Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of potential risks

Journal of Social Sciences Vol. VIII, no. 3 (2025), pp. 151 - 171 Fascicle Social Science ISSN 2587-3490 Topic Food legislation eISSN 2587-3504 Journal of Social Sciences September 2025, Vol. 8 https://doi.org/10.52326/jss.utm.2025.8(3).12 CZU 621.798.1:678.5:664(4+478) MIGRATION OF CHEMICAL COMPOUNDS FROM FOOD PACKAGING: REGULATORY ASPECTS AND ASSESSMENT OF POTENTIAL RISKS Rodica Sturza *, ORCID: 0000-0002-2412-5874, Aliona Ghendov-Moșanu, ORCID: 0000-0001-5214-3562, Veronica Dragancea, ORCID: 0000-0002-5938-0410, Dmitri Lazacovici, ORCID: 0000-0001-9078-1098 Technical University of Moldova, 168 Stefan cel Mare Blvd., Chisinau, Republic of Moldova * Corresponding author: Rodica Sturza, [email protected] Received: 07. 18. 2025 Accepted: 09. 11. 2025 Abstract. Plastics have become prevalent in food packaging, although the transfer of additives with potential for migration into food is a significant public health concern. The article reviews various packaging materials, explores the factors influencing the migration of chemicals from packaging into food, reviews the literature on the presence of migrants in food, and identifies potential health risks. The regulatory aspects of the use of food packaging made of polymeric materials in the European Union and the Republic of Moldova are reviewed, as well as the mechanisms governing the migration of additives from packaging into food. The process of migration of additives from plastic containers during microwave heating of food, the use of recycled plastic containers, and their combined effect present topics for extensive biomonitoring, necessary to minimize migration from a food safety perspective. Keywords: food packaging, polymeric materials, plasticizers, flame retardants, antioxidants, UV stabilizers, phthalates, bisphenols, microwaves, diffusion, biomonitoring. Rezumat. Materialele plastice au devenit predominante în ambalajele alimentare, deși transferul aditivilor cu potențial de migrare în alimente reprezintă o preocupare semnificativă pentru sănătatea publică. Articolul examinează diverse materiale de ambalare, explorează factorii care influențează migrarea substanțelor chimice din ambalaje în alimente, analizează datele bibliografice privind prezența migranților în alimente și identifică riscurile potențiale pentru sănătate. Sunt analizate aspectele de reglementare ale utilizării ambalajelor alimentare fabricate din materiale polimerice în Uniunea Europeană și Republica Moldova, precum și mecanismele care guvernează migrarea aditivilor din ambalaje în alimente. Procesul de migrare a aditivilor din recipientele de plastic în timpul încălzirii alimentelor la microunde, utilizarea recipientelor din plastic reciclat și efectul lor combinat prezintă subiecte pentru o biomonitorizare extinsă, necesară pentru a minimiza migrarea din perspectiva siguranței alimentare. Cuvinte cheie: ambalaje alimentare, materiale polimerice, plasifianți, ignifuge, antioxidanți, stabilizatori UV, ftalați, bisfenoli, microunde, difuzie, biomonitoring. 152 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 1. Introducere Ambalajele sunt esențiale pentru condiționarea și transportul diferitelor substanțe. Beneficiile materialelor plastice, precum durabilitatea și versatilitatea lor oferă protecție împotriva daunelor fizice, contaminării și alterării microbiene. În plus, creșterea economică a generat o cerere tot mai mare de alimente prefabricate și a dus la creșterea producției de alimente ambalate. În consecință, materialele plastice au devenit predominante în ambalajele alimentare, deși prezența migranților din plastic în alimente a stârnit îngrijorări semnificative în ultimii ani [1]. Nu mai puține îngrijorări trezește și contaminarea de mediu, cauzată de microplastice, care este omniprezentă pe uscat, în mare și în aer, afectând și sănătatea umană [2,3]. Dar În ciuda eforturilor semnificative de reducere a utilizării, plasticul rămâne cel mai utilizat material de ambalare în prezent. În tabelul 1 sunt prezentate doar câteva exemple de aplicații ale polimerilor drept ambalaje alimentare. Tabel 1 Exemple de aplicații ale polimerilor drept ambalaje alimentare [4] Materialele plastice sunt polimeri compuși din lanțuri lungi de carbon formate din unități monomerice. Polimerii sunt clasificați în polimeri termorezistenți și polimeri termoplastici. Aceștia din urmă sunt cei mai utilizați în fabricarea ambalajelor alimentare; în special PP, PET și HDPE și LDPE. Proprietățile mecanice și chimice ale materialelor plastice sunt îmbunătățite prin adăugarea de aditivi în timpul sintezei polimerilor. Aditivii sunt substanțe chimice de diferite tipuri. Bisfenolii (BP) și ftalații sunt doi aditivi utilizați în mod obișnuit [5]. BP servesc ca antioxidanți și stabilizatori UV în materialele plastice. Ftalații, pe de altă parte, sunt utilizați pentru a crește plasticitatea, flexibilitatea și transparența materialelor plastice. Aceste două grupuri de molecule sunt perturbatori endocrini și factori de risc pentru cancer. Aditivii pot migra în alimente atunci când intră în contact cu ambalajele din plastic. Aceasta depinde de polimerul constituent și de condițiile de utilizare. Condițiile de utilizare sunt definite pentru fiecare plastic de calitate alimentară [6]. Polimerul Abrevierea Tipul de ambalaje Polietilenă PE Pungi, folii de ambalare Polietilenă de înaltă densitate HDPE Folii, sticle, pungi cu fermoar Polietilenă de joasă densitate LDPE Folii, pungi pentru congelator Polipropilenă și copolimeri PP Folii de ambalare, sticle Clorură de polivinil PVC Diferite recipiente, veselă, folii alimentare Polistiren PS Tăvi, oale de gătit Polietilenă tereftalat PET Sticle, pungi pentru cuptor Poliamidă (nailon) PA Ambalaje cu barieră de oxigen, ustensile de gătit Poliuretan PU Folii laminate, adezivi Poliesteri Acoperire capace Policarbonat PC Diverse recipiente Copolimer acrilonitril, butadienă și stiren Capace, articole de bucătărie Acid polilactic PLA