21st Century Civic Competences

53 Competențele civice ale secolului al XXI-lea CZU 37.0 | damentate pedagogic, pe fondul relației existente între valoarea binelui moral, determinată de cerințele de dezvoltare normală a omului și a societății, și conținuturile generale ale educației morale, care integrează un ansamblu de cunoștințe teoretice și practice morale – moral-religioase, moral-civice, moral-politice, moral-juridice, moral-profesionale (deontologice), adaptabile la lumea muncii de azi și de mâine, în cultura și economia societății informaționale bazate pe cunoaștere. Competențele civice ale secolului al XXI-lea constituie, astfel, un produs al cunoștințelor teoretice și practice civice, determinate de cerințele psihologice ale personalității (deschise, autonome, inovatoare) și sociale ale societății informaționale, bazată pe cunoaștere globalizată, cunoștințe teoretice și practice civice susținute axiologic și atitudinal. Cuvinte-cheie: competențe civice, modelul 4C, valori. Abstract: Civic competences have as their reference sphere the axiological field of education reflected at the level of the general contents of moral education, value-oriented through the general and specific objectives of moral education, value-ordered through the normativity of moral education supported especially by the principle of concordance between theoretical moral consciousness and practical moral consciousness. Civic competences are pedagogically grounded, against the background of the existing relationship between the value of moral good determined by the requirements of normal development (in accordance with the normativity of moral education) of man and society and the general contents of moral education which, in historical evolution, integrate a set of theoretical and practical moral knowledge – moral-religious, moral-civic, moral-political, moral-legal, moral-professional (deontological), adaptable to the world of work of today and tomorrow, in the culture and economy of the information society based on knowledge. The civic competences of the 21st century are thus a product of theoretical and practical civic knowledge, determined by the psychological requirements of the personality (open, autonomous, innovative) and social of the information society, based on globalized knowledge, theoretical and practical civic knowledge supported axiologically and attitudinal. Keywords: civic skills, the 4C model, values. Competențele civice reflectă, la un nivel specific, valoarea pedagogică generală a binelui moral, determinată de cerințele de dezvoltare normală (în sens normativ superior – axiomatic, legic) a omului și societății pe termen scurt, mediu și lung. Avem în vedere valoarea binelui moral complex, necesar în plan social (moral-civic, moral-politic, moral-juridic, moral-profesional/deontologic) și individual (spiritual, moral-filozofic/etic, moral-religios) care determină: 1) Obiectivele generale și specifice ale educației morale, definite în termeni: a) psihologici de competențe cognitive (de cunoaștere, înțelegere și aplicare a binelui moral-civic, moral-politic, moral-juridic, moral-deontologic; moral-religios, moral-filozofic) și noncognitive (de receptare, trăire și angajare afectiv-motivațională și volitiv-caracterială a binelui moRezumat: Competențele civice au ca sferă de referință domeniul axiologic al educației reflectat la nivelul conținuturilor generale ale educației morale, orientate valoric prin obiectivele generale și specifice ale educației morale, ordonate valoric prin normativitatea educației morale, susținută special prin principiul concordanței dintre conștiința morală teoretică și conștiința morală practică. Competențele civice sunt funDICŢIONAR Sorin CRISTEA dr., prof. univ., Universitatea din Bucureşti 54 ral-civic, moral-politic, moral-juridic, moral-deontologic; moral-religios, moral-filozofic); b) sociali, de cunoștințe teoretice morale (percepții, reprezentări, concepte/noțiuni, judecăți, raționamente, concepții, doctrine, ideologii – morale) și practice morale (deprinderi, obișnuințe, atitudini/ afective, motivaționale, volitive, caracteriale – morale), validate de societate la nivelul eticii, afirmată ca domeniu al filozofiei, dar și ca știință socioumană definită în istorie prin formula de filozofie practică (Kant, Herbart). 