SPECIFICUL EFECTUĂRII UNOR ACȚIUNI DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN CADRUL CERCETĂRII INFRACȚIUNILOR PRIVIND VIAȚA SEXUALĂ

LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 210 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 343.54/.55+343.1 SPECIFICUL EFECTUĂRII UNOR ACȚIUNI DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN CADRUL CERCETĂRII INFRACȚIUNILOR PRIVIND VIAȚA SEXUALĂ Abstract: Materialele cauzelor penale, referitoare la infracțiunile privind viața sexuală, arată o pondere semnificativă în structura bazei probatorii, alături de acțiunile de urmărire penală de natură verbală, a acțiunilor de urmărire penală non-verbale – acțiuni cu caracter material, a căror esență tactică constă în examinarea locului infracțiunii, obiectelor, persoanelor, în scopul descoperirii, fixării, ridicării și cercetării ulterioare a urmelor care reflectă diverse circumstanțe relevante din punct de vedere criminalistic. Desfășurarea la timp, impecabilă din punct de vedere organizatoric și tactic, a acțiunilor de urmărire penală cu caracter material (cercetarea la fața locului, examinarea corporală, percheziția etc.) devine cu atât mai importantă datorită specificului mecanismului de comitere a infracțiunilor din această categorie, care implică inevitabil investigarea unui ansamblu de circumstanțe de natură socială, psihologică și fiziologică, care sunt catalogate, în mod tradițional, la categoria garanțiilor protejate de lege cu privire la inviolabilitatea vieții private. Interesul de cercetare față de studiul problematicii enunțate este dictat nu doar de analiza influenței particularităților specifice ale făptuitorilor asupra mecanismului de comitere a faptelor din această categorie. Este necesar de menționat că infracțiunile privind viața sexuală au o specificitate aparte, chiar și în comparație cu fapte similare comise în urmă cu câteva decenii, fapt care se datorează condițiilor actuale de viață, determinate de multiple transformări fundamentale, inclusiv la nivel global. Cuvinte-cheie: infracțiune, viață sexuală, acțiuni de urmărire penală, victimă, parte vătămată, făptuitor, bănuit, învinuit, martor, cercetare la fața locului, examinare corporală, percheziție, ridicare, expertiză judiciară, reguli tactice, probe. 1 Doctorandă, Școală Doctorală Științe Juridice și Economice, Universitatea de Stat din Moldova (ROR: https://ror.org/0475kvb92),e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0001-6601-6951,e-mail:blascuole- [email protected] Tânărul cercetător Olesea BLAȘCU1 [email protected] DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17628137 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică211 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 THE SPECIFICS OF CONDUCTING CRIMINAL PROSECUTIONS IN THE INVESTIGATION OF SEX OFFENSES Abstract: The materials of criminal cases related to sexual offenses show a significant weight in the structure of the evidentiary base, along with the verbal prosecution actions, and non-verbal prosecution actions - actions of a material nature, whose tactical essence consists in the examination of the crime scene, objects, persons, in order to discover, fix, collect and further investigation of traces that reflect various circumstances relevant from the forensic point of view. The timely and impeccable organizational and tactical conduct of material criminal prosecution actions (on-thespot investigation, body examination, search, etc.) is all the more important because of the specific mechanism of committing crimes in this category, which inevitably involves the investigation of a set of social, psychological and physiological circumstances, which are traditionally classified under the category of legally protected guarantees of the inviolability of privacy. The research interest in the study of the above-mentioned issue is dictated not only by the analysis of the influence of the specific peculiarities of the perpetrators on the mechanism of committing offenses in this category. It should be noted that sexual offenses have a particular specificity, even in comparison with similar acts committed decades ago, which is due to the current living conditions, determined by multiple fundamental changes, including at global level. Keywords: crime, sexual life, criminal prosecution, victim, injured party, offender, suspect, accused, witness, on-the-spot investigation, bodily examination, search, search, lifting, forensic