Pahare, sticle Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 153 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 2. Aspecte normative ale utilizării ambalajelor alimentare din materiale polimerice Limitele migrării chimice sunt impuse de normele și reglementările stricte ale Uniunii Europene (UE) privind materialele de ambalare (MCA). Regulamentul-cadru al UE reglementează MCA la nivel de uniune, inclusiv ambalajele, utilajele și aparatele de gătit. Un număr considerabil de diverse directive, reglementări și amendamente au fost stabilite la nivel comunitar (Tabelul 2). Tabelul 2 Reglementări ale UE privind materialele de ambalare pentru produse alimentare [7] Reglementări, directive Subiect Materiale de contact (UE) 1935/2004 Regulament-cadru cheie privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu alimente. Toate materialele (UE) 10/2011 Materiale și obiecte din plastic destinate să vină în contact cu alimente. Toate materialele 2023/2006/CE Bune practici de fabricație aplicabile tuturor materialelor care intră în contact cu alimentele. Toate materialele 93/11/CEE Eliberarea de N-nitrozamine și substanțe N-nitrozabile din materialele care intră în contact cu alimentele utilizate pentru sugari. Nitrozamine 82/711/CEE Regulament pentru testarea migrării nitrozaminelor. 93/8/CEE 97/48/CE Amendamente. 2005/72/CE Directiva Comisiei de modificare a Directivei 2002/72/CE privind materialele și obiectele din plastic destinate (monomeri) să vină în contact cu alimentele. Aditivi monomerici 2004/1/CE Amendamentul la Directiva 96/77/CE enumeră criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii. 2004/19/CE 2005/79/CE 2007/19/CE 2008/39/CE 2009/975/ CE Amendamente la Directiva 2002/72/CE care actualizează dispozițiile privind utilizarea plastifianților. 78/142/CEE Limitarea monomerului de clorură de vinil în materialele și obiectele destinate să vină în contact cu alimentele. Elastomeri și cauciucuri 80/766/CEE Analiza clorurii de vinil eliberate de materiale și obiecte destinate să vină în contact cu alimentele. 81/432/CEE Metode de analiză pentru asigurarea uniformității testării pentru monomerul de clorură de vinil. 372/2007/CE Autorizarea limitelor de migrare tranzitorii pentru plastifianții din garniturile capacelor. 2008/282/CE Cerințe specifice pentru siguranța materialelor plastice reciclate, inclusiv procese de decontaminare și metode de testare pentru a asigura utilizarea materialelor plastice reciclate în materialele care intră în contact cu alimentele. Plastic reciclat 154 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 Continuare Tabelul 2 Regulamentul-cadru al UE stabilește cerințe specifice pentru fabricarea și comercializarea materialelor și obiectelor din plastic destinate să vină în contact cu alimentele sau care sunt deja în contact cu alimentele sau despre care se poate aștepta în mod rezonabil să vină în contact cu alimentele. Regulamentul Comisiei (UE) 2018/2005 restricționează utilizarea DEHP, DBP, BBP și DIBP la o concentrație egală sau mai mică de 0,1 în masă în plastifianții din articolele utilizate de consumatori sau în spațiile interioare. 1895/2005/CE Utilizarea unor substanțe specifice cunoscute sub numele de BADGE (eter diglicidilic al bisfenolului A), BFDGE (eter diglicidilic al bisfenolului F) și NOGE (eter glicidilic al novolacului) în materialele de contact cu alimentele. Acoperiri (CE) nr. 450/2009 Reguli și cerințe specifice pentru materialele care pot modifica în mod activ starea alimentului sau a mediului înconjurător. Materiale active și inteligente 84/500/CEE Materiale și obiecte ceramice destinate să vină în contact cu alimentele și băuturile. Ceramica 2005/31/CE Amendament la directiva 84/500/CEE . 2007/42/CE Materialele și articolele fabricate din folie de celuloză regenerată destinate să vină în contact cu alimentele. Folie de celuloză regenerată 2011/8/UE Materiale și articole din plastic destinate să vină în contact cu alimente, restricționând utilizarea bisfenolului A în biberoanele din policarbonat pentru sugari. Bisfenol A (UE) 2023/1627 Utilizarea substanței bis(2-etilhexil) ciclohexan-1,4dicarboxilat, ca aditiv (plastifiant) în poli(clorură de vinil) în concentrație de până la 25% în contact cu alimente apoase, acide și cu conținut scăzut de alcool, pentru depozitare pe termen lung la temperatura camerei sau mai mică (refrigerate și congelate). (UE) nr. 202/2014 Evaluări științifice favorabile pentru 2-fenil-3,3-bis(4hidroxifenil)ftalimidină (3) și 1,3bis(izocianatometil)benzen (4), adăugate pe lista UE de substanțe autorizate pentru materiale de contact cu alimentele (MCA). (UE) 2018/2005 Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) referitoare la ftalatul de bis(2-etilhexil) (DEHP), ftalatul de dibutil (DBP), ftalatul de benzil butil (BBP) și ftalatul de diizobutil (DIBP). Ftalați (UE) 2025/40 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Toate materialele (UE) 2025/351 Bunele practici de fabricație pentru materialele și obiectele destinate să vină în contact cu alimentele, în ceea ce privește plasticul reciclat și alte aspecte legate de controlul calității și de fabricarea materialelor și obiectelor din plastic destinate să vină în contact cu alimentele. Toate materialele Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 155 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 În 2025, noile reglementări ale Uniunii Europene transformă ambalajele alimentare din plastic, în special Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, care a intrat în vigoare la 11 februarie 2025 și își propune trecerea la ambalaje reciclabile până în 2030, să crească utilizarea materialelor plastice reciclate și să reducă deșeurile de ambalaje în total. În plus, un regulament separat, Regulamentul (UE) 2025/351, a introdus cerințe mai stricte privind puritatea, migrarea și etichetarea materialelor din plastic care intră în contact cu alimentele, începând cu martie 2025, cu un termen limită de conformitate de septembrie 2026. Numeroase protocoale de analiză specifice pentru