2) Conținuturile generale și particulare ale educației morale, concepute și realizate/dezvoltate curricular în raport de obiectivele educației morale (generale și specifice), care traduc în plan subiectiv funcția generală a educației morale (cu caracter obiectiv) = formarea/dezvoltarea conștiinței pedagogice morale. Avem în vedere: a) obiectivul general al educației morale – formarea/dezvoltarea conștiinței morale a educatului (elevului, studentului etc.) pe termen mediu și lung; b) obiectivele specifice ale educației morale: formarea/dezvoltarea conștiinței morale teoretice a educatului (elevului, studentului etc.); formarea/dezvoltarea conștiinței morale practice a educatului (elevului, studentului etc.) pe termen scurt, mediu și lung. 3) Normativitatea educației morale = ordonează conceperea și realizarea/dezvoltarea educației morale la nivelul legilor și al principiilor educației morale. Avem în vedere: a) legile educației morale, care definesc imperativele categorice ale educației morale, care pot fi construite în jurul principiului general al concordanței pedagogice dintre conștiința morală teoretică și conștiința morală practică, între „teoria morală” și „acțiunea morală” (conduita morală, comportamentul moral), între „vorbe și fapte”; b) principiile educației morale, care definesc imperativele condiționale, ipotetice, ale educației morale, care pot fi construite la nivel de: b-1) principii generale ale educației morale: • valorificarea prioritară a resurselor și tendințelor morale pozitive, în perspectiva eliminării celor negative; • realizarea diferențiată, în funcție de vârsta psihologică și școlară a educatului, de mediul sociopedagogic al educatului, de caracteristicile psihologice ale educatului; b-2) principii specifice ale educației morale: • orientarea formativă pozitivă a conținuturilor educației științifice, tehnologice, estetice, psihofizice, realizată prin identificarea și accentuarea valorii lor morale; • integrarea cunoștințelor morale teoretice, susținute cognitiv (logic, rațional) și noncognitiv (afectiv și volitiv) la nivelul convingerilor morale, care asigură tranziția de la conștiința morală teoretică la conștiința morală practică; • corelarea funcțională între cerințele morale și stimulentele morale interiorizate în plan motivațional; • promovarea metodelor de educație morală, bazate pe resursele proprii acțiunilor morale susținute psihologic și validate social (civic/politic/juridic; comunitar, cultural, profesional/deontologic) [5, pp. 319-322]. Valoarea pedagogică generală a binelui moral, analizată la nivelul valorii pedagogice specifice binelui moral-civic, confirmă importanța competențelor civice globale, determinate filozofic și istoric în contextul secolului al XXI-lea, al societății postindustriale, postmoderne, informaționale, bazate pe cunoaștere. Valoarea generală a binelui moral este studiată la nivelul eticii, știință socioumană lansată istoric ca filozofie practică. Presupune raportarea la noțiunea de morală, obiect de studiu specific al eticii, abordat din perspectivă filozofică, psihologică și psihosocială. Din perspectivă filozofică, morala reprezintă activitatea care reglementează, psihologic și social, relațiile omului cu sine și cu lumea. În evoluție istorică, marchează saltul înregistrat la nivelul conștiinței umane, care reflectă pasiv realitatea la cea care o reconstruiește activ, în spirit critic (Kant), prin știință, artă și morală [6, p. 177]. La nivel pedagogic, rolul activ al conștiinței morale marchează capacitatea acesteia de integrare, în structura sa de funcționare, a dimensiunii practice a activității morale (a acțiunii/conduitei morale sau a comportamentului moral), angajată permanent în formarea/dezvoltarea morală a personalității educatului. Din perspectivă psihologică, morala ca activitate cu impact social și psihologic (individual) major, corespunde caracterului, trăsătura generală cea mai importantă a personalității umane, care definește dimensiunea relațională a raporturilor cu realitatea obiectivă (culturală, civică, politică, juridică, profesională/deontologică) și subiectivă (cu sine). La nivel pedagogic, competența civică antrenată în zona caracterului anticipează sau marchează direct capacitatea educatului de raportare optimă la cerințele obiective, complexe, ale societății (comunitare, școlare, universitare, profesionale, culturale, politice etc.), dar și la cerințele sale, subiective, dependente de inteligența sa intrapersonală (și interpersonală), care construiește o