expertise, tactical rules, evidence. INTRODUCERE La momentul de față, problematica infracțiunilor sexuale continuă să atragă atenția publicului, căci acestea au un impact profund asupra societății, fiind considerate printre cele mai grave forme de criminalitate1. Aplicarea violenței sau a oricăror mijloace de constrângere la un act sexual este, de fapt, o formă gravă de încălcare a libertății persoanei, implicit a libertății sexuale. Anume prin constrângere sau violență, persoanei respective i se anulează capacitatea de a lua decizii, de a dispune liber de propriul corp și de a proceda în conformitate cu propria voință. Un asemenea caz de silnicie revoltă atât prin faptul în sine, cât și prin implicațiile lui ulterioare, care pot fi din cele mai tragice2. Problema combaterii infracțiunilor privind viața sexuală trebuie percepută și tratată vigilent, ca una primordială în contextul evoluției societății spre un stat de drept și democratic. Acest deziderat reclamă în mod imperios descoperirea la timp și cercetarea riguroasă a acestor fapte infracționale3. Diversitatea formelor de săvârșire a infracțiunilor sexuale determină necesitatea unor cercetări operative și aprofundate ale acestora, analiza datelor cu privire la personalitatea victimei și cea a făptuitorului, cu privire la caracterul relațiilor dintre aceștia, în totalitatea lor, modelul criminalistic al infracțiunilor privind viața sexuală4. Declarațiile (depozițiile) în cazul infracțiunilor privind viața sexuală sunt adesea instabile, influențate de presiuni psihologice exercitate de către persoane interesate, de discuții anterioare purtate cu terți etc. Schimbările frecvente în declarațiile bănuiților sau învinuiților pot avea la bază înțelegeri între complici sau strategii de apărare concepute pentru a evita tragerea la răspundere penală. Aceste circumstanțe justifică și accentuează 1 Popa L. Metodica cercetării abuzului sexual în privința copiilor prin utilizarea tehnologiilor informaționale. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2024, p. 9. 2 Gheorghiță M. Tratat de metodică criminalistică. CEP USM. Chișinău, 2015, p. 187. 3 Doraș S. Criminalistică. Ed. Cartea Juridică. Chișinău, 2011, p. 575. 4 Gheorghiță M. op.cit., p. 187. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 212 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 nevoia unei valorificări active și diversificate a potențialului probator conferit de anumite acțiuni de urmărire penală care au un caracter și conținut material5. METODOLOGIE Baza metodologică a cercetării este reprezentată, în primul rând, de metoda dialectică universală a cunoașterii științifice, care a permis examinarea cuprinzătoare a circumstanțelor relevante din punct de vedere criminalistic a specificului efectuării unor acțiuni de urmărire penală în cadrul cercetării infracțiunilor privind viața sexuală. Totodată, această abordare a oferit un fundament corespunzător pentru identificarea și formularea mijloacelor metodicocriminalistice, dialectic determinate, menite să sporească eficiența desfășurării unor anumite acțiuni de urmărire penală în procesul investigării infracțiunilor vizate. În plus, la elaborarea articolului a fost utilizat un ansamblu de metode științifice generale și specifice, printre care: metoda sistemico-structurală, metoda logico-formală, analiza comparativ-juridică, metodele analizei și sintezei, inducția și deducția, descrierea, precum și observarea. Fundamentul teoretic al articolului este constituit din rezultatele cercetărilor realizate de reputați savanți în domeniul dreptului procesual penal și al criminalisticii, ale căror lucrări au contribuit la formarea unui cadru științific solid pentru analiza temei abordate. Baza normativă a cercetării este reprezentată de Codul de procedură penală al Republicii Moldova, precum și de alte reglementări, relevante în raport cu specificul investigării și al efectuării acțiunilor de urmărire penală în cazul infracțiunilor privind viața sexuală. DISCUȚIIȘIREZULTATEOBȚINUTE Cercetarea la fața locului ocupă un loc deosebit în sistemul acțiunilor de urmărire penală. De efectuarea ei la timpul potrivit, una competentă din punct de vedere al tehnicii și tacticii, depinde desfășurarea ulterioară a urmăririi penale6. Or, cercetarea la fața locului reprezintă, în mod constant, una dintre acțiunile de urmărire penală care se efectuează în regim de urgență, indiferent de categoria infracțiunii investigate. În contextul cercetării