LEGEA ŞI VIAŢA=LAW AND LIFE=ЗАКОН И ЖИЗНЬ

LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică Nr. 2 (382) 2025 Chișinău • 2025 LAW AND LIFE ЗАКОН И ЖИЗНЬ Scientific-practical publication Научно-практическое издание ISSN 2587-4365 E-ISSN 2587-4373 DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17646275 Revista este indexată în: LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 2 aprilie-iunie 2025 Asociaţi: Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Asociaţia Judecătorilor din Republica Moldova, Institutul de Ştiinţe Penale şi Criminologie Aplicată, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Universitatea de Stat ,,B.P. Hasdeu” (Cahul), Universitatea ,,Spiru Haret” (Constanţa), Universitatea ,,Petre Andrei” (Iaşi) Adresa redacţiei: str. Gh. Asachi nr. 21, mun. Chişinău, MD - 2009, Republica Moldova tel.: 022-234 132 (contabilitate) © Legea şi Viaţa pagina web: https://academy.police.md/reviste/legea-si-viata COLEGIUL TEHNIC DE REDACŢIE Ruslan Condrat, redactor-şef tehnic Iulian Bogatu, redactor Nicolae Jantîc, redactor Angela Pareniuc, traducător Ala Antoniuc, specialist principal COMITETUL ȘTIINŢIFIC Redactor-şef: prof. univ., dr. Radion Cojocaru Redactor-şef adjunct: conf. univ., dr. Vitalie Ionaşcu din străinătate: prof. univ., dr. C. Voicu (Bucureşti, România); prof. univ., dr. Gh. Popa (Bucureşti, România); prof. univ., dr. G.-M. Ţical (Constanţa, România); prof. univ., dr. C. Peţa (Constanţa, România); prof. univ., dr. N.-E. Hegheş (Bucureşti, România); prof. univ., dr. W. Plywaczewski (Olsztyn, Polonia); conf. univ., dr. E. Krzysztofik (Lublin, Polonia); conf. univ., dr. T. Kurylo (Szczeciń, Polonia); conf. univ., dr. C. Andruş (Bucureşti, România); dr. D. M. Bogdan (Alba-Iulia, România); dr. M. David (Constanţa, România); conf. univ., dr. G.-A. Nicula (Galaţi, România); dr. M.-G. Stoian (Bucureşti, România); prof. univ., dr. O. Krişevici (Kiev, Ucraina); conf. univ., dr. A. Politova (Mariupol, Ucraina). din Republica Moldova: prof. univ., dr. Iu. Larii; prof. univ., dr. hab. V. Cuşnir; conf. univ., dr. hab. D. Ostavciuc; conf. univ., dr. hab. S. Cornea; prof. univ., dr. hab. Gh. Costachi; prof. univ., dr. hab. Gh. Gladchi; conf. univ., dr. hab. B. Glavan; prof. univ., dr. hab. S. Brînză; prof. univ., dr. V. Bujor; prof. univ., dr. V. Stati; prof. univ., dr. Şt. Belecciu; prof. univ., dr. T. Osoianu; prof. univ., dr. Al. Mariţ; prof. univ., dr. V. Ursu; prof. univ., dr. M. Gherman; conf. univ., dr. Iu. Odagiu; conf. univ., dr. I. Erhan; conf. univ., dr. Ig. Trofimov; conf. univ., dr. C. Rusnac; conf. univ., dr. V. Rusu; conf. univ., dr. V. Chiriţa; conf. univ., dr. M. Pavlencu; conf. univ., dr. Gr. Ardelean; conf. univ., dr. A. Nastas; conf. univ., dr. V. Jitariuc; conf. univ., dr. I. Odinokaia; conf. univ., dr. S. Pilat; dr. I. Slisarenco. Secretar ştiinţific: drd. Ig. Soroceanu Se editează din ianuarie 1991 Tipul B DECIZIA Consiliului de conducere al ANACEC nr. 7 din 06 martie 2025 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică3 aprilie-iunie 2025 CONDIŢII DE PUBLICARE Materialele destinate publicării se transmit de către autori numai pe suport electronic, la adresa de e-mail [email protected], cu completarea obligatorie a declarației autorului. Odată cu înaintarea lucrării, autorul/autorii trebuie să indice următoarele date: prenumele (complet) şi numele; afilierea instituţională, ROR-ul Index al instituției de cercetare (Research Organization Registry) şi denumirea funcţiei deţinute; emailul autorului şi al instituției sau organizației de cercetare şi numărul de telefon (mobil sau fix). fotografia/fotografiile autorului/autorilor în format jpg. sau tiff. este obligatorie indicarea CZU pentru fiecare articol. Abstractul și cuvinte-cheie. Lucrarea ştiințifică trebuie să fie însoțită de un abstract (în limbile română şi engleză), cuprinzând 1500-2000 de caractere şi cel puţin cinci cuvinte-cheie (în limbile română şi engleză). Abstractul va cuprinde identificarea subiectului tratat, obiectivele urmărite de autor, rezultatele cercetării şi implicaţiile teoretico-practice ale studiului. Conținutul lucrării va include în mod obligatoriu următoarele elemente structurale: 1. Introducere. Se recomandă ca introducerea lucrării să exprime subiectul şi obiectul de cercetare, actualitatea, motivarea cercetării, gradul de cercetare a subiectului în doctrină, tendințele şi premisele cercetării etc. La sfârşitul introducerii este obligatorie formularea ipotezei de cercetare. 2. Metode și materiale aplicate. Obligatoriu se vor descrie succint metodele de cercetare şi materialele utilizate la elaborarea studiului prin raportare directă la subiectul cercetat (date şi cercetări empirice, practică judiciară, interviuri, studii de caz etc.). 3. Lista abrevierilor. 4. Discuții şi rezultate obţinute. Formează conținutul de bază al lucrării. Se recondamnă divizarea în paragrafe, eventual subparagrafe, a prezentărilor (spre exemplu: 4.1. Elemente de drept penal comparat; 4.2. Elemente de drept penal național; 4.3. Elemente de practică judiciară etc.). Se încurajează prezentarea separată a Discuțiilor de Rezultatele obținute. 5. Concluzii. 6. Referinţe bibliografice. Model de referințe bibliografie: Criminal justice (public order) act, 1994. https://www.irishstatutebook.ie/eli/1994/act/2/enacted/en/html (accesat la data de 17.11.2024). Theft Act (Northern Ireland), 1969. https://www.legislation.gov.uk/apni/1969/16/contents (accesat la data de 17.11.2024). Kopecký Kamil. Online blackmail of Czech children focused on so-called “sextortion” (analysis of culprit and victim behaviors). Telematics and informatics, vol. 34, nr. 1, 2017. https:// www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0736585316300090 (accesat la data de 17.10.2024). Larceny Act 1916. https://www.legislation.gov.uk/ukpga/1916/50/enacted (accesat la data de 17.11.2024). Chen Yehudai. Informational Blackmail: Survived by Technicality. În: MARQUETTE LAW REVIEW, Issue 4, Summer 2009, Volum 92, p. 780-827. https://www.legislation.gov.uk/ukpga/1916/50/ enacted (accesat la data de 17.10.2024). Code pénal de la République Française. https://www.legifrance.gouv.fr/codes/section (accesat la data de 18.10.2024). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 4 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Code pénal version consolidee applicable ou 08.03.2024. https://legilux.public.lu/eli/etat/leg/ code/penal/20240308 (accesat la data de 18.10.2024). Código Penal versão à data de 24.11.21. https://diariodarepublica.pt/dr/legislacao-consolidada/ decreto-lei/1995-34437675 (accesat la data de 21.10.2024). Codul penal al României din 17 iulie 2009. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/223635 (accesat la data de 18.10.2024). Herinean D. Relația dintre şantaj şi alte infracțiuni. În: PENALMENTE / RELEVANT, nr. 1 / 2018. https://www.revista.penalmente.ro/wp-content/uploads/2018/09/Herinean-blackmail-andextorsion.pdf (accesat la data de 20.10.2024). Dongoroz V., Kahane S., Oncea I. ş.a. Explicații teoretice ale Codului penal român, Vol. III, Partea specială, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971. Cod penal român din 1936. Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 65 din 18 martie 1936. https://lege5.ro/App/Document/heztqnzu/codul-penal-din-1936 (accesat la data de 18.11.2024). Cod penal român din 1864. Text republicat în Monitorul Oficial, Partea I din 22 octombrie 1912. https://lege5.ro/App/Document/g42tamju/codul-penal-din-1864 (accesat la data de 18.11.2024). Larii Iu. Aspecte juridico-penale şi criminologice ale şantajului, Studiu monografic, Chişinău, 2004. Crijanovschi S., Aspecte teoretice şi practice ale infracţiunii de şantaj, Teză de doctor în drept, Chişinău, 2012. Bornarenco M., Plămădeală Gh. Unele observații referitoare la accepțiunile conceptului „şantaj” în Codul penal. În: Juridice Moldova. https://juridicemoldova.md/7341/unele-observatii-referitoare-la-acceptiunile-conceptului-santaj-in-codul-penal.html Borodac A., Manual de drept penal. Partea specială (pentru învățământul universitar), Ed. Tipografia Centrală, Chişinău, 2004. Decizia CSJ a RM din 2.11.2021, dosar nr. 1 ra-1411/2021. https://jurisprudenta.csj.md/search_ col_penal.php?id=19801 (accesat la data de 10.09.2024). Decizia CSJ a RM din 27.03.2023, dosar nr. 1 ra-1575/2022 1-19026408-01-1ra-18112022. https:// jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=23068 (accesat la data de 10.09.2024). Decizia CSJ a RM din 14.03.2024, dosar nr.1 ra-1876/2023 1-22187683-01-1ra-14122023. https:// jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=24577 (accesat la data de 10.09.2024). Încheierea CSJ a RM cu privire la inadmisibilitatea recursului din 11.12.2024, dosarul nr. 1ra273/2023. https://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=25490 (accesat la data de 10.09.2024). Deciza CSJ a RM din 20.12.2021, dosar nr. 1 ra-1825/2021 1-18030835-01-1ra-17082021. https:// jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=20306 (accesat la data de 10.09.2024). Pentru recenziile care urmează să fie publicate la rubrica „Recomandări editoriale” nu este obligatorie structurarea sus-menționată. Mod de redactare: format A4; margini: sus – 2 cm; jos – 2 cm; stânga – 2,5 cm; dreapta – 2 cm; hârtie interlinie – 1,15; font Times New Roman; titlul – corp 14, numele autorului și afilierea – corp 12, textul – corp 12. tabelele: se încadrează în text, se numerotează în dreapta sus, iar titlul se scrie în stânga sus; figurile: vor fi încadrate în text şi vor fi numerotate; ilustrațiile vor fi în format jpg. sau tiff. cu următoarele caracteristici: 300 dpi şi minim 1 MB; formulele și ecuațiile: inserate în text vor fi numerotate în dreapta paginii; citatele: se indică în subsolul paginii. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică5 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 [Model citat] Stătescu C. Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2020. 234 p. Семенов В.В. Философия: итог тысячелетий. Философская психология. Москва: Эврика, 2000. 64 с. [Model citat lucrare cu mai mult de trei autori] Stan N. ş.a. Tratat de criminalistică. Bucureşti: Ed. Timpul, 2004. 282 p. [Model citat contribuţie într-o lucrare] Kuglay I. „Procedura de cameră preliminară. Soluţiile”. În: M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia a 2-a, Bucureşti: Ed. C.H. Beck, 2004, p. 1422-1423. [Model citat articol] Adăscăliţei M. Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere. În: Revista de Drept, nr. 9, 2018, p. 17-22. [Model citat articol în lucrări științifice] Rurac M. Insolvabilitatea fictivă. În: Culegere de lucrări ştiințifice a Universităţii de Stat din Moldova, 2001, vol. 9, p. 95-99. [Model citat articol în materialele simpozioanelor] Babuc V. ş.a. Cercetări şi realizări în tehnica criminalistică. În: Realizări, programe, perspective. Tezele conf. jubiliare internaţionale. Chişinău: Universitatea Tehnică a Moldovei, 1995, p. 152-157. [Alte surse] Codul cu privire la ştiință şi inovare al Republicii Moldova. Nr. 259-XV din 15 iulie 2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 30.07.2004, nr.125-129 (1479-1483). [Model websites] Mihai R. Relaţiile de muncă în contextul prevenirii riscului de îmbolnăvire cu coronavirus (COVID-19), disponibil pe www.juridice.ro, accesat la 13 martie 2020. Articolele propuse spre publicare vor fi supuse unui proces de evaluare de tip peer-review, efectuată de către doi referenți independenţi. Evaluarea are în vedere, îndeosebi, valoarea ştiinţifică a materialelor propuse spre publicare, aspectele de noutate doctrinară, documentarea şi informarea bibliografică a autorilor, interesul publicistic al articolelor, respectarea cerinţelor tehnice de redactare şi stilul publicistic al autorilor etc. Articolele acceptate de redacţie intră în procesul de tehno-redactare şi tipărire cu o lună înaintea publicării. Redacţia recomandă autorilor ca dimensiunile materialelor transmise spre publicare să se încadreze în limitele a 40.000-80.000 de semne (fără spațiu). Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Cu privire la materialele care se publică, redacţia îşi rezervă următoarele drepturi: • să le redacteze în conformitate cu regulile de stil proprii revistei „Legea şi Viața”; • să le publice şi în ediția electronică a revistei. Redacţia revistei „Legea și Viața” nu-și asumă nicio răspundere pentru nerespectarea reglementărilor înscrise în legislaţia privind drepturile de autor. În caz de plagiat – parţial sau integral – întreaga răspundere, atât juridică (penală, contravenţională, civilă), cât și deontologică, revine în exclusivitate autorului. De asemenea, opinia autorilor nu exprimă opinia redacției în ceea ce ține de abordarea subiectelor de referință. Precizăm că regulile de stil proprii revistei „Legea și Viața” care trebuie avute în vedere la redactarea materialelor trimise redacţiei de către autori, precum și procesul de evaluare a acestora sunt disponibile în pagina web: www.academy.police.md LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 6 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 SUMAR: STUDII ŞI COMENTARII Dinu OSTAVCIUC, Constantin RUSNAC, Bogdan Cătălin PĂUN Tactical particularities of interrogation in the investigation of money laundering offenses Particularități tactice ale interogatoriului în investigația infracțiunilor de spălare a banilor.................................................................................................................................8 Oleh KYRYCENKO, Artiom PILAT Competenţa procurorului şi a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător aL urmăririi penale The competence of the prosecutor and the hierarchically superior prosecutor as the leader of the criminal prosecution........................................................................................33 Pavel MORARU Arctica şi Antarctica în sistemul relaţiilor de drept internaţional The Arctic and Antarctic in the system of international law relations.....................................48 Andrei CAZACICOV Cooperarea internaţională şi sprijinul extern la depăşirea crizei refugiaţilor International cooperation and external support in overcoming the refugee crisis................61 Irina Adriana BILOUSEAC, Raluca Anica ONUFREICIUC Decentralization between efficiency and risk: a critical and theoretical analysis Descentralizarea între eficiență și risc: o analiză critică a perspectivei din literatura de specialitate ..............................................................................................................72 Iurie ODAGIU, Andrei LUNGU De la urgenţă la incluziune durabilă – analiză multidimensională a migraţiei forţate în Republica Moldova From emergency to lasting inclusion – a multidimensional analysis of forced migration in the Republic of Moldova.............................................................................86 Andreea Nicoleta DRAGOMIR Soft law in European Union governance: between administrative efficiency and legal certainty Dreptul soft în guvernanța Uniunii Europene: între eficiența administrativă și securitatea juridică...................................................................99 Sofia PILAT Managementul activităţii de urmărire penală Management of criminal investigation activities........................................................................115 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică7 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Liliana CREANGĂ Implementarea rezoluţiei 1325 privind femeile, pacea şi securitatea – interdependenţă, egalitate şi nediscriminare, responsabilizare, participare şi abilitare Implementation of resolution 1325 on women, peace and security - interdependence, equality and non-discrimination, participation and empowerment, accountability.........128 Alexandru CICALA Impactul tehnologiilor la prelucrarea şi utilizarea informaţiei operative în cadrul activităţii speciale de investigaţie The impact of technologies on the processing and use of operative information within special investigative activities.....................................................................148 Andrei PÂNTEA Complicitatea în dreptul penal comparat Complicity in comparative criminal law.......................................................................................164 Angela TALAMBUȚĂ, Tatiana STAHI Analiza legislaţiei naţionale privind vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile Analysis of national legislation on the sale-purchase of real estate........................................178 Mihai MELINTEI Integrarea pieţei energetice a Republicii Moldova în piaţa europeană. Aspecte tehnice, juridice şi de reglementare Integration of the energy market of the Republic of Moldova into the european market. Technical, legal and regulatory aspects..........................................191 TÂNĂRUL CERCETĂTOR Olesea BLAȘCU Specificul efectuării unor acţiuni de urmărire penală în cadrul cercetării infracţiunilor privind viaţa sexuală The specifics of conducting criminal prosecutions in the investigation of sex offenses.....210 Ion ROTARU, Cătălina STOLEARENCO Consideraţiuni generale privind abandonul familial ca o cauză a criminalităţii General considerations regarding family and family abandonment as a cause of criminality....................................................................................................................224 Eugeniu ȘEVCIUC Împrejurările comiterii infracţiunilor de corupţie de către funcţionarii publici cu statut special Circumstances surrounding corruption offenses committed by public officials with special status...............................................................................................................244 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 8 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 343.37 TACTICAL PARTICULARITIES OF INTERROGATION IN THE INVESTIGATION OF MONEY LAUNDERING OFFENSES Abstract: This article explores the complexity of interrogation tactics in the investigation of the crime of money laundering, highlighting the central role of this procedural action in reconstructing sophisticated and concealed criminal mechanisms. The study analyzes the frequency and effectiveness of interrogations in criminal cases, addressing separately the interrogation of suspects/accused persons, witnesses, experts, and other participants depending on their procedural status, level of involvement, and type of information held. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17606139 1 Conferențiaruniversitar,doctorhabilitatîndrept,rector,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepublicii Moldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54);e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0001-53173296;e-mail:[email protected] 2 Conferențiaruniversitar,doctorîndrept,șef,Catedra„Procedurăpenală,criminalisticășisecuritateinformațională”,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepubliciiMoldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54); e-mail:[email protected],ORCID:0000-0002-8122-7711,e-mail:[email protected] 3 Doctorand, Școala doctorală „Științe penale și drept public”, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova (ROR: https://ror.org/036kvxa54); e-mail: [email protected]; avocat, Baroul Prahova,România;ORCIDID:0009-0008-1763-3951;e-mail:[email protected] Studii și comentarii Dinu OSTAVCIUC1 [email protected] Bogdan Cătălin PĂUN3 [email protected] Constantin RUSNAC2 [email protected] LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică9 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 The paper emphasizes the importance of adapting the interrogation tactic according to the nature of the subjects' social and professional relationships, their degree of cooperation, and the documentary nature of the evidentiary material. It discusses methods for fostering cooperation, managing the influence of the defense counsel, the particularities of confrontation in adversarial contexts, and the use of psychological strategies to elicit the truth. The conclusion underscores that, in the context of economic and financial crimes, interrogation is not merely a formal instrument, but a key investigative method capable of clarifying the offender’s intent, the flow of illicit funds, and the connections among participants. Keywords: interrogation tactics, forensics, money laundering, testimonial evidence, criminal investigation, confrontation, evidentiary statements. PARTICULARITĂŢI TACTICE ALE INTEROGATORIULUI ÎN INVESTIGAŢIA INFRACŢIUNILOR DE SPĂLARE A BANILOR Abstract: Acest articol explorează complexitatea tacticilor de interogare în investigarea infracțiunii de spălare a banilor, evidențiind rolul central al acestei acțiuni procedurale în reconstructia unor mecanisme penale sofisticate și ascunse. Studiul analizează frecvența și eficiența interogatoriilor în cauzele penale, abordând separat interogatoriul suspecților/acuzaților, martorilor, experților și altor participanți, în funcție de statutul procedural, nivelul de implicare și tipul de informații deținute. În lucrare se subliniază importanța adaptării tacticii de interogare în funcție de natura relațiilor sociale și profesionale ale subiecților, de gradul lor de cooperare și de natura documentară a materialului probatoriu. De asemenea, sunt metode pentru promovarea cooperării, gestionarea influenței avocatului apărării, particularitățile confruntării în contexte adversative și utilizarea strategiilor psihologice pentru obținerea adevărului. Concluzia subliniază faptul că, în contextul crimelor economice și financiare, interogatoriul nu reprezintă doar un instrument formal, ci o metodă investigativă esențială capabilă să clarifice intenția făptuitorului, fluxul de fonduri ilicite și conexiunile între participanți. Cuvinte-cheie: tactici de interogare, criminalistică, spălare a banilor, probe testimoniale, investigație penală, confruntare, declarații probatorii. INTRODUCTION Within the framework of criminal investigation, interrogation constitutes one of the most frequent and decisive procedural actions, enabling the investigative authority to obtain verbal information of evidentiary value—indispensable for reconstructing the truth in the case. This activity becomes even more significant in the investigation of the crime of money laundering, a phenomenon characterized by a high degree of concealment, a complex operational architecture, and a constant interplay between the appearance of legality and the criminal essence of the financial operations involved. Although documentary evidence dominates the array of probative means in such cases, interrogation remains the only method capable of capturing the subjective intent of the participants, clarifying individual roles, and outlining the relationships between actors involved in the process of legalizing illicit funds. The diversity of the categories of persons interviewed requires a continuous adjustment of interrogation tactics to reflect not only legal standards but also the behavioral and psychological realities of procedural subjects. This paper aims to investigate the tactical particularities of interrogation in the context of money laundering cases, emphasizing the importance of rigorous planning, the LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 16 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 concrete actions undertaken by each party during the discussions or negotiations will be recorded, including the outcome of the interaction (contract signing, agreement conclusion, service provision, or other types of arrangements) and whether there were any discrepancies between the verbally agreed terms and those reflected in the subsequently drafted documents. Another important aspect concerns the process of drafting the documentation: who, where, and how the documents were prepared—whether they were drafted on the spot, brought already signed and stamped, or whether there were any objections to their content. Equally relevant is the method of payment between the parties—the timing, the amounts involved, the payment instruments used, the persons involved, and any suspicious circumstances surrounding the transaction. It is also essential to determine whether and how the obligations assumed by the parties were fulfilled, whether any conflicts or misunderstandings arose, their causes, and how they were resolved. An evaluation must be conducted to establish whether the non-performance of obligations resulted from the decisions of either party, whether these actions generated significant damage, and to identify the nature, magnitude, and evidentiary basis of such harm. Finally, it is important to clarify when and how the relationship between the parties ended—whether through completion of the contract, the occurrence of an external event, or the unilateral withdrawal of one party. All these elements help build a detailed picture of the social, professional, or economic interactions within which the mechanism of concealing the illicit origin of assets may be embedded, thus allowing a pertinent assessment of the witness’s level of involvement or possible complicity. A particular characteristic of witness interviews in money laundering cases lies in the participation of witnesses from public authorities empowered to make decisions with significant legal impact—decisions that directly influence the legal regime of assets subjected to the laundering process. In such cases, procedural complexity is heightened by the special status of these individuals, such as judges, who, while enjoying institutional authority and procedural immunity, may also be summoned as witnesses in criminal proceedings. This duality creates a delicate, and at times conflicting, framework, in which criminal investigators must act with utmost caution and refined tactical professionalism. In practice, it has been observed that even when the questioning of judges is formally allowed, their testimonies are often limited to general statements marked by reservations and appeals to memory lapses due to the passage of time. Thus, key elements such as participants’ courtroom behavior, the dynamics of evidence presentation, or the deliberative atmosphere often remain unclear, reducing the probative value of such testimony. Moreover, law enforcement bodies often exhibit reluctance to apply rigorous questioning methods, possibly out of a latent concern not to affect the perceived neutrality of the court. Nevertheless, when such interviews are legally permissible, they must be conducted professionally, using carefully calibrated tactical techniques to stimulate memory recall, reconstruct relevant sequences, and clarify critical circumstances. We therefore recommend that such questioning be preceded by rigorous thematic planning, with a clearly defined and delimited objective, based on the essential events of the case. Using topic-focused questions, rather than a general approach, may help steer the discussion toward relevant episodes and improve the quality of the information ob- LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică17 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 tained. Where feasible, the „evidence presentation” technique should also be employed to facilitate memory recall and encourage cooperation. In the absence of such measures, interviews risk becoming mere procedural formalities, producing superficial and inconclusive statements whose content could otherwise be inferred from hearing transcripts or alternative sources, such as searches. This undermines the real potential of interviewing as a tool for obtaining authentic and reliable verbal information. The issue is also relevant for other public officials vested with decision-making powers, such as notaries, lawyers, or other representatives of state institutions. Although most act in good faith, they may face difficulties in recalling the full circumstances under which they made certain decisions or drafted legal documents, thereby reducing the evidentiary value of their statements. To overcome these limitations, law enforcement should effectively use tools offered by forensic interviewing tactics. Various psychological techniques for memory activation—such as contextual association, sensory stimulation, or sequential reconstruction— can assist in retrieving seemingly forgotten information, without compromising impartiality or introducing suggestion. It is crucial to avoid suggestive questioning or premature disclosure of information obtained from other sources, as these can distort the authenticity of responses. In preparing for such interviews, it is advisable to thoroughly examine the documents previously seized through procedural actions (e.g., searches, document seizures), as they may offer clues about the decision-making context involving the interviewee. These materials can serve as the basis for additional clarification or elaboration questions. Where court hearings have been recorded (audio or video), relevant recordings should be retrieved and reviewed—not only to reconstruct the event chronology but also to observe participants’ behavior, a key element in correlating verbal with non-verbal data. Thus, the effectiveness of interviewing public officials with legal responsibilities can only be ensured through a balanced tactical approach—one that combines procedural rigor with forensic flexibility, aiming to extract relevant, verifiable, and useful information for uncovering the truth in money laundering cases. The process of laundering funds derived from illicit sources—as a natural consequence and intrinsic purpose of the predicate offense—inevitably generates a series of traces, some of which are „ideal” in nature, meaning they are not directly materialized but may be deduced through logical correlation of actions undertaken. These traces may be identified as early as the preparatory phase of the predicate offense, before its actual commission, in actions that anticipate or prepare the introduction of illegally obtained funds into the legal circuit. As mentioned earlier, there is a structural interdependence between the predicate offense and the act of money laundering, since the latter essentially functions as a method to hide the criminal origin of proceeds. The traces of this activity may also be reflected in the behavioral patterns specific to the early stages of the base offense. To convincingly establish the circumstances surrounding the legalization of money, it is essential to analyze witness statements related to the predicate offense. Where the investigation of income-generating offenses preceded the initiation of the money laundering case and concluded with a final court judgment, the initial interview records must be appended to the new file. However, these witnesses should be re-interviewed, focusing specifically on the time and manner in which the money laundering was committed, LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 18 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 and on how the laundering process manifested in practice. It is important to note that, during the criminal investigation phase of the predicate offense, the efforts of the investigative authority were naturally directed toward proving the constitutive elements of that specific offense, with evidentiary priorities focused on aspects distinct from the subsequent money laundering activity. As a result, certain circumstances relevant to the money laundering case may not have been thoroughly investigated or sufficiently documented at that stage. In most of the analyzed cases, the victims—whether individuals or legal entities— suffered damage as a result of the commission of the predicate offense. When the criminal investigation simultaneously addresses both categories of offenses (the predicate offense and money laundering), or when it concerns a plurality of criminal acts that together reflect a structured mechanism of fund acquisition and laundering, the victim’s interview should primarily focus on the circumstances in which the harm occurred. Additionally, depending on the specific case, the victim may also provide insights into the methods used by the perpetrators to conceal the origin of the funds, particularly where the victim observed suspicious elements indicative of laundering. This interdependence between the predicate offense and the process of legitimizing illicit assets explains why relevant information for identifying money laundering methods may sometimes be found, at least partially, in statements given by witnesses or victims during the initial investigation. However, to ensure that the evidence collected is complete and aligned with the objectives of the current prosecution, it is essential to conduct follow-up interviews with a specific focus on facts and circumstances that reveal the transformation, concealment, and integration of illegally obtained assets into the legal financial system. Continuing our analysis of the interviewing tactics used in criminal cases concerning the offense of money laundering, it is essential to examine the tactical particularities involved in interviewing the suspect or accused, given the critical role this procedural subject plays in clarifying and reconstructing the facts of the case. This procedural action is typically conducted during the later stages4 of the criminal investigation, at a point when the investigating authority already possesses a reasonable minimum of evidence supporting the concrete involvement of the interviewed person in the commission of the offense5. The initiation of this phase is therefore linked to the accumulation of a body of evidence justifying the change in the procedural status of the person, as well as to the need to advance the investigation toward identifying the motives, the criminal intent, and the connections between the participants. This approach aligns with the modern criminalistic concept of structuring the criminal investigation into distinct functional phases, each characterized by specific tasks6 and appropriate tactical methods. Although we do not intend to elaborate in detail on the theoretical framework of this periodization7—since it pertains to a separate segment 4 Stancu, Emilian. Treatise of Criminalistics. 4th revised edition, Bucharest, 2015, p. 465; Ruiu, Marin. Criminalistics: Elements of Criminalistic Tactics. Bucharest: Universul Juridic, 2017, p. 130; Duvac, Constantin. Criminalistics. Bucharest: Hamangiu Publishing House, 2024, p. 194. 5 Shurukhnov, N.G. (2014). Investigative Actions at the Later Stage of Counterfeiting Investigations: Practical Significance and Tactical-Technological Foundations. Russian Investigator, no. 5, pp. 13–17. 6 Vozgrin, I.A. Introduction to Criminalistics: History, Theoretical Foundations, Bibliography. St. Petersburg, 2003, p. 274. 7 Kardashevskaya, M.V. On the Issue of Periodization in Criminal Investigation. In: Bulletin of Tula State LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică19 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 of criminalistic doctrine—it is essential to emphasize that in the subsequent stage of the investigation, the focus shifts toward strengthening the evidentiary base and confronting the accused person with the investigated facts. The Interview of the Suspect or Accused, Regardless of the Offense Category, Is One of the Most Frequently Applied Criminal Investigation Measures. In cases concerning money laundering, this procedural activity acquires an added layer of complexity, driven by the technical nature of the offense, the sequential development of criminal stages, and the concealment of relationships between subjects. For this reason, the interviewing tactic must be appropriately adapted in order to extract the most relevant and coherent information possible. According to their procedural status, the suspect or accused has the right to make statements or to remain silent8, and this decision may not be interpreted to their disadvantage. Nevertheless, even in situations where the person refuses to cooperate, the criminal investigation body is legally obliged to conduct the interview procedure, observing all guarantees provided by the legal framework. Criminal procedural regulations define the interview of this category of procedural subjects as a mandatory, not optional, action. This reflects the legislator’s concern for safeguarding the right to defense, as well as for ensuring the legality of the criminal process. In this regard, the procedural framework provides a balance between the rights of the interviewed individual and the obligations of the investigative authority. The tactical and methodological aspects of suspect interviews have been extensively addressed in the specialized literature9. However, the present study does not aim to revisit the general theoretical framework of this subject. Instead, it focuses on outlining practical directions of applicability that are particularly relevant in the context of money laundering investigations. Our objective is to formulate concrete recommendations aimed at optimizing this procedural action by tailoring interview tactics to the specific circumstances of each case, with the ultimate goal of obtaining statements that can effectively contribute to the establishment of the truth. The interrogation of the suspect or accused in criminal cases concerning money laundering involves not only clarifying their individual involvement in the process of legalizing illicit funds, but also establishing the link to the predicate offense that generated such revenues. Depending on the nature of the underlying offense, the interview may require the application of distinct forensic methods tailored to each type of crime. However, since the present study does not aim to analyze the peculiarities of questioning in relation to each predicate offense, we shall focus on obtaining data relevant to establishing the constituent elements of the investigated crime. Thus, the interrogation must aim to clarify the structure and functioning of the criminal group involved, including the classification of the type of participation (organUniversity. Economic and Legal Sciences, 2013, No. 1–2, p. 24. 8 Articles 103 and 104 of the Criminal Procedure Code of the Republic of Moldova, adopted on March 14, 2003, published in: Official Gazette No. 248–251, art. 699. 9 Stancu, Emilian. Treatise of Criminalistics. Revised Fourth Edition. Bucharest, 2015, pp. 411–488; Ruiu, Marin. Criminalistics. Elements of Forensic Tactics. Bucharest: Universul Juridic, 2017, pp. 45–214; Duvac, Constantin. Criminalistics. Bucharest: Hamangiu Publishing House, 2024, pp. 194–225; Cazan, Elena; Matei, Daniela; Gavriș, Radu. The Tactics of Interviewing in Criminal Proceedings: A Guide to Best Practices. Târgu Jiu: Măiastra, 2020; Grinenko, A.V. “Bringing to Charges, Presentation of Charges, and Interrogation of the Accused: Theoretical and Practical Issues”. In: Criminal Procedure: Theory and Practice, Moscow: Yurayt, 2011, pp. 480–490. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 20 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ized criminal group or criminal organization), the roles of its members, the degree of hierarchy, and the conspiratorial measures applied to protect the operation. The inquiry should determine when the interviewee joined the group, under what circumstances they were recruited, what roles they played, and the specific tasks they received from other members. It is equally important to determine whether the idea of laundering the money originated with a particular member, whether the interviewee knows the individuals involved in committing the predicate offense, and how their interactions are maintained – particularly if these relationships are repetitive or organized. A key focus is identifying the decision-makers who implemented the laundering methods, the individuals who designed the procedures, assigned tasks among accomplices, and coordinated the execution of each criminal episode. From a forensic-tactical perspective, it is crucial to reconstruct the entire laundering mechanism: the nature of the transactions, the order in which they occurred, the economic actors involved – be they legal entities or sole proprietorships – as well as the function of each operation in achieving the final goal of concealing the origin of the funds. In this respect, investigators must examine how entities were selected, who established contact, and how trust relationships were formed with employees of the entities involved. Another focus of the interrogation should be the content of each transaction – the amounts involved, the essential elements, the signatures, and the responsibilities of the persons who signed the associated documents. It is necessary to establish who prepared the supporting documents, who signed them on behalf of the management (executives, chief accountants, legal advisors), and where seals and sensitive documents were stored, including those proving the identity of intermediaries or the existence of shell companies. Moreover, the manner in which each party fulfilled its contractual obligations must be documented – whether these were fulfilled entirely, partially, or not at all, along with the reasons for any delays, refusals, or breaches. It is further necessary to determine how records of laundered amounts were kept, the profit distribution system within the group, and the share received by the interviewee – including the amount, the time it was received, and how the proceeds were used. The interrogation should also seek to assess the total value of the funds laundered through the criminal scheme, as well as the circumstances under which the illicit operation was discontinued: who was responsible for stopping the transactions, where and under what circumstances this occurred. Therefore, an effective interrogation of the suspect or accused in money laundering cases must go beyond a mere confrontation with the evidence. It requires the application of a sophisticated forensic methodology, aimed at reconstructing the logical and coherent sequence of the entire criminal process – from conception to implementation and conclusion. The interrogation of suspects or accused individuals in criminal cases concerning money laundering entails a series of tactical particularities, shaped by numerous procedural and situational variables. Firstly, it is important to highlight that the interrogation may be conducted within different intermediate scenarios, each directly influencing the intervention strategies of the criminal investigation body. These scenarios include: a) the simultaneous investigation of the money laundering offense along with the criminal proceedings concerning the predicate offense; LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică21 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 b) the investigation of money laundering in a separate criminal case, with the attachment of materials from the case where the predicate offense was examined; c) the investigation in a separate case, without the predicate offense materials yet annexed to the file—a situation that may arise when the person is apprehended in a different location or at a different time than that of the commission of the initial act. These variations result in significant differences in the approach to interrogation tactics. Thus, the interrogation may be directed toward both components of the criminal conduct—the predicate offense and the laundering process—or focused solely on the legalization activities, depending on the availability and relevance of the evidence at that stage. Secondly, the manifestation form of the criminal activity—whether individual or organized—has a major impact on the applied tactics. As previously noted, money laundering, in most cases, exhibits the characteristics of a group offense, typically committed within organized criminal structures. This reality requires the application of specific interrogation methods, in line with the recommendations provided by specialists such as D. Ostavciuc, C. Rusnac, Iu. Odagiu, and Iu. Osipov regarding the questioning of individuals suspected of affiliation with organized criminal groups10. A third determining factor is the procedural stance adopted by the suspect or accused in relation to the charges brought against them. Their attitude—whether it involves denial, minimization, selective cooperation, or full confession—directly affects the dynamics of the interview and compels the criminal investigation body to continuously adjust its behavioral approach to establish effective psychological contact and, if possible, encourage cooperation or a guilty plea. In cases where materials from a previous criminal case concerning the predicate offense have been annexed to the file concerning money laundering, the criminal investigation officer benefits from a substantial body of information regarding the origin of the funds, the context of their generation, and the individuals involved in their acquisition. This facilitates the planning of interview tactics and allows for better anticipation of the suspect’s reactions, as well as for more precise calibration of questions and strategic objectives. If the suspect or accused has not been detained for money laundering but is under investigation for the predicate offense, the preparation phase of the interview must include a detailed review of the materials obtained through searches or document seizures from entities directly or indirectly linked to the individual. Additionally, attention must be paid to information obtained in response to requests submitted to public or private institutions. When drafting the interview plan, careful selection of the evidence to be strategically presented during the discussion is essential, in accordance with procedural principles related to confidentiality and tactical balance. It is recommended that the suspect or accused not be prematurely informed about the content of the evidence held, and, where 10 Osipov, Yu.Yu. Particularities of the Tactics Used in the Interrogation of Members of Organized Criminal Groups. In: Theory and Practice of Criminalistics and Forensic Expertise: Interuniversity Collection of Scientific Articles, Vol. 11, Saratov, 2001, pp. 100–102 et seq. Dinu Ostavciuc, Iurie Odagiu, Constantin Rusnac. Investigation of Crimes in the Sphere of Organized Crime: Practical Guide = Cercetarea infracţiunilor din materia crimei organizate: Ghid practic, Chișinău: S.n., 2016, p. 46. ISBN 978-9975-121-35-4. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 22 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 necessary, access to certain information should be restricted to prevent them from adjusting their procedural stance or tailoring explanations to align with the available evidence. Therefore, the effectiveness of interviewing in money laundering cases depends on thorough preparation, a clear understanding of the evidentiary and procedural context in which the action takes place, and the ability of the investigating officer to adapt tactical techniques to the specific circumstances of each case. Although the issue of interviewing suspects or defendants has been extensively discussed in the specialized literature11, certain particularities of conducting this procedural action in adversarial conditions require further examination, especially in the context of investigating money laundering, which is marked by high complexity and an elevated degree of criminal professionalism. The first tactical element that requires careful consideration is the timing of the interview. In situations where the suspect is apprehended unexpectedly, the psychological and emotional tension induced by such an intervention can naturally lead to a temporary reduction in their resistance to judicial authorities. Under these circumstances, the investigating body, by evaluating the external manifestations of the suspect’s psychological state, must identify the most opportune moment to initiate the interview and act promptly, capitalizing on the brief window of willingness to cooperate. However, in other scenarios, the opposite strategy may be more appropriate— namely, the so-called „psychological waiting” tactic—which involves deliberately delaying the interview to intensify the suspect’s mental discomfort and to instill the belief that the investigating authority holds a robust body of evidence, while their passive or hostile stance appears increasingly vulnerable. This method relies on subtle psychological pressure, fostering confusion and reducing the suspect’s ability to respond coherently12. In money laundering cases, the core evidentiary material typically consists of documents—banking records, financial statements, contracts, and so forth. Therefore, the interview tactic must intelligently rely on these documents. A brief and strategically selected presentation of their content and significance is recommended, without granting the suspect full or premature access to the documents. Nonetheless, one must cautiously manage the risk that, once aware of the existence of such evidence, the suspect may restrict their statements to merely confirming facts already reflected in the documents, while deliberately omitting other relevant episodes or complicity with other individuals. Given the high level of professionalism characterizing the perpetrators of such crimes, advanced forensic interviewing techniques must be employed—such as reflexive interview management13. This involves not only drawing conclusions from existing information but also anticipating the suspect’s reactions and defensive strategies. By simu11 Stancu, Emilian. Treatise on Criminalistics, 4th revised edition. Bucharest, 2015, pp. 465–495; Ruiu, Marin. Criminalistics: Elements of Forensic Tactics. Bucharest: Universul Juridic, 2017, pp. 127–223; Duvac, Constantin. Criminalistics. Bucharest: Hamangiu Publishing House, 2024, pp. 198–207; Cazan, Elena; Matei, Daniela; Gavriș, Radu. Interview Tactics in the Criminal Process: A Guide to Best Practices. Târgu Jiu: Măiastra, 2020, pp. 17–47. 12 Drăgulean, Alexandru; Nestor, Sergiu. The Psychological Coordinates of the Criminal Investigation Activity During the Hearing of the Suspect, the Accused, and the Defendant. In: Scientific Annals of the “Ștefan cel Mare” Academy of the Ministry of Internal Affairs of the Republic of Moldova: Legal Sciences, 2015, No. XV(2), pp. 68–73. 13 Osoianu, Tudor et al. Tactics of Criminal Investigation Actions. Chișinău, 2020, p. 191. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică23 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 lating and counteracting potential adversarial behaviors, the investigative authority can adjust its tactical discourse and steer the interaction toward the desired outcome. Within this framework, two reflexive methods have proven effective. The first involves the progressive use of documentary content: in the initial stage, only those documents that clearly contradict the suspect’s claims regarding specific episodes should be introduced. Based on the reactions observed, the questioning can then be extended to other incidents for which direct evidence may not yet exist. The second method exploits the suspect’s lack of knowledge about the positions adopted by their accomplices. Considering the transnational or decentralized structure of many criminal organizations, this uncertainty can be strategically leveraged to induce a state of psychological tension and ambiguity by presenting a comprehensive narrative that implies the imminent collapse of the entire criminal network. From a forensic perspective, several tactical approaches can be employed, such as “maintaining informational ignorance,” “creating a state of logical pressure,” or “persuading the suspect of the inefficiency of their adopted position.”14 These techniques do not involve any form of physical coercion or violation of fundamental rights but are instead investigative strategies based on dialogue, reasoning, and behavioral modeling. A particularly valuable tactic at this stage is associated with the communication of reasonable suspicion. In most cases, the initial interview also constitutes the first direct interaction between the suspect and the criminal investigation authority. In this context, it is advisable that the suspicion be articulated in general terms, without fully disclosing the factual grounds. This approach creates favorable conditions for an effective interview, during which, under the impact of the applied tactics, the suspect may provide information that exceeds the known evidentiary framework, potentially revealing previously unknown episodes or identifying additional participants. This method proves especially relevant in money laundering investigations, as even after extensive covert operations, the investigative body often possesses only fragmented, incomplete data with a limited degree of certainty. An analysis of judicial practice supports the conclusion that, during the suspect’s initial interview, the use of broadly framed questions combined with requests for specific and concrete answers constitutes an effective tactic. This approach enables the investigating officer to conceal existing informational gaps, projecting an image of detailed knowledge of the case circumstances. In doing so, a favorable psychological imbalance is created, encouraging the suspect to provide relevant details in an attempt to justify their position. Subsequently, depending on the information obtained and the evolution of the informational-tactical context, the questions can be progressively reformulated and clarified, allowing for continuous adaptation of the interview strategy. This dynamic turns the suspect’s interview into a heuristic procedure, where each new question is conditioned and guided by the responses previously received—following the methodological model whereby “subsequent inquiry is shaped by prior information obtained.”15. On the other hand, in cases where the criminal investigation officer possesses a solid and detailed body of evidence, the questions posed may be formulated with a higher 14 Cazan, Elena; Matei, Daniela; Gavriș, Radu. Interview Tactics in the Criminal Process: A Guide to Best Practices. Târgu Jiu: Măiastra, 2020, pp. 39–47. 15 Osoianu, Tudor et al. Tactics of Criminal Investigation Actions. Chișinău, 2020, p. 177. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 24 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 degree of specificity and depth, including extensive detailing. This strategy aims to convey the impression that the investigating authority has a comprehensive understanding of the facts and the criminal mechanism, which may prompt the suspect to cooperate, confirm certain information, or even provide additional details. Another crucial aspect of the interview strategy concerns the presence of the defense counsel during the procedure. It is essential that the investigating officer pays close attention to the role and conduct of the defense attorney. From both procedural and forensic-tactical perspectives, it is unacceptable for the counsel to respond on behalf of the suspect or to interfere actively in the dialogue between the suspect and the investigative body. Statements must be made solely by the person being interviewed, consciously and independently. The defense attorney’s role at this procedural stage is limited to offering confidential legal advice prior to the interview; during the hearing itself, their interventions must remain brief and strictly advisory in nature16. Any form of substituting the direct expression of the suspect risks compromising not only the authenticity of the statements but also the effectiveness of the forensic tactics, reducing the process to a mere formality devoid of probative value. Legal consultations offered during the interview must never turn into a “teleprompting role”17, where the defense counsel provides answers or formulates statements on behalf of the suspect. Any such attempts to override the suspect’s procedural will must be explicitly recorded in the interview transcript, as they constitute impermissible influence on the conduct of the criminal procedure. It is imperative that the criminal investigation body document any intervention by the defense that exceeds the limits of legal consultation—including attempts to answer in place of the suspect—to preserve the procedural integrity of the act. In the context of money laundering investigations, the spatial positioning of the defense counsel relative to the interviewee takes on special tactical importance. Therefore, we consider it both tactically and procedurally justified for the attorney to be seated outside the suspect’s direct line of sight during the interview. This measure is intended to prevent any form of nonverbal communication—intentional or not—between the attorney and the interviewee, as such interactions could undermine the authenticity and spontaneity of the statements. It is well recognized in the forensic literature that, in tense settings, suspects can be influenced through gestures, facial expressions, or other subtle signals from their counsel18. Even in the absence of an overt intent to influence, such manifestations can alter the behavior of the person being questioned and significantly diminish the probative value of the statements provided. In money laundering cases, where evasive responses and strategically crafted procedural positions are frequently encountered, eliminating any source of influence becomes imperative. In this regard, the argument that such a measure would constitute a restriction of the right to defense is unfounded. The defense counsel is not excluded from the proce16 Kibardin, I.P. On Certain Aspects of Defense Counsel’s Opposition During Interrogation. In: Bulletin of Udmurt University, Issue No. 2-2/2014, pp. 226–228. 17 Donskoy, D.D. The Function of Criminal Prosecution at the Pre-Trial Stage. Abstract of the PhD dissertation in Law. Rostov-on-Don, 2005, p. 8. 18 Osoianu, Tudor, et al. Tactics of Criminal Investigation Actions. Chișinău: 2020, pp. 175–176. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică25 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 dure; rather, they remain present and maintain full auditory access to the hearing proceedings. Consequently, their procedural rights remain intact. The actual purpose of this measure is to ensure a fair, objective, and interference-free investigative environment, thereby safeguarding both the interests of the parties and the legality of the criminal proceedings. Moreover, positioning the defense counsel outside the direct visual field of the suspect allows the criminal investigation officer to conduct the hearing strategy without the risk of disrupting its rhythm or content. By eliminating sources of visual influence, the officer can more accurately observe the suspect’s behavior, emotional and verbal reactions, and any contradictions or hesitations that may indicate undeclared or concealed aspects. In the context of money laundering offenses, such behavioral cues may prove decisive in reconstructing the modus operandi and determining each participant’s level of involvement. The proposed tactic contributes to the creation of a controlled environment, where the authenticity of statements is preserved and external influences are minimized. Although it may be argued that this measure could generate a certain degree of psychological discomfort for the person being heard, we consider this perception to be overstated. The tension typically associated with a hearing stems primarily from the nature of the criminal process itself, rather than from the physical positioning of the attorney. Furthermore, by eliminating visual contact with the defense counsel, the psychological pressure experienced by the suspect or accused may actually be reduced, thereby facilitating freer expression and diminishing both voluntary and involuntary influences on procedural behavior. According to criminal procedure law, “when discrepancies exist between the statements of persons questioned in the same case, a confrontation shall be conducted between those persons, including with those whose statements are unfavorable to the suspect or the accused, if necessary, in order to establish the truth and eliminate discrepancies.”19 From a forensic-tactical perspective, confrontation is recognized as a special method of interviewing, applicable exclusively during the subsequent phase of criminal investigation. It is ordered in situations where essential contradictions arise between the statements of individuals already questioned, regardless of their procedural status—suspect, witness, injured party, or other participant. The purpose of the confrontation is not only to confirm the existence of these inconsistencies but also to identify their causes, whether they stem from differences in perception, memory errors, an intent to conceal the truth, or even an attempt to mislead the investigative authorities. In criminal cases concerning money laundering, confrontation appears as a subsidiary procedural action, applied selectively and only in well-justified situations. Although this type of offense typically relies on documentary, financial-accounting evidence and technical expert reports, the existence of contradictory positions between participants necessitates the application of confrontation to clarify contested aspects and verify the veracity of statements. Judicial practice statistics confirm the limited but essential use of confrontation in such cases. Thus, from the total number of analyzed cases, confrontation was applied in only 22.5%. This low frequency reflects the specific nature of the offense but does not diminish the importance of confrontation in cases where the factual version of the parties 19 Article 113 paragraph (1) of the Criminal Procedure Code of the Republic of Moldova, adopted on March 14, 2003. In: Official Gazette No. 248–251, Article 699. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 32 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 sity Collection of Scientific Articles, Issue 11. Saratov, 2001, pp. 100–102. Osoianu, Tudor; Ostavciuc, Dinu; Odagiu, Iurie; Rusnac, Constantin. Tactics of Criminal Investigation Actions. Chișinău: Military Book Publishing House, 2020. ISBN 9789975336604. Ostavciuc, Dinu; Odagiu, Iurie. Tactics of Conducting Hearings: Methodical Guide for Criminal Investigation Officers. Legal Collection of the “Ștefan cel Mare” Academy of the Ministry of Internal Affairs, Chișinău, 2020, 72 p. ISBN 978-9975-3364-4-4. Ostavciuc, Dinu; Odagiu, Iurie; Rusnac, Constantin. Investigation of Organized Crime Offenses: Practical Guide. Chișinău: S.n., 2016. ISBN 978-9975-121-35-4. Ruiu, Marin. Forensics. Elements of Forensic Tactics. Bucharest: Universul Juridic Publishing House, 2017. Shurukhnov, N.G. Investigative Actions of the Later Stage of Counterfeiting Investigation: Practical Significance and Tactical-Technological Foundations. In: Russian Investigator, 2014, No. 5, pp. 13–17. Slavgorodskaya, O.A. Interrogation of Witnesses as a Source of Information in the Investigation of Money Laundering or Other Property Acquired by Other Persons Through Crime or by the Perpetrator as a Result of a Crime. In: Current Issues of Russian Law, 2008, No. 4 (9), pp. 362–368. Stancu, Emilian. Treatise of Forensics. 4th revised edition. Bucharest, 2015. Vasiliev, A.; Vinberg, A. et al. Forensics. Bucharest: Scientific Publishing House, 1961, p. 345. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică33 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 343.1 COMPETENŢA PROCURORULUI ŞI A PROCURORULUI IERARHIC SUPERIOR ÎN CALITATE DE CONDUCĂTOR AL URMĂRIRII PENALE Abstract: Acest articol științific este dedicat cercetării și, prin urmare, evidențierii rolului și importanței procurorului și a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale în cadrul procesului penal. Asigurarea legalității activității de urmărire penală, realizată prin verificarea și controlul asupra acestei activități, precum și respectarea principiului proporționalității acțiunilor de urmărire penală realizate în cadrul urmării penale constituie atribuția nemijlocită a ofițerului de urmărire penală, a procurorului și a judecătorului de instrucție, ținând de competența funcțională a acestor subiecți. Prin urmare, ofițerul de urmărire penală, procurorul și judecătorul de instrucție în cadrul urmăririi penale sunt cele mai importante figuri, iar soarta tuturor celorlalți participanți la procesul penal și a procesului penal în ansamblu depinde de legalitatea, valabilitatea și caracterul complet al acțiunilor lor. Rolul și sarcina procurorului, atât în domeniul justiției penale, cât și în afara acesteia ar trebui să fie definite în legislație la cel mai înalt nivel posibil, fiind îndeplinite cu stricta respectare a principiilor și valorilor democratice ale Consiliului Europei. Scopul direct al studiului îl constituie examinarea rolului și importanței procurorului și a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale în cadrul procesului penal, DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17606226 1 Profesoruniversitar,doctorhabilitatîndrept,rector,UniversitateaUnimanitarădinDnipro,Ucraina; e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0002-2046-9522;e-mail:[email protected] 2 Conferențiaruniversitar,doctorîndrept,Catedra„Procedurăpenală,criminalisticășisecuritateinformațională”,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepubliciiMoldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54); e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0002-6606-1952,e-mail:[email protected] Oleh KYRYCENKO1 [email protected] Artiom PILAT2 [email protected] LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 34 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 deoarece conducerea bazată pe organizare, monitorizare și coordonare reprezintă prin sine elementul-cheie al activității realizate și soldate de atingerea unui rezultat scontat. Scopul indirect al studiului respectiv constă în sporirea eficientizării activității procurorului și procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmării penale în procesul de organizare, monitorizare și coordonare a acțiunilor ofițerului de urmărire penală la exercitarea urmării penale pe o anumită cauză. Scop care poate fi atins prin prisma definirii direcțiilor de bază ale activităților acestor subiecți în cadrul urmăririi penale, precum și realizării unui studiu comparat între competența conducătorului organului de urmărire penală și a procurorului, unde ultimului îi revin atribuții certe de realizare a unui control procesual, nu managerial, asupra activității ofițerului de urmărire penală. Obiectivele prezentului articol științific constau în definirea direcțiilor de bază ale activității procurorului și procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmării penale; stabilirea rolului acestora în procesul de organizare, monitorizare și coordonare a acțiunilor ofițerului de urmărire penală la exercitarea urmării penale Drept rezultat al studiului, este prezentată cercetarea lucrărilor științifice ale autorilor, care vor contribui la cunoașterea și înțelegerea importanței realizării unui control riguros și drept urmare eficient de către procuror și procurorul ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale. Cuvinte-cheie: procuror, procuror ierarhic superior, competență, atribuții, control, organizare, monitorizare, coordonare, conducător, urmărire penală. THE COMPETENCE OF THE PROSECUTOR AND THE HIERARCHICALLY SUPERIOR PROSECUTOR AS THE LEADER OF THE CRIMINAL PROSECUTION Abstract: The respective scientific article is dedicated to the research and, therefore, highlighting the role and importance of the prosecutor and the superior hierarchical prosecutor as the leader of the criminal investigation in the criminal process. Ensuring the legality of the criminal prosecution activity carried out by verifying and controlling this activity, as well as respecting the principle of proportionality of the criminal prosecution actions carried out within the criminal prosecution, constitute the direct attribution of the criminal prosecution officer, the prosecutor and the investigating judge and belong to the functional competence of these subjects. Therefore, the criminal investigation officer, the prosecutor and the investigating judge in the criminal process are the most important figures, the fate of all other participants in the criminal process and the criminal process as a whole depends on the legality, validity and completeness of their actions. The role and tasks of prosecutors, both in the field of criminal justice and outside it, should be defined in legislation at the highest possible level and be carried out in strict compliance with the democratic principles and values of the Council of Europe. The direct aim of the study is the examination of the role and importance of the prosecutor and the senior prosecutor as the leader of the criminal investigation in the criminal process, because management based on organization, monitoring and coordination is in itself the key element of the activity carried out and leading to the achievement of an expected result. The indirect aim of the respective study is to increase the efficiency of the prosecutor and the superior hierarchical prosecutor as the leader of the criminal prosecution in the process of organizing, monitoring and coordinating the actions of the criminal prosecution officer when carrying out the criminal prosecution on a certain case. A goal that can be achieved through the definition of the basic directions of the activities of these subjects in the framework of the criminal investigation, as well as the realization of a comparative study between the competence of the head of the criminal investigation body and the prosecutor, where the latter has certain attributions of carrying out a procedural control over the activity of the criminal investigation officer and not managerial. The objectives of this scientific article consist in defining the basic directions of the activity of the prosecutor and the superior hierarchical prosecutor as the leader of the criminal investigation; establishing their role in the process of organizing, monitoring and coordinating the actions of the LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică35 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 INTRODUCERE Drept bază în descoperirea și cercetarea infracțiunilor, identificarea făptuitorului, realizarea acțiunilor de urmărire penală, planificarea urmăririi penale per ansamblu constituie o metodă tactică ce asigură stabilirea legăturii strânse dintre scopul și sarcinile urmăririi penale pe de o parte și modul efectiv de realizare a acestora pe de altă parte. Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești, ce contribuie la înfăptuirea justiției, apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, societății și statului prin intermediul procedurilor penale și al altor procedee prevăzute de lege. În ipoteza dezvoltării ulterioare a rezultatelor științifice obținute vor fi definite direcțiile de bază a activității procurorului și procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmării penale și, prin urmare, va fi stabilit rolul acestor subiecți în procesul de organizare, monitorizare și coordonare a acțiunilor ofițerului de urmărire penală la exercitarea urmării penale. De asemenea, va fi realizat un studiu comparat între competența conducătorului organului de urmărire penală și a procurorului, unde ultimului îi revin atribuțiile de realizare a unui control procesual asupra activității ofițerului de urmărire penală și nu cel managerial. METODEȘIMATERIALEAPLICATE În vederea realizării obiectivelor propuse, în prezentul articol științific au fost utilizate următoarele metode științifice: metoda logică bazată pe analiza deductivă și analiza inductivă care permite analiza conceptului propus spre studiere, metoda comparativă pe larg utilizată în cercetarea direcțiilor de bază a activității procurorului și procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmării penale, metoda sistemică care s-a aplicat la sistematizarea atribuțiilor realizate de către procuror și procurorul ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale. În procesul elaborării acestui articol, au fost consultate lucrările științifice ale autorilor D. Ostavciuc, T. Osoianu, M. Poalelungi, fiind analizat și Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) în atenția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei cu privire la normele și principiile europene referitoare la procurori. S-au mai examinat Hotărârile CtEDO pe cauzele Corigliano c. Italiei, Neumeister c. Austriei etc. Listădeabrevieri: CCPE – Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni; RM – Republica Moldova; criminal investigation officer in the exercise of the criminal prosecution and, last but not least, carrying out a comparative study between the competence of the head of the criminal investigation body and the prosecutor, where the latter has certain attributions of carrying out a procedural control over the activity of the criminal investigation officer and not managerial. As a result of the study, it constitutes the research of the scientific works of the authors, which will contribute to the knowledge and understanding of the importance of achieving a rigorous control and, as a result, effectively by the prosecutor and the superior hierarchical prosecutor as the leader of the criminal investigation. Keywords: prosecutor, superior hierarchical prosecutor, competence, attributions, control, organization, monitoring, coordination, leader, criminal investigation. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 36 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului; CPP – Cod de Procedură Penală; art. – articol; alin. – alineat; pct. – punctul; nr. – numărul; p. – pagina; ș.a. – și alții; c. – contra; etc. – etcetera. DISCUŢII Problema competenței procurorului în calitate de conducător al urmării penale, a atribuțiilor funcționale ale acestuia, precum și funcțiilor procesuale penale în general, continuă să fie discutabilă și în prezent. Analizând unele aspect doctrinare, precum și prevederile legale cu privire la activitatea procurorului în general, competența lui, atribuțiile funcționale, activitatea acestuia este divizată în trei direcții de bază: –controlul asupra activității organului de urmărire penală și a organului care exercită activitatea specială de investigație; –exercitarea nemijlocită a activității de urmărire penală; –conducerea urmăririi penale. Reieșind din specificul activității realizate de către procuror, acesta în cele din urmă beneficiază de anumite garanții care, la rândul lor, asigură atât buna desfășurare a activității de urmărire penală, cât și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale părților în cadrul urmăririi penale. Procurorului, în calitate de persoană care conduce urmărirea penală, îi sunt specifice anumite activități manageriale care au impact direct asupra bunei desfășurării a urmăririi penale, precum și acțiuni de realizare a obligațiilor pozitive și negative ale statului în cadrul procesului penal. Analizând competența procurorului la exercitarea urmăririi penale, se constată că lui îi revin atribuțiile organului de urmărire penală; o prevedere similară am identificat-o în cazul în care conducătorul organului de urmărire penale exercită nemijlocit urmărirea penală1. Realizând un studiu comparat dintre competența conducătorului organului de urmărire penală și a procurorului constatăm unele aspecte asemănătoare sub aspect managerial, după cum am menționat anterior, conducătorul organului de urmărire penală posedând unele competențe manageriale sub aspect organizatoric de activitate a secției, nu și sub aspect procesual. La rândul său, procurorul realizează un control procesual asupra activității ofițerului de urmărire penală. Așadar, procurorul este în drept să controleze activitatea ofițerului de urmărire penală, să verifice dosarele și să întreprindă alte acțiuni care au impact direct asupra planificării urmăririi penale și realizării acțiunilor de urmărire penală. Controlul procesual 1 Cod de procedura penală a Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003. În. MO 05-11-2013 în Monitorul Oficial Nr. 248-251 art. 699. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică37 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 realizat de procuror asupra activității ofițerului de urmărire penală, în doctrina dreptului procesual penal a ridicat multe semne de întrebare cu privire la independența ofițerului de urmărire penală. În prezenta lucrare ne-am expus asupra faptul că ofițerul de urmărire penală este persoană independentă și conducătorul organului de urmărire penală nu este în drept să dea indicații pe marginea cauzei penale; în același sens, ofițerul de urmărire penală se subordonează indicațiilor scrise ale procurorului. Analizând prevederile art. 3 al Legii nr. 333 cu privire la statutul ofițerului de urmărire penală, deducem că în exercitarea atribuțiilor, ofițerul de urmărire penală este independent, se supune numai legii, indicațiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului și hotărârilor instanței de judecată, emise în limitele competenței lor și în conformitate cu legislația în vigoare. Situația similară o identificăm și în prevederile art. 57 alin. (4) CPP al RM, așadar, ofițerul de urmărire penală se supune prevederilor prezentului cod și indicațiilor scrise ale procurorului și ale conducătorului organului de urmărire penală. De asemenea, legiuitorul nu specifică caracterul ordinelor emise de conducătorul organului de urmărire penală, al celui organizatoric sau procesual. O astfel de formulare ambiguă a normelor de procedură creează o marjă largă de interpretare a legii, ce contravine regulii de bază conform căreia legea trebuie să fie clară și explicită. Examinând atribuțiile procurorului în faza de urmărire penală, deducem că legiuitorul i-a oferit o gamă largă de atribuții manageriale, care au impact direct asupra realizării scopului procesului penal. Realizarea de către procuror a unui management productiv asupra activității de urmărire penală, efectuată de ofițerul de urmărire penală, depinde în primul rând de conlucrarea lor la faza de urmărire penală, care nu se poate baza doar pe relații de conducător pe de o parte și subaltern pe de altă parte; de fapt, este necesar să existe anumite relații de colegialitate între acești doi participanți, astfel ținându-se cont de aspectul moral la realizarea atribuțiilor de serviciu. Legiuitorul i-a oferit procurorului o gamă largă de atribuții manageriale care au drept scop gestionarea activității ofițerilor de urmărire penală și asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Analizând competența funcțională a procurorului, deducem că unele atribuții ale acestuia sunt asemănătoare cu cele ale conducătorul organului de urmărire penală, însă diferă de acestea datorită statului conducătorului organului de urmărire penală și al procurorului. Sub aspect de planificare și organizare a activității de urmărire penală, procurorul pornește urmărirea penală, dispunând printr-o ordonanță motivată fie efectuarea urmăririi penale de către alte organe de urmărire penală, fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod, ori refuză pornirea urmăririi penale, sau dispune încetarea urmăririi penale. O astfel de atribuție managerială, care îi revine procurorului, o putem diviza în următoarele segmente de bază: –Porneşte urmărirea penală, dispunând printr-o ordonanţă motivată efectuarea urmăririi penale de către alte organe de urmărire penală. În urma examinării sesizării de către organul de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală în timp de 24 de ore din momentul emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale va informa procurorul care efectuează conducerea activității de urmărire penală, prezentându-i-se totodată și dosarul respectiv. La momentul când a luat cunoștință de ordonanța de începere a urmăririi penale, procurorul fixează termenul de urmărire în cauza respectivă. Fixarea termenului LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 38 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 de către procuror are un impact direct asupra organizării și planificării urmăririi penale; la stabilirea termenului, procurorul va lua în considerare toate criteriile ce se iau în calcul la stabilirea termenului rezonabil al urmăririi penale, ceea ce reprezintă o garanție de care beneficiază părțile la proces. –Exercitarea nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod. În caz de necesitate, procurorul poate exercita personal urmărirea penală în orice cauză penală, indiferent dacă fapta comisă ține de competența acestuia. O asemenea atribuție am identificat-o în competența conducătorului organului de urmărire penală care este în drept să preia cercetarea cauzei, însă procurorul este în drept să ia această cauză de la conducător și să exercite nemijlocit urmărirea penală. În cazul exercitării nemijlocite a urmăririi penale, procurorului îi revin atribuțiile ofițerului de urmărire penală. –Refuză pornirea urmăririi penale, sau dispune încetarea urmăririi penale. Examinând ordonanța de începere a urmăririi penale, dacă constată circumstanțele care exclud urmărirea penală el este în drept să refuze începerea urmăririi penale, precum și, în cazul stabilirii circumstanțelor prevăzute la art. 285 CPP, va înceta urmărirea penală. Planificarea activității ca parte inerentă a managementului eficient în mare măsură depinde de deciziile luate, de activitatea procurorului la etapele inițiale ale urmării penale, de erorile comise ce vor afecta deciziile luate pe marginea cauzei, inclusiv cele de planificare și organizare a activității de urmărire penală. Procurorii acționează în numele societății și în interes public, în scopul respectării și protejării drepturilor și libertăților omului, așa cum sunt ele prevăzute, în special, în Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului2. Codul de procedură penală al Republicii Moldova prevede că procurorul conduce personal urmărirea penală, controlează legalitatea acțiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală și decide excluderea din dosar a probelor obținute conform prevederilor art. 94 alin. (1). Controlul asupra activității ofițerului de urmărire penală procurorul o realizează atât din oficiu, cât și în baza plângerii înaintate în condițiile art. 298 CPP. În cadrul acțiunilor de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală administrează, evaluează și verifică probele: constată circumstanțele cu privire la fapta comisă și verifică persoanele care ar putea comite fapta infracțională. Activitatea respectivă a ofițerului de urmărire penală trebuie să fie realizată cu o strictă respectare a principiului legalității; de specificat că anume de procuror depinde respectarea acestui principiu în cadrul urmării penale. În vederea realizării unui control asupra actelor emise de către ofițerul de urmărire penală, procurorul solicită de la organul de urmărire penală, pentru control, dosare penale, documente, acte procedurale, materiale și alte date cu privire la infracțiunile săvârșite și persoanele identificate în cauzele penale în care exercită controlul și dispune conexarea sau, după caz, disjungerea cauzei dacă se impune aceasta. Prin ordonanță motivată, la propunerea organului de urmărire penală, sau din oficiu, procurorul este în drept să dispună disjungerea sau conexarea cauzelor penale, fapt care în mod direct influențează activitatea de urmărire penală. Putem menționa că fiecare infracțiune are specificul ei aparte, ceea ce impune și o anumită cercetare a unor categorii de infracțiuni, prin utilizarea procedeelor probatorii 2 Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) în atenția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind normele și principiile referitoare la procurori. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică39 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 necesare. Există cazuri în care pentru cercetarea obiectivă, completă și sub toate aspectele este necesară separarea unor materiale a cauzelor penale sau, deopotrivă, unirea unor cauze penale între ele, pentru ca într-un final să se poată stabili adevărul. Din perspectiva respectării rolului activ al organului de urmărire penală, legea procesual penală numește aceste acțiuni ca disjungere și conexare a cauzelor penale. În același timp, caracteristicile individuale ale infracțiunii și ale infractorului necesită un caracter individual al cercetării cauzelor penale. Cauzele penale în care figurează un număr mare de bănuiți sau învinuiți pot avea deficiențe în ceea ce privește termenul urmăririi penale și calitatea acesteia. Disjungerea nerezonabilă a cauzelor penale poate complica descoperirea infracțiunilor și, în unele cazuri, încalcă drepturile învinuitului, sau nu oferă posibilitatea organului de urmărire penală și ulterior instanței de judecată de a determina corect pericolul social al persoanelor care au comis infracțiunea. Pentru a asigura cercetarea completă, obiectivă și sub toate aspecte a circumstanțelor cauzei penale, e necesar să fie create condiții optime și favorabile de cercetare3. În acest sens, am constatat că conexarea sau disjungerea cauzelor penale are un impact primordial asupra activității de planificare și realizare a acțiunilor de urmărire penală, ca parte inerentă a managementului activității de urmărire penală. Astfel, dacă la etapa inițială a urmării penale nu se cunoșteau anumite circumstanțe, însă ulterior cauza penală este disjunsă sau conexată, toate activitățile de urmărire penală realizate necesită a fi modificate reieșind din circumstanțele și cauza care a fost conexată sau disjunsă. Așadar, instituția conexării și disjungerii cauzelor penale posedă un impact direct asupra activității de urmărire penală, îndeosebi asupra activității de planificare și realizare a acțiunilor de urmărire penală. Planificarea și ordonarea acțiunilor de urmărire penală realizate de către procuror contribuie în mod inerent la respectarea termenului rezonabil al urmăririi penale. Legislația și jurisprudența națională coincide cu standardele stabilite în jurisprudența Curții Europene, și anume în ce privește: –Complexitatea cazului. –Comportamentului părților. –Conduita organului de urmărire penală. –Importanța procesului pentru interesul public. –Starea de minorat. Aprecierea perioadei de calculare a termenului rezonabil al urmăririi penale, în conformitate cu prevederile naționale, se evaluează din momentul emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale și se finalizează cu întocmirea rechizitoriului și trimiterea cauzei în instanța de judecată, sau cu o ordonanță de încetare și clasare a urmăririi penale. Potrivit jurisprudenței Curții Europene, dreptul persoanei cu privire la termenul rezonabil începe din momentul când persoana a fost acuzată de săvârșirea infracțiunii4. Declanșarea termenului rezonabil al urmăririi penale începe din momentul atragerii persoanei în calitate de participantă a procesului penal prin efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, adică e necesară acea notificare oficială parvenită din partea autorităților competente, în cazul nostru a organului de urmărire penală privind bănuiala/învinuirea de săvârșire a acțiunii infracționale prevăzută de legislația penală. 3 Osoianu T., Ostavciuc D. Urmărirea penală. Chișinău: Cartea Militară, 2021. p. 326. 4 Cauza Neumeister c. Austriei. Hotărârea din 27 iunie 1968. Accesibil: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i =0017544 (vizitat la 11.01.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 40 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Pentru a determina complexitatea cauzei penale în cadrul urmăririi penale și a estima termenul rezonabil, este necesar a stabili natura acuzației penale, existența participației, natura și volumul probelor, existența, numărul și complexitatea expertizelor, comisiilor rogatorii, procedurii de extrădare, numărul părților vătămate, al martorilor, dispunerea măsurilor speciale de investigații etc., deci orice acțiune procesuală ce ar necesita timp și resurse suplimentare pentru realizarea și obținerea rezultatului necesar5. Respectarea termenului rezonabil, în coraport cu comportamentul părților, nu impune obligația persoanei de cooperare cu autoritățile judiciare6, deci bănuitului/învinuitului nu-i poate fi imputată vinovăția cu privire la tergiversarea urmăririi penală, atât timp cât comportamentul acestuia se află în limitele permisive ale prevederilor Codului de procedură penală cu privire la apărarea sa. Conduita organului de urmărire penală joacă un rol important în evaluarea termenului rezonabil, aceasta ținând de diligența, rapiditatea și buna organizare a activității de descoperire a infracțiunilor, precum și de alte acțiuni cu care se realizează obligațiile pozitive de a investiga o cauză penală7. Rapiditatea acțiunilor de urmărire penală într-o măsură oarecare depinde de abilitățile manageriale ale procurorului care o conduce. În urma realizării controlului asupra activității organului de urmărire penală, procurorul dă indicații în scris cu privire la efectuarea acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor speciale de investigații în vederea căutării persoanelor care au săvârșit infracțiuni și identificării altor persoane care posedă informații cu privire la fapta comisă. Rolul activ în cadrul urmăririi penale îl posedă nu doar organul de urmărire penală, ci și procurorul care, în urma cercetării materialelor cauzei penale, va da indicații în vederea efectuării acțiunilor de urmărire penală sau a măsurilor speciale de investigații. În comparație cu ajutorul metodic acordat de către conductorul organului de urmărire penală, indicațiile procurorului cu privire la realizarea unor acțiuni de urmărire penală sau a măsurilor speciale de investigație sunt obligatorii pentru executare pentru persoanele competente în vederea realizării acestei acțiuni. Ca și conducătorul organului de urmărire penală, procurorul este în drept să retragă o cauza penală, după care o va transmite conducătorului organului de urmărire penală pentru desemnarea unui alt ofițer care va exercita urmărirea penală, însă în acest sens legislația nu specifică expres în ce cazuri procurorul va retrage cauza, iar acest fapt în opinia noastră poate avea un efect pozitiv pentru buna desfășurare a urmăririi penale. Dacă în cazul conducătorului organului de urmărire penală, legiuitorul prevede expres când cauza se retrage de la un ofițer și se transmite altui ofițer de urmărire penală, atunci procurorul o va retrage conducându-se de propria convingere și reieșind din rezultate obținute de ofițerul de urmărire penală pe marginea cauzei. Astfel, procurorului îi sunt atribuite competențe manageriale mai vaste în cadrul urmăririi penale, care în mod direct afectează și alte atribuții manageriale ale acestuia pe parcursul urmăririi penale. Examinând atribuțiile procurorului, constatăm că nu toate au un impact asupra managementului urmăririi penale, dar soluționarea cererilor de recuzare sau de abținere a 5 Carajeleascov C. Rolul procurorului în asigurarea respectării termenului rezonabil în cadrul urmăririi penale. În. Revista Națională de Drept, Chișinău, 2017, p. 62. 6 Cauza Corigliano c. Italiei, hotărârea din 10 decembrie 1982. Accesibil: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i =001-7544 (vizitat la 11.01.2025). 7 Poalelungi M., Dolea Ig., Vîzdoagă T. Manualul judecătorului pentru cauze penale. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013, p. 937. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică41 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ofițerului de urmărire penală are un impact asupra planificării și realizării acțiunilor de urmărire penală care vor fi realizate. Soluționarea cererilor de recuzare sau abținere a ofițerilor de urmărire penală, în opinia noastră are un impact direct asupra planificării și realizării acțiunilor de urmărire penală. Instituția incompatibilității reprezintă o garanție fundamentală a participanților la proces, ca urmărirea penală să fie realizată de către o persoană independentă și imparțială, examinând cauza multilateral, în lipsa intereselor personale. Una dintre garanțiile aprecierii corecte și obiective a probelor este imparțialitatea și independența procesuală a ofițerului de urmărire penală, procurorului și judecătorului8. În procesul examinării cererilor de recuzare sau de abținere, procurorul este obligat să soluționeze anumite circumstanțe, și anume în primul rând: –din ce moment ofițerul de urmărire penală se află în situația de incompatibilitate; –ce acțiuni au fost efectuate aflându-se în situația de incompatibilitate; –probele administrate de ofițerul de urmărire penală se află în situația de incompatibilitate. Soluționarea acestor chestiuni va contribui la identificarea probelor care cad sub incidența art. 94 a CPP, precum și la realizarea unui nou plan de acțiuni care urmează a fi întreprinse pe marginea cauzei cercetate. Procurorul ca manager al urmăririi penale va da indicații noi pe marginea cauzei, care sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală. Sunt obligatorii indicațiile în formă scrisă cu privire la efectuarea acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor speciale de investigații în vederea căutării persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Obligativitatea exercitării indicațiilor scrise de către procuror ar putea aduce atingere independenței ofițerului de urmărire penală, fapt consacrat atât în Codul de procedură penală, cât și în Legea cu privire la statutul ofițerului de urmărire penală. Transmiterea dosarului spre verificare procurorului, precum și executarea ordinelor date în scris aduce atingere independenței procesuale a ofițerului de urmărire penală Însă ordinul scris al procurorului poate fi contestat, cu condiția că ofițerul de urmărire penală își va argumenta decizia. Dacă nu este de acord cu indicația conducătorului organului de urmărire penală ori a procurorului privind efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală o va contesta imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, înaintând procurorului care conduce urmărirea penală sau, respectiv, procurorului ierarhic superior materialele aferente și obiecțiile sale formulate în scris. Contestarea indicațiilor procurorului nu suspendă însă executarea ordinului. Norma care reglementează procedura de contestare a ordinelor scrise ale procurorului creează o marjă largă de interpretare a acestora, deoarece termenul de examinare a contestației este de 15 zile din data înaintării. Pentru a asigura respectarea termenului rezonabil al urmăririi penale, considerăm că acesta este necesar de a fi redus până la 5 zile. Pe lângă faptul că legiuitorul a oferit ofițerului de urmărire penală posibilitatea de a contesta indicațiile scrise ale procurorului care conduce urmărirea penală, de o astfel de posibilitate beneficiază și bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă și reprezentanții lor. Plângere se va depune împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate sau dispuse de procurorul care conduce urmărirea penală sau exercită nemijlocit urmărirea penală împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor care au fost efectuate sau dispuse în baza dispozițiilor date 8 Зинатуллин 3.3. Уголовно-процессуальное доказывание. Ижевск. 1993. С. 107. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 48 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 327 ARCTICA ŞI ANTARCTICA ÎN SISTEMUL RELAŢIILOR DE DREPT INTERNAŢIONAL Abstract: Arctica și Antarctica sunt două regiuni ale planetei, care, fără să aibă o populație permanentă (din cauza condițiilor climaterice dificile) și fără să aparțină vreunei țări, suscită interesul actorilor internaționali. În cazul Arcticii, există cinci țări din proximitate (S.U.A., Canada, Danemarca, Norvegia și Federația Rusă), care sunt cele mai implicate în competiția pentru Arctica, determinată de interesele pentru resursele minerale de acolo, de posibila apariție (determinată de încălzirea globală) a unor rute maritime mai scurte, de interesele strategice și militare. Pentru a soluționa divergențele pe calea dialogului cele cinci țări au pus în anul 1993 bazele Consiliului Arctic. În cazul Antarcticii, statutul ei a fost reglementat prin Tratatul Antarcticii din 1959, care a stabilit utilizarea acestui teritoriu exclusiv în scopuri pașnice, în interesul întregii omeniri. În pofida acordului semnat, un șir de state revendică suprafețe din Antarctica, considerându-le teritorii naționale. Este de așteptat ca odată cu încălzirea globală și topirea gheții de la cei doi poli, accesul acolo să fie mai facil și asta va crea noi oportunități, dar și noi situații de conflicte interstatale. Cuvinte-cheie: Arctica, Antarctica, relații internaționale, state arctice, diferende internaționale. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17606379 1 Conferențiaruniversitar,doctorhabilitatînistorie,DepartamentulRelațiiInternaționale,ȘtiințePolitice șiStudiideSecuritate,FacultateaȘtiințeSocio-Umane,Universitatea„LucianBlaga”dinSibiu,România(ROR:https://ror.org/026gdz537),e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0002-5438-472X,email:[email protected] Pavel MORARU1 [email protected] THE ARCTIC AND ANTARCTIC IN THE SYSTEM OF INTERNATIONAL LAW RELATIONS Abstract: Arctic and Antarctica are two regions of the planet that, despite having no permanent population (due to harsh climatic conditions) and not belonging to any country, attract the interest of international actors. In the case of the Arctic, five neighboring countries (the USA, Canada, Denmark, Norway, and the Russian Federation) are the most involved in the competition for the Arctic, driven by interests in its mineral resources, the potential emergence (due to global warming) of shorter maritime routes, and strategic and military concerns. To resolve the differences through dialogue, the five countries established the Arctic Council in 1993. As for Antarctica, its status was regulated by the Antarctic Treaty of 1959, which established the use of Antarctica exclusively for peaceful purposes, in the interest of all humanity. Despite the signed LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică49 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 INTRODUCERE Atât Arctica, cât și Antarctica, sunt două regiuni ale planetei, care nu aparțin vreunei țări. Sunt teritorii ale nimănui, dar care, totodată, sunt obiectul unor dispute dintre mai multe state ale lumii. Deocamdată, nu există condiții pentru împărțirea acestor posesiuni, însă, în viitor, acest lucru se va produce inevitabil.1 E posibil, ca din cauza disputelor asupra împărțirii Arcticii și Antarcticii, să se ajungă și la conflicte armate, de o amploare mai mare sau mai mică.2 Acest moment se va apropia odată cu accelerarea procesului încălzirii globale, a topirii gheții de la cei doi poli și a accesului mai bun la acele regiuni, la mijloc fiind interese economice și geopolitice. Ceea ce au în comun cele două regiuni, este că din cauza condițiilor climaterice foarte aspre, nu au fost populate, adică nu au o populație permanentă, revendicarea lor bazându-se atât pe dreptul apartenenței naționale a celor ce le-au descoperit, dar și pe principiul proximității teritoriale.3 Iar obiectivul studiului nostru este să stabilim care este gradul actual al confruntării interstatale pentru Arctica și Antarctica. METODEȘIMATERIALEAPLICATE În scopul abordării științifice a subiectului propus, am analizat și utilizat la elaborarea articolului lucrări relevante de specialitate, precum și documente oficiale guvernamentale, interguvernamentale și internaționale. A fost folosită metoda logică, pentru expunerea coerentă a materialului factologic, dar și principiul cronologic, pentru a prezenta evenimentele în ordinea evoluției lor. DISCUŢIIȘIREZULTATEOBŢINUTE Arctica este regiunea Pământului, adiacentă Polului Nord, care include periferia nordică a Eurasiei și Americii de Nord, aproape întregul Ocean Arctic (cu excepția insulelor de coastă ale Norvegiei), precum și părți limitrofe ale Oceanelor Atlantic și Pacific. Granița sudică coincide cu limita sudică a zonei de tundră. Suprafața este de aproximativ 27 de milioane de km². Potrivit unor opinii, Arctica se întinde spre Sud până la limita Cercului Polar Arctic (latitudinea nordică de 66° 33′) și în acest caz, suprafața este de 21 de milioane de km². Mai putem spune că Arctica include Oceanul Arctic, care cuprinde 2/3 apă și 1/3 pământ, reprezentând mai multe insule, în mare parte acoperite de o calotă de gheață,4 și regiunile cele mai nordice ale Rusiei, S.U.A. (Alaska), Canadei, Groenlandei (teritoriu autonom al Danemarcei), Islandei, Norvegiei, Suediei și Finlandei. Arctica este simetric opusă Antarcticii. 1 Терентьев С. А. Арктика и Антарктика. Москва: Книжный Клуб Книговек, 2011, p. 3. 2 Ibidem, p. 4. 3 Ibidem, p. 6. 4 Popescu Corina-Florența. Drept Internațional Public Aprofundat. Universitatea Ecologică din București, Facultatea de Drept. Master: Drept internațional și dreptul Uniunii Europene. București, p. 52-53, https:// ueb.ro/drept/master/didue/DIP%201.pdf (accesat la data de 05.06.2025). agreement, a number of states claim territories in Antarctica, considering them national territories. It is expected that with global warming and the melting of the ice at both poles, access to these regions will become easier, creating new opportunities, but also new situations of interstate conflict. Keywords: Arctic, Antarctica, international relations, Arctic states, international disputes. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 50 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Până la sfârșitul secolului al XX-lea, Arctica s-a aflat la periferia relațiilor internaționale, deoarece condițiile climatice foarte aspre făceau ca regiunea să fie nepotrivită activităților umane economice și politico-militare. Țările arctice s-au concentrat doar pe dezvoltarea teritoriilor de tundră subarctică și a fâșiei de coastă a Oceanului Arctic, iar în adâncul ei, regiunea a rămas neexplorată și necunoscută.5 Pare incredibil, dar la originile studierii Arcticii interioare s-a aflat Austro-Ungaria. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea au fost într-o oarecare măsură explorate doar teritoriile subarctice ale Rusiei, Canadei, Groenlandei. În anii ’70 ai secolului al XIX-lea, exploratorul polar austriac Julius von Payer (1842-1915) a întreprins o serie de expediții în largul Oceanului Arctic. El a descoperit Arhipelagul Franz Josef și a descris detaliat Arhipelagul Svalbard și Novaia Zemlya. Potrivit lui Julius Payer, coroana austriacă avea dreptul să declare teritoriile arctice posesiunile sale. Activitatea Austro-Ungariei în regiunea arctică a determinat țările limitrofe să intensifice activitățile exploratorii.6 În prezent, Arctica este importantă din punctul de vedere economic, al căilor de comunicații, militar, geopolitic etc. Mulți specialiști consideră că acolo se găsesc mari zăcăminte de hidrocarburi. Cantitățile lor sunt estimate ca fiind „gigantice”. Deocamdată, nu se poate face un calcul exact, deoarece nu există posibilități pentru o cercetare geologică amănunțită. Fundul Arcticii a fost cartografiat numai în proporție de 25%. Estimările arată că zăcămintele de petrol ale Arcticii pot fi de 60 de miliarde de barili, ceea ce ar constitui 15% din zăcămintele globale; resursele de gaze naturale ar fi de circa 30% din cele globale.7 De asemenea, Arctica poate fi folosită pentru dezvoltarea comerțului internațional, prin deschiderea unor coridoare de transport, mai ales în condițiile încălzirii globale.8 Din acest punct de vedere, în prezent, spațiul arctic este văzut ca o regiune de mare interes și cu multe oportunități. Oamenii de știință consideră că topirea gheții arctice, în contextul încălzirii globale, va conduce în viitorul nu prea îndepărtat la apariția în Oceanul Arctic a unor noi rute între Europa, Asia și America de Nord. Actualmente, prin zona arctică trece Calea Maritimă de Nord, care este cel mai scurt drum maritim din Europa în Asia de Est, iar în cazul Federației Ruse, este cea mai scurtă cale de comunicație dintre partea europeană a țării și Extremul Orient (de la Sankt Petersburg până la Vladivostok e o distanță de 14.000 de km, care este cu mult mai scurtă decât calea maritimă din Marea Nordului - Canalul Suez - Oceanul Indian, cu o lungime de 23.000 km). Prin zona Polului Nord trece și cea mai scurtă cale aeriană dintre America de Nord și Asia.9 Se estimează că până în anul 2050, din cauza încălzirii globale, gheața arctică se va subția cu 30%, iar volumul ei se va micșora cu 15-40%. Asta înseamnă că va crește considerabil suprafața navigabilă pentru vasele maritime, atât comerciale, cât și militare.10 Nu puteam ignora și importanță militară a regiunii. Periodic, țările limitrofe (Canada, Federația Rusă, Danemarca) desfășoare exerciții militare, instalează baze militare. La 24 iunie 2009, Parlamentul danez a adoptat o strategie în privința Arcticii, în care, printre 5 Фененко А. В. Современная история международных отношений: 1991-2022. 5-е издание, дополненное. Учебное пособие для вузов. Москва: Аспект Пресс, 2023, p. 326. 6 Ibidem, p. 327. 7 Терентьев С. А. Op. cit., p. 389. 8 Фененко А. В. Op. cit., p. 326. 9 Терентьев С. А. Op. cit., p. 395. 10 Ibidem, p. 397. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică51 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 altele, se spunea că „Activitatea crescândă din Arctica va schimba importanța geopolitică a regiunii și pe termen lung va crea mai multe provocări pentru forțele armate daneze”. O atenție deosebită Danemarca atrage consolidării militare a Groenlandei.11 În perioada „Războiului rece”, cea mai scurtă cale pentru bombardierele strategice și rachetele balistice ale S.U.A. și U.R.S.S. (pentru aplicarea eventualelor lovituri nucleare reciproce) trecea peste Polul Nord. De asemenea, Arctica era importantă pentru submarinele celor două țări, care pe sub ghețarii arctici, puteau veni în proximitatea adversarului.12 Interesul militar pentru Arctica a crescut considerabil la începutul secolului al XXIlea. Acolo forțele maritime ale Federației Ruse și ale mai multor țări N.A.T.O. se află întrun contact direct.13 În prezent, în regiunile subarctice și arctice ale Europei, Asiei și Americii de Nord se află 8 state, o mare parte dintre ele având pretenții teritoriale reciproce. Aplicațiile militare din regiunea arctică subliniază interesul strategic pe care îl au țările din proximitatea Arcticii.14 Sistemul împărțirii Arcticii s-a format ca urmare a rivalității dintre țările arctice la sfârșitul secolului XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În dreptul internațional, el este cunoscut sub numele de „împărțirea sectorială”. Împărțirea Arcticii pe sectoare a fost inițiată de către Canada, căreia ulterior i s-au alăturat U.R.S.S., S.U.A., Danemarca, Norvegia. „Împărțirea sectorială” prevede că Arctica este divizată în sectoare între țările circumpolare pe baza azimutului, care se formează din punctul extrem vestic și cel estic al granițelor lor nordice, convergând spre Polul Nord. În anul 1925, Canada a declarat că toate teritoriile și insulele care se află la nord de partea continentală, intră sub suveranitatea sa. În anul următor, U.R.S.S. a făcut o declarație similară în privința teritoriilor și insulelor descoperite și care vor fi descoperite în viitor, aflate la nord de partea sa continentală. În anul 1928, S.U.A. au declarat despre extinderea suveranității lor asupra sectorului arctic din nordul Alaskăi. În 1933, Danemarca a înființat sectorul său arctic în nordul Groenlandei, iar în 1934, Norvegia a declarat și ea despre sectorul arctic norvegian.15 Atunci când a fost introdus sistemul de sectoare, se înțelegea doar dreptul de a dispune de pământuri, dar nu și de ape sau de fundul apelor. Astfel, apele și fundul apelor au rămas neîmpărțite.16 Trei state subarctice – Islanda, Suedia și Finlanda –, deși au pretins la posesiuni în Arctica, nu au obținut sectoare arctice. Finlanda, după înfrângerea în al Doilea Război Mondial, a pierdut accesul la Oceanul Arctic prin portul Petsamo (actualmente Pecenga), care a fost anexat de către U.R.S.S. Suedia nu are ieșire la Arctica, dar colaborează intens cu țările regiunii, în vederea explorării Arcticii. Islanda nu dispune de posesiuni arctice, deoarece nu are teritorii după Cercul Polar Arctic. Astfel, puteri arctice (cu sectoare arctice) sunt: Federația Rusă, S.U.A., Canada, Norvegia și Danemarca. Țări subarctice (din proximitatea Arcticii) sunt Islanda, Suedia și Finlanda.17 În prezent, asistăm la o dispută în privința statutului Polului Nord și a celor care au ajuns primii acolo. Țările care pretind la poziția de lider în acest sens sunt Canada, S.U.A. 11 Ibidem, p. 395-396. 12 Ibidem, p. 397. 13 Фененко А. В. Op. cit., p. 326. 14 Терентьев С. А. Op. cit., p. 391. 15 Фененко А. В. Op. cit., p. 326-327. 16 Терентьев С. А. Op. cit., p. 392. 17 Фененко А. В. Op. cit., p. 327. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 52 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 și Federația Rusă (ca succesoare de drept a Uniunii Sovietice).18 În anul 1979, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a decis deplasarea graniței convenționale dintre Eurasia și America de Nord mai spre Vest, până lameridianul 168°58′ longitudine vestică (pentru a arăta că U.R.S.S. se întinde până la cel mai estic punct al Eurasiei). Adică, în cartografia oficială și în geopolitica sovietică granița dintre Eurasia și America de Nordnu era pe meridianul de180°, cipe granița de stat dintre U.R.S.S. și S.U.A. Asta a provocat un diferend teritorial cu S.U.A. din cauza platoului continental din Marea Bering și Marea Ciukotsk. La 1 iunie 1990, cele două țări au încheiat un acord, potrivit căruia zona aflată în diferend, cu o suprafață de 50.000 km2, i-a revenit S.U.A., iar granița sovietoamericană a fost restabilită pe linia de frontieră existentă la 1 ianuarie 1979. Congresul S.U.A. a ratificat acordul la 18 septembrie 1990, în timp ce U.R.S.S./ Federația Rusă nu l-a ratificat nici până în prezent. S.U.A. declară problema soluționată, în timp ce Federația Rusă consideră că acordul nu a intrat în vigoare. Această dispută reprezintă un exemplu al competiției pentru teritoriile subarctice.19 În anul 1924, S.U.A. au acceptat pretențiile teritoriale sovietice asupra insulei Vranghel din Oceanul Arctic, dar nu au recunoscut decizia U.R.S.S. din 27 iunie 1935 privind proclamarea Mării Siberiene Orientale din Oceanul Arctic, ca fiind mare teritorială a U.R.S.S. Nerecunoașterea acestui statul le permitea teoretic vaselor S.U.A. să intre în acvatoriul Mării Siberiene Orientale, care cuprindea și insula Vranghel.20 La 10 decembrie 1982, la Montego Bay (Jamaica) a fost încheiată Convenţia Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării,21 intrată în vigoare la 16 noiembrie 1994. Ea reglementează delimitarea apelor teritoriale, zonele economice exclusive, platoul continental, libertatea navigației, exploatarea resurselor marine, protecția mediului marin etc. Convenția a redus granița statelor arctice la 12 mile marine22 de la coastă; următoarele 200 de mile sunt considerate zonă economică specială, în care statele au drepturi economice exclusive, însă nu au dreptul să împiedice libera navigație a navelor străine. Astfel, prin adoptarea acestei Convenţii a fost lichidat sistemul împărțirii sectoriale a Arcticii. Puterile arctice au fost puse în situația de a demonstra din nou drepturile lor asupra Oceanul Arctic. Convenţia O.N.U. permite extinderea jurisdicției statelor asupra platoului continental (până la 350 de mile marine de la litoral), dacă demonstrează că acesta din urmă este o continuare a platformei lor continentale.23 La mijlocul anilor ’90, disputele dintre țările arctice s-au intensificat. S.U.A., care au cel mai mic sector arctic, au propus internaționalizarea Oceanului Arctic. Propunerea americană a fost susținută de către țările subarctice – Islanda, Suedia, Finlanda – care, astfel, aveau posibilitatea să revină în Arctica. Federația Rusă și Canada au fost împotrivă, insistând pe păstrarea sectoarelor arctice. Danemarca și Norvegia susțineau sistemul sectoarelor arctice, dar aveau pretenții teritoriale – Danemarca față de Canada, iar Norvegia față de Federația Rusă. O poziție dură a adoptat Federația Rusă: în vara anului 1998 a fost elaborată concepția geopolitică a Bastionului strategic nordic, potrivit căreia Arctica și regiunea subarctică erau declarate de importanță deosebită pentru securitatea 18 Ibidem. 19 Ibidem, p. 328. 20 Ibidem. 21 Vezi textul convenției. În: United Nations Convention on the Law of the Sea, https://www.un.org/depts/ los/convention_agreements/texts/unclos/unclos_e.pdf (accesat la data de 06.06.2025). 22 O milă maritimă = 1,852 kilometri. 23 Фененко А. В. Op. cit., p. 328. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică53 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 națională și internațională. Flota Militară de Nord a Federației Ruse devenea baza componentei maritime a Forțelor Nucleare Strategice ale Federației Ruse. Această decizie a fost luată, avându-se în vedere: 1. protecția strategică sporită a acvatoriului Oceanului Arctic; 2. proximitatea maximă a rachetelor balistice de pe submarinele Flotei Militare de Nord față de teritoriul S.U.A.24 O problemă importantă legată de regiunile subarctice este în privința Căii Maritime de Nord – traseul maritim cel mai scurt dintre Europa și Asia, care începe de la porturile europene din Marea Nordului, se întinde de-a lungul țărmului nordic rusesc, prin mările Oceanului Arctic (Marea Kara, Marea Laptev, Marea Siberiei Orientale și Marea Ciukotsk) și ajunge la strâmtoarea Bering.25 Încă în anul 1934, U.R.S.S. a reafirmat statutul acestui traseu, de arteră internă de transport. În 1965, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a instituit regimul dreptului exclusiv al guvernului sovietic pentru închiderea sau deschiderea porturilor de pe Calea Maritimă de Nord. Această decizie nu a fost recunoscută de către celelalte state arctice.26 În februarie 1998, Norvegia a propus concepția coridorului maritim de Nord, care prevedea dezvoltarea transporturilor între regiunile Mării Nordului și ale Mării Barents.27 Însă, la 31 iulie 1998, președintele Federației Ruse, Boris Elțîn, a semnat legea Cu privire la apele maritime interne, marea teritorială şi zona adiacentă a Federaţiei Ruse28 și a reconfirmat astfel decizia sovietică din 1965. Și de această dată, celelalte state arctice nu au recunoscut legalitatea deciziei rusești.29 În vederea menținerii dialogului între țările arctice, a fost instituit un mecanism consultativ. În zilele de 9-11 octombrie 1993, la Reykjavik (Islanda) a avut loc prima conferință parlamentară pe problemele cooperării arctice, în domeniul mediului, securității și dezvoltării durabile. La eveniment au participat cinci țări arctice (S.U.A., Canada, Danemarca, Norvegia și Federația Rusă) și trei subarctice (Islanda, Suedia și Finlanda). De asemenea, au participat unele organizații cu interese directe în privința Arcticii (cum ar fi Uniunea Europeană), reprezentanți ai popoarelor indigene, organizații pentru protecția mediului. Din anul 1994, a început să funcționeze un Comitet parlamentar permanent. La inițiativa Finlandei, în 1996 Comitetul a fost reorganizat în Consiliul Arctic.30 Consiliul a fost instituit în data de 19 septembrie 1996, prin semnarea de către cele opt țări a Declaraţiei de la Ottawa (Canada).31 Astfel, a fost înființată o organizație interguvernamentală formală (fiind mai mult un forum de discuții și coordonare) pentru cooperare în regiunea Arcticii pe probleme de mediu, schimbări climatice, securitate maritimă, economice, sociale, de protejare a popoarelor indigene etc. La lucrările Consiliului au dreptul să participe reprezentanții comunităților indigene și observatori din partea statelor (Marea Britanie, 24 Ibidem, p. 329. 25 Căţoi I. Al. Calea Maritimă de Nord. Disponibil pe: https://geopolitics.ro/calea-maritima-de-nord/, accesat la data de 05.06.2025. 