imagine corectă, echilibrată, a propriei personalități, cu eliminarea oricăror tendințe de supraestimare sau de subestimare. Din perspectivă psihosocială, morala devine o formă marcantă a conștiinței psihologice (individuale), susținută spiritual (religios, filozofic), și a conștiinței sociale, colective (civice, politice, juridice, economice/profesionale/ deontologice; culturale, comunitare). Prin integrarea celor două dimensiuni ale conștiinței, individuale și colective, conștiința psihosocială rezultată, în evoluție istorică permanentă, reflectă la nivel extins și aprofundat existența socială și individuală, în plan teoretic (pin conceptele, judecățile, modelele, normele, ideologiile, doctrinele – morale ) și practic (prin obișnuințele și atitudinile morale care susțin acțiunile/conduitele morale sau comportamentul moral). La nivel pedagogic, competența civică COMPETENȚELE CIVICE ALE SECOLULUI AL XXI-LEA DICŢIONAR Didactica Pro..., nr.2 (150) anul 2025 55 dobândește, astfel, durabilitate și flexibilitate, calități probate pe fondul afirmării sale ca dimensiune psihologică a obiectivelor educației moral-civice, complementară cu dimensiunea socială a acestora, validată prin cunoștințele morale, teoretice și aplicative, proiectate, susținute valoric și atitudinal. Competențele civice, în măsura în care reprezintă dimensiunea psihologică a obiectivelor educației moral-civice, evoluează ca produs al cunoștințelor teoretice și aplicative moral-civice, susținute valoric (prin valoarea binelui moral-civic) și atitudinal (prin atitudinile moral-civice pozitive în plan afectiv-motivațional și volitiv-caracterial). Coordonata civică a educației morale este conturată la nivelul unor conținuturi particulare, determinate social (educația moral-civică socială) și psihologic (educația moral-civică individuală), cu deschideri multiple spre „noile educații”. Educația moral-civică socială este promovată pedagogic în funcție de obiectivele specifice angajate în termeni psihologici (de competențe civice) și sociali (de cunoștințe civice, teoretice și practice) integrate curricular la nivel de: a) Educație politică = educația pentru valorile democrației, educația umanistă, educația pentru schimbare și dezvoltare; educația patriotică, educația națională, educația internațională; educația culturală, educația intraculturală, educația interculturală, educația multiculturală/pluriculturală etc. b) Educație economică = educația profesională/deontologică (prin și pentru valorile moral-civice ale profesiei); educația prin și pentru muncă, realizată în condiții de colaborare și cooperare; educația prin și pentru valorile muncii în economia bazată pe cunoaștere; educația pentru tehnologie și progres; educația antreprenorială, educația financiară etc. c) Educație juridică = educația prin și pentru colectivitate; educația pentru cunoașterea și respectarea legalității în toate domeniile vieții sociale; educația comunitară; educația familială; educația rutieră etc. [1]. Educația moral-civică individuală este promovată pedagogic în funcție de obiectivele specifice definite în mod special în termeni psihologici (de competențe civice) formate și dezvoltate permanent la nivel de: a) Educația spirituală filozofică – educația care susține construcția individuală a unei concepții generale despre lume; educația care susține concepția generală despre lume în plan teoretic (logic, epistemologic, axiologic, praxiologic etc.); educația care susține concepția generală despre lume în plan ideologic (afectiv, motivațional, volitiv). b) Educația spirituală religioasă – educația realizată prin valorile istorice ale religiei, studiate teologic; educația realizată prin valorile etice ale religiei, studiate teologic. c) Educația spirituală personalizată – educația prin și pentru cultivarea unor „virtuți personale” stabilizate caracterial (sinceritate, punctualitate, curaj, onestitate, responsabilitate, perseverență etc.), probate prin atitudini civice individualizate, integrate în structura personalității; educația prin și pentru cultivarea unor „virtuți personale” validate social, prin atitudinile civice (comunitare/naționale, internaționale; politice, juridice, profesionale/deontologice etc.), angajate în conceperea și realizarea optimă a activităților sociale (cu finalitate culturală/științifică, tehnologică, artistică, sportivă; pedagogică, economică, politică etc.) [8, p. 323]. Un model al