infracțiunilor privind viața sexuală, această activitate se evidențiază printr-un grad ridicat de necesitate practică, fiind realizată, în linii mari, în conformitate cu condițiile tactice generale aplicabile desfășurării acesteia, însă cu luarea în considerare a particularităților mecanismului infracțional specific acestor fapte7. Cercetarea la fața locului, în astfel de cazuri, este obligatorie și ajută considerabil la soluționarea multitudinilor de probleme, dacă este efectuată neîntârziat și calificat8. În anu5 Коновалов С. И., Бондарева И. О. Некоторые организационно-тактические особенности производства допроса несовершеннолетнего лица, совершившего преступление против половой неприкосновенности и половой свободы личности // Известия Тульского государственного университета. Экономические и юридические науки. 2014. № 1-2. С. 21-26. 6 Jitariuc V., Rusu V. Tactics of the crime scene investigation. Ed. Pro Universitaria, București, 2025, p. 11. 7 Казачек Е. Ю. О некоторых особенностях осмотра трупа, обнаруженного на месте происшествия с признаками изнасилования // Расследование преступлений: проблемы и пути их решения. Сборник научно-практических трудов. Выпуск 4. М.: Академия Следственного Комитета РФ. 2014. С. 189-193; Кузнецов С. Е. Ошибки, допускаемые следователями при производстве осмотра места происшествия, фиксации его результатов и изъятия доказательств. // Расследование преступлений: проблемы и пути их решения: Сборник научно-практических трудов. Академия Следственного Комитета РФ. 2014. 2014. С. 197201; Макаренко И. А. Тактические особенности получения информации о личности преступника при производстве осмотра места происшествия // Актуальные проблемы криминалистической тактики: материалы Международной научно-практической конференции. М.: Юрлитинформ, 2014. С. 184-188. 8 Gheorghiță M. op.cit., p. 202. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică213 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 mite cazuri, cercetarea la fața locului este realizată doar superficial, cu o eficiență destul de scăzută, iar uneori reprezentanții organelor de urmărire penală renunță complet la efectuarea ei, considerând-o inutilă. Astfel de situații sunt întâlnite în mod frecvent atunci când victima se adresează organelor de drept cu întârziere, în special dacă agresiunea sexuală a fost comisă într-un loc unde există o dinamică semnificativă a schimbărilor din mediul înconjurător și o mare probabilitate de dispariție rapidă a urmelor (de exemplu, într-o locuință sau alt spațiu al autorilor faptei, în zone des frecventate de diferite persoane, precum parcuri sau locuri publice). Considerăm că, chiar și în astfel de condiții, nu trebuie să se renunțe la efectuarea cercetării la fața locului și nu e bine să se realizeze doar formal, deoarece, cu o organizare rațională și o alegere adecvată a tacticii, a echipamentului tehnico-criminalistic optim și cu implicarea unor specialiști abilitați în acest scop, este posibil să se obțină suficiente informații semnificative din punct de vedere criminalistic, inclusiv despre metodele și tehnicile de pregătire și/sau ascundere a faptei comise. În opinia autoarei I. O. Bondareva, sarcinile tipice ale examinării locului faptei în cauzele privind infracțiunile sexuale pot fi divizate în următoarele grupuri: 1) stabilirea contextului general al locului faptei; 2) identificarea urmelor-reflexii, urmelor-obiecte, urmelorsubstanțe care indică prezența unor persoane într-un anumit loc și interacțiunea acestora cu mediul înconjurător; 3) descoperirea urmelor de luptă, caracteristice unui act de violență din această categorie; 4) identificarea urmelor care sugerează un caracter colectiv al faptei penale; 5) identificarea urmelor ce indică utilizarea unor unelte sau mijloace specifice infracțiunii, respectiv a unor vehicule concrete; 6) descoperirea semnelor de ascundere a faptei penale; 7) identificarea circumstanțelor negative legate de comiterea faptei; 8) stabilirea altor trăsături specifice legate de pregătirea, comiterea și ascunderea infracțiunii9. Clarificarea contextului general al locului faptei are rolul de a forma atât o imagine globală a mecanismului infracțional, cât și de a diagnostica situația investigativă în curs, de a propune ipoteze generale și specifice de urmărire penală, de a analiza perspectivele identificării unor martori potențiali, probabilitatea unor declarații false sau autoacuzări etc. Prin urmele-reflexii, urmele-obiecte și urmele-substanțe