ÎMPREJURĂRILE COMITERII INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE DE CĂTRE FUNCȚIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL

LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 244 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 343.352 ÎMPREJURĂRILE COMITERII INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE DE CĂTRE FUNCȚIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL Abstract: Lucrarea analizează împrejurările comiterii infracțiunilor de corupție săvârșite de funcționari publici cu statut special, evidențiind rolul determinant al variabilelor spațiale, temporale și relaționale în configurarea mecanismului infracțional. Studiul demonstrează că locul, timpul, modul de interacțiune și structura relațională nu constituie simple detalii contextuale, ci expresii ale raționalității tactice a făptuitorului, orientate spre controlul mediului, reducerea vizibilității și limitarea riscurilor probatorii. Pe baza analizelor efectuate asupra practicii judiciare, se conturează tendințe constante: preferința pentru spații controlabile – biroul și automobilul însumând circa 67% din cazuri –, predominanța orelor de serviciu ca interval de manifestare (aproximativ 61%) și prevalența relațiilor ocazionale (59%), dublate de comiterea individuală a infracțiunii în majoritatea situațiilor. Aceste regularități oferă organelor de urmărire penală un cadru predictiv privind identificarea și coroborarea urmelor materiale, digitale, documentare și comunicaționale. Articolul propune o abordare integrată, în care analiza împrejurărilor devine un instrument metodologic de optimizare a planificării tactice și de creștere a eficienței probării faptelor de corupție instituțională, contribuind astfel la consolidarea metodologiei criminalistice moderne în domeniul combaterii corupției. Cuvinte-cheie: corupție, funcționar public cu statut special, împrejurările faptei, caracteristică criminalistică, analiză spațial-temporală, mecanism infracțional, relații de corupție. 1 Doctorand,Școaladoctorală„Științepenaleșidreptpublic”,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepublicii Moldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54);e-mail:[email protected];ORCIDID:0009-0007-33109271;e-mail:[email protected] Eugeniu ŞEVCIUC 1 [email protected] CIRCUMSTANCES SURROUNDING CORRUPTION OFFENSES COMMITTED BY PUBLIC OFFICIALS WITH SPECIAL STATUS Abstract: The paper analyzes the circumstances surrounding corruption offenses committed by public officials with special status, emphasizing the decisive role of spatial, temporal, and relational variables in shaping the criminal mechanism. The study demonstrates that location, timing, mode of interaction, and relational structure are not merely contextual details but expressions of the offender’s tactical rationality, aimed at environmental control, reduction of visibility, and limitation of evidentiary risks. Based on the analysis of judicial practice, several constant trends emerge: a preference for controllable environments—offices and vehicles accounting for approximately DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17628252 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică245 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 67% of cases—, the predominance of working hours as the time frame of occurrence (around 61%), and the prevalence of occasional relationships (59%), coupled with the predominance of individual commission. These regularities provide investigative bodies with a predictive framework for identifying and correlating material, digital, documentary, and communication traces. The article proposes an integrated approach in which the analysis of circumstances becomes a methodological instrument for optimizing tactical planning and increasing the efficiency of evidentiary processes in institutional corruption cases, thereby contributing to the consolidation of modern forensic methodology in the field of anti-corruption investigations. Keywords: corruption; public official with special status; circumstances of the act; forensic characteristics; spatio-temporal analysis; criminal mechanism; corruptive relations. INTRODUCERE Împrejurările comiterii unei infracțiuni, înțelese ca totalitatea datelor factuale ce descriu contextul concret al faptei, ocupă un loc central în metodologia criminalistică. În cazul unor acte de corupție săvârșite de funcționari publici cu statut special, aceste împrejurări capătă o încărcătură particulară, întrucât faptele sunt de regulă disimulate, consumate în spații și momente alese special pentru a maximiza controlul și a reduce vizibilitatea. Literatura de specialitate, de la fundamentele clasice ale criminalisticii până la abordările contemporane ale „caracteristicii criminalistice”, relevă că locul, timpul, modul de operare și rețeaua relațională nu sunt elemente periferice, ci determinanți operaționali ai reconstituirii