competențelor civice, elaborat pe fondul paradigmei curriculumului, fixează și articulează pedagogic: 1) Obiectivul general – formarea/dezvoltarea personalității civice, fundamentată cognitiv (cunoștințe civice teoretice și practice) și noncognitiv (atitudini civice pozitive: afective, motivaționale, volitive, caracteriale); 2) Conținuturile, determinate la nivel de: educație politică (pentru democrație), educație juridică (pentru drepturile omului), educație profesională/deontologică (pentru valorile muncii bazată pe cooperare, în economia bazată pe cunoaștere); 3) Formele de realizare: a) formală – în mod direct, prin anumite discipline incluse în planul de învățământ, la nivel de: științe socioumane, educație tehnologică, dirigenție (conversații/dezbateri etice) și în mod indirect, prin toate disciplinele de învățământ, valorificate la nivelul resurselor lor moral-civice; b) nonformală – activități cu scop de educație moral-civică, vocațională, orientare școlară și profesională, consiliere în carieră; c) informală, prin valorificarea pozitivă a experienței elevilor dobândite spontan în mediul social (familie, comunitate locală, mass-media, social-media etc.). 4) Metodologia de realizare și de evaluare, bazată pe îmbinarea strategică a metodelor și tehnicilor de acțiune moral-civică directă (narațiunea/convorbirea/dezbaterea moral-civică; explicația/demonstrația moral-civică etc.) și indirectă (exemplul moral, studiul de caz, sugestia moral-civică, autoobservarea moral-civică, autoreflecția moral-civică etc.) [9, pp. 355-359, 368-374; 5, pp. 323-324]. Competențele civice ale secolului al XXI-lea reflectă modelul evocat în condițiile în care evoluează istoric în cadrul unui proces care susține un produs final (auto)perfectibil în context pedagogic și social deschis. Avem în vedere produsul final rezultat în urma combinării optime a cunoștințelor teoretice și practice civice, determinate de cerințele psihologice ale personalității (deschise, autonome, inovatoare) și sociale ale societății informaționale, bazată pe cunoaștere globalizată (din perspectivă culturală, economică, politică, comunitară, naturală), cunoștințe teoretice și practice civice susținute axiologic (de valorile moral-civice generale și specifice fiecărui domeniu de activitate) și atitudinal (în plan pozitiv, superior, afectiv-motivațional și volitiv-caracterial). În evoluție istorică permanentă, competențele civice ale secolului al XXI-lea reprezintă, astfel, competențele globale necesare în plan moral în cadrul societății informaționale bazată pe cunoaștere. Avem în vedere competențele morale globale construite în jurul competenței civice sociale – raportată la competențele politice, juridice și profesionale (deontologice) – și psihologice, desfășurată în zona dimensiunii individuale a fiecărei personalități care COMPETENȚELE CIVICE ALE SECOLULUI AL XXI-LEA DICŢIONAR 56 presupune o anumită educație civică spirituală (filozofică și/sau religioasă). Competențele civice ale secolului al XXI-lea, concepute la nivel de competențe globale, cu impact și psihologic la nivelul tuturor conținuturilor educației morale (moral-politice, moral-juridice, moral-profesionale; moral-spirituale/ filozofice, religioase), sunt realizate/dezvoltate în cadrul unui „Model 4 C”, lansat și antrenat în SUA, care integrează în structura sa de acțiune pedagogică, psihologică și socială: gândirea critică, comunicarea, colaborarea și creativitatea. 1) Gândirea critică este formată/dezvoltată la nivel de competență civică globală prin înțelegerea și aplicarea cunoștințelor civice (teoretice și practice), susținute valoric și atitudinal, în procesul de identificare și rezolvare de probleme complexe, contradictorii. Este antrenată și perfecționată prin: a) analiza resurselor gândirii divergente implicate în rezolvarea optimă a unor probleme civice extraordinare, complexe, contradictorii, care apar, în mod obiectiv și subiectiv, în raporturile interumane multiplicate, globalizate, în societatea informațională, bazată pe cunoaștere, cu impact major, social, colectiv, comunitar (moral-politic, moral-juridic, moral-profesional (deontologic) și psihologic, individual (moral-spiritual, interiorizat în plan filozofic și religios); b) sinteza realizată în urma rezolvării mai multor probleme complexe, contradictorii, generate de situațiile moral-civice speciale (sociale și individuale) cu care ne confruntăm în societatea postmodernă, informațională, bazată pe cunoaștere, în plan comunitar, cultural, politic, economic, natural (demografic, geografic, climatic, sanitar); c) evaluarea critică internă a propriilor sinteze realizate în legătură cu problemele moral-civice complexe, contradictorii, rezolvate în timp, și externă, raportată la sinteze elaborate de alți „actori sociali” (profesori, politicieni, juriști, manageri; filozofi, teologi etc.) implicați în rezolvarea unor astfel de probleme morale în contextul global și deschis specific societății informaționale bazată pe cunoaștere. 