care indică prezența anumitor persoane la locul faptei și interacțiunea acestora cu mediul înconjurător, se înțeleg, în mod particular, următoarele: urmele de degete și alte părți ale corpului subiecților infracțiunii și ale victimei; micro-particule de haine și alte obiecte însoțitoare; urmele activității biologice a organismului uman (sânge, spermă, salivă și alte obiecte de natură biologică) prelevate de la victimă; obiectele uitate, lăsate, pierdute sau deteriorate în urma luptei (haine, accesorii, bijuterii, documente etc.) sau fragmentele acestora. Manifestările tipice ale urmelor de luptă, caracteristice infracțiunilor privind viața sexuală, includ: suprafața mototolită a solului sau ierbii, mobilierul deformat etc. În literatura criminalistică se regăsește recomandarea de a efectua examinarea locului faptei cu participarea victimei, ceea ce permite stabilirea locului în care a avut loc agresiunea, precum și urmărirea traseului pe care victima și/sau agresorul l-au parcurs înainte sau după comiterea actelor de violență. Această metodă ajută, de asemenea, la clarificarea unor detalii din declarațiile anterioare ale victimei10. Considerăm că recomandarea de a efectua 9 Бондарева И. О. Совершенствование методики расследования преступлений против половой неприкосновенности и половой свободы личности, совершенных несовершеннолетними. Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Тула, 2017, с. 140-141. 10 Селиванов Н. А. Расследование изнасилований. // Справочная книга криминалиста. Изд. НОРМА. М., 2000, с. 274. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 214 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 examinarea locului faptei cu participarea victimei poate fi acceptată parțial. Legea procesual-penală11 permite efectuarea cercetării la fața locului cu participarea diferitelor persoane, inclusiv a victimei. Dacă victima, având în vedere starea sa de sănătate și bunăstarea psihologică, este capabilă să participe la această acțiune, implicarea sa este justificată pentru clarificarea locului faptei, descoperirea unor urme specifice ale infracțiunii, care pot reflecta anumite trăsături ale pregătirii, comiterii sau ascunderii acesteia. În același timp, nu trebuie confundate cercetarea la fața locului cu verificarea declarațiilor la locul infracțiunii, una dintre sarcinile căreia este clarificarea declarațiilor anterioare prin compararea acestora cu condițiile spațiale concrete, moment specificat în mai multe lucrări de specialitate12. Cercetarea la fața locului constă în inspectarea vizuală, obiectivă și directă (cu ajutorul organelor de simț și al mijloacelor tehnico-criminalistice) a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea. Obiectele tipice examinate în cadrul cercetării la fața locului în cauzele din această categorie de infracțiuni sunt: zone izolate ale spațiilor deschise (locuri forestiere, locuri din apropierea apelor naturale sau artificiale, parcuri abandonate, zone din apropierea unor obiective aflate în construcție); spații sau încăperi (clădiri) alese de persoane dintro anumită grupă pentru întâlniri periodice și pentru petrecerea timpului liber împreună (subsoluri, mansarde, garaje etc.); zone accesibile pentru vizite regulate ale anumitor persoane; alte încăperi (clădiri) destinate producției, activităților socio-culturale sau scopurilor casnice și de serviciu; locuințele subiecților infracțiunii, ale victimelor și ale altor persoane; autovehicule utilizate pentru transportul victimei și al subiecților infracțiunii pentru comiterea ulterioară a actului de violență. Totodată, examinarea vehiculului poate avea loc atât în cadrul cercetării la fața locului, cât și ca o acțiune de urmărire penală independentă. Examinarea vehiculului în cadrul cercetării locului faptei este preferabilă, deoarece permite inspectarea mijlocului de transport nu doar ca un obiect în sine, ci și în interacțiune cu mediul înconjurător, ceea ce actualizează posibilitatea de a reflecta mai detaliat urmele evenimentului infracțional. Totuși, dacă vehiculul examinat a fost descoperit într-un loc diferit de locul comiterii infracțiunii, mai ales după o perioadă mai lungă de timp de la comiterea faptei, este mai rațional să se efectueze o examinare a vehiculului ca acțiune independentă, nu ca parte a cercetării la fața locului13. Alte obiecte caracteristice examinate în cadrul cercetării obiectelor (documentelor) în cazurile din această categorie de infracțiuni sunt: îmbrăcămintea