compuși specifici au fost utilizate pentru testarea migrării pentru a obține o Limită Specifică de Migrare, care descrie cantitatea unei substanțe care poate fi prezentă în materialul de ambalare și cantitatea care ar putea migra potențial în alimente. Controlul conformității materialelor de ambalare cu reglementările CE este un subiect complex, iar Regulamentul-cadru a fost stabilit pentru a îndeplini cerințele de utilizare a materialelor și obiectelor care vin în contact cu produsele alimentare (Tabelul 3). Printre numeroasele provocări evidențiate se numără numărul enorm de compuși de pe listele pozitive, lipsa informațiilor despre potențialii migranți, lipsa metodelor analitice standardizate, durata procedurilor analitice și problemele practice în aplicarea acestora [6]. Republica Moldova implementează un cadru legislativ solid privind ambalajele alimentare din plastic, aliniat cu standardele UE (Tabelul 3). Tabelul 3 Reglementări referitoare la materialele plastice admise pentru contactul cu alimentele în Republica Moldova* * https://www.legis.md/ Reglementările referitoare la materialele plastice admise pentru contactul cu alimentele sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 278 din 24 aprilie 2013, care aprobă „Regulamentul sanitar privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare”. Acest Regulament transpune Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Acte normative Denumire acte normative Domeniul de aplicare HG nr. 278/2013 Regulament sanitar privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare. Materiale plastice (contact cu alimente) HG nr. 492/2015 Regulament sanitar privind materialele și obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produsele alimentare. Plastic reciclat (contact alimentar) HG nr. 594/2014 Regulamentul sanitar privind buna practică de fabricație a materialelor și obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare. Bună practică de fabricație HG nr. 945/2018 Regulamentul sanitar privind materialele și obiectele active și inteligente destinate contactului cu produsele alimentare. Materiale inteligente/active HG nr. 561/2020 Regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, care introduce principiul Responsabilității Extinse a Producătorului (REP) în Republica Moldova. Gestionarea ambalajelor (REP) Instrucțiune oficială Instrucțiune oficială referitoare la implementarea regulamentului aprobat prin HG nr. 561/2020. Gestionarea ambalajelor (REP) 156 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 Comisiei din 14 ianuarie 2011, care reglementează materiale plastice potrivite pentru contactul cu alimentele: lista de monomeri, aditivi și materiale auxiliare de producție polimerică și macromolecule din fermentare autorizate pentru folosire (Anexa I); limită de migrare specifică pentru substanțe individuale și limită generală de migrare pentru totalul substanțelor. Prin Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (HG nr. 561/2020) se introduce principiul Responsabilității Extinse a Producătorului (REP), obligând producătorii și importatorii să gestioneze ambalajele puse pe piață. Din ianuarie 2023, doar agenții economici înregistrați în Sistemul Informațional Automatizat – Managementul Deșeurilor au dreptul să plaseze pe piață mărfuri cu ambalaje din plastic. Se impune un obiectiv minim de reciclare a ambalajelor din plastic de la 10% (2023) pana la 20% (2029). Regulamentul sanitar privind materialele și obiectele active și inteligente destinate contactului cu produsele alimentare (HG nr. 945 din 3 octombrie 2018) introduce noțiunea de barieră funcțională pentru materiale care vin în contact cu produsele alimentare, menite să asigure că materialul în condiții normale sau previzibile de utilizare nu transferă produselor alimentare substanțele din compoziția sa în cantități care ar putea să pericliteze sănătatea sau să producă o modificare inacceptabilă a compoziției sau a caracteristicilor organoleptice produselor alimentare. Totuși, în Republica Moldova se atestă lipsa unor studii care ar elucida migrarea unor componente potențial toxice din ambalaje alimentare în produse alimentare, cu excepția vinurilor și a produselor alcoolice [8,9]. Scopul prezentului studiu constă în evaluarea riscurilor potențiale, asociate migrației unor componente potențial toxice din ambalaje alimentare din plastic. 3. Aditivi cu potențial de migrare din materiale plastice utilizate pentru ambalare Materialele plastice sunt compuși macromoleculari organici obținuți prin polimerizare, policondensare sau poliadiție din molecule cu greutate moleculară mică (monomeri) sau prin modificarea chimică a moleculelor, la care se adăuga substanțe auxiliare pentru a facilita formularea lor și pentru a îmbunătăți proprietățile lor mecanice, termice, chimice [10]. Aceste substanțe chimice sunt numite „aditivi”. Unii aditivi sunt utilizați ca monomeri; de exemplu, bisfenolul A (BPA) este monomerul policarbonatului (PC) și al rășinilor epoxidice, dar și un stabilizator în alți polimeri. Principalele funcții ale aditivilor sunt ca agenți de ignifugare; pigmenți, agenți de umplutură, antioxidanți și plastifianți (Tabelul 4). Tabelul 4 Tipuri de aditivi cu potențial de migrare utilizați pentru producerea celor mai răspândite materiale plastice [11-19] Tipul aditivilor Tipul materialelor plastice Aplicarea aditivului Compoziția chimică a aditivului Plastifianți Clorură de polivinil (PVC). Constituie 10-70% din masa polimerului. Se utilizează cca 80% din totalul plastifianților produși. Parafine clorurate cu lanț scurt, mediu și lung (SCCP/MCCP/LCCP); ftalat de diizoheptil (DIHP); DHNUP; ftalat de benzil și butil (BBP); ftalat de bis(2etilhexil) (DEHP); ftalat de bis(2metoxietil) (DMEP); ftalat de dibutil (DBP); ftalat de dipentil (DPP), adipat de di-(2-etilhexil) (DEHA), Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 157 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 Continuare Tabelul 4 dioctiladipat (DOA), ftalați de dietil (DEP), ftalat de diizobutil (DiBP); fosfat de