26 Фененко А. В. Op. cit., p. 329. 27 Ibidem, p. 331. 28 Федеральный закон от31.07.1998г. №155-ФЗ. Овнутренних морских водах, территориальном море иприлежащей зоне Российской Федерации, http://www.kremlin.ru/acts/bank/12742 (accesat la data de 10.06.2025). 29 Фененко А. В. Op. cit., p. 331. 30 Ibidem, p. 330. 31 DECLARATION ON THE ESTABLISHMENT OF THE ARCTIC COUNCIL JOINT COMMUNIQUE OF THE GOVERNMENTS OF THE ARCTIC COUNTRIES ON THE ESTABLISHMENT OF THE ARCTIC COUNCIL Ottawa, Canada September 19, 1996, https://oaarchive.arctic-council.org/server/api/core/bitstreams/bdc15f51fb91-4e0d-9037-3e8618e7b98f/content (accesat la data de 10.06.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 54 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Germania, Țările de Jos, Spania, Italia, Polonia, India, R.P. Chineză, Republica Coreea, Japonia, Singapore) și de la diverse organizații internaționale și neguvernamentale.32 Pe parcursul anilor 2000, lupta țărilor arctice pentru dominație în regiunea arctică a continuat:33 La 20 decembrie 2001, Federația Rusă a depus o cerere la ComisiaNaţiunilor Unite pentrulimitele platformei continentale, în care a revendicat 1,2 milioane de km2 din platoul arctic. Ca răspuns, la 28 iunie 2002, Comisia O.N.U. i-a recomandat Federației Ruse să completeze (cu câteva hărți) argumentarea cererii depuse. De subliniat este că fiecare dintre cele cinci țări se grăbește să acumuleze dovezile necesare pentru extinderea zonei economice pe care o are, de 200 de mile.34 La 13 aprilie 2004, Danemarca și-a declarat dreptul asupra Polului Nord, arătând că Groenlanda este legată de Polul Nord prin creasta subacvatică Lomonosov. La 27 noiembrie 2006, Norvegia a depus o solicitare la ComisiaNaţiunilor Unite pentrulimitele platformei continentale, în care revendica 250.000 km2 din platoul arctic. La 15 aprilie 2009, a fost recunoscută suveranitatea norvegiană asupra 235.000 km2. La 28 august 2006, Administrația lui George W. Bush a respins propunerea Canadei, Rusiei și Norvegiei pentru împărțirea platoului Oceanului Arctic, în baza principiului sectorial. La 3 mai 2007, președintele Vl. Putin a anunțat despre necesitatea sporirii eforturilor pentru asigurarea intereselor strategice, economice, științifice și de apărare ale Federației Ruse în Arctica. La 2 august 2007, o expediție polară rusă a instalat drapelul Federației Ruse (confecționat dintr-un aliaj de titan) pe fundul Oceanului Arctic, sub Polul Nord, la o adâncime de 4.200 de metri. A fost pentru prima oară când un ycx echipaj uman a ajuns pe fundul Oceanului Arctic, sub Polul Nord.35 O asemenea acțiune a provocat reacția negativă din partea celorlalte țări arctice: S.U.A., Canada, Danemarca și Norvegia au condamnat instalarea drapelului rus sub Polul Nord. La 14 iulie 2008, Flota Militară de Nord a Federaţiei Ruse a reluat misiunea de patrulare militară în Oceanul Arctic. La 16 iulie 2008, în Congresul S.U.A. au avut loc audieri pe problema organizării flotei arctice americane. La 9 ianuarie 2009, președintele George W. Bush a semnat directiva prezidențială referitoare la politica S.U.A. în regiunea Arcticii.36 La 8 februarie 2009, Norvegia a anunțat despre coordonarea politicii militare a țărilor scandinave în privința Arcticii, admițând posibilitatea constituirii unor forțe comune de reacție rapidă. Rusia a avut o poziție negativă, deoarece două țări membre N.A.T.O. 32 Фененко А. В. Op. cit., p. 330. 33 Ibidem, p. 331-333. 34 Терентьев С. А. Op. cit., p. 394. 35 Ibidem, p. 388. 36 Vezi textul directivei, în: THE WHITE HOUSE WASHINGTON, January 9, 2009 NATIONAL SECURITY PRESIDENTIAL DIRECTIVE/NSPD – 66. HOMELAND SECURITY PRESIDENTIAL DIRECTIVE/HSPD – 25, https://irp.fas.org/offdocs/nspd/nspd-66.pdf sau https://www.govinfo.gov/content/pkg/PPP-2008book2/pdf/PPP-2008-book2-doc-pg1545.pdf (accesat la data de 05.06.2025). La 28 octombrie 2022, în S.U.A. a fost adoptată Strategia Națională pentru Regiunea Arctică (vezi textul documentului, în: National Strategy for the Arctic Region, October 2022, The White House, Washington, https://bidenwhitehouse.archives.gov/wp-content/uploads/2022/10/National-Strategy-for-the-Arctic-Region.pdf (accesat la data de 09.06.2025)). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică55 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 (Danemarca și Norvegia) urmau să colaboreze în domeniul militar cu două state neutre pe atunci (Suedia și Finlanda). Recentele revendicări ale Administrației lui Donald Trump (președinte SUA) față de Groenlanda (teritoriu autonom al Danemarcei) de asemenea se înscriu în competiția pentru Arctica. Insula este gigantică (peste 2 milioane de km2), bogată în resurse minerale și are o importanță geostrategică imensă, căci ar extinde accesul S.U.A. spre Arctica. Pentru Federația Rusă, regiunea arctică are o importanță deosebită. Acolo se extrag 80% din gazele naturale și 17% din petrolul rusesc, 90% din minereurile de nichel și cobalt, 60% din minereul de cupru, 96% din metalele platinice, aproape 100% din diamante și metale rare, 100% din baritină și concentratul de apatită, 15% din producția de pește. Zona arctică asigură 11% din P.I.B.-ul Federației Ruse și 22% din volumul exporturilor rusești.37 De asemenea, Arctica are o mare importanță militară și strategică pentru Federația Rusă. Cea mai mare parte a forțelor maritime rusești se află în zona arctică, cu centre în regiunile Murmansk și Arhanghelsk. Mai exact, 2/3 din forțele maritime rusești formează Flota Militară de Nord, aflată exclusiv în regiunea arctică. Ea este alcătuită din submarine nucleare, bombardiere strategice, avioane de vânătoare, elicoptere antisubmarin etc.38 Posibilitățile Federației Ruse în Arctica sunt mult mai mari decât ale altor state arctice. Deși infrastructura strategică, exploratorie și economică se dezvoltă (în condiții climaterice deosebit de dificile), infrastructura de transport și comunicații este insuficientă. Calitatea vieții locuitorilor din regiunile subarctice ale Federației Ruse este mult mai scăzută față de media pe țară. Din acest motiv, fluxul migraționist este constant.39 Specifică pentru zona subarctică rusă este prioritatea strategică, în dauna celei economice. Din acest motiv, acele regiuni nu pot supraviețui fără subvenții de stat.40 Distanțele foarte mari și condițiile climaterice aspre nu sunt atractive pentru investitorii privați. O altă particularitate este că pentru Arctica sunt prevăzute proiecte gigantice, realizate doar de către companiile de stat sau numai cu subvenții de la bugetul de stat. Realizarea proiectelor este îndelungată (în medie 10 ani) și pot surveni perioade (spre exemplu, scăderea prețului la petrol pe piața mondială) în care proiectul nu mai este rentabil. De aceea, este necesară asistența statului. Și nu în ultimul rând, este obligatorie participarea statului, deoarece exploatarea resurselor subterane depinde de parteneri străini, Federația Rusă importând 80% din utilajele și tehnologiile de forare, pompare etc.41 Conducerea de la Moscova declară că, „Pentru Rusia, Arctica are o importanță strategică” și obiectivul fundamental este de a o transforma într-o bază de resurse a Rusiei în secolul al XXI-lea.42 Competiția pentru Arctica presupune construcția de arme noi și tehnică militară, elaborarea hărților geologice cu indicarea posibilelor zăcăminte subterane, prognozarea cât mai exactă a vitezei de topiri a gheții arctice etc.43 Specialiștii consideră că topirea Arcticii, care va schimba în viitor situația regiunii, nu este considerată 37 Лихачева А. Б., Степанов И. А., Никитина М. И. Арктическая стратегия России: эффекты и возможности для Сибири и Дальнего Востока. În: Вопросы географии. Сб. 154. Преодоление „континентального проклятья”: будущее Сибири, Москва: Медиа-ПРЕСС, 2022, p. 306; Терентьев С. А. Op. cit., p. 390. 38 Терентьев С. А. Op. cit., p. 398-399. 39 Лихачева А. Б., Степанов И. А., Никитина М. И. Op. cit., p. 306. 40 Ibidem, p. 307. 41 Ibidem, p. 310-311. 42 Терентьев С. А. Op. cit., p. 401. 43 Ibidem, p. 403. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 56 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 o criză, ci o provocare de viitor.44 Cu ani în urmă, Nikolai Patrușev, pe când era secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, sublinia că situația din Arctica încă nu este amenințătoare, dar e alarmantă.45 Danemarca admite producerea unor ciocniri și conflicte diplomatice din cauza luptei pentru resursele arctice. O „problemă” importantă este văzută în extinderea influenței Rusiei în regiune.46 După mai multe negocieri desfășurate pe 15 septembrie 2010 la Murmansk, Norvegia și Federația Rusă au încheiat acordul privind delimitarea frontierei maritime comune în Marea Barents și Oceanul Arctic. Regiunea aflată în diferend, cu o suprafață de 175.000 km2, a fost împărțită în două.47 Marea Britanie și-a anunțat pretențiile asupra regiunii arctice, pentru a putea începe exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi pe platoul arctic. Dar, pentru asta, Londra ar trebui să obțină drepturi asupra stâncii Rockall, disputată de Marea Britanie, Irlanda, Danemarca și Islanda.48 Deși aflată la mare depărtare față de Arctica, R.P. Chineză se implică, într-un mod precaut, în competiția pentru Arctica. Beijingul se limitează deocamdată la construcția propriilor spărgătoare de gheață pentru expedițiile polare. Interesul major al Chinei este pentru resursele subterane, căile maritime noi spre Europa care ar înlocuit lungul drum maritim prin Oceanul Indian și Canalul Suez. Spre exemplu, calea maritimă din Shanghai la Hamburg prin Pasajul de Nord-Vest va fi cu 6.400 km. mai scurtă (în prezent, este o cale periculoasă din cauza ghețarilor aflați în derivă).49 În viitor, Calea Maritimă de Nord ar putea deveni un „oleoduct plutitor”, care să asigure R.P. Chineză și alte țări asiatice cu hidrocarburi.50 Finlanda și Japonia, care nu se pot implica direct în competiția dintre țările arctice, consideră resursele naturale de acolo fiind „patrimoniul comunității internaționale”.51 Așadar, lupta pentru control și influență în spațiul arctic era și rămâne acerbă, devenind una dintre principalele particularități ale politicii mondiale de la începutul secolului al XXI-lea. Polul Sud dintotdeauna a provocat curiozitatea scriitorilor, gânditorilor, exploratorilor, cercetătorilor și politicienilor. Oamenii de știință avansau ipoteze, exploratorii mergeau în expediții pentru a descoperi noi pământuri, iar liderii de state erau atrași de idea procurării de noi posesiuni teritoriale.52 După descoperirea Australiei (în anul 1606), exista certitudinea că mai la Sud pământuri nu mai există.53 Însă în 1820 a fost descoperită Antarctica, asta fiind cea mai importantă descoperire geografică a secolului al XIX-lea.54 Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului (Polul Sud), care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice ale oceanelor limitrofe – Indian, Pacific și Atlantic. 44 Ibidem, p. 404. 45 Ibidem, p. 402. 46 Ibidem, p. 407. 47 Ibidem, p. 408. 48 Ibidem. 49 Ibidem, p. 409. 50 Ibidem, p. 410. 51 Ibidem, p. 398. 52 Ibidem, p. 8. 53 Australia a fost denumită astfel, tocmai din cauza că era considerată cel mai sudic pământ – Terra australis incognita – „pământul de sud necunoscut” – un presupus continent, nepopulat, despre care se vorbea în Antichitate. 54 Ibidem, p. 9, 12. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică57 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Este regiunea opusă Arcticii (Polul Nord). Antarctida este al șaselea continent ca mărime, cu o suprafață de 14.425.000 km2 (din care 13.720.000 km² sunt acoperiți de gheață), descoperit la 16 ianuarie 1820 (deși hărțile antice conțin acest continent) de către exploratorii ruși, amiralii Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mihail Lazarev. Continentul este alcătuit dintr-o platformă muntoasă, acoperită cu ghețari, grosimea cărora ajunge până la 4,8 kilometri. Temperatura aerului este foarte scăzută, ajungând la -80° C (recordul a fost de -89,4° C, înregistrat la 21 iulie 1983). Din cauza condițiilor geo-climaterice severe, acolo nu există populație autohtonă sau țări. Sunt circa 4.400 de persoane vara și 1.100 iarnă, aflate în expediții științifice. Este cel mai izolat și cel mai puțin explorat continent al planetei. „Continentul înghețat” a atras în permanență grupuri de cercetători. Pe parcursul secolului al XIX-lea au fost întreprinse mai multe expediții de către ruși (Fabian Gottlieb von Bellingshausen), francezi (Jules Sebastien Dumont d’Urville), britanici (James Weddell, James Clark Ross) și americani (Chrales Wilkes). Reich-ul german a alocat mijloace financiare substanțiale pentru cercetarea Antarcticii. La sfârșitul anilor ’30 ai sec. XX, Berlinul a organizat două expediții științifice. În luna ianuarie 1939, timp de trei săptămâni, două avioane germane – Passat și Boreas –, ce au decolat de pe vasul Schwabia, au cercetat continentul de la înălțime. Au lansat mii de flamuri – bare metalice, cu însemnul svasticii – pe o suprafață egală cu cea a Germaniei, arătând astfel că suveranitatea germană a fost extinsă asupra unei părți din Antarctica, pe care au numit-o Neuen Schwaben sau Neu-Schwabenland. La revenire în Germania, șeful expediției, căpitanul Alfred Ritscher, i-a raportat lui Hermann Göring, ministrul Aviației, despre realizarea misiunii: avioanele germane au survolat pentru prima oară spațiul aerian al Antarcticii și au lansat la fiecare 25 de kilometri câte o flamură, pe o suprafață de circa 600.000 de km,2 dintre care 350.000 km2 au fost fotografiați. Apoi, s-a trecut la cercetarea spațiului subacvatic al Antarcticii, cu ajutorul submarinelor germane. Karl Dönitz, comandantul Forțelor Militare Marine germane declara că „oamenii mei au găsit raiul pe Pământ”. Mai exact, sub stratul de gheață, de un kilometru grosime au fost descoperite galerii cu climă caldă și lacuri cu apă dulce, cu o temperatură de +180C. Acele galerii ar fi fost adevărate fortărețe, de necucerit pentru inamic.55 În perioada postbelică, interesul marilor actori internaționali pentru Antarctica a crescut considerabil, existând ipoteza că acolo ar fi cantități mari de rezerve minerale (petrol și gaze naturale, minereuri, apă potabilă etc.). În Antarctida au fost instalate mai multe stațiuni de cercetare, aparținând U.R.S.S., S.U.A., Argentinei, Australiei etc. România este acum prezentă în Antarctica, prin stația de cercetare româno-australiană Law-Racoviţă. Din punct de vedere politic, Antarctica nu face parte din teritoriul național al vreunui stat și de aceea au fost încheiate mai multe acorduri internaționale, care reglementează statutul regiunii și relațiile dintre țări în raport cu Antarctica. Primul și cel mai important acord în acest sens este Tratatul Antarcticii, semnat la 1 decembrie 1959 de către 12 state ale lumii, care a intrat în vigoare la 23 iunie 1961. Semnarea lui a fost posibilă după ce 55 Jacobs F. 88 – Neuschwabenland, the Last German Colony, 15 martie 2007, http://bigthink.com/strange-maps/88-neuschwabenland-the-last-german-colony (accesat la data de 15.06.2025); Васильченко А. В. Загадочная экспедиция. Что искали немцы в Антарктиде? Москва: Вече, 2011. Există un mit, potrivit căruia, la finele celui de-al Doilea Război Mondial, o bună parte a liderilor Germaniei naziste, inclusiv Adolf Hitler, s-au refugiat cu submarinele sub Antarctida, unde au avut condiții bune de viață, căci din anul 1940, acolo începuse construcția unei baze secrete subterane. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 64 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 - Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 a Consiliului din 4 martie 2022 de constatare a existenței unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina în înțelesul articolului 5 din Directiva 2001/55/CE și având drept efect introducerea unei protecții temporare; - Regulamentul (UE) 2024/1359 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră în domeniul migrației și azilului; - Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor etc. Tratatele biși multilaterale: - Tratatele de asistență juridică și acorduri bilaterale/ multilaterale semnate cu 160 de state ale lumii3, inclusiv cele ce vizează preîntâmpinarea și asistența în cazul catastrofelor naturale/tehnogene – Austria (08.10.2012) și Ucraina (04.08.1988); - Acordurile, Protocoalele și Memorandumurile de colaborare și asistență reciprocă în domeniul vamal semnate cu 28 de state ale Europei, Asiei și Americii de Nord4; - Acordului între Comunitatea Europeană și Republica Moldova privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, din 10.06.2007. Legislația internă: - Legea cu privire la asistență juridică internațională în materie penală nr. 371/2006; - Legea cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova nr. 28/2024; - Legea privind regimul străinilor în RM nr. 200/2010; - Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova nr. 274/2011; - Legea cu privire la ieșirea și intrarea în RM nr. 269/1994; - Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270/2008; - Legea privind resortisanții statelor care au obligația și care sunt exonerați de obligativitatea deținerii unei vize la traversarea frontierei de stat a RM nr. 257/2013; - Legea cu privire la ajutoarele umanitare acordate Republicii Moldova nr. 1491/2002; - Legea privind managementul situațiilor de criză nr. 248/2025; - Legea privind resortisanții statelor terțe care au obligația deținerii unei vize și resortisanții statelor terțe care sunt exonerați de obligativitatea deținerii unei vize la traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova nr. 257/2013; - Legea privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane nr. 241/2005; - Hotărârea Guvernului cu privire la eliberarea invitațiilor pentru străini nr. 331/2011; - Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea listei documentelor de călătorie acceptate pentru traversarea de către străini a frontierei de stat a RM nr. 765/2014; - Hotărârea Guvernului cu privire la Comisia interdepartamentală pentru ajutoarele umanitare nr. 653/2003; - Hotărârea Guvernului privind acordarea protecției temporare persoanelor strămutate din Ucraina nr. 21/2023; - Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea listei documentelor de călătorie ac3 Lista de tratate bilaterale încheiate de către Republica Moldova. https://mfa.gov.md/sites/default/files/ lista_tratatelor_bilaterale_2025_0.pdf (accesat la 02.10.2025). 4 Tratate internaționale bilaterale în domeniul vamal încheiate de către Republica Moldova. https://customs. gov.md/api/media/03/07/2020/Tratate_bilaterale.pdf (accesat la 04.10.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică65 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ceptate pentru traversarea de către străini a frontierei de stat a Republicii Moldova nr. 765/2014; - Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Programului privind gestionarea fluxului migrațional, azilului și integrării străinilor pentru anii 2022-2025, nr. 808/2022; - Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Programului național de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, nr. 306/2025; - Regulamentul cu privire la eliberarea vizelor (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2013); - Regulamentul cu privire la modul de recepționare, păstrare, distribuire și evidență a ajutoarelor umanitare acordate Republicii Moldova (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 663/2003) etc. Reieșind din afluxul de refugiați după 24.02.2022, care au tranzitat teritoriul țării noastre și crizele generate de acest fenomen, MAI direcționează aproximativ 50% din numărul total de donații recepționate pentru gestionarea domeniului de management al frontierelor și migrației5. Poliția de Frontieră și Inspectoratul General pentru Migrație au o cooperare eficientă cu instituțiile și organizațiile de profil precum: Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM), Agenția Europeana pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene – FRONTEX, Centrul de la Geneva privind controlul democratic al forțelor armate (DCAF), Centrul Regional al Inițiativei Regionale Migrație, Azil și Refugiați (MARRI), Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), OIPC Interpol ș.a., colaborare care s-a materializat în activități comune, instruiri, oferire de expertize, toate acestea contribuind la preluarea celor mai bune practici în domeniu și sporirea capacităților în conformitate cu standardele europene6. Comisia de coordonare a activităților în domeniul migrației și azilului, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 947/20187, în cooperare cu UNHCR și Forumul de Coordonare a Refugiaților a preluat treptat rolul de coordonare la nivel guvernamental a protecției și integrării persoanelor strămutate forțat din Ucraina. Alți parteneri internaționali includ Agenția ONU pentru Refugiați, care alături de Forumul de Coordonare a Refugiaților (RCF), a jucat un rol principal în sprijinirea Guvernului Moldovei pentru a răspunde nevoilor în gestionarea afluxului masiv de persoane strămutate din Ucraina8. În domeniul relațiilor interstatale bilaterale, cooperarea între instituțiile de frontieră ale Republicii Moldova, Ucrainei, României, Lituaniei, Letoniei, Estoniei ș.a. se realizează în baza tratatelor bilaterale în domeniu semnate și aprobate de părți atât la nivel interstatal, cât și interguvernamental și interdepartamental. Cadrul legal de cooperare cu autoritățile de frontieră constituie 26 de tratate internaționale în domeniu, în baza cărora este efectuată cooperarea pe domeniile de specialitate9. În data de 2 martie 2021, R. Moldova s-a alăturat Rețelei Europene de Migrație cu 5 Nota de activitate a Ministerului Afacerilor Interne pentru anul 2022. Chișinău, 2023, p. 18. 6 Cooperare Internațională, integrarea europeană. https://www.border.gov.md/integrarea-europeana (accesat la 30.09.2025). 7 Hotărârea Guvernului cu privire la constituirea Comisiei de coordonare a activităților în domeniul migrației și azilului nr. 947 din 03.10.2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 05.10.2018, nr. 377-383. 8 Compendiul Statistic al Profilului Migrațional Extins al Republicii Moldova pentru anii 2021-2023. Chișinău, 2024, p. 27. 9 Cooperarea bilaterală. https://www.border.gov.md/cooperare-bilaterala (accesat la 30.09.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 66 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Statut de Observator, ceea ce reprezintă un pas important către o cooperare consolidată în domeniile migrației și azilului10. La 1 noiembrie 2025, a fost depusă prima declarație vamală în regimul de tranzit comun prin intermediul Noului Sistem Computerizat de Tranzit (NCTS) - un moment istoric ce marchează integrarea deplină a Republicii Moldova în sistemul european unic de gestionare a operațiunilor de tranzit11. Rolul asistenței externe în realizarea priorităților de dezvoltare este unul semnificativ, contribuind la consolidarea infrastructurii, dotarea tehnică a locurilor de muncă, sporirea accesului la informație prin intermediul dezvoltării arhitecturii IT și sporirea profesionalismului angajaților, de aceea la moment funcționează o serie veritabilă de mecanisme de sprijin, printre care: - Donațiile de bunuri de la organizațiile locale și internaționale: a) În cadrul Ministerului Afacerilor Interne: a fost oferită aplicația „Alertcops” de către Ministerului Afacerilor Interne din Spania (pentru raportarea infracțiunilor/ contravențiilor comise în mediul online); s-a acordat asistența tehnică pentru evaluarea cadrului normativ privind implementarea măsurilor alternative la detenția preventivă și pedepsele privative de libertate în cauzele asociate consumului de droguri (în contextul parteneriatului cu UNICRI); au fost donate variate echipamente IT de către OIM, EURBPOL, BPOL (Germania), GS-Foundation, INTERPOL, OSCE, PNUD, CEPOL, Agenția Germană pentru Cooperare Internațională (GIZ)12. Asistența UNHCR pentru anul 2022, în vederea consolidării capacităților instituționale ale MAI, este în valoare totală de 4 258 689,56 euro13. b) În cadrul Poliției de Frontieră: sub forma echipamentului sportiv – mingi, îmbrăcăminte, rechizite – și de serviciu – stații radio, camere termale, automobile, sisteme aeriene fără pilot, câini de serviciu, boxe mobile pentru transportarea câinilor de serviciu, sisteme de telefonie IP, bărci cu motor, semiremorci pentru transportul bărcilor, bare luminoase cu elemente de control, tablete, drone, notebook-uri, sisteme de operare soft, piese de schimb –, dar și organizarea de training-uri din partea JT „International Trading” S.R.L., Misiunea UE de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM), Poliția Federală Germană, GS Fundation, Colegiul de Grăniceri de Stat „Rezekne” din Republica Letonă, Agenția Cehă de Dezvoltare, Ambasada Republicii Federale Germania în Republica Moldova etc.; c) În cadrul Biroului de Migrațiune și Azil (din data de 11.01.2023 reorganizat în IGM): asigurarea persoanelor cazate în cadrul Centrului de cazare a BMA cu hrană, vestimentație și echipamente de uz casnic din partea societății civile (ONG „Karitas Moldova”, ONG „AJUTĂ un OM”, SRL „AEROFOOD”, AO „Centrul de Caritate pentru Refugiați” etc.), dar și a organizațiilor internaționale (OIM, UNHCR, ICMPD, FRONTEX, EUBAM etc.). Din partea UNHCR a fost acordată aplicația Software Sistem Informațional Protecția Tempora10 Republica Moldova se alătură Rețelei Europene de Migrație. https://igm.gov.md/en/republica-moldovase-alatura-retelei-europene-de-migratie/ (accesat la 03.10.2025). 11 Moment istoric pentru Republica Moldova: prima declarație în regimul de tranzit comun, depusă cu succes prin NCTS https://customs.gov.md/ro/articles/moment-istoric-pentru-republica-moldova-prima-declaratie-in-regimul-de-tranzit-comun-depusa-cu-succes-prin-ncts-3151-ro (accesat la 02.11.2025). 12 Informație privind bunuri recepționate cu titlul gratuit (donații) în gestiunea Inspectoratului General al Poliției (perioada 9 luni 2025). https://www.igp.gov.md/sites/default/files/media/documents/2025-09/ Informa%C8%9Bii_dona%C8%9Bii_IGP_2025_0.pdf (accesat la 05.10.2025). 13 Nota de activitate a Ministerului Afacerilor Interne pentru anul 2022. Chișinău, 2023, p. 19. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică67 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ră (PT), echipamente IT; cu ajutorul Consiliului danez pentru refugiați (DRC) a avut loc îmbunătățirea instalațiilor de apă, canalizare și igienă, a mediului de ocrotire și facilitarea integrării și accesului la serviciile medicale din Centrul de cazare IGM, iar Asociația Obștească Centrul de Caritate pentru Refugiați (CCR) a efectuat lucrări de amenajare a stadionului din cadrul Centrul de cazare, iar condițiile de cazare au fost îmbunătățite de către Asociația Obștească „Ezzy Link”, cu suportul finanțat de către Czech Development Agency. d) În cadrul Inspectoratului General pentru Migrație (IGM), în total în perioada 2022-2023, ICNUR a oferit sprijin IGM bunuri și mijloae fixe în sumă de 21 419781,00 lei, materiale în suma de 7 350212,00 lei; OIM a sprijinit digitalizarea serviciilor publice pentru migranți și diaspora, a creat 4 centre de informare comunitare pe întreg teritoriul Republicii Moldova; Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor Migraționale (ICMPD) a oferit servicii psihologice, medicale și de interpretare pentru migrații plasați la Centrul de Plasament temporar al străinilor și alte activități care au constituit un suport semnificativ14. - Asistența financiară și tehnică externă (desfășurarea cu succes a diverselor proiecte și programe de asistență în perioada anilor 2019-2027): a) în cadrul Ministerului Afacerilor Interne: proiectul Interpol de cooperare regională în domeniul aplicării legii pentru: Ucraina, Moldova și țările învecinate (I-FORCE); „Mecanismul de răspuns integrat pentru Ucraina”, „proiectul de suport pentru reforma instituțiilor de aplicare a legii din Republica Moldova (PNUD Moldova)”; implementarea Conceptului Sistemului informațional „Registrul de stat al datelor genetice” (proiectului UNDP – United Nations Development Programme); proiectul de asistență externă „Îmbunătățirea Securității la Frontieră și Facilitarea Mobilității Umane Ordonate Transfrontaliere, în sprijinul Guvernului Republicii Moldova”, finanțat și implementat de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM); proiectul „Abordarea amenințărilor emergente legate de traficul de persoane în Republica Moldova”, finanțat de OIM; proiectul „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova” (MENSANA), proiectul „OSINT RADAR Parteneriatul operațional împotriva introducerii ilegale de migranți în Balcanii de Vest”, finanțat de UE; cu suportul UNODC, Fondului Global, Organizațiilor societății civile, au fost deschise 5 noi puncte de Farmacoterapie cu agoniștii opioizi; programul „Instrumentul de Asistență Tehnică și Schimb de Informații al Comisiei Europene”; programul „Prevenire și răspuns la dezastre naturale și cele create de om în țările parteneriatului estic (PPRD-East)”, proiectul INTERPOL de cooperare regională a forțelor de ordine Ucraina, Moldova și țările vecine (I-FORCE) etc. Doar pe parcursul anului 2022 au fost semnate de către MAI 24 contracte de grant noi, în valoare totală de circa 21 milioane euro15, iar în anul 2025 în desfășurarea Inspectoratului General al Poliției fiind 57 de proiecte cu finanțare externă, cu un buget total de peste 150 mln. Euro16; b) în cadrul Inspectoratului General Situații Excepționale: proiectul moldo-polonez „Suport pentru Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor 14 Compendiul Statistic al Profilului Migrațional Extins al Republicii Moldova pentru anii 2021-2023. Chișinău, 2024, p. 27-28. 15 Nota de activitate a Ministerului Afacerilor Interne pentru anul 2022. Chișinău, 2023, p. 17. 16 Inspectoratul General al Poliției. Proiecte cu finanțare externă nerambursabile (în proces de implementare) actualizat la 18.09.2025. https://politia.md/sites/default/files/2025-09/Lista%20proeictelor%20proiecte%20%C3%AEn%20curs%20de%20implementare..pdf (accesat la 05.10.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 68 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Interne al Republicii Moldova”; „Îmbunătățarea capacităților de comunicare bazate pe TIC în zona transfrontalieră de Nord-Est România – Republica Moldova”; proiectul „Consolidarea sistemului de protecție civilă în Republica Moldova” cu suportul Solidarity Fund PL în Moldova; programul PPRD EAST-3; c) în cadrul Poliției de Frontieră: Inițiativă de îmbunătățire a gestionării migranților, realizată în cadrul Programului INTERREG VI-a Next România – Moldova, Dezvoltarea sistemului serviciilor psihologice integrate ale Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în Republica Moldova (SPINS), Dezvoltarea capacităților Poliției de Frontieră în domeniul chinologic, Dezvoltarea unor instrumente de pregătire în domeniul analizei informațiilor pentru Poliția de Frontieră Română, Consolidarea răspunsului Antitrafic al Guvernului și îmbunătățirea protecției victimelor traficului și a martorilor în Republica Moldova, Consolidarea Managementului integrat al frontierei la hotarul Ucraina - Moldova, Construcția terenului de baschet și volei în cadrul Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei, Consolidarea capacității de instruire a Poliției de Frontieră în Republica Moldova (TRABOR), Îmbunătățirea capacităților Republicii Moldova la răspunsul COVID-19 și a capacității urgente de răspuns la frontieră și în penitenciare, Consolidarea răspunsului național al Republicii Moldova la criza COVID-19, UE pentru securitatea frontierelor (VICOS), Cooperare regionala pentru prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere Romania - Moldova (THOR), dar și alte 29 de proiecte de asistență, Programul SUA „Reducerea amenințărilor prin cooperare în Ucraina și Moldova” (DTRA), Programul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polonia - Asistența Polonă (PolishAID), Programul pentru Depistarea și prevenirea cazurilor de contrabandă cu substanțe nucleare (NSDD) și altele, implementate de Organizația Internațională pentru Migrațiune (OIM), UE, FRONTEX, Departamentul de Stat al SUA, Poliția Federală a Republicii Federale Germania, Fondul Națiunilor Unite, Înaltul Comisariat al Națiunilor pentru Refugiați (UNHCR) ș.a.m.d., în sumă totală de peste 53600000,00 euro17. d) În cadrul Biroului de Migrațiune și Azil/ Inspectoratului General pentru Migrație: „Capacitate pentru un sistem de returnare bazat pe drepturi în Moldova” (CareFor), „Acordarea suportului pentru Centrul de cazare al BMA”, „SCOP - Sprijin pentru îmbunătățirea complexă a managementului migrației și al frontierelor în Moldova”, „Dezvoltarea unui sistem de monitorizare a returnării forțate în Republica Moldova” (FReMM), „Aplicarea legii și abordarea de cooperare comunitara și instruirea pentru prevenirea radicalizării prin asigurarea incluziunii cu succes a refugiaților”, „Consolidarea protecției drepturilor omului ale refugiaților și migranților din Republica Moldova”, „Aplicarea legii prin cooperarea și instruirea comunității pentru a preveni fenomenul radicalizării asigurându-se incluziunea de succes a refugiaților”, „Consolidarea capacităților naționale ale Republicii Moldova de a oferi protecție de calitate, educație, servicii de sănătate și oportunități socioeconomice pentru refugiații ucraineni”, „GFFO Contribution to IOM’s Humanitarian Response in Ukraine and Neighbouringn Countries 2024”, „Instrument de finanțare în cadrul Facilității Globale de Finanțare Concesionară (GCFF)”, „MigraMI – Migrants management enhance initiative”, finanțate de Banca Mondială, Consiliul Europei, Ministerul Afacerilor Interne și Administrației al Republicii Polonia, Consiliul Danez pentru Refugiați, Oficiul Federal German pentru Migrație și Refugiați, BSAFE Lab - University of Beira Interior, Portugal, 17 Informația cu privire la asistență externă de care a beneficiat Poliția de Frontieră la situația din anul 2025. https://border.gov.md/files/2025-08/Tabel%20asisten%C8%9B%C4%83%20extern%C4%83%20pentru%20WEB%20August%202025.pdf (accesat la 02.10.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică69 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ș.a.m.d., în sumă totală de peste 1500 000,00 euro18; e) În cadrul Serviciului Vamal: „Reabilitarea și modernizarea birourilor vamale de frontieră de pe granița România-Moldova”, „Programul operațional comun România – Republica Moldova 2014-2020”, „EU4Business – Empowering trade and competitiveness in Eastern Partnership countries”, „UE pentru Securitatea Frontierelor”, „Programul USAID Reforme Instituționale și Structurale în Moldova (MISRA)”, „programul „VAMA” al Uniunii Europene pentru cooperare în domeniul vamal”, fiind acordate granturi de Uniunea Europeană, USAID, Banca Mondială, în sumă totală de peste 3 500 000,00 euro19; - Asistența logistică (Republica Moldova a aderat oficial la Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii Europene la 29 septembrie 2023, ceea ce permite ca salvatorii moldoveni să colaboreze și să ofere suport în cazuri de dezastre, beneficiind în același timp de expertiza și solidaritatea celorlalte state participante la mecanism; lansarea Hub-ului de sprijin al UE pentru securitatea internă și gestionarea frontierelor în Republica Moldova; - Desfășurarea exercițiilor tactice, cu finanțare externă (spre exemplu, în anul 2023 s-au desfășurat 7 aplicații și 10 exerciții tactice: „Consolidarea capacităților de prevenire, pregătire și răspuns a administrației publice centrale și entităților publice responsabile de gestionarea situațiilor de urgență și excepționale”, „EU Modex Sibiu 2022”; „Euro-MedReact 2023”, „TbiEX Georgia 2023”, în cadrul cărora au participat 14 autorități publice centrale, 1611 de persoane și 2 organizații internaționale (UNHCR și OIM)20; - Expertizarea și avizarea internațională a proiectelor legislative care urmează a fi implementate în Republica Moldova pentru compatibilitatea cu legislația UE21 (spre exemplu, Comisia de la Veneția, Oficiul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiecte (UNOPS)). La capitolul cooperării poate fi raportată și instruirea angajaților structurilor statale ale Republicii Moldova în cadrul diverselor cursuri de perfecționare, conferințe, simpozioane, schimburi de experiențe, vizite de lucru și vizite de studii cu experții din majoritatea statelor europene: România, Bulgaria, Suedia, Danemarca, Franța, Portugalia, Belgia, Regatul Țărilor de Jos, Lituania, Norvegia, Polonia etc., Statele Unite ale Americii (programul PFP), Japonia (cu suportul UNFPA), Georgia, Azerbaidjan și multe altele, însă cheltuielile suportate de partenerii de dezvoltare nu pot fi identificate22. La moment se află în proces conectarea Republicii Moldova la Sistemul european de avertizare timpurie (EWS) pentru colectarea și schimbul de informații privind apariția substanțelor psihoactive noi (NPS). În cadrul proiectului „EU4SECURITY”, implementat de CEPOL, urmează a fi dezvoltat sistemul informațional al Punctului Focal Național pentru Arme de Foc și creată arhiva digitală pentru operaționalizarea și digitalizarea proceselor 18 Notele informative cu privire la activitatea Biroului migrație și azil al MAI pe parcursul anilor 20222025 https://igm.gov.md/wp-content/uploads/2024/07/NI-cu-privire-la-activitatea-BMA-pentruanul-2022.pdf (accesat la 03.10.2025). 19 Proiectul Mare de Infrastructură: „Reabilitarea și modernizarea birourilor vamale de frontieră de pe granița România-Moldova, respectiv birourile vamale Albița-Leușeni, Sculeni-Sculeni și Giurgiulești-Giurgiulești” https://customs.gov.md/api/media/21/07/2020/reabilitarea_si_modernizarea_birourilor_vamale_ de_frontiera_de_pe_granita_rom_qn6uurd.pdf (accesat la 04.10.2025). 20 Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și combatere a criminalității pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025. 21 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind armonizarea legislației Republicii Moldova cu legislația Uniunii Europene nr. 1171 din 28.11.2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 19.07.2024, nr. 311-313. 22 Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență și excepționale pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025, p. 39. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 70 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 de analiză și schimbului de informații. În examinare se află implementarea proiectului de armonizare a legislației penale la prevederile Convenției Consiliului Europei de la Lanzarote din 25 octombrie 2007, Convenției de la Budapesta adoptată la 23 noiembrie 2001 și Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile23. Este în proces de elaborare proiectul de lege de transpunere a Deciziei 1313/2013 privind Mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene24. A fost inițiată negocierea cu reprezentanții Băncii Mondiale în scopul implementării Proiectului de Consolidare a Managementului Riscului de Dezastre și Rezilienței la Schimbările Climatice în Moldova, cu un buget total de 40 mln. dolari SUA25. CONCLUZIIȘIRECOMANDĂRI Efectele unei crize umanitare, precum este criza refugiaților proveniți din conflicte armate, nu pot fi depășite prin capacitatea obișnuită a comunității și implică necesitatea acțiunii externe urgente. În primul an după izbucnirea conflictului militar pe teritoriul țării vecine – Ucraina, în Republica Moldova au fost înregistrate peste 8 milioane de traversări a cetățenilor ucraineni, iar gestionarea fluxului de migranți a fost posibilă doar în cooperare internațională și, în mare parte, reușita depășirii acestei crize a ținut de sprijinul extern substanțial acordat de comunitatea europeană și cea internațională. Așadar, experiența obținută denotă fără dubiu că orice criză, cu toate riscurile asociate cu tentă negativă, este totodată un punct de creștere și dezvoltare. Apelurile către ajutorul extern nu sunt jenante, ci, dimpotrivă, consolidează legăturile dintre țări și organizații internaționale neguvernamentale, oferind un cadru perfect de fortificare a statului contra altor vulnerabilități și crize de un rang mai redus comparativ cu crizele umanitare. 23 Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și combatere a criminalității pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025, p.28. 24 Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență și excepționale pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025, p. 20. 25 Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență și excepționale pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025, p. 28. Compendiul Statistic al Profilului Migrațional Extins al Republicii Moldova pentru anii 2021-2023. Chișinău, 2024. 55 p. Cooperare Internațională, integrarea europeană. https://www.border.gov.md/integrarea-europeana (accesat la 30.09.2025) Cooperarea bilaterală. https://www.border.gov.md/cooperare-bilaterala (accesat la 30.09.2025). Hotărârea Guvernului cu privire la constituirea Comisiei de coordonare a activităților în domeniul migrației și azilului nr. 947 din 03.10.2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 05.10.2018, nr. 377-383. Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind armonizarea legislației BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAPHY LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică71 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Republicii Moldova cu legislația Uniunii Europene nr. 1171 din 28.11.2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 19.07.2024, nr. 311-313. Informația cu privire la asistență externă de care a beneficiat Poliția de Frontieră la situația din anul 2025. https://border.gov.md/files/2025-08/Tabel%20 asisten%C8%9B%C4%83%20extern%C4%83%20pentru%20WEB%20August%20 2025.pdf (accesat la 02.10.2025). Informație privind bunuri recepționate cu titlul gratuit (donații) în gestiunea Inspectoratului General al Poliției (perioada 9 luni 2025). https://www.igp.gov.md/sites/ default/files/media/documents/2025-09/Informa%C8%9Bii_dona%C8%9Bii_ IGP_2025_0.pdf (accesat la 05.10.2025). Inspectoratul General al Poliției. Proiecte cu finanțare externă nerambursabile (în proces de implementare) actualizat la 18.09.2025. https://politia.md/sites/default/files/2025-09/Lista%20proeictelor%20proiecte%20%C3%AEn%20curs%20de%20 implementare..pdf (accesat la 05.10.2025). Lista de tratate bilaterale încheiate de către Republica Moldova. https://mfa.gov.md/ sites/default/files/lista_tratatelor_bilaterale_2025_0.pdf (accesat la 02.10.2025). Tratate internaționale bilaterale în domeniul vamal încheiate de către Republica Moldova. https://customs.gov.md/api/media/03/07/2020/Tratate_bilaterale.pdf (accesat la 04.10.2025). Marian A. et all. Ghid cu privire la cooperarea juridică internațională. Chișinău: „Bons Offices” S.R.L., 2010. 90 p. Moment istoric pentru Republica Moldova: prima declarație în regimul de tranzit comun, depusă cu succes prin NCTS. https://customs.gov.md/ro/articles/moment-istoric-pentru-republica-moldova-prima-declaratie-in-regimul-de-tranzit-comundepusa-cu-succes-prin-ncts-3151-ro (accesat la 02.11.2025). Nota de activitate a Ministerului Afacerilor Interne pentru anul 2022. Chișinău, 2023. 33 p. Notele informative cu privire la activitatea Biroului migrație și azil al MAI pe parcursul anilor 2022-2025 https://igm.gov.md/wp-content/uploads/2024/07/NI-cu-privire-la-activitatea-BMA-pentru-anul-2022.pdf (accesat la 03.10.2025). Proiectul Mare de Infrastructură: „Reabilitarea și modernizarea birourilor vamale de frontieră de pe granița România - Moldova, respectiv birourile vamale Albița-Leușeni, Sculeni-Sculeni și Giurgiulești-Giurgiulești” https://customs.gov.md/api/media/21/07/2020/reabilitarea_si_modernizarea_birourilor_vamale_de_frontiera_de_pe_granita_rom_qn6uurd.pdf (accesat la 04.10.2025). Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și combatere a criminalității pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025. 71 p. Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență și excepționale pentru anii 2022-2025. Chișinău, 2025. 73 p. Republica Moldova se alătură Rețelei Europene de Migrație. https://igm.gov.md/en/republica-moldova-se-alatura-retelei-europene-de-migratie/ (accesat la 03.10.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 72 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 352/354 DECENTRALIZATION BETWEEN EFFICIENCY AND RISK: A CRITICAL AND THEORETICAL ANALYSIS Abstract: The topic of decentralization is analyzed in this article from a critical perspective, as a process through which local authorities receive more power and resources at the expense of the central level. Far from being a simple administrative transfer, this process raises questions related to efficiency as well as risks. Based on a review of the specialized literature, the article explores how the transfer of competences and resources to local authorities can bring benefits such as improved public services, citizen engagement, local economic development, or the preservation of cultural identity. At the same time, the risks associated with decentralization are highlighted: inequalities between regions, corruption, lack of administrative capacity, or poor coordination. The study discusses concrete examples from different areas – from China and Burkina Faso to South Korea or France – each with its own outcomes and lessons. What becomes clear is that decentralization does not work the same everywhere. Everything depends on context: local capacity, political culture, community involvement, and the degree of financial autonomy. DOI: https://doi.org/ 10.5281/zenodo.17627460 1 AssociateProfessor,PhD,FacultyofLawandAdministrativeSciences,ȘtefancelMareUniversityof Suceava,Romania(ROR:https://ror.org/035pkj773);e-mail:[email protected];ORCIDID:00090005-5774-5489,e-mail:[email protected] 2 Assistantprofessor,FacultyofLawandAdministrativeSciences,“StefancelMare”UniversityofSuceava,Romania(ROR:https://ror.org/035pkj773);e-mail:[email protected];PhdcandidateatParisPanthéon-AssasUniversityandNicolaeTitulescuUniversityofBucharest,ORCIDID:0009-0007-25831766,e-mail:[email protected] Irina Adriana BILOUSEAC1 [email protected] Raluca Anica ONUFREICUC2 [email protected] LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică73 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 The conclusion? Decentralization is not a magic formula. It only works if it is well-designed, adapted to each context, and supported by strong and transparent institutions. It can bring real development, but only when accompanied by political will, fairly distributed resources, and a local administration capable of handling responsibilities. Keywords: Decentralization, advantages of decentralization, disadvantages of decentralization, fiscal autonomy, local governance, administrative capacity, public services. DESCENTRALIZAREA ÎNTRE EFICIENŢĂ ŞI RISC: O ANALIZĂ CRITICĂ A PERSPECTIVEI DIN LITERATURA DE SPECIALITATE Abstract: Tema descentralizării este analizată în acest articol dintr-o perspectivă critică, ca un proces prin care autoritățile locale primesc mai multă putere și resurse, în detrimentul nivelului central. Departe de a fi un simplu transfer administrativ, acest proces ridică întrebări legate de eficiență, dar și de riscuri. Pe baza studiului literaturii de specialitate, se explorează modul în care transferul de competențe și resurse către autoritățile locale poate aduce beneficii precum îmbunătățirea serviciilor publice, implicarea cetățenilor, dezvoltarea economică locală sau conservarea identității culturale. În același timp, sunt evidențiate riscurile asociate: inegalități între regiuni, corupție, lipsa capacității administrative sau coordonare deficitară. Studiul aduce în discuție exemple concrete din zone diferite – de la China și Burkina Faso, la Coreea de Sud sau Franța – fiecare cu propriile rezultate și lecții. Ce reiese clar este că descentralizarea nu funcționează la fel peste tot. Lucrurile depind de context: capacitatea locală, cultura politică, implicarea comunităților, dar și gradul de autonomie financiară. Concluzia? Descentralizarea nu este o formulă magică. Funcționează doar dacă este gândită bine, adaptată fiecărui context și susținută de instituții solide și transparente. Poate aduce dezvoltare reală, dar numai atunci când este însoțită de voință politică, resurse corect împărțite și o administrație locală capabilă să facă față responsabilităților. Cuvinte-cheie: Descentralizare, avantajele descentralizării, dezavantajele descentralizării, autonomie fiscală, guvernanță locală, capacitate administrativă, servicii publice. INTRODUCTION In Romania, the idea of decentralization has often been promoted as a way to make administration more efficient and closer to the citizens. In theory, if local authorities receive more responsibility and resources, they should be able to make better decisions for their communities. People would feel more involved, and public services would ideally become better suited to the real needs of the population. However, in practice, things are not always that simple. For example, in many small communes, there is a lack of both well-trained personnel and the necessary funds to implement decisions. This can make things function more poorly than in a centralized system. Another issue is the significant differences between regions: some are wealthy and developed, while others face shortages. Thus, instead of reducing inequalities, decentralization can actually deepen them. In the absence of clear mechanisms for control and transparency, decentralization can encourage corruption and inefficient management of public funds. Nevertheless, if implemented coherently, decentralization can contribute to harnessing local potential, promoting local initiatives, and preserving local cultural identity. This paper aims to critically analyze these dimensions of decentralization, drawing on the specialized literature. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 80 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 local elites and their clientelistic allocation.24 In Ukraine, where the decentralization reform is taking place under difficult socio-economic and political conditions, an article lists several disadvantages of decentralization, including the resistance of local elites who block the process by manipulating public opinion and maintaining control over resources, as well as the formation of fragile local communities that are inefficiently organized and economically weak. In addition, the lack of homogeneity and intense competition between localities lead to difficulties in implementing unified regional policies and to long-term vulnerability.25 The same disadvantages are mentioned in another article, also based on an analysis of the empirical literature. First, it is noted that decentralization leads to the loss of the cost-saving advantage achieved when services are provided on a large scale, as well as to a reduced capacity of the central government to implement fiscal policies and social support programs, which can affect social cohesion and macroeconomic stability. In addition, there is a risk that local leaders may exert excessive influence on the decision-making process, increase regional disparities, and weaken fiscal discipline, especially when local authorities have limited resources to generate their own revenues.26 Crook and Sverrisson (1999) also highlight that decentralization implemented in Colombia, West Bengal, and Brazil—despite the substantial transfer of authority and resources to democratic local administrations—had only a modest impact on improving public services.27 However, there is a risk of corruption and inefficient use of public resources by poorly monitored local authorities. It cannot be stated with certainty whether decentralization limits or, on the contrary, encourages abuses of power, as its effects vary depending on the political, social, economic, and cultural context of each country. Empirical research on the relationship between decentralization and corruption provides contradictory conclusions: some authors28,29 argue that decentralization fosters corruption, while others30 show, based on data, that it helps reduce the phenomenon. DISCUSSIONS AND RESULTS OBTAINED Based on the points presented above, it can be concluded that the effects of decentralization on the quality of life in different communities vary significantly depending on how it is implemented. In certain contexts, decentralization supports the development of disadvantaged communities, while in others the results are limited or even ineffective. The success of this strategy depends on multiple interconnected variables, such as 24 P. Bardhan și D. Mookherjee, „Poverty alleviation effort of West Bengal panchayats”, Economic and Political Weekly, 39(9), 965-974., 2003. 25 Udovychenko și colab., „Decentralization Reform in Ukraine: Assessment of the Chosen Transformation Model”. European Spatial Research and Policy 24, nr. 1 (2017): 23–40. https://doi.org/10.1515/esrp-2017-0002 26 Canare, „Decentralization and Development Outcomes: What Does the Empirical Literature Really Say?” Revista Hacienda Pública Española 237, nr. 2 (2021): 111–51. https://doi.org/10.7866/hpe-rpe.21.2.5 27 C. Richard Crook și Alan Sturla Sverrisson, „To What Extent Can Decentralized Forms of Government Enhance the Development of Pro-Poor Policies and Improve Poverty-Alleviation Outcomes?”, 79-89, 1999. 28 Jeff Huther și Anwar Shah, „Applying a simple measure of good governance to the debate on fiscal decentralization”, Policy Research Working Paper Series 1894, The World Bank, 1998. 29 Zethembe Mseleku, „Decentralisation, Governance, and Corruption: Evidence from the Commission of Inquiry into State Capture in South Africa”, African Journal of Public Administration and Environmental Studies (AJOPAES), Volume 4, Number 1, March 2025, 67-90, 2025. 30 Raymond Fisman și Roberta Gatti, „Decentralization and Corruption: Evidence across Countries”, Journal of Public Economics 83, nr. 3 (2002): 325–45, https://doi.org/10.1016/s0047-2727(00)00158-4. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică81 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 financial resources, administrative capacity, and the level of citizen involvement in the decision-making process. An important advantage of decentralization lies in the ability to adapt infrastructure and public services to the real needs of communities, which can contribute to improving quality of life and stimulating the local economy. By creating favorable conditions for investment and business development, local authorities can foster economic initiatives adapted to regional specificities. At the same time, decentralization enhances the accountability of authorities to citizens, which can lead to more transparent governance that is better aligned with the population’s needs. In some circumstances, it can help reduce poverty and improve the targeting of social programs, particularly in communities with relatively homogeneous cultural and economic characteristics. However, decentralization also involves a series of challenges. In many cases, local administrations lack the resources or expertise necessary to manage new responsibilities effectively. The absence of strong administrative capacity can lead to institutional blockages and inefficient decisions. Coordination between different levels of government also becomes more difficult, while the disparities between developed and disadvantaged regions tend to increase. Nevertheless, by transferring decision-making power from the central to the local level, it becomes possible to make decisions that are closer to the realities of the community. This ultimately leads to public services that are better adapted to the needs of residents and, in the long run, to a higher level of citizen satisfaction. Figure no. 1 The Mechanism of Decentralization and Its Impact on Citizen Satisfaction Source: Own elaboration based on the specialized literature The following table summarizes the essential elements of decentralization and how they are reflected in tangible benefits for communities. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 82 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Table no. 1 Key Elements of Decentralization and Benefits for the Community KeyElementsofDecentralization BenefitsfortheCommunity Local financial autonomy Efficient use of resources for development and investments based on the real needs of the population Active citizen involvement Civic participation and decisions more closely aligned with people’s real needs Accountability of local authorities More efficient and transparent public services Increased transparency and trust in public administration Reduction of corruption and greater citizen control over decisions Civic auditing and performance monitoring Improved quality of public services and greater institutional accountability Setting local priorities Quick and tailored solutions to local problems Development of local infrastructure Modernization of basic infrastructure (transport, water, education, health) Direct management of local resources More efficient use of local potential Promotion of tourism, culture, and local traditions Attracting visitors and generating additional revenues for the local budget Improvement of social services More effective social protection for vulnerable groups Modernization of local administration Digitalization and reduction of bureaucracy Cooperation between neighboring localities Joint projects and access to European funds Stimulation of community initiatives Involvement of youth and NGOs in local projects Strengthening local identity and cohesion Building a more engaged community with a strong attachment to local identity Source: own elaboration based on the specialized literature Analyzing the information in the table, it can be observed that the financial and administrative dimensions form the foundation of the decentralization process by transferring budgetary responsibilities and decision-making powers to local authorities. This structure increases the autonomy of local administrations and gives them the ability to manage resources according to the specific needs and priorities of each community. As a result, it facilitates a more efficient and better-targeted distribution of available funds. At the same time, citizen involvement, as highlighted in the table, is another essential element that plays a decisive role in ensuring transparent and inclusive local governance. The direct participation of the population in shaping public policies helps produce decisions that are more closely aligned with the everyday realities of the community and increases trust in local authorities. Regarding infrastructure development, decentralization stimulates investments aimed at modernizing transportation, expanding public utility networks, and improving LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică83 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 educational and healthcare infrastructure. All these interventions have a direct impact on the quality of life and the attractiveness of local communities. The positive effects generated by decentralization are reflected in multiple areas. Economically, supporting local businesses and encouraging entrepreneurial initiatives lead to job creation and regional economic growth. Socially, decentralization results in improved public service quality and stronger support for vulnerable groups, thus contributing to reducing inequalities. Culturally, the process supports the promotion and preservation of local heritage, as well as the enhancement of community traditions and identity. Technologically, decentralization encourages the digitalization of public administration and reduces bureaucracy, facilitating faster and more efficient access to local services. The analysis of the key elements presented in the table demonstrates that well-structured local governance can bring multiple benefits to communities—from modernized infrastructure and more efficient public services to increased local revenues and stronger social cohesion. Therefore, decentralization becomes not only an administrative mechanism but also a strategic tool for sustainable development and the strengthening of civic participation in Romania. CONCLUSIONS The analysis carried out in this article highlights that decentralization is a complex process that can generate both positive effects and unintended consequences. For this reason, there is no universally applicable model; success depends on finding an appropriate balance between centralization and decentralization, adapted to the specific characteristics of each country. Such an approach supports more democratic governance, better provision of public services aligned with citizens’ needs, and at the same time contributes to maintaining macroeconomic stability. The research findings emphasize that decentralization should not be seen as a quick solution but rather as a long-term process that requires flexibility and continuous adjustments. Each state has the responsibility to decide how much autonomy to grant to local administrations and how much power to retain at the central level, taking into account factors such as territory size, administrative capacity, socio-economic context, and institutional traditions. For decentralization to produce lasting results, it is essential to invest in strengthening local administration, establishing effective monitoring and evaluation systems, and creating clear mechanisms for cooperation between levels of government. Without these elements, there is a risk of fragmentation and declining quality of public services. The experiences of other countries analyzed in the specialized literature show that the success of decentralization largely depends on the existence of well-defined rules regarding transparency, control, and the division of responsibilities and resources between central and local authorities. In conclusion, decentralization should not be perceived as an end in itself but as a tool to improve public services and increase citizen participation in decision-making. Ongoing evaluation of results using relevant indicators is essential to verify whether this approach effectively leads to better quality of life and a more efficient public administration. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 84 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Amri, Puspa Delima, Assistant Professor of Economics at Sonoma State University, USA., Mulya Amri, și Expert Panel at Katadata Insight Center, Jakarta. „What Influences Subnational Competitiveness in a Decentralized Indonesia?” Southeast Asian Economies 38, nr. 3 (2021): 336–57. https://doi.org/10.1355/ae38-3d (accesat la data de 12.06.2025). Baltušnikienė, Jūratė.Viešojo valdymo sistemos decentralizacija: turinys, pranašumai ir trūkumai.Published in: Public Policy and Administration , Vol. 27, (March 2009): pp. 79-89, https://mpra.ub.uni-muenchen.de/16561/ (accesat la data de 11.06.2025). Bardhan, P., și D. Mookherjee. „Poverty alleviation effort of West Bengal panchayats”. Economic and Political Weekly, 39(9), 965-974., 2003, https://www.researchgate.net/ publication/262124115_Poverty_Alleviation_Efforts_of_Panchayats_in_West_ Bengal (accesat la data de 05.06.2025). Bargain, Olivier B., Rose Camille Vincent, și Emilie Caldeira. „Shine a (Night)Light: Decentralization and Economic Development in Burkina Faso”. World Development 187 (martie 2025): 106851. https://doi.org/10.1016/j.worlddev.2024.106851 (accesat la data de 04.06.2025). Canare, Tristán. „Decentralization and Development Outcomes: What Does the Empirical Literature Really Say?” Revista Hacienda Pública Española 237, nr. 2 (2021): 111–51. https://doi.org/10.7866/hpe-rpe.21.2.5 (accesat la data de 11.06.2025). Crook, C. R., & Sverrisson, A. S. (1999). To What Extent Can Decentralized Forms of Government Enhance the Development of Pro-Poor Policies and Improve Poverty-Alleviation Outcomes?, https://www.researchgate.net/publication/242714886_To_What_ Extent_Can_Decentralized_Forms_of_Government_Enhance_the_Development_of_Pro-Poor_Policies_and_Improve_Poverty-Alleviation_Outcomes (accesat la data de 09.06.2025). Esteller More, Alejandro. „Imposición óptima y descentralización fiscal: El caso del IRPF”. Investigaciones Regionales - Journal of Regional Research 49 (mai 2021): 29–44. https://doi.org/10.38191/iirr-jorr.21.001 (accesat la data de 18.06.2025). Fisman, Raymond, și Roberta Gatti. „Decentralization and Corruption: Evidence across Countries”. Journal of Public Economics 83, nr. 3 (2002): 325–45. https://doi. org/10.1016/s0047-2727(00)00158-4 (accesat la data de 19.06.2025). Huang, Jian, Longjin Chen, Jianjun Li, și Wim Groot. „Expenditure Decentralization and Citizen Satisfaction with Healthcare: Evidence from Urban China”. Social Indicators Research 133, nr. 1 (2017): 333–44. https://doi.org/10.1007/s11205-016-1361-y (accesat la data de 12.06.2025). Huther, Jeff, și Anwar Shah. „Applying a simple measure of good governance to the debate on fiscal decentralization”. Policy Research Working Paper Series 1894, The World Bank, 1998 (accesat la data de 12.06.2025). Józsa, Zoltán. „A jóléti szolgáltatások decentralizációja Franciaországban”. Pro Futuro 7, nr. 2 (2020): 65–80. https://doi.org/10.26521/profuturo/2017/2/4763 (accesat la data de 12.06.2025). Litvack, Jennie, Junaid Ahmad, și Richard Bird. Rethinking Decentralization in Developing Countries. The World Bank, 1998. https://doi.org/10.1596/0-8213-4350-5 (accesat la data de 08.06.2025). Lu, Shenghua, și Hui Wang. „Limited Decentralization: Understand China’s Land System from the Perspective of Central-Local Relation”. Land 11, nr. 4 (2022): 517. https:// doi.org/10.3390/land11040517 (accesat la data de 05.06.2025). BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAPHY LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică85 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Mseleku, Zethembe. „Decentralisation, Governance, and Corruption: Evidence from the Commission of Inquiry into State Capture in South Africa”. African Journal of Public Administration and Environmental Studies (AJOPAES), Volume 4, Number 1, March 2025, 67-90, 2025 (accesat la data de 22.05.2025). Muzekenyi, Mike, Farai Nyika, și Muhammad Hoque. „Decentralisation of Authority and its Implications for Inclusive Economic Development strategies in South Africa: A critical review”. Journal of Nation-building & Policy Studies 6, nr. 3 (2022): 47–66. https://doi.org/10.31920/2516-3132/2022/v6n3a3 (accesat la data de 18.06.2025). Prud’homme, R. „The Dangers of Decentralization”. World Bank Research Observer, Vol. 10, No.2, 201-220, 1995, https://documents1.worldbank.org/curated/en/602551468154155279/ pdf/770740JRN0WBRO0Box0377291B00PUBLIC0.pdf (accesat la data de 12.06.2025). Pu, Xiaohong, Ming Zeng, și Weike Zhang. „Does Fiscal Decentralization Really Matter for Public Service Satisfaction?” Applied Economics 56, nr. 49 (2024): 6020–38. https:// doi.org/10.1080/00036846.2023.2267815 (accesat la data de 05.06.2025). Schrottshammer, E., Kievelitz, U., & Bleis, C. (2006). Decentralization and conflicts: A guideline. Deutsche Gesellschaft für technische Zusammenarbeit (GTZ), , Eschborn, Germany. http://www2.gtz.de/dokumente/bib/07-0148.pdf Shin, Geiguen, și Byong‐Kuen Jhee. „Better Service Delivery, More Satisfied Citizens? The Mediating Effects of Local Government Management Capacity in South Korea”. Asia & the Pacific Policy Studies 8, nr. 1 (2021): 42–67. https://doi.org/10.1002/app5.316 (accesat la data de 01.06.2025). Soko, Aida. „(Dis)Advantages Af Decentralization Models Driven by Non-Economic Reasons: The Case of Bosnia and Herzegovina”. South East European Journal of Economics and Business 13, nr. 1 (2018): 81–92. https://doi.org/10.2478/jeb-2018-0007 (accesat la data de 19.06.2025). Sujarwoto. „Why decentralization works and does not works? A systematic literature review”. Journal of Public Administration Studies, Vol. 1, No. 3, pp, 1-10, 2017. http:// www.jpas.ub.ac.id/index.php/jpas (accesat la data de 09.06.2025). Tommasi, Mariano, și Federico Weinschelbaum. „Centralization vs. Decentralization: A Principal‐Agent Analysis”. Journal of Public Economic Theory 9, nr. 2 (2007): 369–89. https://doi.org/10.1111/j.1467-9779.2007.00311.x (accesat la data de 07.06.2025). Udovychenko, Volodymyr, Anatoliy Melnychuk, Oleksiy Gnatiuk, și Pavlo Ostapenko. „Decentralization Reform in Ukraine: Assessment of the Chosen Transformation Model”. European Spatial Research and Policy 24, nr. 1 (2017): 23–40. https://doi. org/10.1515/esrp-2017-0002 (accesat la data de 15.06.2025). Usou, Keneilhounuo, și Tiatula Ozukum. „Decentralization and Development: The Missing Link”. International Journal For Multidisciplinary Research 6, nr. 3 (2024). https:// doi.org/10.36948/ijfmr.2024.v06i03.23585 (accesat la data de 14.06.2025). Wang, Yuxin, Jianjun Li, Wentao Ma, Yi Li, Xing Xiong, și Xinghou Yu. „Fiscal Decentralization and Citizens’ Satisfaction with Public Services: Evidence from a Micro Survey in China”. Preprint, Elsevier BV, 2023. https://doi.org/10.2139/ssrn.4625729 (accesat la data de 17.05.2025). Xia, Sailian, Daming You, Zhihua Tang, și Bo Yang. „Analysis of the Spatial Effect of Fiscal Decentralization and Environmental Decentralization on Carbon Emissions under the Pressure of Officials’ Promotion”. Energies 14, nr. 7 (2021): 1878. https://doi. org/10.3390/en14071878 (accesat la data de 24.06.2025). Yusoff, M. A., Sarjoon, A., & Hassan, M. A. (2016). Decentralization as a Tool for Ethnic Diversity Accommodation: A Conceptual Analysis. Journal of Politics and Law, 9(1), 55. https://doi.org/10.5539/jpl.v9n1p55 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 86 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 341.215.43:314.15(478) DE LA URGENŢĂ LA INCLUZIUNE DURABILĂ – ANALIZĂ MULTIDIMENSIONALĂ A MIGRAŢIEI FORŢATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Abstract: Lucrarea analizează efectele complexe ale conflictelor armate asupra migrației forțate și proceselor de incluziune socială în statele de destinație și tranzit, cu accent pe Republica Moldova. Studiul identifică provocările majore în domeniile educației, ocupării forței de muncă, presiunii asupra infrastructurii publice, percepției populației locale, criminalității și influențelor politice și religioase. Obiectivul principal al articolului constă în evidențierea interdependenței dintre aceste domenii și impactul lor asupra coeziunii sociale și securității comunitare. Metodologia utilizată include analiza cadrului normativ național și internațional, interpretarea datelor statistice furnizate de organizații guvernamentale și neguvernamentale, precum și studii de caz din practica Republicii Moldova. Rezultatele cercetării arată că, deși există progrese semnificative în integrarea refugiaților, persistă dificultăți legate de bariera lingvistică, recunoașterea calificărilor profesionale și gestionarea tensiunilor sociale. DOI: https://doi.org/ 10.5281/zenodo.17627504 1 Conferențiaruniversitar,doctorîndrept,prim-prorectorpentrustudiișimanagementalcalității,Academia „ȘtefancelMare”aMAIalRepubliciiMoldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54);e-mail:[email protected]. md;ORCIDID:0000-0002-2474-5299;e-mail:[email protected] 2 Șef,Secțiamanagementproiecte,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepubliciiMoldova(ROR:https:// ror.org/036kvxa54);e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0003-0214-828X;e-mail:andrei. [email protected] Iurie ODAGIU1 [email protected] Andrei LUNGU2 [email protected] LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică87 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Concluziile evidențiază necesitatea unui răspuns coordonat, multidimensional, care să includă mecanisme de cooperare între autorități, comunități și parteneri internaționali, precum și politici publice orientate spre prevenirea marginalizării și consolidarea coeziunii sociale. Implicațiile teoretico-practice subliniază importanța abordării integrate a migrației forțate, ca fenomen cu impact atât juridic, cât și socio-economic, necesar de inclus în strategiile naționale de securitate și dezvoltare. Cuvinte-cheie: migrație forțată, conflicte armate, incluziune socială, coeziune comunitară, politici publice. FROM EMERGENCY TO LASTING INCLUSION – A MULTIDIMENSIONAL ANALYSIS OF FORCED MIGRATION IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA Abstract: The paper explores the multifaceted impact of armed conflicts on forced migration and social inclusion processes in destination and transit countries, with a focus on the Republic of Moldova. The study identifies key challenges in education, labour market participation, pressure on public infrastructure, public perception, crime prevention, and political and religious influences. The main objective is to highlight the interdependence between these areas and their effect on social cohesion and community security. The methodology combines the analysis of national and international legal frameworks, interpretation of statistical data provided by governmental and non-governmental organisations, and case studies from Moldova’s practice. The findings indicate that, while significant progress has been made in the integration of refugees, challenges remain in addressing language barriers, recognition of professional qualifications, and the management of social tensions. The conclusions underline the need for a coordinated, multi-dimensional response, involving cooperation mechanisms between authorities, local communities, and international partners, as well as public policies designed to prevent marginalisation and strengthen social cohesion. The theoretical and practical implications stress the importance of integrating forced migration into national security and development strategies as a cross-cutting issue with legal, social, and economic dimensions. Keywords: forced migration, armed conflicts, social inclusion, community cohesion, public policies. INTRODUCERE Fenomenul migrației forțate, determinat de conflictele armate și de crizele umanitare asociate, a devenit una dintre cele mai acute provocări cu care se confruntă statele în secolul XXI. Dincolo de dimensiunea sa umanitară, migrația forțată are implicații juridice, economice, sociale și de securitate, necesitând o abordare coordonată și intersectorială. Republica Moldova, prin poziția sa geografică la frontiera estică a Uniunii Europene și prin proximitatea față de conflictul armat din Ucraina, s-a transformat într-un punct strategic de tranzit și adăpost pentru persoanele refugiate. În primul an de război, peste 650.000 de refugiați au traversat teritoriul național1, ceea ce a creat o presiune semnificativă asupra capacității instituționale a statului și asupra infrastructurii sociale. La data de 22 februarie 2024, aproximativ 104.000 de cetățeni ucraineni se aflau încă la noi în țară, dintre care aproape 48.000 erau minori2, fapt ce indică persistența fenome1 Consiliul European. „Refugee inflow from Ukraine”. Accesat la 22 septembrie 2025 https://www.consilium. europa.eu/ro/policies/eu-migration-policy/refugee-inflow-from-ukraine/ 2 Poliția de Frontieră a Republicii Moldova. „Circa un milion de cetățeni ucraineni au intrat în R. Moldova de la începutul războiului din Ucraina”. Accesat la 22 septembrie 2025. https://www.border.gov.md/circa-unmilion-de-cetateni-ucraineni-au-intrat-r-moldova-de-la-inceputul-razboiului-din-ucraina. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 88 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 nului și necesitatea unor măsuri pe termen lung. Integrarea acestui număr considerabil de persoane impune un efort substanțial din partea autorităților centrale și locale, în special în domeniile educației, sănătății, ocupării forței de muncă și protecției sociale. În lipsa unei abordări unitare, există riscul apariției unor tensiuni comunitare, al creșterii vulnerabilităților sociale și al diminuării încrederii publice în instituțiile statului. Din această perspectivă, migrația forțată nu trebuie privită doar ca o situație de urgență temporară, ci ca un fenomen complex care necesită politici publice sustenabile, capabile să răspundă atât nevoilor refugiaților, cât și preocupărilor comunităților gazdă. Lucrarea de față își propune să analizeze fenomenul migrației forțate în corelație cu dimensiunea incluziunii sociale, având ca punct central modul în care aceste procese influențează coeziunea comunitară și securitatea societală. Vor fi abordate șase componente interdependente: accesul la educație și integrarea copiilor refugiați în sistemul școlar; participarea pe piața muncii și barierele de recunoaștere a calificărilor; presiunea exercitată asupra infrastructurii și serviciilor publice; percepția populației locale și impactul asupra coeziunii sociale; riscurile criminogene și necesitatea prevenirii victimizării; implicațiile politice și religioase ale fenomenului. Abordarea temei este fundamentată pe date statistice recente, pe analiza cadrului normativ național și internațional și pe bune practici promovate de organizații internaționale. Relevanța acestei cercetări este dată de necesitatea formulării unor soluții bazate pe dovezi, care să sprijine factorii de decizie în dezvoltarea unor mecanisme de răspuns echilibrate și eficiente. METODEȘIMATERIALEAPLICATE Cercetarea de față utilizează o abordare interdisciplinară, îmbinând metode calitative și cantitative pentru a analiza migrația forțată și dimensiunea incluziunii sociale în Republica Moldova. Principala metodă a fost analiza documentară, care a vizat cadrul normativ național și internațional privind protecția refugiaților, precum și politicile publice de integrare socială. Au fost consultate rapoarte ale Consiliului European, ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Ministerului Educației și Cercetării, precum și date statistice publice referitoare la numărul refugiaților, structura lor demografică și evoluția fluxurilor migraționiste. În completare, au fost analizate studii și cercetări empirice realizate de organizații neguvernamentale, inclusiv Centrul de Drept al Avocaților3, care a furnizat date privind asistența juridică, numărul apelurilor preluate și activitățile comunitare de coeziune socială. Aceste date au oferit o perspectivă largă asupra dimensiunii practice a integrării refugiaților în comunitățile gazdă. Metodele calitative au inclus analiza comparativă a bunelor practici aplicate în alte state europene aflate în situații similare, precum și studii de caz privind integrarea copiilor refugiați în sistemul educațional și accesul acestora la servicii de sprijin. Pentru dimensiunea cantitativă, au fost utilizate date statistice oficiale, interpretate pentru a surprinde tendințele și impactul asupra infrastructurii publice, pieței muncii și coeziunii sociale. Prin combinarea acestor surse și metode, studiul urmărește să ofere o imagine 3 Centrul de Drept al Avocaților (CDA). „Despre noi”. CDA homepage, accesat la data de 22 septembrie 2025. https://cda.md/ro/homepage-romana/ LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică89 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 integrată, riguroasă și fundamentată empiric asupra fenomenului, în vederea formulării unor concluzii și recomandări relevante pentru factorii de decizie. DISCUŢIIȘIREZULTATE Educația. Debutul crizei refugiaților în februarie 2022 a găsit sistemul educațional din Republica Moldova fără un cadru pregătit pentru integrarea unui număr mare de copii vorbitori de altă limbă. În primele luni, principalele provocări au vizat lipsa unei metodologii unitare de înmatriculare, lipsa manualelor și a materialelor didactice în ucraineană, precum și nevoia de formare urgentă a cadrelor didactice pentru predarea limbii române ca limbă străină. Presiunea cea mai mare s-a resimțit în raioanele de frontieră, unde unele școli au fost nevoite să suplimenteze numărul de clase și să organizeze programul în schimburi pentru a acomoda copiii refugiați. Răspunsul autorităților a fost unul gradual: Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a emis dispoziții pentru înscrierea copiilor ucraineni în instituțiile de învățământ general, fără a condiționa admiterea de prezentarea tuturor actelor școlare4. În paralel, UNICEF și UNHCR au sprijinit logistic și financiar adaptarea spațiilor educaționale, organizarea de activități recreative și instruirea profesorilor pentru lucrul cu copiii afectați de traume5. La trei ani de la declanșarea conflictului, situația s-a stabilizat parțial: peste 1.100 de copii refugiați sunt încadrați în rețeaua școlară națională, iar MEC a elaborat ghiduri metodologice pentru integrarea lor, inclusiv recomandări privind predarea limbii române și activități interculturale6. Cu toate acestea, există provocări legate de continuitatea educației, fluctuația elevilor din cauza migrației secundare, precum și riscul de excludere socială în comunitățile mai puțin pregătite pentru incluziune. Un element critic îl constituie prevenirea bullyingului și a discriminării în școli, fenomen semnalat de organizațiile de protecție a copilului, mai ales în primele luni ale crizei. Introducerea mediatorilor școlari și cooperarea cu poliția comunitară s-au dovedit măsuri eficiente pentru reducerea tensiunilor și crearea unui mediu sigur. Pe termen lung, politicile educaționale trebuie să vizeze nu doar accesul formal la școală, ci și participarea deplină a copiilor refugiați la viața școlară, prin activități extracurriculare și programe de sprijin psihosocial. Un studiu tematic al CDA, realizat în perioada 7-23 august 2023, a inclus o întrebare specifică legată de accesul la învățătură în chestionarul aplicat refugiaților care primesc consiliere juridică în Centrele de cazare și la Oficiile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Migrație (IGM). Din cei 1.139 de respondenți, un procent semnificativ a raportat întârzieri de înscriere a copiilor la școală din lipsa actelor, din necunoașterea procedurilor sau din cauza barierelor lingvistice7. 4 Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova. „Dispoziție privind înmatricularea copiilor refugiați din Ucraina în instituțiile de învățământ general”. Chișinău, 2022. Accesat la 23 septembrie 2025. https:// mecc.gov.md/ro/content/integrarea-copiilor-refugiati-din-ucraina-scolile-din-republica-moldova-discutata-cu 5 UNICEF Moldova. Raportul anual 2022: Răspunsul la criza refugiaților din Ucraina. Chișinău, 2023. Accesat la 23 septembrie 2025. https://www.unicef.org/moldova 6 Ministerul Educației și Cercetării. Ghid metodologic privind integrarea elevilor refugiați în învățământul general. Chișinău, 2024. Accesat la 23 septembrie 2025. 7 Centrul de Drept al Avocaților (CDA). Studiu PT Infografice: Profilul refugiaților — accesul la învățătură și angajare. Chișinău, 2023. Accesat la 23 septembrie 2025. https://cda.md/wp-content/uploads/2024/03/ Studiu_PT_infografice_20.11.2023_FINAL.pd LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 96 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 protecție umanitară, ci și acces efectiv la justiție. Provocările inițiale au inclus lipsa traducătorilor și interpreților disponibili în sistemul judecătoresc, necunoașterea de către migranți a procedurilor legale, precum și numărul redus de avocați specializați în dreptul azilului și al migrației39. De asemenea, unele proceduri judiciare (de exemplu, contestațiile împotriva deciziilor Inspectoratului General pentru Migrație) erau îndelungate, ceea ce genera incertitudine juridică și expunere la riscul de returnare forțată. Între 2023–2025 s-au făcut progrese semnificative: Centrul de Drept al Avocaților (CDA), în parteneriat cu UNHCR și Ministerul Justiției, a oferit peste 37.000 de consultații juridice gratuite, a asistat în instanță sute de persoane solicitante de azil și a organizat sesiuni de instruire pentru judecători și procurori privind standardele internaționale de protecție a refugiaților40. În plus, instanțele au început să utilizeze mai frecvent interpreți autorizați, iar în cadrul reformelor recente ale justiției au fost promovate inițiative de soluționare cu prioritate a cauzelor ce privesc statutul de protecție internațională, în concordanță cu bunele practici europene. Datele statistice confirmă că, pe măsură ce serviciile de asistență juridică au devenit mai accesibile, numărul contractelor de muncă semnate de refugiați a crescut constant. Graficul de mai jos evidențiază evoluția acestor doi indicatori între 2022 și 2025. Republica Moldova se aliniază treptat bunelor practici europene. În Polonia și România, mecanismele de asistență juridică gratuită sunt integrate în legislație și finanțate din fonduri publice, ceea ce reduce dependența de proiectele ONG-urilor. În Germania, accesul la justiție este sprijinit prin rețele de avocați specializați și mecanisme de legal aid consacrate, însă provocările rămân legate de durata mare a procedurilor administrative și judiciare41. 39 Centrul de Drept al Avocaților. Raportul privind accesul refugiaților la justiție în Republica Moldova. Chișinău, 2023. Accesat la 24 septembrie 2025. https://cda.md/wp-content/uploads/2023/12/Raportacces-justitie-2022.pdf 40 Centrul de Drept al Avocaților. Raportul anual de activitate 2023. Chișinău, 2024. Accesat la 24 septembrie 2025. https://cda.md/wp-content/uploads/2024/03/Raport-anual-CDA-2023-.pdf 41 European Union Agency for Asylum (EUAA). Asylum Report 2024 – Legal Aid and Access to Justice. Brussels, 2024. Accesat la 24 septembrie 2025. https://euaa.europa.eu/asylum-report-2024 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică97 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Pentru Republica Moldova, consolidarea cadrului normativ privind asistența juridică de stat pentru migranți, asigurarea unui număr suficient de interpreți și monitorizarea respectării termenelor procesuale reprezintă pași necesari în vederea garantării dreptului la un proces echitabil și prevenirii unor tratamente arbitrare. CONCLUZII –Delarăspunsdeurgențălaguvernanțăaincluziunii. După trei ani de la începutul crizei, provocarea centrală nu mai este simpla gestionare a fluxurilor de refugiați, ci trecerea la o etapă în care incluziunea devine parte a guvernanței publice. Aceasta implică integrarea măsurilor de sprijin în politicile naționale, alocări bugetare multianuale, dezvoltarea unor indicatori clari de rezultat (participare școlară, retenție pe piața muncii, acces la servicii medicale și sociale), interoperabilitatea bazelor de date între autorități și mecanisme eficiente de coordonare interinstituțională. Modelele din Polonia și Germania demonstrează că absorbția pe termen lung devine sustenabilă numai atunci când asemenea măsuri sunt integrate în sistemele publice existente, evitând paralelismele și soluțiile temporare. –Solidaritateacomunitarășigestionareapercepțiilor. Sprijinul spontan acordat în 2022 s-a transformat treptat într-o etapă în care sensibilitățile legate de distribuția beneficiilor și competiția pentru resurse sunt mai accentuate, iar menținerea unității comunității necesită o strategie de comunicare publică clară, ce se preocupă de contracararea dezinformării și implicarea liderilor locali și religioși pentru medierea tensiunilor. Lecțiile din Turcia arată că, în lipsa unui dialog constant și a unei informări transparente, temele legate de refugiați devin rapid subiecte de polarizare politică și surse de conflict social, iar experiența României și Poloniei sugerează că echilibrul se menține printr-o combinație de politici sociale țintite și mecanisme de feedback comunitar. –Managementulriscurilorșiaccesullajustiție. În prezent, riscurile vizează nu doar logistica primirii, ci și protecția drepturilor și prevenirea abuzurilor: exploatarea prin muncă, traficul de persoane, discriminarea și litigiile de statut. Răspunsul necesar implică un cadru coerent de asistență juridică gratuită, utilizarea sistematică a interpreților, termene procedurale previzibile și o colaborare funcțională între poliție, ONG-uri și instanțe. Experiența germană demonstrează că percepția publică despre criminalitate poate fi mai alarmistă decât datele reale, de aceea deciziile trebuie fundamentate pe indicatori obiectivi și raportări periodice, pentru a evita stigmatizarea colectivă. –Pivotinstituțional:formareapersonaluluideaplicarealegii. După trei ani, natura provocărilor s-a schimbat: accentul nu mai este pus pe controlul fluxurilor la frontieră, ci pe consolidarea securității comunitare, prevenirea discursului instigator la ură, documentarea și investigarea infracțiunilor motivate de ură, protecția victimelor vulnerabile, contracararea dezinformării și medierea conflictelor sociale. Aceasta necesită programe de formare continuă, cu module tematice privind managementul mulțimilor, intervenția orientată spre victimă, utilizarea tehnicilor OSINT pentru monitorizarea narativelor ostile și cooperarea cu școala și serviciile sociale. Actualizarea procedurilor operaționale și evaluarea periodică a performanței instituțiilor de aplicare a legii sunt esențiale pentru a răspunde adecvat provocărilor caracteristice etapei post-urgență. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 98 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Centrul de Drept al Avocaților. Raportul privind accesul refugiaților la justiție în Republica Moldova. Chișinău, 2023. Disponibil pe: https://cda.md/ro/rapoarte/ (accesat la data de 23.09.2025). European Union Agency for Asylum (EUAA). Asylum Report 2024 – Legal Aid and Access to Justice. Brussels, 2024. Disponibil pe: https://euaa.europa.eu/asylum-report-2024 (accesat la data de 23.09.2025). European Council. „EU-Turkey Statement, 18 March 2016”. Disponibil pe: https://www. consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/ Directorate General of Migration Management Turkey. Law on Foreigners and International Protection. Ankara, 2017. Disponibil pe: https://www.unhcr.org/tr/wp-content/uploads/sites/14/2017/04/LoFIP_ENG_DGMM_revised-2017.pdf European Council. „EU Migration Policy: Refugee Inflow from Ukraine”. Disponibil pe: https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-migration-policy/refugee-inflow-from-ukraine/ Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. „Circa un milion de cetățeni ucraineni au intrat în Republica Moldova de la începutul războiului din Ucraina”. Disponibil pe: https://www.border.gov.md/circa-un-milion-de-cetateni-ucraineni-au-intrat-rmoldova-de-la-inceputul-razboiului-din-ucraina Crisis Group. The Rising Costs of Turkey’s Syrian Quagmire. Europe Report N°230, 30 April 2014. Disponibil pe: https://www.crisisgroup.org/europe-central-asia/western-europemediterranean/turkey/230-rising-costs-turkeys-syrian-quagmire (accesat la data de 23.09.2025). Turkish Statistical Institute (TÜİK). „Percentage of Foreign Nationals in Turkish Prisons (2011–2014)”. Disponibil pe: https://www.tuik.gov.tr/PreHaberBultenleri. do?id=18689 (accesat la data de 23.09.2025). Anadolu Agency. „Ratio of Syrians Involved in Crime: 33 in 10,000”. 19 septembrie 2014. Feltes, Thomas, Katrin List, și Maximilian Bertamini. More Refugees, More Offenders, More Crime? Bochum: Ruhr-Universität, 2017. Disponibil pe: https://www.thomasfeltes.de/pdf/veroeffentlichungen/2017_Feltes_Bertamini_List.pdf (accesat la data de 23.09.2025). International Rescue Committee (IRC). Poland: Protection Monitoring Report, July–Dec 2024. Warsaw, 2025 (accesat la data de 23.09.2025). ABC News. „Moldova’s Election Faces AI-Driven Disinformation from Russia”. 12 septembrie 2025. Disponibil pe: https://abcnews.go.com/Technology/wireStory/moldovas-election-faces-ai-driven-disinformation-russia-125818392 (accesat la data de 23.09.2025). European Commission. EUvsDisinfo – Disinformation on Refugees from Ukraine. Brussels, 2024. Disponibil pe: https://euvsdisinfo.eu/ (accesat la data de 23.09.2025). BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAPHY LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică99 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 341.217.02:35.072(4EU) SOFT LAW IN EUROPEAN UNION GOVERNANCE: BETWEEN ADMINISTRATIVE EFFICIENCY AND LEGAL CERTAINTY Abstract: Using the European Commission’s Code of Good Governance (CCG) as a case study, the article shows that the chief advantage of soft law lies in its flexibility and its ability to react quickly to political, social and economic change. Although not directly binding, such instruments serve as a useful reference when it comes to influencing Member States’ actions, formulating public policies and paving the way for further legislation. The report assesses what soft law is, why it is so widely used and the policy areas in which it has emerged – from economic coordination and social policy to digital transformation, environmental measures and public health. This conversation also highlights the tensions of a growing reliance on soft law. On the one hand, they enable coordination and innovation; on the other, they risk avoiding parliamentary scrutiny and diluting accountability. The article examines the link between soft law and hard law, as well as its significance for the rule of law and standards of good governance. The result is that soft law serves as an important complement to hard law, providing a flexible area in which cooperation and experimentation are possible. However, for this value to be realized, it must be supported by transparency, public involvement, and comprehensive performance measurement. Then, ‘soft law’ can make a decisive contribution to the legitimacy and effectiveness of governance in Europe. Keywords: soft law, European Union, governance, legal certainty, European Semester. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17627563 1 Lecturer univ. PhD, Faculty of Law, "Lucian Blaga" University of Sibiu, Romania (ROR: https://ror. org/026gdz537),e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0002-9358-8098,[email protected] Andreea Nicoleta DRAGOMIR 1 [email protected] DREPTUL SOFT ÎN GUVERNANŢA UNIUNII EUROPENE: ÎNTRE EFICIENŢA ADMINISTRATIVĂ ŞI SECURITATEA JURIDICĂ Abstract: Folosind Codul de bună guvernanță al Comisiei Europene (CCG) ca studiu de caz, articolul arată că principalul avantaj al soft law-ului, pentru orice sistem de guvernanță, constă în flexibilitatea și rapiditatea cu care acesta poate reacționa la schimbările politice, sociale și economice. Deși nu au caracter obligatoriu, astfel de instrumente reprezintă un reper util atunci când vine vorba de influențarea acțiunilor statelor membre, formularea politicilor publice și pregătirea terenului pentru legislația ulterioară. Lucrarea analizează ce este soft law, motivele pentru care este utilizat LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 100 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 pe scară largă și domeniile de politici în care acesta a devenit vizibil – de la coordonarea economică și politica socială la transformarea digitală, măsurile de mediu și sănătatea publică. Analiza evidențiază, de asemenea, tensiunile generate de recurgerea tot mai frecventă la soft law. Pe de o parte, aceste instrumente permit coordonarea și inovarea; pe de altă parte, riscă să evite controlul parlamentar și să dilueze responsabilitatea. Articolul examinează legătura dintre soft law și hard law, precum și semnificația acesteia pentru statul de drept și pentru principiile bunei guvernanțe. Concluzia este că soft law reprezintă un important complement al legislației obligatorii, oferind un cadru flexibil pentru cooperare și experimentare. Totuși, valoarea sa depinde de transparență, implicarea publică și evaluarea constantă a performanței. Numai în aceste condiții soft law poate aduce o contribuție decisivă la legitimitatea și eficiența guvernanței europene. Cuvinte-cheie: soft law, Uniunea Europeană, guvernanță, securitate juridică, Semestrul European. INTRODUCTION The EU relies on a mix of legal tools. Even when they are not formally binding, many of these instruments still have a strong impact on decision-making at both political and administrative levels. These are known as soft law and include recommendations, opinions, codes of conduct, guidelines, strategic orientations, or communications of the European institutions. Although they do not produce direct legal effects, they are used extensively to guide the behaviour of Member States and institutional actors. The use of soft law has seen an accelerated expansion, especially in areas such as economic policy (e.g. the European Semester)1, environmental protection (Green Deal, sustainable taxonomy)2, fundamental rights (recommendations of the EU Agency for Fundamental Rights)3 and digitalisation (Commission guidelines on artificial intelligence). For example, within the framework of the European Semester, the European Commission issues specific recommendations for each Member State annually, which, although not binding, condition access to European funds or influence national policies4. This proliferation of soft law instruments casts doubts on their legal status, the transparency of the drafting process, and the extent to which they ensure legal certainty. For example, academics and some national courts have criticized the lack of clear mechanisms for challenging or judicial review of Commission recommendations5. On the other hand, supporters of soft law value one thing above all: speed with enough room to adjust. It is not trapped in the heavy procedures that come with hard law. In the spring of 2020, for example, the Commission steered national action through recommendations and communications rather than formal legislation. For lawyers, the daily question is the trade-off: keep flexibility, yet preserve legal certainty. The wide use 1 European Commission, Country-Specific Recommendations 2023, available at: https://commission.europa. eu/publications/2023-european-semester-country-specific-recommendations-commission-recommendations_en (accessed 10.05.2025). 2 European Commission, Communication on the European Green Deal, COM(2019) 640 final, available at: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:52019DC0640 (accessed accessed 10.05.2025). 3 European Commission, Ethics guidelines for trustworthy AI, 2019, available at: https://digital-strategy. ec.europa.eu/en/library/ethics-guidelines-trustworthy-ai (accessed 10.05.2025). 4 Amy Verdun, Jonathan Zeitlin, ”Introduction: the European Semester as a new architecture of EU socioeconomic governance in theory and practice”, chapter in EU Socio-Economic Governance since the Crisis, Routledge, 2018, pp. 1-12. 5 F. Snyder, ”The Effectiveness of European Community Law: Institutions, Processes, Tools and Techniques” in Modern Law Review, 56(1), 1993, pp.19–54, doi: 10.1111/j.1468-2230.1993.tb02852.x LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică101 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 of these non-binding tools invites a closer look at their legitimacy and their real effects. The pages that follow examine that balance in EU governance, using concrete examples and the current legal framework. APPLIEDMETHODSANDMATERIALS This article explores the evolving role of soft law in European Union governance by addressing three core research questions: To what extent does soft law enhance administrative efficiency in the EU’s multilevel system? What legal and democratic risks stem from its increasing use in sensitive policy areas? How do soft law instruments influence national policymaking, particularly through mechanisms such as the European Semester? To answer these questions, we applied a mixed methodological approach, combining doctrinal analysis with the study of institutional practice and relevant case law. The study was carried out in four complementary directions: documentary analysis, doctrinal study, case analysis, and jurisprudential review. We examined the fundamental EU treaties - the Treaty on European Union (TEU) and the Treaty on the Functioning of the European Union (TFEU) - as well as official documents issued by the European Commission, the Council of the EU, and the European Parliament. Reports published by the European Court of Auditors and the European Ombudsman were also reviewed, particularly for their evaluation of transparency6, accountability, and the effects of non-binding instruments on administrative procedures7. A substantial part of our methodology consisted in reviewing the specialized literature in EU law and public administration, with key contributions from authors such as Senden (2004)8, Snyder (1993)9, Tridimas (2018)10, and Dawson (2009)11, who critically examine the legitimacy and legal effects of soft law instruments in the EU context. To ground the theoretical framework in practice, we selected several illustrative case studies that represent different stages and sectors of soft law application: • the European Semester, for its impact on economic and budgetary coordination12 13; • the European Green Deal, as a strategic soft law framework in environmental gov6 European Ombudsman, Annual Report 2024, available at: https://www.ombudsman.europa.eu/en/publication/en/202253, (accessed 10.05.2025). 7 Bastian Blanke, Patrick A. M. Möllers (eds.), ”EU Executive Governance: Institutions” in Politics and Law. Oxford: Hart Publishing, 2020, available at: https://library.oapen.org/handle/20.500.12657/99196 (accessed 10.05.2025). 8 L. Senden, Soft Law in European Community Law, Oxford and Portland, Oregon: Hart Publishing, 2004 https://pdfs.semanticscholar.org/a3f0/29a85d4a8b5b0f741996106b37cd4ac4b3b7.pdf 9 F. Snyder, ”The Effectiveness of European Community Law: Institutions, Processes, Tools and Techniques” in The Modern Law Review, vol. 56(1), 1993, pp. 19–54, doi: 10.1111/j.1468-2230.1993.tb02852.x 10 T. Tridimas, General Principles of EU Law, 3rd edition, Oxford University Press, 2018 11 M. Dawson, ”Soft Law and the Rule of Law in the European Union: Revision or Redundancy?” in Hertie School of Governance, EUI Working Papers (RSCAS) 2009/24, 2009, available at: https://papers.ssrn.com/sol3/ papers.cfm?abstract_id=1415003 12 European Commission, Country-Specific Recommendations 2023, available at: https://commission.europa. eu/publications/2023-european-semester-country-specific-recommendations-commission-recommendations_en (accessed 10.05.2025). 13 Amy Verdun, Jonathan Zeitlin, ”Introduction: the European Semester as a new architecture of EU socioeconomic governance in theory and practice”, chapter in EU Socio-Economic Governance since the Crisis, Routledge, 2018, pp. 1-12. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 102 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ernance14; • the Ethics Guidelines for Trustworthy Artificial Intelligence, developed by the High-Level Expert Group on AI15. The examples were picked to show how soft law works in different settings. Some of them come from areas where these instruments are already well established, while others show how they are starting to appear in new policy fields. In both cases, they guide decisions, influence how money is allocated, and shape the behaviour of institutions across the Union. The analysis also turns to the case law of the Court of Justice. A key reference here is case C-322/88 Grimaldi. This judgment is still used to explain what recommendations mean in EU law and what their limits are. Read together with later cases, it shows that even non-binding acts can be taken into account by courts, can guide interpretation, and sometimes have indirect legal effects16. The method combines three angles: what scholars have written, how EU institutions act in practice, and how the Court interprets their actions. Looking at these together gives a clearer basis for judging whether soft law is effective and legitimate, and what it means for governance. The aim is to stay close to real examples, without losing sight of the theory, and to show how these tools move in the space between quick action and legal certainty. DISCUSSIONSANDRESULTSOBTAINED 1. The concept of soft law and the justification for its use 1.1. Definition and characteristics of soft law The term soft law refers to those norms, principles, or instruments which, although not legally binding, have a notable impact on Member State behaviour and the European institutions. According to the literature17, soft law includes acts such as recommendations, opinions, codes of conduct, implementation guidelines, or Commission communications18. The defining characteristic is the lack of binding legal force; however, these instruments produce practical effects, as they guide behaviour, influence policies, and create legitimate expectations. A lack of legal relevance does not define soft law. Rather, its key feature is the absence of enforceability through judicial means. They guide institutional behaviour, signal policy intentions, frame political debate, and even anticipate or prepare the ground for future binding legislation. Often, they create a form of normative pressure that encourages alignment without coercion, fostering the emergence of common standards and mutual expectations among stakeholders. Moreover, soft law plays a subtle yet essential role in shaping the internal market, in ensuring the coherence of national reforms with EU objectives, and in consolidating a 14 European Commission, Communication on the European Green Deal, COM(2019) 640 final, available at: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:52019DC0640 (accessed 10.05.2025). 15 European Commission, Ethics guidelines for trustworthy AI, 2019, available at: https://digital-strategy. ec.europa.eu/en/library/ethics-guidelines-trustworthy-ai (accessed 10.05.2025). 16 CJEU, C-322/88, Grimaldi v Fonds des maladies professionnelles [1989] ECR 4407, available at: https://eurlex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A61988CJ0322, (accessed 10.05.2025). 17 LL. Senden, Soft Law in European Community Law, Oxford and Portland, Oregon: Hart Publishing, 2004 https://pdfs.semanticscholar.org/a3f0/29a85d4a8b5b0f741996106b37cd4ac4b3b7.pdf 18 F. Snyder, ”The Effectiveness of European Community Law: Institutions, Processes, Tools and Techniques” in The Modern Law Review, vol. 56(1), 1993, pp. 19–54, doi: 10.1111/j.1468-2230.1993.tb02852.x LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică103 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 shared administrative culture. Through its interpretative, guiding and adaptive functions, soft law has become an indispensable instrument within the European Union’s multi-level system of governance. In addition to its practical aspects, another important aspect is that we need to understand the symbolic and communicative power of soft law itself. Soft law documents are often written in simple, policy-specific language, which allows them to reach a wider audience than technical legislation. This gives the impression that they are not only “implying” people or states to do one thing or another – an illusion that has persisted for some time – but also serve as signals of where political will lies, opening up new avenues for more formal types of action. In the meantime, they can raise expectations not only among Member States, but also among private actors, civil society organisations and citizens who are motivated by these instruments to shape their strategies or needs. In this sense, therefore, it can be seen that the normative value of soft law lies not only in its capacity to act indirectly on patterns of behaviour, but also [and more importantly,] in its capacity to set courses and set priorities, which sets the tone for the European debate. Soft law, even if it does not have a binding force of its own, acquires a legitimacy based on participation, persuasion and a gradual internalisation of common norms. 1.2. Fundamentals of the use of soft law in the European Union The motivation for the use of soft law within the EU is linked to the institutional complexity, the diversity of national legal systems and the need for rapid reactions in dynamic political contexts. Soft law offers flexibility, is easier to develop and amend, does not require lengthy legislative procedures, and enables the Commission and the Council to send clear political signals without directly intervening in national legislation19. Another argument is the role of a “normative laboratory”: soft law allows the testing of principles or guidelines that can later be enshrined in positive law20. In a system with multiple levels of governance and significant differences between the legal traditions of the Member States, soft law instruments offer a flexible and efficient solution. They allow for the rapid formulation of political or administrative responses, without triggering lengthy legislative processes. At the same time, soft law serves as a mechanism for normative experimentation, providing a preliminary framework for testing policies or legal solutions before they are enshrined in formal law. In addition, soft law responds to a practical need to balance uniformity and diversity. The Union needs to find ways to coordinate policies across very different legal and political systems without undermining national sovereignty. Soft law instruments are particularly well suited to this task: they signal common priorities while leaving room for domestic adaptation. This flexibility explains why soft law has been widely used in areas such as economic governance, social policy and environmental protection, where rapid action is needed but consensus on binding measures is often difficult to achieve. At the same time, the experimental nature of soft law allows the institutions to an19 F. Terpan, ”Soft Law in the European Union—The Changing Nature of EU Law” in European Law Journal, vol. 21(1), 2015, pp. 68–96, doi: 10.1111/eulj.12090 20 D. Chalmers, G. Davies, G. Monti, European Union Law: Text and Materials, Cambridge University Press, 2019, available at: https://assets.cambridge.org/97811076/64340/frontmatter/9781107664340_frontmatter.pdf LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 104 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ticipate future challenges. By setting provisional standards or policy guidelines, the EU can test reactions, collect feedback and refine its approach before adopting binding rules. This ‘learning by doing’ function reduces the risk of rigid or ineffective legislation and increases the legitimacy of subsequent legal acts. In this way, soft law not only fills regulatory gaps but also strengthens the Union’s capacity for adaptive governance. 1.3. Areas of application The European Union has developed a wide range of soft law instruments in areas where legislative harmonisation is difficult or where a gradual and flexible approach is preferred. An emblematic example is the European Semester, through which the European Commission issues annual recommendations to the Member States on economic and budgetary policies. Although these acts are not legally binding21, they are closely linked to access to European funds and to public evaluations that can generate political pressure22. In the area of fundamental rights, the European Union Agency for Fundamental Rights (FRA) contributes to shaping common standards by publishing guidelines and recommendations to the Member States. These cover topics such as non-discrimination, social inclusion or equal access to justice23. Another emerging area in which soft law plays a central role is that of digitalisation and artificial intelligence24. Expert groups set up by the Commission25 are developing ethical codes, guiding principles and technical guidelines aimed at ensuring the responsible development and use of emerging technologies, in the absence of a unified legislative framework. Also, in environmental policy, the Union is promoting ambitious visions through strategies such as the European Green Deal. Although this document sets out clear political objectives regarding the ecological transition, its concrete implementation is largely achieved through communications, guidelines and recommendations of the Commission26. These examples demonstrate the ability of soft law to shape behaviours, guide public policies, and anticipate future regulations, becoming a key tool in the architecture of contemporary European governance. In addition to these existing areas, soft law has expanded into those sensitive areas where the political landscape is changing particularly rapidly. For ‘strategic planning’ exercises (such as in migration and asylum policy), the Commission and the Council have used action plans, communications and guidelines to guide Member States’ responses 21 European Commission, Country-Specific Recommendations 2023, available at: https://commission.europa.eu/publications/2023-european-semester-country-specific-recommendations-commission-recommendations_en (accessed 10.05.2025). 22 Amy Verdun, Jonathan Zeitlin, ”Introduction: the European Semester as a new architecture of EU socioeconomic governance in theory and practice”, chapter in EU Socio-Economic Governance since the Crisis, Routledge, 2018, pp. 1-12. 23 European Union Agency for Fundamental Rights, Annual Reports and Thematic Reports, available at: https:// fra.europa.eu/en/publication/2024/fundamental-rights-report-2024 (accessed 21.05.2025). 24 European Commission, Ethics guidelines for trustworthy AI, 2019, available at: https://digital-strategy. ec.europa.eu/en/library/ethics-guidelines-trustworthy-ai (accessed 10.05.2025). 25 European Commission, High-Level Expert Group on AI, Ethics Guidelines for Trustworthy Artificial Intelligence, 2019, available at: https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/library/ethics-guidelines-trustworthy-ai (accessed 21.05.2025). 26 European Commission, Communication on the European Green Deal, COM(2019) 640 final, available at: https:// eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:52019DC0640 (accessed accessed 10.05.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică105 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 to a crisis when there is no binding consensus. Also, in the area of public health, soft law advice has been essential during the COVID-19 pandemic, including guidance on border control measures, vaccination strategy and the movement of essential workers27. These sectoral examples show that ‘soft law’ is not limited to peripheral issues, but covers areas central to European integration. Its value lies in the possibility of establishing a common frame of reference, allowing for uniform regulation where rules are otherwise difficult to agree politically. Encouraging voluntary convergence and dialogue tools gives the Union the means to make progress even where binding legal acts are not possible. This pragmatic adaptability goes some way to explaining why soft law has been a persistent feature of EU governance, functioning in many cases as both an interim measure and a testing ground for later efforts at hard law. 2. Soft law in the architecture of European Union governance 2.1. The role of soft law in the decision-making process of European institutions Soft law is frequently used by the European institutions as a tool for guiding public policies and coordinating Member States in the absence of a sufficient legal basis for the adoption of binding acts. The European Commission constantly resorts to communications, guides, or recommendations to promote the convergence of national policies or to prepare the ground for future hard law regulations. For example, the Commission Communication on “A Strong Social Europe for Just Transitions”28 contains a series of guidelines on the implementation of the European Pillar of Social Rights, without being legally binding character. The Council of the EU also issues recommendations on structural reforms within the European Semester29, and the European Central Bank (ECB) frequently uses non-binding opinions and advice on the economic policies of Member States. These instruments help maintain strategic alignment and ensure coherence within the Community area30. 