și încălțămintea victimei și a subiecților infracțiunii, care prezintă semne caracteristice de deteriorare, precum și urme biologice (sânge, salivă, spermă, păr, sol, vegetație specifică unei anumite zone etc.) sau de altă natură (micro-particule de îmbrăcăminte ale unei alte persoane care a intrat în contact direct); alte obiecte însoțitoare (accesorii și altele), descoperite la locul faptei sau ridicate în timpul percheziției; telefoane mobile, dispozitive informatice și electronice, fișiere video care înregistrează procesul de comitere a actelor de violență sau alte informații legate de evenimentul infracțional; documentele care reflectă contactele 11 Codul de procedură penală al Republicii Moldova. Legea nr.122-XV din 14 martie 2003. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110. În vigoare din 12 iunie 2003. 12 Gheorghiță M. Tratat de criminalistică. (F. E.-P. „Tipografia Centrală). Chișinău, 2017, p. 640; Popescu S. I. valoarea probatorie a rezultatelor verificării declarațiilor la locul faptei. În: Revista Română de Criminalistică. Volumul XXV. Nr. 3 (septembrie), 2024, p. 281-282. 13 Бондарева И. О. op.cit., с. 142-143. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică215 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 de telecomunicație între subiecții infracțiunii, victimă și persoanele terțe14. Cercetătorii sunt unanim de acord că examinarea locului faptei ar trebui efectuată în cel mai scurt timp posibil de la recepționarea informațiilor despre infracțiune15, cu maximă urgență16. Cu toate acestea, la nivel legislativ nu a fost admisă posibilitatea efectuării cercetării la fața locului, precum și a cercetării obiectelor și documentelor înainte de începerea urmăririi penale17. Totodată, poate apărea o situație ambiguă în cazurile în care locul comiterii infracțiunii privind viața sexuală este locuința subiecților infracțiunii, a victimei sau a unor terțele persoane. În primul rând, examinarea unei locuințe înainte de începerea urmăririi penale nu este prevăzută de lege (art. 118 Cod de procedură penală al Republicii Moldova)18; în al doilea rând, în absența consimțământului persoanelor care locuiesc la adresa respectivă, examinarea locuinței se efectuează în baza autorizării judecătorului de instrucție (alin. 2, art. 118 Codul de procedură penală al Republicii Moldova); în al treilea rând, invitarea victimei să participe la examinarea locuinței (în cazul în care locuința aparține subiecților infracțiunii sau unor terți) poate genera diverse situații neobișnuite, cum ar fi prezența unor relații conflictuale între victimă (sau reprezentanții săi legali) și persoanele care locuiesc la acea adresă. Să analizăm situația menționată din perspectiva reglementării normelor procesual-penale. În alineatul (1) al articolului 118 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova sunt enumerate tipurile cercetării la fața locului: cercetarea locului faptei, a terenurilor, a încăperilor, a obiectelor și documentelor etc., ceea ce permite să afirmăm că locul faptei nu este identic cu locuința (terenul sau alte încăperi) ca obiecte ale examinării. Cu atât mai mult cu cât, în continuare, în alin. (2), (3) și (4) art. 118 din Codul de procedură penală, legiuitorul prevede particularități specifice privind desfășurarea anumitor tipuri de cercetare. Totodată, o analiză mai aprofundată a tipurilor de „cercetare” prevăzute la art. 118 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova permite afirmarea faptului că termenii enumerați la alin. (1) al art. 118 nu sunt de același ordin. Astfel, noțiunile de „teren” și „încăperi” indică, în mai mare măsură, tipul mediului înconjurător din perspectiva caracteristicilor și destinației sale generale. În schimb, noțiunea de „loc al faptei” subliniază legătura cauzală dintre acel loc și un eveniment ce poartă semnele unei infracțiuni – adică un loc unde au fost descoperite anumite urme ale infracțiunii, chiar dacă fapta propriuzisă ar fi putut fi comisă atât acolo, cât și în altă parte. Este cunoscut că locul faptei reprezintă o anumită zonă spațială, care poate fi un teren, o încăpere sau chiar o locuință. Prin urmare, noțiunea de „loc al faptei” în raport cu noțiunile de „locuință”, „altă încăpere” sau „teren” nu este de excludere reciprocă, ci una de raportare – cu un caracter generalizator. În consecință, dacă locul comiterii unei infracțiuni 14 Ibidem, с. 143-144. 