2) Comunicarea, angajată social și psihologic ca resursă a limbajului extern și intern, este implicată în analiza oricărei probleme moral-civice, sociale și individuale, cu care ne confruntăm în mod direct și indirect la toate nivelurile sistemului social global – comunitar, cultural, politic, economic/profesional (deontologic), natural (demografic, sanitar etc.). Este antrenată și perfecționată prin: a) utilizarea eficientă a cunoștințelor moral-civice teoretice și aplicative, susținute valoric și atitudinal, în rezolvarea oricărei probleme moral-civice pe baza valorificării resurselor gândirii convergente; b) valorificarea creativă superioară (inventivă, inovativă, emergentă) a cunoștințelor moral-civice teoretice și aplicative – susținute valoric și atitudinal la nivel superior – în rezolvarea problemelor moral-civice speciale, complexe, contradictorii care solicită resursele informaționale și operaționale ale gândirii divergente (critice). 3) Colaborarea eficientă, în plan economic/profesional (deontologic), cultural, politic, comunitar, natural este realizată în cadrul global specific societății informaționale, în care munca, în orice domeniu, solicită cunoaștere la nivel de vârf (științifică, tehnologică, managerială etc.). Este antrenată și perfecționată prin: a) responsabilitate psihologică (individuală) cultivată în condiții speciale de valorificare a inteligenței intrapersonale, dar și a inteligenței interpersonale; b) cooperare socială, bazată pe valorificarea optimă a cunoștințelor teoretice și aplicative moral-civice, susținute valoric și atitudinal la nivel superior, adaptabile permanent în context deschis. 4) Creativitatea superioară, necesară pentru rezolvarea problemelor moral-civice complexe (moral-politice, moral-juridice; moral-profesionale/deontologice), contradictorii, la nivelul receptării, trăirii și rezolvării acestora în plan social (economic, politic, cultural, comunitar, natural) și individual (spiritual, moral-filozofic/etic și moral/religios/teologic). Este antrenată și perfecționată prin: a) resursele sale psihologice superioare, cognitive (gândirea divergentă/critică, imaginația creatoare, limbajul intern) și noncognitive (afectivitatea pozitivă, motivarea internă, voința adaptată la dificultățile reale; atitudinea caracterială optimă față de realitatea obiectivă și subiectivă), angajate în procesul creativ, desfășurat longitudinal la nivel de pregătire, incubație, inspirație, validare socială; b) rezultatele superioare obținute la nivel superior (inventiv, inovativ emergent) în zona optimizării relației dintre originalitatea individuală (angajată la nivel de proces) și relevanța socială, probată la nivel de produs, validat de societate, în economie, în cultură, în politică, în educație, în artă, în sport etc. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE: 1. Almond G., Verba S. Cultura civică. București: Du Styl, 1996. 2. Botez S. Competențele secolului 21 - Competențe pentru lumea muncii de mâine. 2019. Pe:https://shorturl. at/UnS1I 3. Butaciu C.-M. Competențele secolului XXI. Pe: https:// edict.ro/competentele-secolului-xxi/ 4. Codrea I. Educația corelată cu cerințele secolului XXI. Pe: https://iteach.ro/experientedidactice/educatia-corelata-cu-cerintele-secolului-xxi 5. Cristea S. Pedagogie. Teoria generală a educației. București: Didactica Publishing House, 2022. 6. Dictionnaire de la philosophie. Larousse. Paris, 1995. 7. Etichetarea competențelor secolului XXI pentru educație. ICD-HR21. Pe: https://shorturl.at/KGpff 8. Hubert R. Traité de pédagogie générale. Paris: Presses Universitaires de France, 1965. 9. Noveanu E. Științele educației. Dicționar Enciclopedic. Vol. I. București: Sigma, 2007. 10. Sandu O. T-Kit 4 Educație interculturală. Ed. 2. 2018. Pe: https://shorturl.at/bQthO COMPETENȚELE CIVICE ALE SECOLULUI AL XXI-LEA DICŢIONAR