tris(2-cloroetil) (TCEP); ftalat de diciclohexil (DCHP), ftalat de butil benzil (BBP), adipat de diheptil (DHA), adipat de heptil (HAD) și adipat de heptil octil (HOA). Plastic pe bază de celuloză: celofan, acetat de celuloză, acetat-butirat de celuloză (CAB), nitrat de celuloză, celuloid. Se utilizează cca 20% din totalul plastifianților produși. Ignifuge HDPE 12-18% din masa polimerului. Parafine clorurate cu lanț scurt, mediu și lung (SCCP/MCCP/LCCP): acid boric; agenți ignifugi bromurați cu antimoniu (Sb) ca agent sinergic (de exemplu, eteri difenil polibromurați (PBDE); decabromodifeniletan; tetrabromobisfenol A (TBBPA); agent ignifug fosforos (de exemplu, tris(2cloroetil)fosfat (TCEP) sau tris (2cloroizopropil)fosfat (TCPP); hexabromociclohexan (HBCDD). LDPE 12-18% din masa polimerului. Polipropilenă (PP) 12-18% din masa polimerului. Stabilizatori, antioxidanți, stabilizatori UV HDPE 0,05-3% din masa polimerului. Bisfenol A (BPA); compuși de cadmiu și plumb; compuși de nonilfenol; octilfenol; 1,3,5-Tris(oxiran-2-ilmetil)-1,3,5triazinan-2,4,6-trionă (TGIC)/1,3,5tris[(2S și 2R)-2,3-epoxipropil]-1,3,5triazin-2,4,6-(1H,3H,5H)-trionă (β-TGIC), hidroxitoluen butilat (BHT), 2și 3-tbutil-4-hidroxianisol (BHA), tetrakismetilen-(3,5-di-t-butil-4hidroxihidrocinamat)metan (Irganox 1010) și compuși bisfenolici precum Cyanox 2246 și 425, fosfat de tris-nonilfenil (TNPP), fosfit de tris(2,4-di-tertbutilfenil) (Irgafos 168). LDPE 0,05-3% din masa polimerului. PP 0,05-3% din masa polimerului. PVC 0,5-3% din masa polimerului. Coloranți Toate tipurile de plastice 0,001–2,5% - pigmenți organici Trei categorii principale de pigmenți organici: compuși policiclici; compuși azoici (monoși di-) și complecși metalici (exemplu -cobalt(II) diacetate). Sulfură de zinc, oxid de zinc, oxid de fier, pe bază de cadmiu-mangan, pe bază de crom, ultramarin și dioxid de titan; pulberi de Al și Cu, carbonat de plumb sau bismutoxiclorură și substanțe cu fluorescență, pentru efecte speciale. 0,01–10% - pigmenți anorganici 158 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 Plastifianți sunt cei mai larg utilizați aditivi din materiale plastice, care fac polimerii flexibili și facilitează formularea acestora [11,12]. Primii plastifianți utilizați au fost celuloidele obținute din camfor și ulei de ricin, înlocuite ulterior de camfor și uleiul de ricin, ceea ce a condus la utilizarea plastifianților pe bază de esteri ai acidului ftalic [13,14]. Plastifianții sunt amestecați cu polimeri termoplastici pentru a reduce numărul de legături secundare care se pot forma între lanțurile lungi de polimeri, ceea ce facilitează reducerea temperaturii de tranziție vitroasă [15,16]. Însă nefiind fixați prin legături chimice, plastifianții pot părăsi polimerul în timp, un proces care are loc mai rapid la temperaturi mai ridicate și crește fragilitatea plasticului, cea ce prezintă riscuri enorme pentru mediu și sănătate [17]. Ignifugele sunt materiale adăugate materialelor plastice pentru a le îmbunătăți rezistența la foc. Inflamabilitatea materialelor plastice este reglementată în multe țări din întreaga lume, în special în țările îngrijorate de toxicitatea arderii. Preocupările actuale legate de mediu conduc la respingerea ignifugelor halogenate și înlocuirea acestora cu compuși fosfatici și dioxid de titan [18,19]. Stabilizatorii UV și antioxidanții sunt agenții anti-îmbătrânire, care previn următoarele reacții: dehidroclorarea, atacul oxigenului sau ozonului și degradarea sub influența radiațiilor ultraviolete. Antioxidanții ajută la încetinirea reacțiilor cu radicalii liberi care apar în timpul oxidării sau expunerii la razele UV. Cele mai frecvent utilizate familii de compuși ca antioxidanți includ în principal aminele și fenolii. Aceștia din urmă sunt adesea utilizați deoarece au o tendință mai mică de aderență, cum ar fi benzofenonele și bisfenolii [14]. Pigmenții sunt utilizați pentru colorarea plasticului. Aceștia sunt coloranți insolubili în apă, cu o putere de opacifiere variabilă. Există pigmenți organici și anorganici. Pigmenții organici sunt compuși chimici formați dintr-una sau mai multe structuri benzenice cu transparență înaltă și capacitate de colorare puternică. Se utilizează în special violetul de carbazol, anina, perilena, izoinolinona și ftalocianina albastră și verde. Pigmenții anorganici sunt complecși metalici, cu densitate mai mare. Cel mai frecvent utilizați sunt: dioxidul de titan, sulfura de cadmiu (galben), complecși de cobalt albastru și turcoaz, oxizi de fier roșii și galbeni, negru de fum etc. [12]. Colorantul încorporat în formulările de plastic are un efect semnificativ asupra stabilității materialelor plastice. Spre exemplu, pigmenții de antrachinonă, ftalocianină și dicetopirolopirrol permit luminii UV să degradeze polimerul, promovând formarea de microplastice. În compoziția materialelor plastice mai intră și agenții de umplutură, utilizați în cantități de până la 50% din masa polimerului sunt aditivi solizi încorporați în matricea plasticului pentru a-i crește densitatea. Acestea sunt în principal materiale anorganice care pot fi clasificate în funcție de efectul lor asupra proprietăților mecanice ale plasticului final. Acesta sunt materiale de umplutură inerte, al căror rol este de a reduce costul produsului final prin creșterea masei acestuia - fibre de bumbac, făina de lemn, iar materialele de umplutură de armare (până la 15–30% din masa polimerului) îmbunătățesc proprietățile mecanice ale polimerilor, spre exemplu, negrul de fum. Datorită materialelor de umplutură, polimerii pot concura cu alte materiale precum sticla, ceramica și chiar metalul în majoritatea domeniilor activității umane [13]. O categorie aparte o constituie stabilizatorii termici, utilizați în proporție de 0,5–3% din masa polimerului, în principal în PVC. Prezintă compuși de cadmiu, bariu, zinc și plumb; nonilfenol (săruri de bariu și calciu), utilizați în principal în PVC [18]. Agenții de alunecare (0,1–3% din masa polimerului) prezintă amide de acizi grași (erucamidă primară și oleamidă), Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 159 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 esteri de acizi grași, stearați metalici (de exemplu, stearat de zinc) și ceruri. Sunt utilizate în funcție de structura chimică a agentului de alunecare și de tipul de polimer plastic. Agenți de expandare - azodicarbonamidă, benzen disulfonil hidrazidă (BSH), pentan, CO2 sunt aplicați în special pentru producerea polistirenului și poliuretanului expandat. Biocidele (0,001–1% din masa polimerului) prezintă compuși de arseniu, compuși organici de staniu; triclosan. PVC și poliuretanii expandați sunt principalii consumatori de biocide [19]. 