mecanismului ilicit. Articolul propune o lectură integrată a acestor variabile, demonstrând că distribuțiile procentuale observate - spațiale, temporale și relaționale - exprimă logica tactică a făptuitorului și pot ghida strategic investigația. Scopul cercetării. Scopul central al studiului este să demonstreze rolul decisiv al împrejurărilor și urmelor infracțiunii de corupție în investigarea faptelor comise de funcționarii publici cu statut special și să legitimeze funcția lor de integritate în arhitectura probelor. Cercetarea urmărește: să delimiteze natura și tipologia urmelor specifice corupției instituționale; să explice interdependența dintre urmele documentare/materiale, ideale și digitale/financiare; să propună un model criminalistic de reconstituire a mecanismului ilicit prin convergență probatorie; să formuleze recomandări operative privind identificarea timpurie, conservarea și valorificarea urmelor în cursul procesului penal. Prin aceste obiective, lucrarea întărește fundamentul teoretic și practic al investigațiilor anticorupție, oferind o abordare sistemică, calibrată specificului faptelor săvârșite de persoane cu statut special. METODOLOGIE Studiul a fost realizat printr-o combinație de metode logice, sistematice, comparative și analitice, aplicate asupra doctrinei criminalistice, a normelor de drept penal și procesual penal, precum și asupra practicii judiciare relevante. Analiza conceptuală a fost completată de generalizare științifică, corelație și raționament deductiv, pentru a configura tipologia urmelor și a împrejurărilor caracteristice corupției instituționale. Au fost examinate lucrări doctrinare de referință și date extrase din cauze penale soluționate, în vederea identificării regularităților spațial-temporale și relaționale privind formarea, disimularea și conservarea urmelor. S-a utilizat, în paralel, analiza comparativă dintre urmele tradiționale (materiale și ideale) și cele moderne (digitale și tranzacționale), evidențiind LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 246 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 aportul expertizelor tehnico-științifice (documente, IT, financiar-contabile, chimie-legală) la creșterea robusteții probatorii. Abordarea a vizat constituirea unui cadru unitar de investigare, în care urmele nu sunt tratate izolat, ci integrate într-un sistem coerent de reconstituire a mecanismului infracțional. DISCUȚIIȘIREZULTATEOBȚINUTE În continuare ne vom referi la împrejurările comiterii infracțiunilor de corupție de către funcționari publici cu statut special. Astfel, în criminalistică, împrejurările comiterii infracțiunii „reprezintă totalitatea datelor factuale ce conturează contextul concret în care o faptă penală a fost săvârșită”1. Aceste elemente includ, de regulă, timpul, locul, modul și alte condiții în care s-a produs infracțiunea, oferind o imagine de ansamblu asupra circumstanțelor evenimentului. Importanța stabilirii lor rezidă în faptul că organele de urmărire penală au obligația să afle adevărul în cauzele penale, clarificând pe deplin fapta și contextul săvârșirii acesteia. Codurile de procedură penală prevăd explicit necesitatea dovedirii tuturor împrejurărilor esențiale ale infracțiunii, întrucât numai astfel se poate realiza o încadrare juridică corectă și o soluționare justă a cauzei. Din perspectivă criminalistică, împrejurările faptei joacă un rol fundamental în orientarea investigației. Ele nu se limitează la aspectele descrise de lege (cum ar fi acele împrejurări incluse expres în elementele laturii obiective), ci cuprind orice factor factual care poate explica mecanismul comiterii infracțiunii sau poate conduce la identificarea făptuitorilor2. Spre exemplu, locul și momentul ales de infractor, starea și atitudinea persoanelor implicate, modus operandi, condițiile de mediu sau sociale în care a avut loc fapta, toate acestea fiind împrejurări ce pot oferi indicii valoroase. Infracțiunea de corupție evidențiază în mod special relevanța împrejurărilor. Prin natura sa, infracțiunea de corupție este o faptă adesea clandestină, consumată în împrejurări disimulate, ceea ce îngreunează descoperirea ei directă. Cercetarea criminalistică în astfel de cazuri depinde de reconstituirea minuțioasă a contextului: locul și momentul tranzacției ilicite, modul în care s-a inițiat contactul dintre cel care corupe și cel corupt, mijloacele folosite pentru ascunderea foloaselor necuvenite și comportamentul bănuiților sau învinuiților înainte și după faptă. În continuare, vom examina modul în care doctrina de specialitate a abordat noțiunea de împrejurări ale infracțiunii, și vom evidenția opiniile unor autori clasici și contemporani, analizând aplicarea acestor idei la investigarea faptei de corupție. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Hans Gross – considerat pionier al criminalisticii moderne – a subliniat necesitatea investigării aprofundate a tuturor detaliilor legate de comiterea faptei. El a promovat o abordare științifică a cercetării penale, insistând ca ofițerul de urmărire penală să adune meticulos probe și informații despre toate împrejurările relevante, folosind o judecată echilibrată între intuiție și rigoare logică3. 1 Slăvoiu Radu. Renunțarea la urmărirea penală, Editura Hamangiu, București, 2023, p. 28. 264 p. ISBN/ ISSN:978-606-27-2210-4. 2 Comarnițcaia Elena. Bazele calificării juridice a comportamentului ilicit. Note de curs, Institutul de științe penale și criminologie aplicată, Catedra psihologie și științe socio-umaniste, Chișinău, 2013, p. 35. Disponibil: https://old.criminology.md/suport/sup12.pdf#:~:text=%C3%8Emprejur%C4%83rile%20comiterii%20 infrac%C5%A3iunii%20constituie%20uneori%2C,la%20calificarea%20infrac%C5%A3iunilor%2C%20 iar%20%C3%AEn 3 Grassberger, Roland (1957).„Pioneers in Criminology XIII--Hans Gross (1847-1915)”.Journal of Criminal Law and Criminology.47(4):397–405.doi:10.2307/1140418.JSTOR1140418. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică247 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Gross este creditat cu introducerea conceptului de „loc al crimei” ca entitate de studiu, evidențiind că scena infracțiunii trebuie examinată în ansamblul său, incluzând mediul și condițiile înconjurătoare, nu doar urmele materiale evidente. Această viziune timpurie recunoaște că fiecare infracțiune are o „istorie” proprie – un context fără de care fapta nu poate fi pe deplin înțeleasă. Prin urmare, Hans Gross a pus bazele principiului conform căruia cunoașterea împrejurărilor (în sens larg, al situației în care a avut loc fapta) este la fel de importantă ca identificarea probelor fizice, deoarece contextul oferă cheia interpretării corecte a acestora. Ulterior, în literatura criminalistică rusă și sovietică, conceptul de împrejurare a infracțiunii a fost integrat în teoria mai largă a caracteristicii criminalistice a infracțiunilor. Aceasta se referă la ansamblul datelor tipice despre o categorie de fapte – inclusiv modul de operare, mijloacele utilizate, mediul (situația) comiterii, personalitatea infractorului, particularitățile victimei, mobilul și scopul – a căror cunoaștere facilitează investigarea eficientă. De exemplu, V. K. Gavlo definea caracteristica criminalistică drept un sistem de informații tipice care relevă trăsăturile esențiale ale modului, mecanismului și împrejurărilor comiterii infracțiunilor, precum și tipologia urmelor lăsate și datele despre persoana făptuitorului (motivele și scopurile sale în faza de pregătire, comitere și ascundere a faptei)4. Această definiție arată clar că împrejurările (denumite și situația crimei) sunt considerate un element fundamental al structurii informaționale pe care se bazează investigația – alături de modus operandi, urme, profilul infractorului etc. –, întrucât ele creează legături logice între toate aceste componente. Printre autorii marcanți ai școlii sovietice s-a numărat V.A. Obrazțov, care a contribuit la rafinarea metodologiei investigării infracțiunilor. El a evidențiat, încă din anii 19701980, limitele unei clasificări pur juridice a faptelor penale și a pledat pentru includerea factuală (circumstanțe concrete ale săvârșirii) la dezvoltarea metodicilor de cercetare5. El a criticat sistematizările anterioare ca fiind insuficient de clare și cu lacune în privința criteriilor de clasificare criminalistică, arătând că nu toate trăsăturile relevante pentru investigație sunt surprinse de încadrarea legală. Cu alte cuvinte, V. A. Obrazțov a susținut necesitatea ca metodologia de investigare să se bazeze nu doar pe categoriile abstracte ale legii penale, ci și pe date empirice privind modurile și împrejurările reale de săvârșire a infracțiunilor, identificate prin studierea practicii. Această viziune a anticipat nevoia de a corela științific tipologiile de infracțiuni cu situațiile concrete în care ele au loc, pentru a elabora recomandări de investigare adaptate realității. Un alt specialist de seamă, M. H. Valeev, a analizat în profunzime conceptul de caracteristică criminalistică, subliniind importanța acestuia în perfecționarea metodicilor de cercetare. Cercetătorul s-a poziționat în dezacord cu opinia profesorului R. S. Belkin (care susținuse la un moment dat că noțiunea „nu și-a îndeplinit așteptările și și-a epuizat 4 Валеев М.Х. К вопросу о понятии и содержании криминалистической характеристики преступлений //Актуальные вопросы уголовного процесса современной России, Межвузовский сборник научных трудов. - Уфа: РИО БашГУ, 2003. Disponibil: https://kalinovsky-k.narod.ru/b/ufa20033/26.htm#:~:text [accesată: 15.11.2023]. 5 Obraztsov V. A. Kriminalisticheskaya klassifikatsiya prestuplenii [Criminalistic classification of crimes]. Krasnoyarsk: izdatel’stvo Krasnoyarskogo universiteta, 1988, p. 15-16. 