15 Golubenco Gh. Urmele infracțiunii. Teoria și practica examinării la fața locului. Garuda-Art. Chișinău, 1999, p. 9-22; Jitariuc V., Rusu V. Tactics of the crime investigation. Monographs. Ed. Pro Universitaria. București, 2025, p. 42-48; Osoianu T., Ostavciuc D., Odagiu Iu., Rusnac C. Tactica acțiunilor de urmărire penală. Ed. Cartea Militară. Chișinău, 2020, p. 49-50. 16 Stancu Em. Tratat de criminalistică. Ediția a IV-a. București: Ed. Universul Juridic, 2007, p. 327. 17 Recomandarea nr. 38 a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la acțiunile procesuale care pot fi efectuate din momentul sesizării sau autosesizării organului competent până la declanșarea urmăririi penale” [online] [citat 20.03.2025]. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_rec_csj.php?id=60 18 Codul de procedură penală al Republicii Moldova. Legea nr.122-XV din 14 martie 2003. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110. În vigoare din 12 iunie 2003. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 216 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 privind viața sexuală este o locuință (a victimei, a subiecților infracțiunii sau a unor terțe persoane), examinarea acesteia ar trebui efectuată conform regulilor procedurale aplicabile cercetării la fața locului, și nu conform regulilor privind examinarea locuinței, adică fără a fi necesară, în mod obligatoriu, obținerea unei autorizații de la judecătorul de instrucție, în caz de dezacord și obiecții din partea locatarilor. În caz contrar, se pierde esența cercetării la fața locului ca acțiune de urmărire penală menită să reflecte, într-un regim de urgență, tabloul urmelor evenimentului legat de săvârșirea unei infracțiuni. În altă ordine de idei, spre deosebire de percheziție, în cadrul examinării (cercetării) unei locuințe ca loc al faptei, reprezentantul organului de urmărire penală nu are dreptul să deschidă în mod independent diverse încăperi și locuri de depozitare, începând cu ușa de la intrare. În acest sens, la elaborarea tacticii de cercetare la fața locului într-o locuință, reprezentantului organului de urmărire penală îi este recomandat să ia în considerare diverse aspecte psihologice legate de desfășurarea acestei acțiuni procesuale – de la modalitatea de acces în locuință până la oportunitatea participării victimei la efectuarea cercetării. O varietate specifică a cercetării este examinarea corporală,reglementată de art. 119 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova în calitate de acțiune de urmărire penală independentă. Examinarea corporală reprezintă o acțiune de urmărire penală tipică, non-verbală la baza căreia se află legitățile percepțiilor vizuale figurative a unor fragmente din realitatea obiectivă, a unor circumstanțe de ordin material19. În literatura criminalistică se recomandă adesea efectuarea examinării corporale a victimei și examinarea hainelor acesteia în scopul descoperirii de: leziuni corporale; urme de sânge; obiecte aflate pe hainele sau corpul victimei, care se presupune că au ajuns acolo în urma interacțiunii directe cu autorul infracțiunii (urme de sânge, spermă, salivă, fire de păr, fibre textile etc.); urme ale secrețiilor proprii de natură biologică20. Considerăm că această recomandare, deși în esență corectă, necesită unele clarificări. În primul rând, examinarea corporală vizează exclusiv investigarea corpului persoanei. Îmbrăcămintea aflată pe persoana supusă examinării corporale trebuie să fie ridicată (prin efectuarea unei ridicări de obiecte) și verificată în cadrul unei acțiuni de urmărire penală distincte. În al doilea rând, potrivit art. 119 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, examinarea corporală a părții vătămate, bănuitului, învinuitului sau martorului (cu respectarea anumitor condiții suplimentare) poate fi efectuată pentru depistarea pe corpul persoanei a unor semne particulare, urme ale infracțiunii, leziuni corporale. Examinarea corporală în calitate de categorie procesual-penală are propriul său scop și propriile sarcini. Or, ceea ce urmează să se execute și să se soluționeze – sarcina – reprezintă efectuarea unui complex de acțiuni procesuale care vizează descoperirea urmelor infracțiunii sau a semnelor particulare pe corpul persoanei, acestea având importanță pentru desfășurarea cauzelor penale21. Totuși, o condiție specifică pentru efectuarea examinării corporale este lipsa 19 Jitariuc V., Rusu V. Tratat de criminalistică. Partea a II-a. Tactica criminalistică. Ed. Pro Universitaria. București, 2025, p. 874. 