4. Mecanisme de migrare a substanțelor chimice din ambalaje de plastic Substanțele chimice prezente în materialele plastice pot migra lent din interiorul plasticului către suprafață și către mediul care intră în contact cu recipientul. Restricțiile privind cantitatea de aditivi care pot fi adăugați polimerului sunt mai severe atunci când se utilizează materiale plastice ca ambalaje alimentare. Recipientele nealimentare nu au aceleași cerințe ca și recipientele alimentare. Ambalajele din plastic sunt fie de calitate alimentară, fie nealimentare. Ambalajele de calitate alimentară au specificațiile necesare pentru contactul cu alimentele, spre deosebire de cele nealimentare. Principalele pictograme care autorizează utilizarea materialelor plastice pentru contactul cu alimentele sunt prezentate în Figura 1. a) b) c) d) Figura 1. Pictogramele care reflectă siguranța ambalajului din plastic: a) admis pentru contactul cu produsele alimentare; b) siguranță pentru utilizarea în cuptoarele cu microunde; c) siguranța pentru utilizarea în frigidere; d) siguranța pentru utilizarea în mașinile de spălat. Specificațiile ambalajelor „de calitate alimentară” iau în considerare capacitatea redusă de a elibera 18 poluanți prin teste de siguranță, caracteristicile suprafeței materialului în contact cu alimentele și adecvarea locațiilor și condițiilor de producție, depozitare, transport și distribuție pentru a rezista la impacturi. Utilizarea repetată, de durată sau în condiții neadecvate constituie cauzele migrației nedorite a componentelor din ambalaje și a contaminării produselor alimentare [20]. În general, interacțiunile dintre alimente și ambalaje pot fi împărțite în trei grupe: migrarea, transferul componentelor ambalajului în alimente; sorbția, care este transferul componentelor alimentare către ambalaj și permeația, care este transferul componentelor prin ambalaj în orice direcție [21]. Migrarea este un proces de difuzie supus atât regulilor cinetice, cât și termodinamice. Acest proces este descris de legile lui Fick ale difuziei, în care temperatura joacă un rol deosebit de important prin influențarea atât a ratei de difuzie, cât și a coeficientului de partiție dintre polimer și aliment. Mecanismele de migrare a diferiților aditivi și toxicitatea asociată sunt prezentate în Tabelul 5 [7,22]. Mecanismele de migrare sunt extrem de variate, în funcție de natura polimerului, tipul monomerilor, a aditivilor, de natura produsului, condițiile de utilizare, suprafața de contact, etc [22]. Temperaturile ridicate pot accelera procesul de migrare, deci ambalajele alimentare trebuie să fie proiectate pentru a rezista la temperaturile întâlnite în timpul depozitării, transportului și utilizării, durata de contact - perioada de contact dintre ambalaj și aliment 166 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 acetic) [70]. Aceste teste vizează stabilirea unor limite specifice de migrare pentru fiecare compus chimic potențial migrator, asigurând astfel conformitatea cu standardele de siguranță stabilite de autoritățile de reglementare. Deși Comisia Europeană a definit limitele de migrare specifice, concentrațiile maxime admise de substanțe pe care materialele plastice le pot elibera în alimente, doar pentru opt dintre cei cincizeci și doi de aditivi analizați sunt reglementați [71]. În prezent, compararea concentrațiilor de aditivi a fost extinsă pentru a include toate studiile relevante, nu doar pe cele care implică alimente ambalate [72]. Concluzii Având în vedere numeroasele avantaje și proprietățile structurale unice ale plasticului, eliminarea completă a acestuia din viața de zi cu zi este nerealistă. Cu toate acestea, utilizarea greșită a plasticului de către consumatori poate crește semnificativ riscurile potențiale pentru sănătate. În ciuda progreselor în înțelegerea contaminării cu aditivi din plastic, persistă lacune semnificative, în special în mecanismele care guvernează migrarea acestora de la ambalaje la alimente în condiții realiste. Natura multifactorială a migrării împiedică prezicerea precisă a comportamentului aditivilor și a expunerii consumatorilor. În plus, datele privind aditivii emergenți și recent introduși rămân limitate. Peste 1800 de substanțe au fost identificate ca potențiali migranți din materialele care intră în contact cu alimentele. Multe dintre acestea nu sunt încă listate ca aditivi autorizați și rămân slab caracterizate atât în ceea ce privește comportamentul lor migrator, cât și efectele toxicologice. Cadrele de reglementare prezintă, de asemenea, limitări. Reglementările actuale evaluează în mare măsură substanțele individuale. De asemenea, acestea rareori iau în considerare efectele amestecurilor, în ciuda dovezilor tot mai mari că expunerile combinate la mai mulți aditivi pot duce la efecte toxice aditive sau sinergice - un fenomen cunoscut sub numele de „cocktail effects”. Provocările analitice complică și mai mult peisajul. Metodele convenționale, cum ar fi cromatografia cuplată cu spectrometria de masă, sunt concepute în principal pentru analize specifice și pot trece cu vederea contaminanți necunoscuți sau nespecificați. Testele de migrare sunt efectuate în condiții de laborator standardizate, utilizând simulanți alimentari, care pot să nu reflecte cu exactitate scenariile de utilizare din viața reală, putând duce la subestimări sau supraestimări ale expunerii. Care ar