) genereaz˘ a (sub)sisteme de cercetare, adic˘ a ansambluri contractuale specifice, complexe, pentru diverse moduri de desf˘ a¸surare a activit˘ a¸tii. Un exemplu de subsistem sunt institutele de cercetare cu finan¸tare institu¸tional˘ a. Un subsistem al acestora poate fi o re¸tea anume de institute cu o anumit˘ a form˘ a de organizare intern˘ a¸si de agregare în re¸tea. Un alt exemplu pot fi universit˘ a¸tile generale, sau specializate (de exemplu, ¸scolile de medicin˘ a sau ¸scolile tehnice), sau companiile ..spinoff”. Tot aici putem include ¸si aparente nonsisteme cum ar fi cercetarea efectuat˘ a individual, din resurse proprii. Subiectul este relevant pentru strategia cercet˘ atorului pentru c˘ a fiecare ansamblu contractual, care caracterizeaz˘ a un subsistem, reprezint˘ a unul dintre f˘ aga¸sele sociale între care poate opta ca posibil cadru al propriei activit˘ a¸ti. Aceste subsisteme apar ¸si evolueaz˘ a în func¸tie de circumstan¸tele generale ale societ˘ a¸tii. De exemplu, universit˘ a¸tile au ap˘ arut din nevoia „na¸tiunilor” de descenden¸ti ai claselor superioare de a-¸si forma societ˘ a¸ti ¸si de a ob¸tine cuno¸stin¸te (ini¸tial doctrinare) ¸si validare din partea unor mae¸stri [13], dar apoi ¸si-au schimbat caracterul, ca surse de autoritate, independente de biseric˘ a¸si ulterior ca structuri de cercetare [5] finan¸tate de stat pentru a sus¸tine dezvoltarea industriei ¸si a capacit˘ a¸tii militare. Cu trecerea timpului ¸si evolu¸tia societ˘ a¸tii, anvergura ¸si caracterul diverselor subsisteme se schimb˘ a, unele dintre ele putând s˘ a dispar˘ a, cum a disp˘ arut, de exemplu, „republica scrisorilor” din secolul al XVIIlea. Altele devin posibile abia de la un moment dat încolo; de exemplu proiectele cu surse deschise (open source) sunt un subsistem de dezvoltare experimental˘ a care a devenit posibil ¸si s-a extins vizibil doar dup˘ a apari¸tia re¸telei Internet. Alte exemple sunt: sistemele de granturi ¸si programe de finan¸tare competitiv˘ a, sistemele de brevete ¸si cele de publica¸tii academice, sis- Strategia cercet˘ atorului 145 temele colaborative de cercetare ¸si dezvoltare bazate pe re¸teaua de comunica¸tii ca, de exemplu, zooniverse, aavso sau github. Apari¸tia, evolu¸tia ¸si dispari¸tia fiec˘ arui subsistem implic˘ a procese lente, de înv˘ a¸tare, cu durate mari fa¸t˘ a de via¸ta profesional˘ a a omului. Viteza sc˘ azut˘ a de evolu¸tie face ca descrierea lor curent˘ as ˘ a fie predictiv˘ a pe termen de câ¸tiva ani, recomandându-le drept subiecte comune de studiu atât pentru strategia personal˘ a a cercet˘ atorului, cât ¸si pentru strategii institu¸tionale ¸si sistemice. Bibliografie [1] The Responsible Researcher: Paths and Pitfalls (1999). [2] Frascati Manual: Proposed Standard Practice for Surveys on Research and Experimental Development, 6th edition. OECD (2002). [3] Oslo Manual: Guidelines for Collecting and Interpreting Innovation Data, 3rd Edition. OECD (2005). [4] D. Ariely K. Wertenbroch, Procrastination, deadlines, and performance: Self-control by precommitment. Psychological Science, 13(3):219 (2002). [5] W. Clark, Academic Charisma and the Origins of the Research University. University of Chicago Press (2007). [6] A. D. Corlan, Elemente ale investi¸tiilor în cercetare. 1(1):46. [7] A. D. Corlan, Cercetarea ¸stiin¸tific˘a nu este o activitate comercial˘a. Ad Astra, 4 (2005). [8] U. Eco, Cum se face o teza de licen¸t˘a. Polirom (2006). [9] R. Feynman, Surely You’re Joking, Mr. Feynman! (Adventures of a Curious Character). W. W. Norton & Company (1997). [10] R. Feynman, Surely You’re Joking, Mr. Feynman! (Adventures of a Curious Character), chapter Cargo Cult Science. W. W. Norton & Company (1997). http://www.lhup.edu/˜ DSIMANEK/cargocul.htm. [11] P. T. Frangopol, Mediocritate ¸si excelen¸t˘a. O radiografie a ¸stiin¸tei ¸si înv˘a¸t˘amântului din România. Casa C˘ ar¸tii de ¸Stiin¸t˘ a (2011). [12] S. Freud, A General Introduction to Psychoanalysis (1920). Martino Fine Books (2009). [13] J. L. Goff, Pentru un alt ev mediu. Meridiane (1986). [14] P. Graham, Essays online. http://paulgraham.com/articles.html. [15] R. Hamming, You and your research.InBell Communications Research Colloquium, March 1986. [16] C. P. Kottak, Anthropology: Appreciating Human Diversity, 14th edition. McGraw-Hill Humanities/Social Sciences/Languages (2010). [17] J. McCarthy, Review of “artificial intelligence: A general survey’ (2000). http://www-formal.stanford.edu/ jmc/reviews/lighthill/lighthill.html. [18] F. Ohler. M. Ioni¸t˘ a, A.-C. ¸Toncu, Politica de cercetare, dezvoltare ¸si inovare a româniei: o alt˘a viziune asupra integr˘arii europene. Revista de Politica Stiin¸tei ¸si Scientometrie—Serie Nou˘ a, 1(1):3–14 (2012). http://rpss.inoe.ro/articles/2. [19] D. Ratledge, editor, The Art and Science of CCD Astronomy. Springer (1997). [20] Careers Research and Advisory Center, vitae — realising the potential of researchers. http://www.vitae.ac.uk/. [21] H. Selye, From dream to discovery—on being a scientist. Mc Graw Hill (1964). [22] H. Selye, Stress without distress. Lippincott Williams & Wilkins (1974). [23] T. R. Society, The scientific century. securing our future prosperity (2010). http://royalsociety.org/ uploadedFiles/Royal_Society_ Content/policy/publications /2010/4294970126.pdf. [24] P. Steel, The nature of procrastination: A meta-analytic and theoretical review of quintessential self-regulatory failure. Psychological Bulletin, 133(1):65 (2007). [25] N. Ursea, Enciclopedie medical˘ a româneasc˘a, secolul XX. Editura Funda¸tiei Române a Rinichiului (2001). Autor corespondent: [email protected]