176 p.; NIKOLAI G. SHURUKHNOV, OLEG M. DECHKIN, Grounds for Criminalistic Classification of Crimes against Human Life and Health Committed by Convicts Serving Imprisonment Sentences in Places of Deprivation of Liberty, p. 888. Disponibil: https://jurnauka-vipe.ru/media/filer_public/73/cd/73cdddf0-59bf-4d73-9562-5964c4372442/ ps_tom_15_4_shurukhnov_n_g_dechkin_o_m_a.pdf#:~:text=Ten%20years%20later%20V,In%20 his%20opinion%2C%20to LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 248 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 potențialul” în practică). Dimpotrivă, Valeev argumentează că una din căile de îmbunătățire a metodologiilor particulare de investigare este tocmai cercetarea și dezvoltarea caracteristicilor criminalistice ale infracțiunilor, acestea fiind parte integrantă a metodicii de investigare a fiecărui tip de faptă6. El arată că structura și conținutul conceptului de „caracteristică criminalistică” influențează direct celelalte elemente ale metodicii de cercetare (precum planificarea urmăririi penale, formularea de versiuni, tactici etc.) și, astfel, nu poate fi neglijat fără a sărăci demersul investigativ. Doctrina criminalistică clasică și contemporană a conturat o idee esențială: împrejurările comiterii infracțiunii constituie o componentă indispensabilă a cercetării criminalistice, ce depășește sfera descriptivă și devine un instrument operațional. Stabilirea acestor împrejurări ghidează organul de urmărire penală în formularea ipotezelor (versiunilor) și în alegerea metodelor de investigare adecvate fiecărui caz. Mai mult, pe măsură ce criminalitatea evoluează (inclusiv prin folosirea noilor tehnologii, comiterea la distanță a unor acte, comunicarea criptată etc.), noțiunea de împrejurare se extinde și ea, ca să poată cuprindă noile realități. Analiza hotărârilor judecătorești demonstrează că locul, timpul și componența relațională a actului de corupere nu sunt elemente întâmplătoare, ci componente strategice ale mecanismului infracțional. Ele sunt atent alese pentru a asigura eficiența acțiunii, discreția și controlul mediului , în special atunci când făptuitorul are pregătire profesională juridică sau operativă. Distribuțiile procentuale orientative, obținute prin corelarea datelor din cazurile soluționate de instanțele naționale, confirmă existența unor modele recurente de comportament. În raport cu analiza spațială, locul ales reflectă atât caracterul funcțional al activității, cât și nivelul de risc asumat. În criminalistică, analiza spațială a locului de săvârșire a infracțiunii constituie una dintre dimensiunile definitorii ale caracteristicii criminalistice a faptelor de corupție. Ea permite nu doar identificarea locului în care s-a consumat actul ilicit, ci și reconstituirea contextului comportamental, psihologic și operațional al făptuitorului. Alegerea locului în care se desfășoară interacțiunea coruptă este rar întâmplătoare: ea reflectă raționalitatea tactică a funcționarului public, care își adaptează conduita la mediul în care deține control administrativ, vizual sau procedural. Prin urmare, locul de comitere a faptei nu trebuie redus la dimensiunea sa fizică, ci trebuie interpretat ca un spațiu de interacțiune socială și funcțională, unde converg interese, relații ierarhice, riscuri și oportunități. În cazul funcționarilor publici cu statut special, care operează în medii instituționale securizate, locul devine o variabilă strategică, parte integrantă a mecanismului de exercitare și mascare a corupției. Alegerea mediului depinde de nivelul de profesionalizare al făptuitorului, de gradul de încredere în colegi și de capacitatea de a manipula resursele instituționale (inclusiv sistemele de supraveghere și documentele oficiale). Analiza statistică a practicii judiciare relevă o preferință pronunțată pentru spațiile controlabile, cu o concentrare majoră în birouri și vehicule de serviciu, în timp ce locurile publice, domiciliile și spațiile neutre (hoteluri, benzinării, spații comerciale) sunt utilizate secundar, de obicei în cazuri spontane sau cu valoare operațională redusă. Astfel: 6 Валеев М.Х. К вопросу о понятии и содержании криминалистической характеристики преступлений //Актуальные вопросы уголовного процесса современной России, Межвузовский сборник научных трудов. - Уфа: РИО БашГУ, 2003. Disponibil: https://kalinovsky-k.narod.ru/b/ufa20033/26.htm#:~:text [accesată: 15.11.2023]. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică249 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 a) În birou sau în incinta instituției. Biroul de serviciu este epicentrul corupției instituționale. În 39% dintre cazurile analizate, actele de corupție sunt comise chiar în interiorul instituției publice, acolo unde funcționarul își exercită atribuțiile legale. Acest fapt se explică printr-o asimilare psihologică a spațiului profesional cu cel personal, care conferă făptuitorului sentimentul de siguranță și impunitate. În birou, funcționarul corupt deține controlul complet asupra mediului – cunoaște unghiurile camerelor de supraveghere, programul colegilor, vulnerabilitățile tehnice ale instituției și poate influența fluxul documentar. Corupția se manifestă aici sub forma unor acțiuni integrate în activitatea profesională aparent legală, prin manipularea actelor oficiale, tergiversarea deciziilor, omisiuni deliberate sau comunicări ambigue cu beneficiarii. De cele mai multe ori, biroul funcționarului devine un spațiu de interfață între legalitate și ilicit, unde formalismul birocratic maschează comportamentele abuzive. Controlul mediului permite adaptarea rapidă a conduitei: ușa se poate încuia, luminile pot fi reglate, telefoanele pot fi oprite. De asemenea, loialitatea colegilor și cultura tăcerii din mediul instituțional facilitează păstrarea secretului. Din aceste motive, biroul este perceput ca un spațiu optim al corupției planificate, unde avantajul necuvenit poate fi negociat, acordat sau disimulat cu eficiență maximă; b) În automobil (personal sau de serviciu): circa 28% de acte de corupție se săvârșesc aici. Automobilul, fie propriu, fie al instituției, funcționează ca un spațiu mobil de disimulare și tranzacție, preferat de funcționarii publici cu experiență. Acest cadru conferă mobilitate, discreție și autonomie operațională. Vehiculul permite transferul avantajului necuvenit într-un mod rapid și sigur, fără martori și fără supraveghere constantă. Criminalistic vorbind, automobilul creează condițiile ideale pentru consumarea parțială a actului de corupție: este un spațiu restrâns, acustic controlabil, dificil de interceptat și relativ izolat. Transferul de valori ilicite are loc prin introducerea bunurilor în torpedou, în documente oficiale, în portbagaj sau în alte compartimente ascunse. În unele cazuri, comunicarea prealabilă are loc tot în interiorul vehiculului, fiind percepută drept o garanție de confidențialitate. Această preferință denotă o profesionalizare avansată a corupției instituționale. Automobilul devine parte a „arsenalului criminalistic al făptuitorului” – un spațiu de negociere, de predare și de evitare a contactului direct, integrat în logica comportamentului corupt. Pentru investigator, această particularitate are o valoare probatorie ridicată, deoarece vehiculul este purtător de urme materiale (amprente, microfibre, reziduuri, urme de anvelope) și urme digitale (GPS, telemetrie, comunicații mobile), care pot reconstitui cronologia evenimentului; c) În spații publice (stradă, parcări, stații, restaurante, curți): aproximativ 21%. Spațiile publice, cum ar fi străzile, parcările, curțile instituțiilor, restaurantele sau stațiile, sunt alese pentru gradul lor ridicat de mobilitate și anonimat. Aceste locuri conferă o iluzie de siguranță prin aglomerația umană și dinamica permanentă, care fac dificilă asocierea actului de corupție cu o persoană anume. Întâlnirile sunt adesea planificate minuțios, sub forma unor „întâmplări” – discuții scurte, schimburi de obiecte, predări de documente – care pot trece neobservate. Deși oferă protecție vizuală, spațiile publice implică riscul existenței unor camere de supraveghere, al unor martori întâmplători sau al unor interceptări ambientale. Din perspectiva probelor, aceste locuri produc urme preponderent comunicaționale și digitale: date de localizare celulară, cronologii de apeluri, corespondență electronică sau înregistrări video din proximitate. În lipsa unor urme materiale, analiza convergentă a acestor date devine decisivă pentru stabilirea momentului LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 250 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 și a circumstanțelor actului de corupție; d) La domiciliu (al funcționarului sau al dătătorului): în jur de 7%. Domiciliul, fie al funcționarului, fie al persoanei care oferă avantajul necuvenit, reprezintă un mediu atipic, specific relațiilor de încredere preexistentă. Actul de corupție se desfășoară în cadrul unor interacțiuni aparent sociale – vizite, prânzuri, aniversări – care ascund o intenție ilicită. În acest spațiu, corupția este mascată sub forma unei reciprocități sociale sau a unei compensații simbolice, care reduce senzația de culpabilitate a participantului. Totuși, domiciliul deși oferă discreție, creează și o vulnerabilitate probatorie: accesul investigatorului este limitat, iar urmele materiale pot fi distruse ușor. În astfel de cazuri, expertiza financiară și analiza fluxurilor electronice devin instrumente esențiale, fiind capabile să coreleze evenimente sociale aparent benigne cu transferuri ilicite de bunuri sau servicii. Această categorie ilustrează transformarea corupției dintr-un act instituțional întrun comportament relațional, unde elementul juridic este camuflat de cel personal. Din perspectivă sociologică, aceste fapte indică o erodare a granițelor etice dintre relațiile profesionale și cele private, fenomen frecvent în instituțiile cu ierarhii rigide; e) Alte locații (hoteluri, spații comerciale, benzinării, puncte vamale izolate): aproximativ 5%. Categoria „altor locații” include spații neutre: hoteluri, benzinării, puncte vamale, spații comerciale, sedii temporare ale unor agenți economici. Aceste locuri sunt utilizate de obicei în scheme organizate de corupție, la care participă mai multe persoane, iar contactul trebuie disimulat în contextul fluxurilor comerciale legitime. Alegerea unor asemenea locuri trădează o preocupare sporită pentru securitatea operațională: acestea sunt alese special pentru absența camerelor de supraveghere, lipsa martorilor și posibilitatea distrugerii rapide a urmelor. În mediile vamale, de exemplu, asemenea locații sunt plasate la marginea punctelor de control, în spații aparent administrative, dar care permit comunicarea directă cu operatori economici. Pentru investigator, aceste spații reprezintă zone de risc ridicat, unde identificarea urmelor necesită utilizarea unor mijloace speciale de investigație (supraveghere tehnică, interceptări, capcane criminalistice). Analiza spațială demonstrează o corelație directă între gradul de control asupra mediului și frecvența manifestării corupției. Biroul și automobilul concentrează împreună aproximativ 67% din totalul situațiilor analizate, confirmând faptul că funcționarul corupt preferă locurile unde se simte protejat de autoritatea pe care o reprezintă. Mediile deschise, precum spațiile publice, sau mediile private, precum domiciliile, sunt evitate, întrucât implică o expunere ridicată și un control redus asupra circumstanțelor. Alegerea locului reflectă, astfel, gradul de profesionalizare al corupției, dar și nivelul de sofisticare al strategiei infracționale. Din perspectivă criminalistică, spațiul faptei devine o componentă probatorie activă. Înțelegerea topografiei corupției instituționale permite investigatorului să identifice locurile unde se concentrează urmele esențiale – documentare, digitale, comunicaționale și materiale – și să planifice activitățile tactice în mod corespunzător. Prin urmare, geografia corupției nu este un fenomen aleatoriu, ci rezultatul unui calcul rațional: funcționarul public cu statut special acționează în spații controlabile, protejate, previzibile, în care actul corupției poate fi integrat în rutina zilnică a activității sale. Această concluzie oferă repere aplicative pentru criminalistică: identificarea mediilor de risc, stabilirea locurilor de percheziție și a momentelor de observare, corelarea datelor spațiale cu fluxurile de comunicare și financiar-contabile. În același timp, analiza spațială contribuie la dezvoltarea profilului criminalistic al funcționarului corupt, revelând nu doar LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică251 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 comportamentele, ci și modul de gândire și planificare a acțiunilor ilicite. Timpul săvârșirii actelor de corupere este corelat cu ritmul activității instituționale și cu nevoia de a reduce vizibilitatea evenimentului. Momentul temporal al manifestării corupției reprezintă o variabilă fundamentală în definirea caracteristicii criminalistice a acestei categorii de infracțiuni. Alegerea orei în care are loc interacțiunea coruptă nu este întâmplătoare, ci reflectă o strategie de adaptare la ritmul instituțional, la gradul de vizibilitate și la posibilitatea de control al mediului. Corupția, ca formă de abatere funcțională, este integrată adesea în rutina administrativă, devenind un act aparent legitim în dinamica activității zilnice. În analiza temporală se observă o corelare clară între momentul comiterii faptei și contextul profesional: funcționarul preferă perioadele în care are acces direct la instrumentele autorității, dar și posibilitatea de a-și ascunde comportamentul sub acoperirea formală a activității de serviciu. Astfel: a) În timpul orelor de serviciu: aproximativ 61% din cauze. Majoritatea actelor de corupție se consumă în intervalul programului de lucru, ceea ce denotă o asimilare completă a conduitei corupte în fluxul instituțional. Faptele au loc, de regulă, în contextul îndeplinirii sarcinilor profesionale: în timpul controlului operativ, al audierilor, al verificărilor de teren sau în cursul procesării documentelor. În asemenea cazuri, corupția se manifestă ca o extensie disimulată a activității legale, fiind mascată prin proceduri administrative, ordine interne ori acțiuni de rutină. Funcționarul exploatează momentul în care se bucură de autoritate, de resurse instituționale și de acces la persoane dependente de decizia sa. Astfel, timpul de lucru devine timp infracțional, iar mediul profesional oferă contextul perfect pentru transferul de avantaje necuvenite sub acoperirea unei legalități aparente. Pentru investigator, această categorie este extrem de relevantă, întrucât probele sunt adesea documentare și comunicaționale – semnături, registre, corespondență electronică, apeluri de serviciu – care permit reconstituirea cu precizie a momentului faptei; b) În afara orelor de serviciu: circa 23%. Un procent semnificativ de funcționari preferă desfășurarea actelor de corupție în afara programului oficial, în special seara, după terminarea activității. Această alegere indică o strategie deliberată de evitare a controlului administrativ și a flagrantului, prin organizarea unor întâlniri planificate în spații private sau neutre. Fenomenul este mai frecvent întâlnit în structurile de poliție, urmărire penală și investigații speciale, unde interacțiunea cu persoane din mediul infracțional sau cu intermediari face parte din rutina profesională. Astfel, timpul extra-profesional este utilizat ca o extensie conspirativă a activității de zi, oferind un cadru informal pentru negocierea avantajelor și confirmarea înțelegerilor inițiale. Deși actul are loc în afara programului, urmele sale se regăsesc adesea în fluxurile de comunicare digitală – mesaje criptate, apeluri telefonice, coordonări de întâlniri –, ceea ce impune folosirea unor tehnici moderne de interceptare și analiză cibernetică; c) Noaptea: în jur de 9%. Cazurile de corupție produse în intervalul nocturn denotă o formă avansată de disimulare și planificare. Noaptea este percepută ca un moment cu risc scăzut de expunere, datorită absenței martorilor și a activităților publice reduse. În astfel de situații, transferul de avantaje ilicite are loc în locații periferice, parcări, drumuri lăturalnice sau spații izolate, alese pentru a garanta confidențialitatea. Acest tip de comportament se asociază cu o mentalitate criminalistică adaptativă, proprie funcționarilor care înțeleg mecanismele de supraveghere și știu cum să le evite. Totodată, frecvența redusă a acestor cazuri sugerează că ele apar în contexte excepționale – tranzacții de valoare ridicată sau colaborări între mai mulți participanți. Pentru organele de urmărire penală, LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 252 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 investigațiile nocturne impun măsuri speciale de documentare (investigații sub acoperire, interceptare, urmărire vizuală, supraveghere tehnică), întrucât urmele materiale sunt limitate, iar cele digitale devin sursa principală de probă; d) În zile de odihnă sau sărbătoare: aproximativ 7%. În aceste situații, faptele se produc preponderent în structuri care funcționează în regim permanent, cum ar fi poliția de frontieră, autoritățile vamale, serviciile de patrulare. Specificul activității în ture oferă un cadru propice pentru acte de corupție, întrucât traficul de persoane și mărfuri continuă, iar controlul ierarhic este redus. De asemenea, în zile de sărbătoare, supravegherea internă este mai relaxată, iar atenția managerială scade, ceea ce facilitează comportamentele abuzive integrate în rutina de serviciu. Corupția se manifestă în acest context ca o formă de profit instituțional personal, mascată de aparența continuității activității publice. Analiza acestor cazuri oferă perspective importante pentru elaborarea unor strategii de prevenire, întrucât evidențiază necesitatea supravegherii continue, bazate pe algoritmi de risc și analize predictive ale comportamentului funcționarilor aflați în regim de permanență. Distribuția procentuală a cazurilor relevă faptul că actele de corupție sunt profund integrate în dinamica funcționării instituționale. În peste 60% din situații, ele se produc în timpul orelor de serviciu, ceea ce demonstrează caracterul sistemic al fenomenului și dependența acestuia de infrastructura administrativă. Corupția nu se desfășoară în afara instituției, ci prin intermediul ei, fiind sincronizată cu activitățile oficiale ale funcționarului. În afara orelor de lucru, procentul semnificativ de fapte indică tendința de profesionalizare a conduitei corupte, prin alegerea unor momente marginale – seara, noaptea, zilele de odihnă – care oferă protecție suplimentară și reduc probabilitatea surprinderii. Din perspectivă criminalistică, timpul devine un instrument de ocultare la fel de important ca locul: el nu doar delimitează acțiunea, ci oferă o matrice de comportament care poate fi anticipată, monitorizată și utilizată în planificarea unor măsuri tactice. Identificarea momentului optim în care se manifestă corupția instituțională oferă investigatorului un avantaj strategic la stabilirea supravegherii, interceptării și coordonării perchezițiilor. Astfel, timpul actului de corupție nu este doar un element circumstanțial, ci o componentă probatorie esențială, capabilă să dezvăluie raționalitatea infracțională a funcționarului public cu statut special, precum și gradul de integrare a corupției în activitatea instituțională cotidiană. Majoritatea actelor de corupere sunt comise în timpul programului oficial, ceea ce denotă folosirea directă a prerogativelor funcției pentru realizarea faptei. Totuși, în peste o treime din cazuri se constată