fi soluțiile pentru diminuarea impactului migrator al contaminanților din ambalaje de plastic? Cele mai eficiente măsuri combinate sunt: selectarea materialelor şi formulărilor sigure, bariere fizice/coatinguri, reducerea temperaturii/timpului de expunere, control analitic strict şi politici care limitează substanțele cu risc. Procesatorii de alimente ar trebui să selecteze ambalajele cu risc scăzut de migrație pentru tipul de produs, să evite utilizarea plastifiantilor agresivi, inclusiv folosind straturibarieră, de exemplu, bariere siliconice sau pelicule comestibile/biopolimeri pentru reducerea migrației. Evitarea concentrațiilor mari de aditivi „funcționali” (antioxidanți, plastifianți, stabilizanți); utilizarea formulărilor în care substanțele active sunt fixate, pentru a limita eliberarea. Encapsulările (ciclodextrine, liposomi) reduc migrația pentru agenți activi. Proiectarea ambalajelor în funcție de condițiile reale, limitarea reutilizării ambalajelor de unică folosință pentru încălzire, deoarece la încălzirea în microunde se atestă o migrare accelerată. Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 167 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 Consumatorii ar trebui să evite încălzirea alimentelor direct în recipiente din plastic, mai ales alimentele grase, în favoarea vaselor de sticlă sau ceramică. Alimentele trebuie păstrate la temperaturi recomandate, fără a prelungiți timpul de contact înainte de consum, deoarece temperaturile ridicate și timpul de păstrare prelungit cresc migrația. În general, trebuie citit cu atenție simbolurile și de urmat instrucțiunile producătorului. Deoarece rămân încă o serie de incertitudini: multe substanțe detectate în biomonitoring nu au un profil toxicologic complet; efectele expunerii la amestecuri de migrați (cocktail effects) sunt insuficient cunoscute; există lacune în regimul testelor pentru materiale reciclate şi pentru substanțele adăugate neintenționat, există o serie de priorități pentru asigurarea inofensivității ambalajelor din plastic: testarea compușilor cunoscuți și screening non-target a produselor alimentare în programele de control alimentar; aplicarea unor reguli stricte pentru utilizarea materialelor reciclate în ambalaje alimentare, asigurarea trasabilității ambalajelor; informarea publică privind evitarea încălzirii în plastic, preferința pentru recipiente adecvate, etc. Deoarece biopolimerii și filmele comestibile sunt promițătoare, dar au limitări (performanța de barieră, stabilitate, posibile riscuri chimice proprii etc.), evaluarea riscului pentru acestea trebuie făcută la fel de riguros ca pentru recipientele din plastic fără acoperiri. Direcțiile de cercetare ar trebui să includă prioritar biomonitoringul extins, deoarece studii recente arată prezența a mii de substanțe provenite din ambalaje plastice în probe umane (bisfenoli, ftalați), ceea ce indică, că reglementările trebuie adaptate la expuneri reale. Pentru identificarea substanțelor adăugate neintenționat și a efectelor combinatorii a migrației este necesară adaptarea metode analitice non-target și modele toxicologice noi, pentru a nu pierde contaminanți relevanți. Acknowledgments: Această lucrare a fost susținută printr-un grant de la ANCD, proiect numărul 25.80012.5107.19SE Evaluarea riscurilor asociate migrației unor componente potențial toxice din ambalaje alimentare din plastic pe piața Republicii Moldova, realizat în cadrul UTM. Conflicts of Interest: The authors declare no conflict of interest References 1. Pascall, M.A.; DeAngelo, K.; Richards, J.; Arensberg, M.B. Role and Importance of Functional Food Packaging in Specialized Products for Vulnerable Populations: Implications for Innovation and Policy Development for Sustainability. Foods 2022, 11, 3043. 2. Maddela, N.R.; Kakarla, D.; Venkateswarlu, K.; Megharaj, M. Additives of plastics: Entry into the environment and potential risks to human and ecological health. J. Environ. Manag. 2023, 348, 119364. 3. Ashrafy, A.; Liza, A.A.; Islam, M.N.; Billah, M.M.; Arafat, S.T.; Rahman, M.M.; Rahman, S.M. Microplastics pollution: A brief review of its source and abundance in different aquatic ecosystems. J. Hazard. Mater. Adv. 2023, 9, 100215. 4. Tajeddin, B.; Arabkhedri, M. Polymers and food packaging. In: Polymer Science and Innovative Applications; Al Maadeed, M.A.A.; Ponnamma, D.; Carignano, M.A., Eds.; Elsevier, Amsterdam, The Netherlands, 2020, pp. 525–543. 5. Ramanayaka, S.; Zhang, H.; Semple, K.T. Environmental fate of microplastics and common polymer additives in non-biodegradable plastic mulch applied agricultural soils. Environ. Pollut. 2024, 363, 125249. 6. Amirullah, N.; Samsudin, M.; Norrrahim, M.; Ilyas, R.; Nurazzi, N.; Jenol, M.; Hawanis, H.; Gunny, A. Regulations for food packaging materials. Phys. Sci. Rev. 2024, 9, pp. 2711–2735. 7. Gupta, R.K.; Pipliya, S.; Karunanithi, S.; Eswaran, U.G.M.; Kumar, S.; Mandliya, S.; Srivastav, P.P.; Suthar, T.; Shaikh, A.M.; Harsányi, E.; et al. Migration of chemical compounds from packaging materials into packaged foods: Interaction, mechanism, assessment and regulations. Foods 2024, 13, 3125. 168 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 8. Sturza, R.; Lazacovich, D. Monitoring the overall phthalate burden—A public health problem. RIVEmed 2017, 2, pp. 73–86. 9. Sturza, R.; Melenciuc, M.; Nistor, D.; Boudissa, F.; Terkani, T.; Abdelkader, N.-H.H.; Abdelkrim, A. Recyclable porous materials for the uptake of Bisphenol A. Food Environ. Saf. 2017, 16(4), pp. 282–286. 10. Davoodi, S.; Al-Shargabi, M.; Wood, D.A.; Rukavishnikov, V.S.; Minaev, K.M. Synthetic polymers: A review of applications in drilling fluids. Petroleum Sci. 2024, 21(1), pp. 475–518. 11. Depczynska, E.; Burawska, I. Overview and evaluation of chemicals and methods for flame retardancy in glued laminated wood systems. Polymers 2025, 17, 1459. 12. Key, S.; Ryan, P.G.; Gabbott, S.E.; Allen, J.; Abbott, A.P. Influence of colourants on environmental degradation of plastic litter. Environ. Pollut. 2024, 347, 123701. 