2.2. The relationship between soft law and hard law The relationship between soft law and hard law is complementary, but not without tensions. On the one hand, soft law can pave the way for the subsequent adoption of binding acts, contributing to the testing of ideas or the formulation of preliminary standards. For example, the recommendations on the sustainability of investments issued by the European Commission in 2018–2019 were followed by the adoption of Regulation (EU) 2020/852 on the taxonomy of sustainable activities31. On the other hand, there is a risk that soft law instruments will be used to circum27 R. Baratta, ”EU Soft Law Instruments as a Tool to Tackle the COVID-19 Crisis: Looking at the Guidance” on Public Procurement Through the Prism of Solidarity”, European Papers, 5(1), 2020. https://search.datacite. org/works/10.15166/2499-8249/384. 28 European Commission, A strong social Europe for just transitions, COM(2020) 14 final, available at: https:// eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0014 (accessed 11.06.2025). 29 Amy Verdun, Jonathan Zeitlin, ”Introduction: the European Semester as a new architecture of EU socioeconomic governance in theory and practice”, chapter in EU Socio-Economic Governance since the Crisis, Routledge, 2018, pp. 1-12. 30 ECB, Guide to consultation of the European Central Bank by national authorities, 2025, p. 5–6., available at: https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecb.consultationguide202505.en.pdf (accessed 11.06.2025). 31 Regulation (EU) 2020/852 of the European Parliament and of the Council of 18 June 2020 on the establishment of a framework to facilitate sustainable investment, available at: https://eur-lex.europa.eu/eli/ reg/2020/852/oj/eng LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 112 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 conditionality. As a result, national authorities frequently adopt a voluntary compliance behaviour, but with a well-calculated strategic dimension – in the sense that they choose to follow the Commission’s guidelines to avoid possible institutional conflicts, losses of external credibility, or limitations in accessing European funds51. This dynamic reflects more than just a power relationship. It also reveals a form of functional collaboration, where the Member State adjusts its domestic policies to match informally agreed but closely monitored priorities. A report by the European Fiscal Board shows that, although some authorities are critical of the non-binding nature of these instruments and the lack of legal clarity, they recognise the value of the Semester as a mechanism for anchoring structural reforms in national policies52. In practice, this anchoring functions as a catalyst for reforms that, in the absence of external pressure, could be postponed or blocked for domestic political reasons. Thus, soft law not only guides the decision but also creates a framework of mutual accountability between the European and national levels, which gives the process a functional, if not a formal, legal legitimacy. CONCLUSIONS Soft law has emerged as a key weapon in the arsenal of European governance. Its capacity to provide quick, flexible, and tailored responses to difficult integration problems has greatly appealed to EU institutions. This article has demonstrated the contribution of soft law to the effectiveness of administration, be it facilitating cross-sectoral coordination, allowing speedy institutional responses, or encouraging a spontaneous policy convergence on voluntary grounds among Member States. But there are crucial risks to these very practical advantages. Soft law’s non-binding nature, the lack of judicial review, and the uncertainty regarding its legal implications challenge legal certainty and democratic legitimacy. These risks are most pronounced when soft law is applied in politically sensitive fields, without transparency or public debate. In these contexts, the distinction between recommendation and obligation is increasingly difficult to maintain. From the point of view of a legal scholar, this tension between the flexibility of soft law and the requirement for justiciability is not just theoretical. From here, it becomes evident in the daily living of EU policymaking, where you must balance efficiency and accountability every day. Although soft law can stimulate innovation and cooperation, it also highlights vulnerabilities in the EU’s legal and institutional architecture. The research has pointed towards the uneven impact of (soft) law on domestic policy transfer, with the European Semester standing out as a central case. While its recommendations do not have binding force in the formal sense, they are powerful weapons that exert enormous pressure on governments and influence them in their reforms. In other cases, for example, in digital or environmental therapies, there are arguments for a more comprehensive comparative analysis of soft law and its function in different policy fields. Although the rapid case of the European Semester has been given special consid51 A. Bíró-Nagy, G. Laki, ”Non-compulsory compliance with the EU: Implementation of European Semester recommendations in the Visegrad countries”, in Intersections: East European Journal of Society and Politics, 8(1), 2021, pp. 149–169. 52 European Fiscal Board, Annual Report 2023, available at: https://ideas.repec.org/p/aon/annual/2023. html (accessed 12.06.2025). LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică113 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 eration in this analysis, owing to its maturity and institutional significance, other policy fields contain an equally broad array of soft law instruments. Initiatives like those of the European Green Deal or the AI Ethics Guidelines, even if under construction (or less constraining) in their impact effects, evidence a progressive expansion of their normative interferences beyond economic governance. Given this, the Semester is one of the best examples available when it comes to examining how soft law can make a difference in national policy direction outside the legal realm and so provides us with a more solid prism for thinking about its transformative power or lack thereof. At the end of the day, making soft law legitimate means designing a governance process that puts administrative flexibility together with proper procedural guarantees. Soft law instruments need to have attached mechanisms of transparency, public involvement, and evaluation that are able to measure their real impact. Only by striking this balance, soft law will be able to live up to its potential as a constructive, accountable, and democratic element of European integration. Blanke, B. & Möllers, P.A.M. (eds.) (2020) EU Executive Governance: Institutions, Politics and Law. Oxford: Hart Publishing. Chalmers, D., Davies, G. & Monti, G. (2019) European Union Law: Text and Materials. Cambridge: Cambridge University Press. Curtin, D. (2009) Executive Power of the European Union: Law, Practices, and the Living Constitution. Oxford: Oxford University Press. Prechal, S. (2005) Directives in European Community Law: A Study of Directives and their Enforcement by National Courts. Oxford: Oxford University Press. Senden, L. (2004) Soft Law in European Community Law. Oxford and Portland, Oregon: Hart Publishing. Tridimas, T. (2018) General Principles of EU Law. 3rd ed. Oxford: Oxford University Press. Verdun, A. & Zeitlin, J. (2018) ‘Introduction: The European Semester as a new architecture of EU socioeconomic governance in theory and practice’, in EU Socio-Economic Governance since the Crisis. London: Routledge, pp. 1–12. Baratta, R. (2020) ‘EU Soft Law Instruments as a Tool to Tackle the COVID-19 Crisis: Looking at the “Guidance” in Public Procurement Through the Prism of Solidarity’, European Papers – European Forum, 5(1), pp. 365–373. doi:10.15166/2499-8249/384. Bíró-Nagy, A. & Laki, G. (2021) ‘Non-compulsory compliance with the EU: Implementation of European Semester recommendations in the Visegrad countries’, Intersections: East European Journal of Society and Politics, 8(1), pp. 149–169. Dawson, M. (2009) ‘Soft Law and the Rule of Law in the European Union: Revision or Redundancy?’, EUI Working Papers (RSCAS) 2009/24. Available at: https://papers. ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1415003 (Accessed: 11 June 2025). Eliantonio, M. & Korkea-aho, E. (2024) ‘Democratic legitimacy and soft law in the EU legal order’, Journal of Contemporary European Research, 17(1), pp. 43–65. BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAPHY LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 114 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Snyder, F. (1993) ‘The Effectiveness of European Community Law: Institutions, Processes, Tools and Techniques’, Modern Law Review, 56(1), pp. 19–54. doi:10.1111/j.1468-2230. 1993.tb02852. x. Terpan, F. (2015) ‘Soft Law in the European Union—The Changing Nature of EU Law’, European Law Journal, 21(1), pp. 68–96. doi:10.1111/eulj.12090. Zeitlin, J. & Vanhercke, B. (2018) ‘Socializing the European Semester: EU Social and Economic Policy Coordination in Crisis and Beyond’, Journal of European Public Policy, 25(2), pp. 149–174. doi:10.1080/13501763.2017.1363269. Treaty on European Union (2016) Consolidated version. OJ C 202, 7 June 2016. Regulation (EU) 2020/852 of the European Parliament and of the Council (2020) On the establishment of a framework to facilitate sustainable investment. OJ L 198, 18 June 2020. Regulation (EU) 2021/241 of the European Parliament and of the Council (2021) On the Recovery and Resilience Facility. OJ L 57, 18 February 2021. Council of the European Union (2018) Council Recommendation of 22 May 2018 on key competences for lifelong learning. OJ C 189, 4 June 2018. European Parliament (2023) Implementation of Country-Specific Recommendations. Brussels: European Parliament. European Commission (2019) Communication on the European Green Deal, COM(2019) 640 final. Brussels: European Commission. European Commission (2019) Ethics Guidelines for Trustworthy AI. Brussels: European Commission. European Commission (2019) High-Level Expert Group on AI, Ethics Guidelines for Trustworthy Artificial Intelligence. Brussels: European Commission. European Commission (2020) A Strong Social Europe for Just Transitions, COM(2020) 14 final. Brussels: European Commission. European Commission (2020) COVID-19: Guidelines on border management measures, COM(2020) 1753 final. Brussels: European Commission. European Commission (2021) Better Regulation Toolbox. Brussels: European Commission. European Commission (2022) Temporary Crisis Framework for State Aid measures to support the economy following the aggression against Ukraine by Russia. Brussels: European Commission. European Commission (2022) Strengthened Code of Practice on Disinformation. Brussels: European Commission. European Commission (2023) Country-Specific Recommendations 2023. Brussels: European Commission. European Commission (2025) European Semester: Country-Specific Recommendations. Brussels: European Commission. European Ombudsman (2024) Annual Report 2024. Strasbourg: European Ombudsman. Court of Justice of the European Union (CJEU) (1989) Case C-322/88, Grimaldi v Fonds des maladies professionnelles. ECR 4407. European Union Agency for Fundamental Rights (2024) Annual Reports and Thematic Reports. Vienna: FRA. European Central Bank (ECB) (2025) Guide to consultation of the European Central Bank by national authorities. Frankfurt: ECB. European Fiscal Board (2023) Annual Report 2023. Brussels: European Commission. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică115 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 343.1 MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE URMĂRIRE PENALĂ Abstract: Articolul este dedicat analizei rolului și importanței managementului privit ca o gestionare eficientă a activității de urmărire penală și competenței organului de urmărire penală în vederea realizării scopului final. Managementul activității de urmărire penală constituie un proces complex, îndreptat spre atingerea unui scop, și anume cel de înfăptuire a justiției, care poate fi realizat numai printr-o gestionare eficientă a resurselor administrative și legislative disponibile. Competența organului de urmărire penală, la rândul său, constă într-un set de atribuții funcționale reglementate de lege, pe care le au acestea la exercitarea urmăririi penale pe un anumit caz. Astfel, stabilirea corectă a competenței organului de urmărire penală și realizarea unui management eficient la exercitarea urmăririi penale, contribuie direct la atingerea scopului procesului penal care este direcționat spre: - apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților fundamentale ale acesteia, a societății și statului împotriva fenomenului criminalității; - constatarea și descoperirea infracțiunilor săvârșite; - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; - aflarea adevărului; - atragerea la răspunderea penală a celor vinovați. De asemenea, un management eficient ce ține de activitatea de urmărire penală și realizarea atribuțiilor funcționale după competență contribuie direct la respectarea termenelor rezonabili în exercitarea urmăririi penale, prevenind, prin urmare, tergiversarea acestora. Scopul direct al prezentului studiu îl constituie cercetarea impactului unui management eficient asupra realizării activității de urmărire penală. Iar scopul indirect este sporirea eficientizării activității organului de urmărire penală în vederea realizării scopului procesului penal, prin intermediul identificării unor etape de organizare a desfășurării urmăririi penale atât sub aspect administrativ, cât și procesual. Obiectivele prezentei lucrări științifice constau în definirea conceptelor de management și de competență, stabilirea importanței și rolului managementului în realizarea scopului urmării penale, descrierea etapelor de organizare a desfășurării urmăririi penale, identificarea impactului unui management eficient asupra realizării scopului procesului penal per ansamblu. Pentru realizarea studiului, au fost analizate lucrări științifice ale diferitor autori din domeniul abordat, precum și prevederi legislative, ceea ce a contribuit la înțelegerea importanței unei gestionări bine organizate și etapizate în vederea exercitării urmăririi penale. Cuvinte-cheie: management, competență, gestionare, organizare, planificare, desfășurare, urmărire penală, cauză penală, ofițer de urmărire penală, conducătorul organului de urmărire penală. 1 Conferențiaruniversitar,doctorîndrept,Catedra„Procedurăpenală,criminalisticășisecuritateinformațională”,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepubliciiMoldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54); e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0002-1517-8886,e-mail:[email protected] Sofia PILAT 1 [email protected] DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17627601 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 116 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 MANAGEMENT OF CRIMINAL INVESTIGATION ACTIVITIES Abstract: The respective article is dedicated to the analysis of the role and importance of management viewed as an efficient management of criminal prosecution activity and the competence of the criminal prosecution body in order to achieve the purpose of criminal prosecution. The management of criminal prosecution activity constitutes a complex process, aimed at achieving a goal, namely that of administering justice, which can only be achieved through efficient management of all available administrative and legislative resources. The competence of the criminal prosecution body, in turn, consists of a set of functional attributions regulated by law, which they have when exercising criminal prosecution on a particular case. Thus, the correct establishment of the competence of the criminal prosecution body and the achievement of efficient management in the exercise of criminal prosecution, directly contribute to the achievement of the purpose of the criminal process which is directed towards: - the defense of the person, his/her fundamental rights and freedoms, of society and the state against the phenomenon of crime; - the ascertainment and discovery of all committed crimes; - the prevention of the commission of new crimes; - the discovery of the truth; - the criminal liability of the guilty, etc. Likewise, efficient management in criminal prosecution activity and the performance of functional duties according to competence, directly contribute to the observance of reasonable deadlines in the exercise of criminal prosecution, thus preventing their procrastination. The direct purpose of this study is to research the impact of efficient management on the performance of criminal prosecution activity aimed at achieving the goal of the criminal trial. The indirect purpose of the study is to increase the efficiency of the criminal prosecution body's activity in order to achieve the goal of the criminal trial, by identifying stages of organizing the conduct of criminal prosecution, both from an administrative and procedural perspective. The objectives of this scientific work are to define the concept of management; the concept of competence; establish both the importance and the role of management in achieving the purpose of criminal prosecution; describe the stages of organizing the conduct of criminal prosecution; identify the impact of effective management on achieving the purpose of the criminal trial as a whole. As a result of the study, the research of scientific works of authors in the field addressed, as well as legislation, which in turn will contribute to understanding the importance of well-organized and staged management in the exercise of criminal prosecution. Keywords: management, competence, administration, organization, planning, development, criminal prosecution, criminal case, criminal prosecution officer, head of the criminal prosecution body. INTRODUCERE Exercitarea urmăririi penale ca fază a procesului penal necesită o delimitare clară a sarcinilor organului de urmărire penală atât pe „linie verticală”, cât și pe „linie orizontală”. Prin „linie verticală” se înțelege distribuirea responsabilităților în funcție de tipul infracțiunii comise și de competențele organelor de urmărire penală care sunt determinate de lege. Astfel, fiecare organ de urmărire penală va investiga doar infracțiunile pentru care are competență, conform reglementărilor legale, și va acționa în limitele atribuțiilor specifice. Prin „linie orizontală” se subînțelege exercitarea urmăririi penale de către organe de urmărire penală de același grad sau ierarhie. În acest caz, diferite organe de urmărire penală cu același nivel ierarhic pot efectua investigații pentru cauze similare sau conexe, fără ca una dintre acestea să aibă o autoritate ierarhică asupra celeilalte. Aceste organe colaborează în cadrul aceleiași structuri ierarhice, dar nu există o subordonare directă între ele în ceea ce privește competența specifică. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică117 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Din cele expuse supra, conchidem că prezența mai multor organe de urmărire penală la examinarea aceleiași cauze penale determină stabilirea cu precizie a sarcinilor ce revin fiecărui organ în parte în modul în care activitatea lor să nu se suprapună cu a altora și să nu rămână domenii neacoperite. În ipoteza dezvoltării rezultatelor științifice obținute va fi definit conceptul de management și competență, vor fi descrise etapele de organizare a desfășurării urmăririi penale, va fi stabilită atât importanța, cât și rolul managementului în realizarea scopului urmării penale, și nu în ultimul rând va fi identificat impactul unui management eficient asupra realizării scopului procesului penal per ansamblu. METODEȘIMATERIALEAPLICATE În scopul realizării obiectivelor propuse, au fost utilizate următoarele metode științifice: metoda logică bazată pe analiza deductivă și analiza inductivă, metoda comparativă și metoda sistemică care s-a aplicat la sistematizarea etapelor de organizare a desfășurării urmăririi penale. În procesul elaborării articolului, au fost consultate lucrări ale științifice ale autorilor Ig. Dolea, D. Roman, Iu. Sedlețchi, M. Gheorghiță, S. Nestor, T. Osoianu, Iu. Odagiu, D. Ostavciuc, C. Rusnac, N. Volonciu, Gh. Zăhărescu ș.a. Listădeabrevieri: CPP – Cod de Procedură Penală; RM – Republica Moldova; MAI – Ministerul Afacerilor Interne; OAI – Organele Afacerilor Interne; MSI – Măsurile Speciale de Investigații; art. – articol; nr. – număr; Vol. – volum; p. – pagina; de ex. – de exemplu. DISCUŢII Urmărirea penală este o fază a procesului penal, prevăzută în Partea specială, Titlul I, Capitolul I din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, care constă în activitatea desfășurată de organele de urmărire penală, în limitele căreia sunt administrare și verificate probele necesare privind existența infracțiunii, identificarea făptuitorilor, stabilirea răspunderii acestora, pentru a se costata dacă este sau nu cazul a se dispune trimiterea acestora în judecată1. Urmărirea penală ca fază a procesului presupune desfășurarea unui mare volum de activități necesare realizării obiectivelor stipulate în lege. În partea specială a CPP al RM sunt reglementate cronologic activitățile specifice ale acestei faze, care în mod logic debutează cu începerea urmăririi penale, continuă cu punerea sub învinuire și se finalizează cu terminarea urmăririi penale și trimiterea dosarului în instanța de judecată2. Asigurarea respectării legalității în activitatea de urmărire penală și realizarea unei 1 Osoianu T., Ostavciuc D. Urmărirea penală: Suport de curs. Chișinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2021. ISBN 978-9975-3366-8-0. CZU 343.123.1(075.8). O-85. pp. 136-137. 2 Ibidem, p. 137. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 118 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 munci de calitate în acest domeniu presupun o organizare și planificare judicioasă, științific fundamentată a acțiunilor și măsurilor ce se întreprind pentru soluționarea operativă și completă a cauzelor penale comise3. Managementul măsurilor de urmărire penală, contribuie la realizarea sarcinilor procesului penal, începând chiar din faza actelor premergătoare4. Considerată drept un element tactic fundamental pentru descoperirea și cercetarea infracțiunilor, etapa organizării şi planificării urmăririi penale servește la realizarea dezideratelor procesului penal (identificarea, calificarea la timp și în mod complet a infracțiunilor), ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie atrasă la răspundere penală. În acest scop, se impune determinarea direcțiilor și limitei cercetărilor necesare elucidării, sub toate aspectele, a faptelor incriminate de lege5. Etapa de organizare a desfăşurării urmăririi penale are o importanță majoră pentru întreaga societate, asigurând respectarea principiilor procesului penal în activitatea de urmărire penală. Conform art. 6 al Ordinului MAI cu privire la aprobarea principiilor de management în sistemul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 444 din 26 decembrie 2008, etapa de organizare în activitatea de urmărire penală presupune: • Asigurarea interacțiunii în cadrul procesului de urmărire penală cu alte subdiviziuni ale ministerului și ale organelor de drept. • Analiza practicii și calității urmăririi penale, organizarea instruirii profesionale a ofițerilor de urmărire penală. • Acumularea, generalizarea și implementarea experienței avansate, elaborarea recomandărilor metodice privind efectuarea urmăririi penale pe diferite categorii de infracțiuni6. De asemenea, un rol deosebit de important în organizarea urmăririi penale îl joacă asigurarea subdiviziunii de urmărire penală cu suport informațional necesar. Prin asigurarea cu suport informațional se înțelege activitatea conducătorului organului de urmărire penală îndreptată spre crearea, perfecționarea și funcționarea sistemelor de informație ce au drept scop acumularea și procesarea informației necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor funcționale ale urmăririi penale7. În acest sens, în scopul asigurării unei bune realizări a activității de urmărire penală, conducătorul instituții în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală sau au sediul ofițerii de urmărire penală, întru asigurarea confidențialității urmăririi penale, este obligat să-i asigure fiecărui ofițer de urmărire penală un birou individual de serviciu dotat cu mijloace tehnico-materiale și alt inventar necesar pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu (de ex., mese, scaune, dulapuri, telefoane de serviciu fix și mobil conectate la rețea, tehnică criminalistică și specială, safeuri, computer, tehnică audio-video, tehnică de multiplicat și alte rechizite de birou). Conducătorul instituției în cadrul căruia activea3 Nestor S. Eficientizarea organizării și planificarea cercetării infracțiunilor comise de minori. În: Anale Științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Științe socioumane. Ediția a XII-a, nr. 2. Chișinău: Academia „Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, 2012. ISSN 1857-0976. ISBN 978-9975-4407-5-2. CZU 34:355.232(478-25)(082). A 15. pp. 119-122, p. 121. 4 Ibidem, p. 121. 5 Zăhărescu Gheorghe. Precizări cu privire la organizarea și planificarea urmăririi penale – planul de urmărire penală. În: Revista „P.C.C.”, nr.2, 1981. p. 86-91, p. 89. 6 Ordinul MAI cu privire la aprobarea principiilor de management în sistemul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 444 din 26 decembrie 2008, art. 6. 7 Nestor S. Op. cit., p. 121. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică119 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ză subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu va amenaja o încăpere destinată pentru întrevederea avocaților cu persoanele reținute și va asigura realizarea în condiții confidențiale a acestui drept. De asemenea, conducătorul instituției în mod obligatoriu va asigura organul de urmărire penală cu transport de serviciu și cantitatea de carburanți necesară pentru executarea atribuțiilor procesuale, va întreprinde măsuri în vederea dotării angajaților organelor de urmărire penală cu uniformă de serviciu în conformitate cu actele normative în vigoare. Pentru păstrarea materialelor, cauzelor penale și corpurilor delicte, conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală este obligat să amenajeze încăperi speciale în corespundere cu cerințele prevăzute de actele normative în vigoare. La eliberarea sau transferarea lucrătorului responsabil pentru evidența și păstrarea materialelor, cauzelor penale și corpurilor delicte, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală prin dispoziție creează o comisie care va efectua inventarierea materialelor, cauzelor penale și corpurilor delicte transmise pentru evidență și păstrare. În cazul constatării pierderii materialelor, cauzelor penale sau corpurilor delicte se va efectua în mod obligatoriu o anchetă de serviciu; concomitent, conducătorul organului de urmărire penală va lua măsurile prevăzute de lege în vederea inițierii procedurii de restabilire a dosarului penal sau a documentelor dispărute. Se interzice semnarea foii de lichidare, la transferul sau eliberarea din funcție a conducătorului organului de urmărire penală sau ofițerului de urmărire penală, dacă aceștia n-au transmis materialele cauzelor penale sau sesizările cu privire la infracțiuni ori corpurile delicte prin act de primire-predare altei persoane împuternicite. De asemenea, unul dintre cele mai importante elemente ale etapei de organizare a activității de urmărire penală este asigurarea organizării interacțiunii externe și interne. Prin interacţiunea externă se subînțelege cooperarea organului de urmărire penală cu alte servicii ale OAI. Interacţiunea cu caracter intern este o activitate coordonată a structurii subdiviziunilor de urmărire penală8. Principiile de bază ale interacțiunii rezultă din dispozițiile actelor normative, cum ar fi cele ale Codului de procedură penală, Legii cu privire la statutul ofițerului de urmărire penală, Legii cu privire la activitatea specială de investigații, Legii cu privire la procuratură etc.9 Așadar, cele menționate mai sus poartă un caracter general și se axează în special pe aspectul organizatoric în cadrul organelor de urmărire penală, influențând nemijlocit asupra aspectului cantitativ și calitativ al acțiunilor și actelor emise de către reprezentantul organului de urmărire penală. Managementul activității de urmărire penală ce se referă într-un mod special la cercetarea infracțiunilor propriu-zise, presupune realizarea unui spectru de decizii de ordin organizatoric, acțiuni procedurale și speciale de investigație. Aceste decizii și acțiuni ale organelor de urmărire penală poartă atât caracter procesual, cât și neprocesual (tactic-organizatoric). Caracterul lor unitar constă în faptul că atât deciziile procesuale, cât și cele neprocesuale sunt orientate spre îndeplinirea sarcinilor urmăririi penale, cercetării și descoperirii infracțiunilor, identificării infractorului și atragerii lui la răspunderea penală, rezolvarea altor probleme ale procesului penal. Deosebirea constă în faptul că deciziile procesuale și cele neprocesuale au bază diferită și îți găsesc expresie în forme diferite. Astfel, dacă cele dintâi se bazează pe normele concrete ale le8 Nestor S. Op. cit., p. 121. 9 Nestor S. Op. cit., p. 121. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 120 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 gislației penale și de procedură penală, care se reflectă în documentele oficiale întocmite pe marginea acțiunii penale, cele din urmă se bazează pe diferite recomandări ale teoriei și practicii pozitive ale organelor de drept și speciale de investigații, pe instrucțiuni, norme și experiența proprie a lucrătorilor organelor respective. De obicei, în materialele dosarului penal sunt reflectate numai rezultatele deciziilor procesuale ale organului de urmărire penală; celelalte se fixează în materialele de lucru și dosarele de evidență operativă10. La deciziile și acțiunile cu caracter procesual, care fac parte din organizarea cercetării, se referă: pornirea urmăririi penale în legătură cu depistarea infracțiunii; aplicarea măsurilor de reprimare față de persoanele suspecte ori reținute; efectuarea unor anumite acțiuni procesuale și a măsurilor speciale de investigații, orientate spre obținerea probelor infracțiunii; audierea martorilor; victimelor și a persoanelor bănuite de comiterea infracțiunii; formularea și aducerea la cunoștință a învinuirii etc.11 La deciziile și acțiunile cu caracter neprocesual (tactic) care, de asemenea, fac parte din organizarea cercetării infracțiunilor sus-numite, se referă: obținerea și analiza informației, precum și a datelor despre infracțiune; planificarea cercetării și realizarea măsurilor speciale de investigații; realizarea interacțiunii ofițerului de urmărire penală cu servicii operative, ministere, departamente etc.; analiza materialelor obținute și controlul desfășurării lucrului în baza materialelor cauzei concrete12. Prin urmare, menționează autorul Gheorghiță Mihail, „Organizarea cercetării cauzei penale prezintă activitatea rațională a ofițerului de urmărire penală, care include un anumit complex (sistem) de decizii (hotărâri) și acțiuni orientate spre constatarea evenimentului ilicit, identificarea persoanei infractorului, stabilirea vinovăției acesteia și altor circumstanțe care au importanță pentru soluționarea sarcinilor procesului penal”13. La rândul său, etapa planificării urmăririi penale este procesul de gândire ce constă în determinarea conținutului și ordinii activității spre identificarea tuturor circumstanțelor infracțiunii comise și stabilirea vinovaților cu stricta respectare a vinovăției, cu utilizarea rațională a timpului și forțelor14. Planificarea urmăririi penale constituie o metodă tactică fundamentală, care imprimă un caracter științific activității de descoperire și cercetare a infracțiunilor ce începe încă în faza actelor premergătoare, de la verificarea datelor inițiale și elaborarea primelor versiuni, până la documentarea finală a împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea. Desfășurarea planificată a urmăririi penale constituie, în același timp, o premisă importantă pentru creșterea fermității împotriva acțiunilor infracționale Pe de altă parte, planificarea urmăririi penale reprezintă un proces complex de analiză a activităților care trebuie executate și a succesiunii lor logice, constituindu-se într-un ghid care conferă perspectivă și eficiență investigării15. Așadar, planificarea reprezintă latura cea mai importantă a organizării cercetării faptelor penale, asigurând efectuarea acesteia în conformitate cu prevederile legii, întrun mod temeinic, complet și obiectiv. Ofițerul de urmărire penală este obligat să-și organizeze activitatea în așa fel ca, în cel mai scurt posibil termen și într-un mod neîntârziat, 10 Gheorghiță M. Tratat de criminalistică. Chișinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2017. ISBN 978-9975-53-8343. CZU 343.9(075.8). G 41. p. 335. 11 Ibidem, p. 336. 12 Ibidem, p. 336. 13 Ibidem, 336. 14 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Tactica acțiunilor de urmărire penală: Curs universitar. Chișinău: Cartea Militară, 2020. ISBN 978-9975-3366-0-4. CZU 343.1:343.98(075.8). T 12. p. 39. 15 Ibidem, p. 39. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică121 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 să cerceteze obiectiv, multilateral, sub toate aspectele sesizarea sau cauza penală din gestiunea sa. În acest scop, ofițerul de urmărire penală, în termen restrâns din momentul parvenirii sesizării cu privire la infracțiune, după caz, de la începerea urmăririi penale, bazându-se pe informațiile de care dispune și pe versiunile înaintate, va întocmi, și ulterior, la apariția necesității, va completa planul acțiunilor de urmărire penală și măsurilor speciale de investigații, necesare pentru soluționarea justă a fiecărei cauze penale în parte. Planul cu privire la acțiunile de urmărire penală și măsurile speciale de investigații trebuie să conțină descrierea scurtă a circumstanțelor infracțiunii, versiunile înaintate în baza informațiilor și probelor acumulate, acțiunile de urmărire penală și măsurile operative de investigații necesare în vederea confirmării sau excluderii versiunilor înaintate, executorul și termenul concret de realizare a acțiunilor planificate. Ofițerul de urmărire penală și angajații subdiviziunilor specializate de efectuarea MSI, incluși în componența grupului de urmărire penală, ținând cont de datele acumulate la etapa inițială a urmăririi penale, după caz, pot să întocmească în comun planul acțiunilor de urmărire și măsurilor speciale de investigații. Planul comun va prevedea măsuri pentru toate serviciile care urmează a fi implicate în descoperirea infracțiunii. Prin urmare, etapa planificării urmării penale constituie un proces continuu care atribuie urmării penale un suport științific de organizare a muncii, eliminând din activitatea organelor de urmărire penală orientarea unilaterală a investigațiilor, desfășurarea unor activități inutile, formalismul și rutina. În cazul în care etapa planificării urmării penale se ignoră, urmărirea penală este desfășurată superficial, uneori haotic, cu toate consecințele care decurg din aceasta: clarificarea incompletă a împrejurărilor faptei, administrarea necalificată a probelor, trecerea cu ușurință peste fapte și împrejurări semnificative pentru soluționarea cauzei, utilizarea insuficientă a metodelor și mijloacelor științifice criminalistice, alte deficiențe de natură să conducă la cheltuieli inutile de energie și timp, iar în cazuri mai dificile, să facă imposibilă descoperirea infracțiunii. În contextul celor expuse, specificăm că etapa planificării urmării penale comportă un conținut amplu și complex, constituind latura organizatorică și creatoare a unui complicat proces de gândire a ofițerului de urmărire penală. Sub acest aspect, etapa de planificare a urmării penale poate fi tratată ca un proces creativ de programare a activității de urmărire penală, proces care cuprinde, pe de o parte, determinarea în baza analizei datelor existente în cauză a situației de fapt, iar, pe de altă parte, presupune direcționarea activității de cercetare, stabilirea mijloacelor și modului de administrare a probelor, a altor măsuri de organizare a activității de cercetare în măsură să asigure succesul în procesul desfășurării urmăririi penale. Pentru a fi realizată corect și eficient, etapa de planificare în cadrul urmăririi penale se înfăptuiește în următoarea consecutivitate: • Planificarea acțiunilor inițiale de urmărire penală. • Planificarea acțiunilor ulterioare de urmărire penală. • Planificarea la etapa finală a cercetării16. Elementele de bază ale cercetării pe cauzele penale concrete sunt următoarele: • Studierea datelor faptice avute la dispoziție. • Înaintarea versiunilor. • Alegerea acțiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigație și celor 16 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Op. cit., p. 41. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 128 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 341.123.043:305-055.2 IMPLEMENTAREA REZOLUŢIEI 1325 PRIVIND FEMEILE, PACEA ŞI SECURITATEA – INTERDEPENDENŢĂ, EGALITATE ŞI NEDISCRIMINARE, RESPONSABILIZARE, PARTICIPARE ŞI ABILITARE Abstract: Dimensiunea de gen în raport cu activitatea polițienească a cunoscut o serie de schimbări în ultimii zece ani. Axate inițial exclusiv pe femei, nenumărate politici și strategii naționale și instituționale legate de factorul de gen au evoluat pentru a lua în calcul modul în care masculinitatea stă la baza inegalității de gen. Dezbaterile privind reforma instituțională, inclusiv reforma poliției, s-au îndepărtat de cele mai bune practici și de formele instituționale ideale pentru a recunoaște necesitatea unor reforme mai progresive și mai realiste. Acest lucru înseamnă abordări bazate pe soluții și o mai mare implicare în procesele de schimbare la nivel local care se bazează pe lucrurile care funcționează deja. În loc să vizeze consolidarea generală a instituțiilor, abordările unei reforme a poliției se concentrează pe soluționarea problemelor. În ceea ce privește dimensiunea de gen în activitatea polițienească, părțile interesate se preocupă mai puțin de idealuri pentru a atrage mai multă atenție lucrurilor care pot fi realizate, precum și metodelor de lucru, deoarece mijloacele contează la fel de mult ca și finalul. (Sursa: „Activitatea poliţienească şi dimensiunea de gen”. Set de instrumente privind aspecte de gen şi securitate. Geneva: DCAF, OSCE/ ODIHR, UN Women, 2019, 74 p. Disponibil:https://www.dcaf.ch/sites/default/files/publications/documents/GSToolkit_Tool-2_Romanian.pdf, accesat la 07.03.2025) Rațiunea de la care am pornit la realizarea acestui articol este aceea conform căreia comunicarea strategică reprezintă una dintre modalitățile prin care poate fi promovată și conștientizată Agenda Femeia, Pacea și Securitatea în societate. Ea poate să îi consolideze pe cetățeni într-o manieră durabilă și strategică, fortificând cooperarea și coeziunea în vederea realizării scopurilor strategice la nivel guvernamental și societal. În acest scop, ea trebuie să fie promovată în mod sistemic și divers, fiind identificate mai multe modalități de impact pentru a răspunde stereotipurilor existente. Rezultatele științifice ale cercetării vor facilita conștientizarea importanței politicilor care promovează egalitatea și nediscriminarea, în contextul în care drepturile omului reprezintă nucleul valorilor universale și totodată constituie priorități de sine stătătoare în cadrul UE. Procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană include și condiția alinierii la standardele europene, inclusiv în acest domeniu. Cuvinte-cheie: stereotipuri, asigurarea egalității, femeia, pacea și securitatea, program național de implementare. 