o deliberată deplasare temporală a acțiunii - seara sau în afara programului - ca element de pregătire tactică. În 64% din cazuri, fapta este comisă de o singură persoană, ceea ce confirmă caracterul individualizat și oportunist al corupției funcționarilor de execuție. În 26% din cazuri înregistrate, participă două persoane, de regulă colegi aflați în aceeași echipă de control (polițiști, vameși ș.a.). În 10%, există grupuri formate din trei sau mai mulți funcționari, ceea ce evidențiază existența unor rețele interne de corupție, bazate pe încredere și tăinuire. Relațiile dintre coautori sunt predominant ierarhice (48%), între superior și subaltern, sau colaterale (36%) - între colegi de același nivel. În aproximativ 16% din situații se remarcă implicarea unor persoane din afara sistemului, care acționează ca intermediari sau facilitatori. Legătura dintre aceștia este una de dependență profesională sau de loialitate reciprocă, întemeiată pe păstrarea secretului, reciprocitate și protecție. În aceste LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică259 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/7190C813-B7DF-491D8BD2-1D4CBA9DDB40 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/E057D281-781E-4E5F8E55-F34AFF28CE25 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/E605A163-260B-4CAAA6A0-E3CF266940EA https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/CA258C06-FE354008-A552-1BE2E431C627 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/388A08AD-8174-4546B210-0A4A212F5814 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/7AB3DB42-828C-426F8306-CCEC63DCD509 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/D2FCC20F-D06A-49F2BA7F-75A9DA119C47 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/7872AD32-968C-437FA73E-86D42AC0B288 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/94027792-5686-4BE9BC1F-E8D55038A1A4 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/3F143BDF-B0BB-4C1D9003-A226338D1470 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/7B390FE0-1501-488DABF1-836E0AD329AF https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/F51FF2CA-C5DD-E81180D8-0050568B4D5B https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/604E7F1F-F5E0-E81180D8-0050568B4D5B https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/22ABDCC3-FE51-E81180D4-0050568B021B https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/29A9312A-575F-E81180D7-0050568B4D5B https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/AB0FD669-FD37-E81180D5-0050568B7027 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/C2E04CAE-50E6-E71180D5-0050568B7027 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/12B3EDE9-7C77-E71180D3-0050568B44C1 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/955B6CCA-5718-E71180D1-0050568B37B6 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/AB45C374-04C2-E6119A6D-005056A5D154 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/89784C66-D0CF-E51186A1-005056A5FB1A https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/C56FD4E6-AC78-E511A983-005056A5FB1A https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/8FDE0706-19E5-E411B888-005056A5D154 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 260 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/67B8CCAD-CDD9-E411B888-005056A5D154 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/1C9C030A-437B-465B9E9B-2D16D0666656 https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/EF5F9335-0396-E611A9BA-005056A5FB1A https://instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/9B9D8415-0FA2-4E039EAD-F563953561C8 Shurukhnov Nikolai, Dechkin Oleg M. Grounds for Criminalistic Classification of Crimes against Human Life and Health Committed by Convicts Serving Imprisonment Sentences in Places of Deprivation of Liberty, p. 888. Disponibil: https://jurnaukavipe.ru/media/filer_public/73/cd/73cdddf0-59bf-4d73-9562-5964c4372442/ ps_tom_15_4_shurukhnov_n_g_dechkin_o_m_a.pdf#:~:text=Ten%20years%20 later%20V,In%20his%20opinion%2C%20to Obraztsov V. A. Kriminalisticheskaya klassifikatsiya prestuplenii [Criminalistic classification of crimes]. Krasnoyarsk: izdatel’stvo Krasnoyarskogo universiteta, 1988, p. 1516. 176 p. Slăvoiu Radu. Renunțarea la urmărirea penală, Editura Hamangiu, București, 2023, p. 28. 264 p. ISBN/ISSN:978-606-27-2210-4. Валеев М.Х. К вопросу о понятии и содержании криминалистической характеристики преступлений //Актуальные вопросы уголовного процесса современной России, Межвузовский сборник научных трудов. - Уфа: РИО БашГУ, 2003. Disponibil: https://kalinovsky-k.narod.ru/b/ufa20033/26.htm#:~:text [accesată: 15.11.2023]. Culegere şi paginare computerizată. Bun de tipar 31.07.2025. Formatul 60x84/8. Tipar offset. Coli conv. de tipar 30.03. Imprimată la tipografia Departamentului editorial poligrafic al Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, mun. Chişinău, str. Gheorghe Asachi nr. 21