13. Mazitova, A.K.; Zaripov, I.I.; Aminova, G.K.; Ovod, M.V.; Suntsova, N.L. Fillers for polymer composite materials. Nanotechnol. Constr. 2022, 14(4), pp. 294–299. 14. Andrady, A.L.; Heikkilä, A.M.; Pandey, K.K.; Bruckman, L.S.; White, C.C.; Zhu, M.; Zhu, L. Effects of UV radiation on natural and synthetic materials. Photochem. Photobiol. Sci. 2023, 22(5), pp. 1177–1202. 15. Stanciu, I. A review: Other types of esters used as plasticizers. Int. J. Chem. Stud. 2025, 13(1), pp. 46–47. 16. Huang, L.; Zhu, X.; Zhou, S.; Cheng, Z.; Shi, K.; Zhang, C.; Shao, H. Phthalic acid esters: Natural sources and biological activities. Toxins 2021, 13(7), 495. 17. Giuliani, A.; Zuccarini, M.; Cichelli, A.; Khan, H.; Reale, M. Critical review on the presence of phthalates in food and evidence of their biological impact. Int. J. Environ. Res. Public Health 2020, 17, 5655. 18. Hahladakis, J.N.; Velis, C.A.; Weber, R.; Iacovidou, E.; Purnell, P. An overview of chemical additives present in plastics: Migration, release, fate and environmental impact during their use, disposal and recycling. J. Hazard. Mater. 2018, 344, pp. 179–199. 19. Lau, O.-W.; Wong, S.-K. Contamination in food from packaging material. J. Chromatogr. A 2000, 882(1–2), pp. 255–270. 20. Farrell, R.; Cortese, Y.J.; Devine, D.; Pezzoli, R. The function and properties of common food packaging materials and their suitability for reusable packaging: The transition from a linear to circular economy. Curr. Res. Green Sustain. Chem. 2024, 9(21), 100429. 21. Senthilkumar, P.; Barani Kumar, S.K.; Aishwarya, V.; Rahul Jacob Michael, R.J.; Nivethitha, B.; Sanjay Sharan Nallamuthu, S.S.; Kokila, S.; Shanmugam, V.; Naveen Kumar, R.J.; Gayathri Devi Selvaraju, G.D.; Rajendran K. Selvakesavan, R.K.S.; Jintae, L.; Devaraj, B. Nanoplastics in heat-sensitive food packaging: A review of migration, detection, health, and environmental impacts. Food Control 2025, 169, 111002. 22. Sanches-Silva, A.; Cruz Freire, J.M.; Sendón, R.; Paseiro Losada, P. Time–temperature study of the kinetics of migration of DPBD from plastics into chocolate, chocolate spread and margarine. Food Res. Int. 2007, 40, pp. 679–686. 23. Duncan, B.; Urquhart, J.; Roberts, S. Review of Measurement and Modelling of Permeation and Diffusion in Polymers. NPL REPORT DEPC MPR 012, January 2005. Available online: https://eprintspublications.npl.co.uk/3221/1/DEPC_MPR12.pdf (accessed on 29 August 2025). 24. Pilevar, Z.; Bahrami, A.; Beikzadeh, S.; Hosseini, H.; Jafari, S.M. Migration of styrene monomer from polystyrene packaging materials into foods: Characterization and safety evaluation. Trends Food Sci. Technol. 2019, 91, pp. 248–261. 25. Cai, R.; Nthoiwa, K.K.M.; Ge, C. Effect of microwave heating on the migration of additives from PS, PP and PET containers into food simulants. J. Appl. Packag. Res. 2014, 6, pp. 1–14. 26. Guazzotti, V.; Hendrich, V.; Gruner, A.; Fiedler, D.; Störmer, A.; Welle, F. Migration of Styrene in Yogurt and Dairy Products Packaged in Polystyrene: Results from Market Samples. Foods 2022, 11, 2689. 27. Vallejos, S.; Trigo-López, M.; Arnaiz, A.; Miguel, Á.; Muñoz, A.; Mendía, A.; García, J.M. From Classical to Advanced Use of Polymers in Food and Beverage Applications. Polymers 2022, 14, 4954. 28. Takahashi, N.; Miyanishi, Y.; Kato, R.; Amimoto, T.; Iwamoto, Y.; Takeda, K. Migration of terephthalate from scraps of poly(ethylene terephthalate) (PET) in water and artificial seawater. Sci. Total Environ. 2022, 838, 156053. 29. Mousavi Khaneghah, A.; Limbo, S.; Shoeibi, S.; Mazinani, S. HPLC Study of Migration of Terephthalic Acid and Isophthalic Acid from PET Bottles into Edible Oils. J. Sci. Food Agric. 2014, 94, pp. 1552–1558. 30. Gerassimidou, S.; et al. Unpacking the complexity of the PET drink bottles value chain: A chemicals perspective. J. Hazard. Mater. 2022, 412, 128410. Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 169 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 31. Hazira, A.R.; Ungku Zainal Abidin, U.F.; Selamat, J.; Syaliza, O.; Maimunah, S. Effect of contact time on the level of phthalates in polyethylene terephthalate-bottled water from the point of sale. Pertanika J. Trop. Agric. Sci. 2021, 44, pp. 389–400. 32. Arrigo, F.; Impellitteri, F.; Piccione, G.; Faggio, C. Phthalates and their effects on human health: Focus on erythrocytes and the reproductive system. Comp. Biochem. Physiol. C Toxicol. Pharmacol. 2023, 270, 109645. 33. Yousefi, Z.; Ala, A.; Babanezhad, E.; Mohammadpour, R.A. Evaluation of exposure to phthalate esters through the use of various brands of drinking water bottled in polyethylene terephthalate (PET) containers under different storage conditions. Environ. Health Eng. Manag. J. 2019, 6, pp. 247–255. 34. Gambino, I.; Bagordo, F.; Grassi, T.; Panico, A.; De Donno, A. Occurrence of microplastics in tap and bottled water: Current knowledge. Int. J. Environ. Res. Public Health 2022, 19, 5283. 35. Mastanjević, K.; Kartalović, B.; Kovačević, D.; Krstanović, V.; Habschied, K. Migration of phthalates and bisphenol A from polyethylene terephthalate bottles into beer during storage at controlled temperatures. Foods 2025, 14, 2689. 36. Iannone, A.; Di Fiore, C.; Carriera, F.; Avino, P.; Stillittano, V. Phthalates: The main issue in quality control in the beverage industry. Separations 2024, 11, 133. 37. He, N.X.; Bayen, S. An overview of chemical contaminants and other undesirable chemicals in alcoholic beverages and strategies for analysis. Compr. Rev. Food Sci. Food Saf. 2020, 19, pp. 3916–3950. 38. Cinelli, G.; Avino, P.; Notardonato, I.; Centola, A.; Russo, M.V. Rapid analysis of six phthalate esters in wine by ultrasound-vortex-assisted dispersive liquid–liquid micro-extraction coupled with gas chromatography– flame ionization detector or gas chromatography–ion trap mass spectrometry. Anal. Chim. Acta 2013, 769, pp. 72–78. 39. Montevecchi, G.; Masino, F.; Di Pascale, N.; Vasile, S.G.; Antonelli, A. Study of the repartition of phthalate esters during distillation of wine for spirit production. Food Chem. 2017, 237, pp. 46–52. 