1 Conferențiaruniversitar,doctorîndrept,Catedra„Dreptpublic”,Academia„ȘtefancelMare”aMAIal RepubliciiMoldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54);e-mail:[email protected];ORCIDID:00000002-7118-9715,e-mail:[email protected] Liliana CREANGĂ 1 [email protected] DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17627747 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică129 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 IMPLEMENTATION OF RESOLUTION 1325 ON WOMEN, PEACE AND SECURITY - INTERDEPENDENCE, EQUALITY AND NON-DISCRIMINATION, PARTICIPATION AND EMPOWERMENT, ACCOUNTABILITY Abstract: Gender in policing has undergone a series of changes over the past decade. Originally focused exclusively on women, numerous national and institutional gender policies and strategies have evolved to take into account how masculinity underpins gender inequality. Debates on institutional reform, including police reform, have moved away from best practices and ideal institutional forms to recognise the need for more progressive and realistic reforms. This means solutions-based approaches and greater engagement with local change processes that build on what already works. Rather than aiming at general institution-building, approaches to police reform focus on problem-solving. In terms of gender in policing, stakeholders are less concerned with ideals and more focused on what is possible and how it works, the means matter as much as the end. (Source: “Police Work and the Gender Dimension.” Toolkit on Gender and Security Issues. Geneva: DCAF, OSCE/ODIHR, UN Women, 2019, 74 p. Available at: https://www.dcaf.ch/sites/default/files/publications/documents/GSToolkit_Tool-2_Romanian.pdf , accessed on March 7, 2025) The rationale behind this article is that strategic communication is one of the ways in which the Women, Peace and Security Agenda can be promoted and raised awareness in society. It can strengthen citizens in a sustainable and strategic manner and strengthen cooperation and cohesion in achieving strategic goals at the governmental and societal levels. To this end, it must be promoted in a systemic and diverse way and several ways of impact must be identified to respond to existing stereotypes. The scientific results of the research will facilitate awareness of the importance of policies that reflect equality and non-discrimination, in the context in which human rights represent the core of universal values and at the same time constitute independent priorities within the EU. The process of accession of the Republic of Moldova to the European Union also includes the condition of alignment with European standards, including in this area. Keywords: stereotypes, ensuring equality, women, peace and security, national implementation program. INTRODUCERE În 2025 se marchează 30 de ani de progres de când a fost adoptată Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing 1, cea mai vizionară foaie de parcurs privind drepturile femeilor. Raportul „Drepturile femeilor în retrospectivă la 30 de ani după Beijing”, care se bazează pe feedback-ul furnizat de 159 de guverne Secretarului General al Națiunilor Unite, arată progrese care trebuie recunoscute – din 1995, paritatea a fost atinsă în domeniul educației fetelor, iar mortalitatea maternă a scăzut cu o treime. Reprezentarea femeilor în parlamente s-a dublat, iar țările continuă să elimine legile discriminatorii, cu 1.531 de reforme legislative realizate în perioada 1995-2024, în 189 de țări și teritorii. Aceasta demonstrează că atunci când drepturile femeilor sunt pe deplin susținute în țările lor, familiile, comunitățile și economiile înfloresc. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi semnificative pentru a atinge egalitatea de gen și pentru a ne aduce mai aproape de Agenda 2030 în vederea unei dezvoltări durabile. De aceea, când vorbim de egalitate și nediscriminare, ne raportăm și la noua Agendă de acțiune Beijing+302, o foaie de parcurs 1 Women’s Rights in Review 30 Years After Beijing. New York, 2025. Disponibil: https://www.unwomen. org/en/digital-library/publications/2025/03/womens-rights-in-review-30-years-after-beijing, accesat la 07.03.2025. 2 https://www.wo-men.nl/en/what-we-do/beijing-30, accesat la 7.03.2025 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 130 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 curajoasă, pentru a ne finaliza activitatea, concentrându-ne pe: 1. O revoluţie digitală pentru toate femeile şi fetele. Trebuie să asigurăm accesul egal la tehnologii, să echipăm femeile și fetele pentru a fi lideri în domeniul IA și al inovației digitale și să le garantăm siguranța și confidențialitatea online. 2. Eliberarea de sărăcie. Investițiile în protecție socială cuprinzătoare, acoperire universală de sănătate, educație și servicii de îngrijire solide sunt necesare pentru ca femeile și fetele să prospere și să poată crea milioane de locuri de muncă decente. 3. Zero violenţă. Țările trebuie să adopte și să implementeze legi care să pună capăt violenței împotriva femeilor și fetelor, în toate formele sale, cu planuri și resurse suficiente ce includ sprijinul pentru organizațiile comunitare din prima linie de răspuns și prevenire. 4. Putere decizională deplină şi egală. Măsurile speciale temporare, cum ar fi cotele de gen, și-au dovedit eficacitatea în vederea creșterii rapide a gradului de participare a femeilor. 5. Pace şi securitate. Finanțarea integrală a planurilor naționale privind femeile, pacea, securitatea și ajutorul umanitar sensibil la dimensiunea de gen sunt esențiale. Organizațiile de femei din prima linie, atât de des fiind primele care răspund la criză, trebuie să primească finanțare dedicată și susținută pentru a construi o pace durabilă. 6. Justiţia climatică. Trebuie să acordăm prioritate drepturilor femeilor și fetelor pentru adaptarea la schimbările climatice, să le concentrăm conducerea și cunoștințele și să ne asigurăm că beneficiază de noi locuri de muncă. În cadrul acestor șase acțiuni, plasarea femeilor tinere și a fetelor în centrul eforturilor noastre este cea mai bună modalitate de a garanta succesul. Aceste șase acțiuni au potențialul de a declanșa progrese în ceea ce privește drepturile femeilor. În Republica Moldova, mecanismul național de asigurare a egalității de gen este compus din mai multe componente, printre care menționăm următoarele structuri ale mecanismului național, în scopul asigurării egalității de șanse3: - Platforma Femeilor Deputate din Parlamentul Republicii Moldova4, care constituie un cadru de cooperare și dialog intra-instituțional, menit să împuternicească femeile deputate în vederea promovării echității și egalității de drepturi în rândul tuturor femeilor, prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, promovării independenței și abilitării economice a femeilor și a politicilor prietenoase familiei prin inițiativă și sprijin legislativ. - Consiliul pentru Egalitate are misiunea de prevenire și protecție împotriva discriminării, asigurarea egalității, promovarea oportunităților egale și a diversității. Printre principalele probleme relevate de cazuistica Consiliului pe parcursul perioadei de referință se numără următoarele: acțiuni bazate pe stereotipuri și prejudecăți legate de vârsta și sexul angajaților în raporturile de muncă; discriminarea în câmpul muncii pe criteriul de maternitate; materiale publicitare cu caracter sexist; declarații instigatoare la ură și discriminare pe criteriu de sex din partea persoanelor influente. - Comisia specializată în cadrul Consiliului național pentru drepturile omului (co3 Raportul de țară privind implementarea angajamentelor Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune Beijing + 30. Ministerul Muncii și Protecției Sociale al RM Chișinău 2024. Disponibil: https://social.gov. md/wp content/uploads/2024/05/Raportul-de-tara-privind-implementarea-angajamentelor-Declaratiei-de-la-Beijing-si-a-Platformei-de-actiune-Beijing30.pdf, accesat la 07.03.2025. 4 https://www.undp.org/ro/moldova/press-releases/parlamentul-republicii-moldova-lanseaza-platforma-femeilor-deputate-din-legislatura-xi 17 iunie 2022, accesat la 08.03.2025. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică131 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ordonată de MMPS), responsabilă de monitorizarea Convenției asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei și dezvoltarea mecanismului instituțional în acest domeniu. - Grupurile coordonatoare în domeniul gender sunt organe consultative și coordonatoare, constituite din unități gender din cadrul subdiviziunilor cu competențe privind elaborarea, promovarea și monitorizarea politicilor în domeniul de activitate a autorității administrației publice centrale de specialitate. METODEȘIMATERIALEAPLICATE La realizarea scopului și obiectivelor cercetării s-au utilizat metodele inducției, deducției, analizei, sintezei și comparării, necesare pentru a folosi procedeele și metodele statistice (analiza statistică). Rezultatele cercetării au ca bază actele normative, inclusiv reglementările constituționale în vigoare, acte internaționale, prevederile legii cu privire la asigurarea egalității. Pentru elaborarea articolului au fost sistematizate cunoștințele existente în 4 pași consecutivi care asigură o viziune integrată a problemei formulate, precum urmează mai jos: • Pasul 1: Promovarea și conștientizarea Agendei Femeia, Pacea și Securitatea în societate; • Pasul 2: Integrarea dimensiunii de gen în sectorul de securitate, apărare și ordine publică; • Pasul 3: Analiza perspectivei de gen în instituțiile de frontieră; • Pasul 4: Rolul managerului în prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea egalității. Listădeabrevieri: Rezoluția 1325 FPS. – Rezoluția 1325 privind Femeia, Pacea și Securitatea Secț. - Secțiune Art. - Articol RM - Republica Moldova C.E. – Consiliul pentru Egalitate Alin. - Alineat SIS – Serviciul de Informații și Securitate SV – Serviciul Vamal IGSU – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență MA – Ministerul Apărării ANP – Administrația Națională a Penitenciarelor IGPInspectoratul General al Poliției STI a MAI – Serviciul de Tehnologii informaționale a Ministerului Afacerilor Interne IGC – Inspectoratul General de Carabinieri CNA - Centrul Național Anticorupție DISCUŢII 1. Responsabilizare în implementarea Rezoluției 1325 privind Femeile, Pacea și Securitatea În ultimii cinci ani, autoritățile naționale au întreprins o serie de acțiuni pentru a construi și susține pacea, a promova societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, și a pune în aplicare agenda femeilor, păcii și securității. Începând cu anul 2018, Guvernul implementează Programul național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securi- LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 132 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 tatea. Rezoluția prevede încorporarea perspectivei de gen în operațiunile de pace, extinderea rolului și contribuției femeilor, în special în rândul observatorilor militari, al poliției civile și al personalului pentru drepturile omului și personalului umanitar. Spre exemplu, în perioada de raportare a Agendei femeile, pacea şi securitatea (FPS), eforturile au fost structurate pe două etape. Cea dintâi vizează realizarea primului Program național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2018-2021 și a Planului de acțiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia. În 2021-2022, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne și Administrația Națională a Penitenciarelor din Republica Moldova cu suportul UN Women au dezvoltat și operaționalizat mecanismele interne pentru a preveni și combate cazurile de hărțuire sexuală și discriminare la locul de muncă. De asemenea, au fost create asociațiile de femei în sectorul apărării și securității (suport UN Women), fiind consolidate capacitățile acestora și eforturile de pledoarie pentru avansarea egalității de gen în aceste sectoare 5. În contextul direcționării eforturilor autorităților publice spre abordarea convingerilor și măsurilor corespunzătoare, menite să elimine sau să reducă stereotipurile legate de rolul femeii în sectorul de securitate și apărare, atitudinea populației față de femeile care vor să activeze în acest sector, modul cum aceste femei sunt acceptate în sistem, cum este perceput rolul femeilor în domeniile date, a devenit o practică firească. Societatea moldovenească continuă să impună problematica inegalității de gen prin menținerea unor prejudecăți „transmise ereditar” privind rolul bărbatului și femeii în planul familial și, respectiv, prin educarea tinerelor generații. Acest fapt se răsfrânge nemijlocit asupra personalității individului în perspectiva evoluției sale ulterioare, precum și orientării în carieră. Această situație rezidă și din faptul acceptabilității de către societate a rolurilor predestinate nemijlocit între persoanele de gen feminin și masculin.6 Totuși, prin promulgarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii Nr. 121 din 25 mai 2012, cu privire la asigurarea egalității, s-a urmărit „prevenirea și combaterea discriminării, precum și asigurarea egalității tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală și alte sfere ale vieții, fără deosebire de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu similar“.7 Legea respectivă, precum și alte documente de politici, au ca menire facilitarea integrării personalului calificat în cadrul sistemului de securitate. Mai mult, această acțiune tinde să amelioreze situația din R. Moldova cu privire la dimensiunea egalității de gen definită ca „drepturi egale pentru bărbați și femei la oportunități și resurse, indiferent de genul lor sau sexul cu care s-au născut“, dar în același timp eliminarea discriminării în cadrul societății per ansamblu, aceasta fiind definită drept „tratarea decentă a oamenilor, fără prejudecăți sau stereotipuri“. În ambele cazuri, sarcina primordială rezidă din funcționalitatea siste5 Bodrug-Lungu Valentina, Drăgulean Alexandru, Țarălungă Elena. Valorificarea dimensiunii de gen în domeniul apărării naționale. Chisinau 2021, p. 25. Disponibil: https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/ files/migration/md/04_02_21_Valorificarea_Dimensiunii_Gen_Ghid.pdf, accesat la 08.03.2025. 6 Covrig Natalia, Buzu Alexei, Ivașcu Rodica. O analiză a percepțiilor generale despre reprezentarea femeilor și bărbaților în sectorul de securitate și apărare. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare. Chișinău, 2019, 10 p. Disponibil: https://progen.md/wpcontent/uploads/2021/08/6529_cpd_femei_in_securitate_perceptii_2019.pdf, accesat la 08.03.2025. 7 Legeanr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității. Disponibil: https://www.legis.md/cautare/ getResults?doc_id=106454&lang=ro, accesat la 09.03.2025. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică133 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 mului managerial al instituției, prin urmare a managerului organizației. În acest sens, un indicator important de percepție cercetat în cadrul acestui articol este legat de opinia comunității vis-a-vis de cât de potrivite sunt funcțiile în sectorul de securitate și apărare pentru femei și bărbați. Cu cât mai mare este ponderea celor care consideră că doar bărbații trebuie să activeze în aceste domenii, cu atât mai stereotipizată se arată a fi percepția generală a populației. Pilonul de bază pentru atragerea femeilor în sectorul de securitate și apărare vizează eliminarea stereotipurilor legate de rolul femeilor și bărbaților. Acest lucru este fundamental: atâta timp cât încă mai persistă convingeri că femeile nu sunt potrivite pentru sectorul securității și apărării, atâta timp cât există reticență față de femeile aflate deja în sistem, atragerea altor femei în aceste funcții va deveni o misiune greu de realizat8. Împlinirea obiectivelor Programului Național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2023-2027, are loc sub auspiciile Ministerului Afacerilor Interne, care asigură coordonarea întregului mecanism de implementare a Planului Național de Acțiune, iar schimbarea percepțiilor devine esențială, având ca efect, pe de o parte, creșterea numărului de femei în sistem, iar pe de altă parte, sporirea atitudinii pozitive față de femeile aflate deja în sistem. În contextul bunei realizări a Programului Național de Implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2023-2027, pentru a contribui cât mai eficient la procesul de asigurare a egalității de șanse a femeilor și bărbaților în sectoarele de securitate și apărare, este necesară o abordare cât mai specifică în ceea ce vizează intervențiile propuse spre implementare de către aceste instituții9. Sistemul de aplicare a legii din Republica Moldova își asumă rolul de furnizor de pace, concentrându-se pe principiile securității și apărării și devenind o parte integrantă a segmentului de promovare a păcii și securității, datorită experienței anterioare de implementare a Agendei „Femeile, Pacea și Securitatea”. În vederea realizării mult mai eficiente a angajamentelor din cadrul Rezoluției 1325, Programul Național pentru implementarea acesteia își propune un parteneriat cu UN Women în Moldova. De asemenea, se va susține teoria schimbării politicii publice și contribuții din partea părților interesate în domeniul egalității de gen. Un aspect important este alinierea cu Strategia Consiliului European pentru Egalitatea de Gen 10, Strategia UE pentru Egalitatea de Gen11, Planul Strategic UN Women12, Agenda de Asociere Moldova 8 Brighidin Andrei, Vieru Vadim, Iordache Romanița, Buzu Alexei. Studiu de fezabilitate cu privire la implementarea măsurilor speciale temporare și de acomodare rezonabilă pentru promovarea egalității de gen în sectorul Afacerilor Interne și Apărării. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare. Chișinău, 2020, 52 p. Disponibil:https://progen.md/wpcontent/uploads/2020/12/7023_studiul_de_fezabilitate_mai_si_ ma__final.pdf, accesat la 09.03.2025. 9 Strategia privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025. Disponibil: https://commission.europa.eu/ strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/gender-equality/gender-equality-strategy_ro, accesat la 09.03.2025. 10 Planul strategic UN Women 2022–2025. Disponibil: https://www.unwomen.org/en/un-women-strategic-plan-2022-2025, accesat la 09.03.2025. 11 Agenda de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova 2021-2027 (ultima actualizare 21 octombrie 2022). Disponibil: https://mf.gov.md/ro/content/documente-strategice-0, accesat la 10.03.2025. 12 Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, semnată la Istanbul la data de 11.05.2011. Disponibil: https://rm.coe.int/168046253e, accesat la 10.03.2025. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 134 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 UE13, Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice14, recomandările CEDAW și alte instrumente juridice internaționale. Pe plan național, ne propunem ancorarea în principiile Strategiei Moldova Europeană 203015 și a Strategiei de Dezvoltare a Afacerilor Interne 2022-203016. Nivelul egalității de gen în Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative, avansând de pe locul 26 în anul 2015, pe 19 în 2023, din 146 de țări, fiind prima în regiunea Eurasiei și Asiei Centrale cu o valoare de 0,788 din 1. Printre cele mai importante realizări în domeniul asigurării și promovării egalității de gen este de menționat adoptarea Programului de promovare și asigurare a egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pentru perioada 2023-2027 (Hotărârea Guvernului nr. 332/2023), dar și inițierea procesului de transpunere a directivelor Uniunii Europene în domeniul egalității de gen17. Avansarea pe indicatorul egalității de gen, vorbește despre faptul că în Republica Moldova sunt respectate standarde minime ale drepturilor omului, pentru o viață în egalitate și în demnitate. De asemenea, avem un cadru normativ care reglementează modul în care trebuie să ne comportăm unii cu ceilalți, dar și modul în care statul trebuie să se asigure de respectarea și protejarea drepturilor noastre18. Egalitatea de șanse și combaterea discriminării sunt esențiale pentru progres. Integrarea egalității de gen și promovarea acesteia ar trebui inclusă în orice hotărâre luată de factorii de decizie. Pentru ca egalitatea de gen și respectarea drepturilor femeilor să devină realități, politicile publice din toate sectoarele trebuie să cuprindă o perspectivă de gen și să asigure oportunitățile și resursele necesare. Politicile au efecte diferite asupra femeilor și a bărbaților, precum și a persoanelor cu diferite identități de gen. Nevoile acestor grupuri diferă și pot necesita diferite soluții la nivelul politicilor. Modul în care sunt proiectate, revizuite și implementate politicile poate perpetua sau elimina inegalitățile de gen și dezechilibrele de putere cu efecte în direcții cruciale pentru femei19. Pentru atingerea obiectivelor generale ale Planului de acțiuni al Programului național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2023-2027, au fost planificate și realizate de către organele de aplicare a legii numeroase activități, inclusiv cu parteneri de cooperare, actori 13 Legea nr. 315 din 17-11-2022 pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova Europeană 2030”. Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134582&lang=ro, accesat la 10.03.2025. 14 Hotărârea Guvernului Nr. 658 din 23-09-2022 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltarea domeniuluiafacerilor interne pentru anii 2022-2030. Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_ id=133800&lang=ro, accesat la 10 .03.2025 15 Cheianu-Andrei Diana, Angelina Zaporojan-Pîrgari. Tendințe, bune practici și inițiative de impact în contextul studiului internațional bărbații și egalitatea de gen. Centrul de Drept al Femeilor. Chișinău 2024, 94 p. Disponibil: https://cdf.md/wp-content/uploads/2024/12/cercetare-calitativa-egalitate-de-gen-images-2024-1.pdf, accesat la 11.03.2025. 16 Rolul poliției în prevenirea și combaterea discriminării. Ghid. 36 p. Disponibil: https://rm.coe.int/guidethe-role-of-police-in-prev-and-comb-discrimination/1680ae687e, accesat la 11.03.2025. 17 Realizarea drepturilor fetelor și egalității de gen. Document de poziție, 2020, 12 p. Disponibil: https://www. tdh.ro/ro/realizarea-drepturilor-fetelor-si-egalitatii-de-gen-documentul-de-pozitie-child-rights-now, accesat la 11.03.2025. 18 Raportul de progres cu privire la realizarea Programului național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2023-2027, pentru anul 2023. Disponibil: https://mai.gov.md/sites/default/files/ONU/Raportul%20de%20progres%202023.pdf, accesat la 11.03.2025. 19 Inovație și calitate în sectorul public. Ghid de bune practice. București, 2011. Disponibil: https://www.anfp. gov.ro/R/Doc/2024/Conferin%C8%9B%C4%83%20%20Competi%C8%9Bie%20bune%20practici/Arhive%20vechi/2011/ghid_2011.pdf, accesat 12.03.2025. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică135 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 internaționali și regionali, societatea civilă, reieșind din standardele cu privire la drepturile omului: • sprijinul și promovarea participării reale a angajaților la formularea politicilor și luarea deciziilor la toate nivelurile și în toate contextele; • identificarea, contestarea și schimbarea normelor sociale dăunătoare; • asigurarea resurselor și competențelor adecvate, astfel încât toate politicile, programele, legile și practicile administrative să fie bazate pe egalitatea de gen atât în proiectare, cât și în implementare; • cooperarea pentru dezvoltare și programe naționale și internaționale de răspuns umanitar, care să integreze în promovarea egalității de gen o abordare bazată pe drepturi în toate aspectele intervențiilor, punând accentul pe cele mai sărace și mai marginalizate femei, precum și pe cele expuse unor riscuri sporite din cauza crizelor umanitare și de mediu; • eradicarea tuturor formelor de violență și discriminare bazate pe gen și sex împotriva femeilor; • implementarea programelor de conștientizare de gen; • acordarea atenției deliberate și fonduri speciale pentru drepturile și nevoile femeilor, atât în intervențiile de dezvoltare, cât și în cele umanitare, precum și în proiectarea, îmbunătățirea și analiza datelor și cercetărilor; • implementarea modelelor de învățământ și sisteme informaționale pentru comunitate cu caracteristici transformatoare în ceea ce privește perspectiva de gen. Asigurarea egalității de șanse în procesul de educație și instruire polițienească, reprezintă un obiectiv general și în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, potrivit datelor și informațiilor colectate în cadrul instituției pentru elaborarea raportului de progres asupra Programului Național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2023-2027 și Planului său de acțiuni(Hotărârea de Guvern 152/2023), bazat pe cadrul de rezultate, măsurate prin prisma indicatorilor cantitativi și calitativi20 pentru anul 2023. De asemenea, relevante sunt sondajele de opinie privind următoarele aspecte: procentul personalului din domeniul apărării și securității sensibilizat cu privire la programul național privind RCSONU 1325; procentul personalului din domeniul apărării și securității instruit cu privire la abordarea normelor discriminatorii de gen și a violenței împotriva femeilor; procentul de personal care se simte în siguranță în mediul de lucru, dezagregat pe sexe; procentul personalului din domeniul apărării și securității care are opinii stereotipice de gen cu privire la rolul femeilor în sectorul apărării și securității; sunt evaluate riscurile, amenințările și vulnerabilitățile cu care se confruntă femeile din sectorul securității și sunt luate măsuri de combatere a acestora ce au fost implementate; gradul de satisfacție a personalului din domeniul apărării și securității privind serviciile și subvențiile oferite de instituțiile de securitate pentru susținerea responsabilităților de îngrijire a copiilor, dezagregate pe sexe; procentul de personal care cunoaște existența unui mecanism de raportare (pe instituție) pentru cazurile de violență și hărțuire sexuală și psihologică, discriminare și violență de gen; procentul de personal care își exprimă încrederea în mecanismul de raportare; pro20 Albu Natalia, Arnaut Nicolae, Bozianu Sergiu, Erhan Ianuș, Goinic Daniel, Guranda Natalia, Iovu Andrei, Kalughin Mariana, Mârzac Elena, Sandu Sanda, Sîli Vitalie, Ținevschi Ion. Raport independent. Guvernarea Sectorului de Securitate în Moldova. Chișinău 2024, 266 p. Disponibil: https://pisa.md/wp-content/ uploads/2024/03/Raport_PISA_DCAF_SE_2024_ro-1.pdf, accesat la 12.03.2025. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 136 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 centul personalului cu privire la nivelul de satisfacție față de sprijinul medical, psihologic și de alte tipuri de suport relevant oferit de instituția de securitate la întoarcere, dezagregat pe sexe. Pentru conștientizarea necesității asigurării egalității de șanse pentru femei și bărbați, precum și pentru sensibilizarea procesului de selecție la problemele de gen este important să existe: • o abordare strategică a încadrării femeilor în poliție; • incluziunea femeilor în sectorul operativ și încadrarea acestora în rândurile poliției; • măsuri de sprijinire a femeilor în contextul încadrării în serviciul de poliție și modalitatea de informare privind caracteristicile activității în poliție; • identificarea motivelor pentru care femeile optează pentru profesiunea de polițist; • reprezentarea femeilor în funcții de conducere în cadrul structurilor Ministerului de Interne; • femeile în unitățile speciale; • accesul femeilor la instructajele de specializare și la anumite departamente de poliție; • identificarea criteriilor de selectare pentru înscrierea la instructaj și încadrarea în muncă; • implementarea analizei (interne sau externe) privind măsurile de recrutare; • obținerea cunoștințelor și abilităților pentru efectuarea activităților din poliție și aprecierea acestora în procesul de selecție, respectiv de recrutare; • obiectivitatea procedurii de selecție; • modernizarea sistemului de educație și instructaj pentru necesitățile poliției; • instructajul pentru cadrele de conducere; • instructajul din domeniul drepturilor omului și al egalității între sexe; • modul de repartizare a polițiștilor nou încadrați (femei și bărbați) în unitățile organizatorice; • modalitatea de inițiere în activitate a polițiștilor nou încadrați; • acceptarea internă; • acceptarea pe plan extern a femeilor polițiști; • urmărirea, perfecționarea și avansarea cadrelor (dezvoltarea carierei)21. Interesul crescut față de acest subiect, în special în domeniul ordinii și securității publice, confirmă importanța lui majoră pentru Republica Moldova, fapt dovedit prin numeroasele documente de politici și atenția sporită din partea actorilor cu competențe în domeniu. Odată cu inițierea negocierilor de aderare la Uniune Europeană, ordinea și securitatea publică urmează să devină pilonul de bază în vederea garantării legalității și stabilității atât pentru cetățenii din Republica Moldova, cât și pentru cei din UE, ca să fie garantată valorificarea deplină a libertăților de care dispun. Iar un nivel înalt de securitate publică demonstrează credibilitatea, dedicația și profesionalismul autorităților naționale, fapt determinant pe calea integrării europene a țării noastre22. Conform evaluărilor realizate de reprezentanții societății civile, printre principalele evoluții în vederea implementării angajamentelor înaintate, se remarcă aprobarea în 21 Creangă Liliana., Suvac Corina. „Asigurarea șanselor egale în sistemul Ministerului Afacerilor Interne și rolul managerilor în implementarea politicilor nediscriminatorii”. Analele Academiei ,,Ștefan cel Mare”, septembrie, Chișinău 2022. 22 https://kdu.md/images/Files/concept-ro.pdf, accesat la 12.03.2025. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică137 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 septembrie 2022 a Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne (2022-2030), acompaniată de șase Programe sectoriale de operaționalizare ale Strategiei pentru perioada 2022-2025 și o foaie de parcurs cu opt acțiuni prioritare în domeniul afacerilor interne23. De asemenea, un aspect important este crearea unei baze pentru dezvoltare durabilă și incluzivă, prin elaborarea de către Guvern a Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova Europeană 2030” – document național de viziune strategică pe termen lung, care indică direcțiile de dezvoltare a țării și care adaptează prioritățile, obiectivele, indicatorii și țintele angajamentelor internaționale asumate de către Republica Moldova la contextul național24. Buna guvernare începe prin implementarea principiilor caracteristice statului de drept, în care autoritățile publice centrale și locale respectă pe deplin cadrul legal, iar deciziile și reglementările sunt aprobate conform procedurilor stabilite prin lege și sunt puse în aplicare în mod imparțial. Printre prioritățile de asigurare a unei guvernări eficiente, incluzive, responsabile și profesioniste se regăsește asigurarea respectării prevederilor legislației privind transparența în procesul decizional și a principiilor de egalitate de gen, precum și asigurarea unui proces decizional receptiv, participativ și reprezentativ , la toate nivelurile. Agenda „Femeile, Pacea și Securitatea” a avut un succes semnificativ la nivel de politică internațională, fiind integrată în diverse programe de dezvoltare și de pacificare. În pofida faptului că s-au înregistrat anumite progrese la implementarea Rezoluției 1325, paradigmele promovate de Agendă se confruntă cu diferite bariere de nivel regional, național, sectorial și instituțional, precum și cu provocările de context. Deseori se constată o anumită rezistență la schimbări sau la aplicarea unor metode sustenabile de asigurare a proceselor de pace și securitate, în special atunci când ne referim la perspectiva securității incluzive. Astfel, ONU continuă să promoveze necesitatea implementării Agendei „Femeile, Pacea și Securitatea” într-o manieră mai coerentă și eficientă. Necesitatea elaborării și aprobării unui Program național de implementare a Rezoluției 1325 a fost argumentată de faptul că un plan de acțiuni bine formulat reprezintă o platformă de coordonare inter-instituțională a eforturilor și de reducere a dublării, precum și a consolidării fluxurilor de finanțare pentru proiecte relevante ale guvernării, atribuind termene și responsabilități clare pentru aplicare. Mai mult decât atât, menționăm potențialul transformator al Agendei „Femeile, Pacea și Securitatea”: (a) de a influența etapele/ciclurile conflictelor (trecerea de la violență la negocieri), (b) de a construi pacea, esențială pentru dialogurile locale și (c) de a trece de la inegalitatea de gen la justiția de gen – esențială pentru politici publice mai eficiente și acorduri de pace mai echitabile25. În perioada imediată de după aprobarea Programului național și până în prezent, 23 Enicov Vlad. Evaluarea guvernării sectorului de securitate. Ghid de evaluare cu indicatori, metode de cuantificare și un studiu de caz. DCAF, 2023. Disponibil: https://www.dcaf.ch/sites/default/files/publications/documents/SSGM_Guide_for_Evaluation_of_SSG_RU.pdf, accesat la 13.03.2025. 24 Mackay Angela. Border Management and Gender, vol. 6 (Geneva, Switzerland: OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights, 2019). Disponibil: https://www.osce.org/files/f/documents/c/4/447049. pdf, accesat la 13.03.2025. 25 Considering Gender in Border Management. IOM Regional Office for South-Eastern Europe, Eastern Europe and Central Asia, 2021. Disponibil: https://rovienna.iom.int/stories/considering-gender-border-management, accesat la 13.03.2025.we have the opportunity to celebrate achievements made towards gender equality and we’re obliged to take stock of»,»container-title»:»IOM Regional Office for South-Eastern Europe, Eastern Europe and Central Asia»,»language»:»en»,»title»:»Considering Gender in Border Management»,»URL»:»https://rovienna.iom.int/stories/considering-gender-border-management»,»author»:[{«family»:»UN Migration»,»given»:»»}],»accessed»:{«date-parts»:[[«2023»,3,27]]},»issued»:{«date-parts»:[[«2021»]]}}}],»schema»:»https://github.com/citation-style-language/schema/raw/ master/csl-citation.json»} LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 144 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CONCLUZII Suntem convinși că obiectivele pe care le-am trasat în acest studiu științific au fost atinse. Subiectul investigat este unul relevant sub aspectul importanței sale juridice naționale și internaționale, iar informațiile cuprinse în această cercetare științifică se bazează pe standardele, normele și practicile internaționale. Secolul XXI a debutat cu schimbări majore în diverse sectoare cum ar fi clima, migrația, crima organizată și demografia, având un impact deosebit asupra sectorului de securitate. Existența stereotipurilor caracteristice sectoarelor de securitate, apărare și de asigurare a ordinii publice creează impedimente în privința dezvoltării instituției, dar și executării cu precizie și acuratețe a sarcinilor ce îi stau în față. Astfel, managerul devine figura cheie care trebuie să identifice și să faciliteze eliminarea unor astfel de obstacole. Suprimarea inegalităților nu doar ar facilita eliminarea deficiențelor sistemice, dar ar îmbunătăți și managementul de personal. Prin urmare, managerul trebuie să dețină competențe în domeniul promovării egalității de gen, precum și de creare a condițiilor necesare pentru dezvoltarea ulterioară în carieră. La moment, cadrul legal național facilitează perspectiva de gen, ceea ce nemijlocit va influența spre bine dinamica pozitivă a funcționalității instituției. Acest fapt este condiționat și de influența activă a mediului internațional și de tendințele globale de a înțelege necesitățile specifice diferitelor pături sociale. Specificul serviciului în cadrul sectorului de securitate, apărare și asigurare a ordinii publice necesită o atenție deosebită în vederea eliminării inegalităților. Acest lucru va avea un impact intens nu doar asupra instituției, dar și a societății per ansamblu. Desigur, prezența femeilor în funcții de decizie în sistemul de aplicare a legii în Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative, deși persistă provocări. Sectorul justiției și cel al afacerilor interne sunt domenii în care reprezentarea de gen se îmbunătățește constant, ca parte a unui efort mai larg de aliniere la standardele internaționale privind egalitatea de gen. În cadrul Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova, femeile joacă un rol tot mai important în funcții de decizie, iar instituția promovează activ egalitatea de gen și leadershipul feminin. În acest sens, MAI a implementat o serie de politici pentru a promova egalitatea de gen. Un program national28 prevede creșterea participării femeilor în sectorul securității cu 10% până în 2027. În 2025, aproximativ 40% dintre angajații MAI sunt femei, iar 14% dintre acestea dețin funcții de conducere. Printre realizări, se numără numirea a șase femei în funcții de conducere în cadrul Inspectoratului General al Poliției și două femei din MAI detașate în misiuni internaționale de menținere a păcii. 28 Programul național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.152 din 2023. Dipsponibil: https://mai.gov.md/sites/default/files/ONU/program%20national_152md.pdf, accesat la data de 14.03.2025. [Document text truncated for crawler view.]