20 Cioacă C. Cercetarea și interpretarea criminalistică a urmelor biologice de natură umană. Ed. Universul Juridic. București, 2019, p. 172-273; Rusu V., Jitariuc V. Tratat de criminalistică. Partea I. Noțiuni generale. Tehnica criminalistică. Ed. Pro Universitaria. București, 2023, p. 403-471; Селиванов Н. А. Расследование изнасилований. // Справочная книга криминалиста. Изд. НОРМА. М., 2000, с. 274. 21 Rusu L., Ciobanu F.-C. Unele considerente privind sarcinile examinării corporale în procesul penal. În: Materialele Conferinței Științifice Internaționale „Perspectivele și Problemele integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”. Ediția a XI-a. Volumul XI. Partea I. USC. Cahul, 2024, p. 167. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică217 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 necesității de a dispune o expertiză (conform alin. (1) al art. 119 din Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova), ceea ce este puțin probabil să fie o soluție rațională. Se pare că, în cauzele ce privesc această categorie de infracțiuni, există o necesitate stringentă de efectuare a unor expertize judiciare pentru cercetarea unui ansamblu complex de obiecte menționate anterior. Astfel, examinarea leziunilor corporale ale victimei în cadrul unei expertize medico-legale permite să se stabilească gradul de gravitate, localizarea, mecanismul de producere, momentul (perioadei de timp) în care acestea au fost cauzate ș.a.22 Examinarea corporală, reglementată de art. 119 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nu are scopul de a soluționa asemenea sarcini, spre deosebire de expertiza medico-legală, care reprezintă o formă specifică de cercetare preliminară (efectuată într-un regim procesual complet diferit). Mai mult, stabilirea gradului de gravitate a vătămării aduse sănătății se numără printre cazurile în care expertiza judiciară este obligatorie. Desigur, este la fel de importantă efectuarea expertizelor de identificare, pentru analiza urmelor de sânge (presupus provenite de la victimă, de la făptuitor sau de la alte persoane), materialului seminal, conținutului vaginal, fibrelor textile, particulelor de sol etc. Astfel, utilizarea examinării corporale a părții vătămate sau a persoanelor bănuite (învinuite) în cauzele referitoare la infracțiunile privind viața sexuală trebuie făcută cu o anumită rezervă, deoarece, potrivit art. 119 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, legalitatea efectuării examinării corporale este condiționată de absența necesității unei expertize. Considerăm că această abordare a legiuitorului este pripită, întrucât realizarea examinării corporale în condițiile prevăzute de art. 119 Cod de procedură penală al Republicii Moldova, care ar avea drept rezultat descoperirea, fixarea și ridicarea anumitor urme ale faptei infracționale – cu respectarea strictă a regulilor criminalistice privind identificarea, documentarea și colectarea probelor de natură diferită – puțin probabil că ar putea afecta negativ eficiența expertizei judiciare ulterioare. Totuși, normele de procedură penală au caracter imperativ și trebuie respectate. În caz contrar, există riscul ca probele obținute cu încălcarea temeiurilor și procedurii prevăzute pentru efectuarea acțiunilor procesual-penale să fie declarate inadmisibile. În consecință, efectuarea examinării corporale a părții vătămate sau a bănuitului (învinuitului) în cauzele privind infracțiunile menționate poate fi justificată, în conformitate cu redacția actuală a alin. (1) art. 119 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, în anumite situații specifice, pentru: a) descoperirea și documentarea unor leziuni corporale minore, care în mod evident nu au cauzat nici măcar o tulburare temporară a sănătății; b) identificarea semnelor particulare (de exemplu, tatuaje); c) constatarea altor urme care nu necesită investigații de expertiză suplimentare. În celelalte cazuri, atunci când urmele descoperite pe corpul persoanei impun utilizarea unor cunoștințe specializate (în domeniul medicinei, biologiei, pedologiei ș.a.), este mai oportun să se dispună o expertiză judiciară corespunzătoare, reglementată de lege23 și specificată în doctrina de specialitate24. De asemenea, este indicat să se preleve mostre pentru cercetări comparative. Diferite obiecte și documente relevante pentru investigarea infracțiunilor privind viața sexuală pot fi obținute nu doar prin cercetarea la fața locului, ci și prin ridicare de obiecte sau percheziție – acțiuni de urmărire penală a căror natură 22 Ghidul ordonatorului expertizei judiciare. Institutul de Reforme penale. Chișinău, 2022, p. 221-228. 23 Legea Republicii Moldova „Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, nr. 68 din 14.04.2016. // Monitorul Oficial, nr. 157-162/316 din 10.06.2016. 24 Cataraga O. Expertiza judiciară. Ed. Pro Universitaria. București, 2022, p. 214-232. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 218 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 procesuală implică în mod direct activitatea de intrare în posesie fie însoțită de activități de căutare (în cazul percheziției), fie neînsoțită de acestea (în cazul ridicării propriu-zise). Ridicarea de obiecte, înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, act procesual distinct de percheziție, se efectuează atât în condițiile stabilite de lege, cât și cu respectarea unor reguli tactice specifice. Din punct de vedere procesual, se poate recurge și la o ridicare silită, impusă de circumstanțele cauzei. Or, ridicarea de obiecte sau înscrisuri poate servi și la obținerea unor modele sau piese de comparație utile pentru stabilirea modalităților de săvârșire a infracțiunii, cât și pentru identificarea făptuitorului25. Absența elementelor de căutare în cadrul ridicării de obiecte (art. 126 și 128 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova) presupune că această acțiune procesuală se realizează pentru obiecte și documente a căror locație este cunoscută cu certitudine și în care riscul modificării locației este inexistent sau minim, inclusiv ca urmare a unor acțiuni de ascundere a urmelor infracțiunii din partea persoanelor interesate. Prin urmare, persoanele tipice față de care se efectuează ridicarea de obiecte în cauzele referitoare la infracțiunile privind viața sexuală, sunt: a) părțile vătămate; b) martorii (reprezentanții legali ai minorilor sau ai persoanelor cu dizabilități; alte categorii de rude și apropiați ai părților vătămate; persoanele cu funcții oficiale și alți angajați autorizați din instituțiile medicale și din instituțiile educaționale; c) bănuiții, învinuiții, reprezentanții lor legali în cazurile în care primii sunt minori; d) alți martori din partea apărării, care susțin poziția bănuiților sau învinuiților26. Planificarea perchezițiilor în cazul acestor infracțiuni reprezintă un aspect foarte important, ținându-se cont de timpul efectuării acesteia, alegerea tacticii corecte, analizarea și studierea locului unde urmează a fi efectuată percheziția, evaluarea ce ține de câte grupuri de urmărire penală sunt necesare, câte persoane și ce specialiști trebuie implicați, dacă este necesară forțarea ușii etc. De aceste deziderate organul de urmărire penală trebuie să țină cont dacă dorește să obțină un rezultat scontat27. Procedura de efectuare a percheziției (art. 128 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova) prevede acțiuni de căutare active din partea reprezentantului organului de urmărire penală și altor membri ai grupului operativ de urmărire penală, constând în inspectarea locului percheziționat, inclusiv deschiderea forțată a diferitelor încăperi și locuri de depozitare, descoperirea și percheziționarea ascunzișurilor. Percheziția este relevantă, în special în situațiile de conflict caracterizate de intențiile persoanelor bănuite, învinuite, precum și ale rudelor apropiate lor, de a ascunde infracțiunea (inclusiv până la nivelul opunerii de rezistență față de acțiunile de urmărire penală). Dispunerea și efectuarea unei percheziții (și nu a unei ridicări de obiecte) este, de asemenea, justificată în cazul părților vătămate și al rudelor acestora, în situațiile în care poziția victimelor, precum și a altor persoane ce acționează în interesul lor, prezintă semne de denunț calomnios sau alte forme de distorsionare conștientă a informațiilor. Astfel, perchezițiile tipice sunt cele efectuate în locuințele și în alte încăperi, în zonele teritoriale delimitate ce aparțin (în drepturi de folosință, deținere sau administrare) următoarelor persoane implicate în procesul penal: 25 Stancu Em., Manea T. Tactica criminalistică (I). Curs universitar. Ed. Universul Juridic. București, 2017, p. 173-174. 26 Бондарева И. О., op.cit., с. 148-149. 27 Popa L. Metodica cercetării abuzului sexual în privința copiilor prin utilizarea tehnologiilor informaționale. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2024, p. 172.