40. Carrillo, J.D.; Salazar, C.; Moreta, C.; Tena, M.T. Determination of phthalates in wine by headspace solid-phase microextraction followed by gas chromatography–mass spectrometry: Fibre comparison and selection. J. Chromatogr. A 2007, 1164, pp. 248–261. 41. Duca, G.H.; Sturza, R.; Lazakovich, D. The study of the phthalates migration in wine products by GC-MS method. Chem. J. Moldova 2012, 7, pp. 98–102. 42. Chatonnet, P.; Boutou, S.; Plana, A.; Plana, A. Contamination of wines and spirits by phthalates: Types of contaminants present, contamination sources and means of prevention. Food Addit. Contam. Part A 2014, 31, pp. 1–11. 43. Sturza, R.; Lazacovici, D. Monitoring of phthalate contamination in the wine industry in the Republic of Moldova. In: Ecological Chemistry. CEP USM, Chisinau, Moldova, 2022, pp. 314–330. ISBN 978-9975-159-050. Available online: https://ichem.md/sites/default/files/2022-05/Monografia-Duca.pdf (accessed on 29 August 2025). 44. Han, Y.; Zhang, C.; Yang, Y.; Weng, Y.; Ma, P.; Xu, P. Epoxidized isosorbide-based esters with long alkyl chains as efficient and enhanced thermal stability and migration resistance PVC plasticizers. Polym. Test. 2023, 123, 108048. 45. Farhadi, M.; Sepahvand, A.; Beiranvand, B.; Soleimani, F. Phthalate concentrations in drinking water in WPRO regions: A systematic review and meta-analysis. Desalination Water Treat. 2025, 322, 101217. 46. Mrema, E.E.; Chaula, D.N.; Chove, B. Levels of phthalate acid esters in drinking water bottled in PET (Polyethylene Terephthalate) and PC (Polycarbonates) bottles - stored under different storage conditions. Chem. Sci. Int. J. 2024, 33, pp. 11–24. 47. Lu, M.; Jones, S.; McKinney, M.; Kandow, A.; Donahoe, R.; Faulk, B.C.; et al. Assessment of phthalic acid esters plasticizers in sediments of coastal Alabama, USA: Occurrence, source, and ecological risk. Sci. Total Environ. 2023, 897, 165345. 48. Wang, C.; Huang, P.; Qiu, C.; Li, J.; Hu, S.; Sun, L.; Bai, Y.; Gao, F.; Li, C.; Liu, N.; Wang, D.; Wang, S. Occurrence, migration and health risk of phthalates in tap water, barreled water and bottled water in Tianjin, China. J. Hazard. Mater. 2021, 408, 124891. 49. Rekibi, S.; Duflos, G.; Grard, T.; Dehaut, A. Exposure to the main organic plastic additives through food contamination. Environ. Pollut. 2025, 376, 126359. 50. Rodríguez-Ramos, R.; Santana-Mayor, A.V.; Herrera-Herrera, A.; Socas-Rodríguez, B.; Rodríguez-Delgado, M.A. Recent advances in the analysis of plastic migrants in food. TrAC Trends Anal. Chem. 2024, 178, 117847. 51. Repossi, A.; Farabegoli, F.; Gazzotti, T.; Zironi, E.; Pagliuca, G. Bisphenol A in edible part of seafood. Ital. J. Food Saf. 2016, 5, 5666. 170 R. Sturza, A. Ghendov-Moșanu, V. Dragancea, D. Lazacovici Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 52. Cao, X.-L.; Kosarac, I.; Popovic, S.; Zhou, S.; Smith, D.; Dabeka, R. LC-MS/MS analysis of bisphenol S and five other bisphenols in total diet food samples. Food Addit. Contam. 2019, 36, pp. 1740–1747. 53. Castro, G.; Fourie, A.J.; Marlin, D.; Venkatraman, V.; González, S.V.; Asimakopoulos, A.G. Occurrence of bisphenols and benzophenone UV filters in wild brown mussels (Perna perna) from Algoa Bay in South Africa. Sci. Total Environ. 2022, 813, 152571. 54. Shaaban, H.; Mostafa, A.; Alqarni, A.M.; Almohamed, Y.; Abualrahi, D.; Hussein, D.; Alghamdi, M. Simultaneous determination of bisphenol A and its analogues in foodstuff using UPLC-MS/MS and assessment of their health risk in adult population. J. Food Compos. Anal. 2022, 110, 104549. 55. Mahlangu, W.B.; Maseko, B.R.; Mongadi, I.L.; Makhubela, N.; Ncube, S. Quantitative analysis and health risk assessment of bisphenols in selected canned foods using the modified QuEChERS method coupled with gas chromatography-mass spectrometry. Food Packag. Shelf Life 2023, 37, 101078. 56. Tian, L.; Zheng, J.; Pineda, M.; Yargeau, V.; Furlong, D.; Chevrier, J.; Bayen, S. Targeted screening of 11 bisphenols and 7 plasticizers in food composites from Canada and South Africa. Food Chem. 2022, 385, 132675. 57. Cao, P.; Zhong, H.; Qiu, K.; Li, D.; Wu, G.; Sui, H.; Song, Y. Exposure to bisphenol A and its substitutes, bisphenol F and bisphenol S from canned foods and beverages on Chinese market. Food Control 2021, 120, 107502. 58. Cunha, S.C.; Inácio, T.; Almada, M.; Ferreira, R.; Fernandes, J.O. Gas chromatography–mass spectrometry analysis of nine bisphenols in canned meat products and human risk estimation. Food Res. Int. 2020, 135, 109293. 59. Grumetto, L.; Gennari, O.; Montessano, D.; Ferracane, R.; Ritiene, A.; Albrezio, S.; Barbato, F. Determination of five bisphenols in commercial milk samples by liquid chromatography coupled to fluorescence detection. J. Food Protect. 2013, 76, pp. 1590–1596. 60. Xiao, Z.; Wang, R.; Suo, D.; Li, T.; Su, X. Trace analysis of bisphenol A and its analogues in eggs by ultraperformance liquid chromatography-tandem mass spectrometry. Food Chem. 2020, 327, 126882. 61. García-Córcoles, M.T.; Cipa, M.; Rodríguez-Gómez, R.; Rivas, A.; Olea-Serrano, F.; Vílchez, J.L.; Zafra-Gómez, A. Determination of bisphenols with estrogenic activity in plastic packaged baby food samples using solidliquid extraction and clean-up with dispersive sorbents followed by gas chromatography tandem mass spectrometry analysis. Talanta 2018, 178, pp. 441–448. 62. Barghi, M.; Shin, E.; Son, M.-H.; Choi, S.-D.; Pyo, H.; Chang, Y.-S. Hexabromocyclododecane (HBCD) in the Korean food basket and estimation of dietary exposure. Environ. Pollut. 2016, 213, pp. 268–277. 63. Fasano, E.; Esposito, F.; Scognamiglio, G.; Di Francesco, F.; Montuori, P.; Amodio Cocchieri, R.; Cirillo, T. Bisphenol A contamination in soft drinks as a risk for children's health in Italy. Food Addit. Contam. 2015, 32, pp. 1207–1214. 64. Hassan, N.H.; Othman, H.I.A.A.; Abdul Malek, N.R.; Zulkurnain, M.; Saad, B.; Wong, Y.F. Simultaneous quantitative assessment of ochratoxin A, patulin, 5-Hydroxymethylfurfural, and bisphenol A in fruit drinks using HPLC with diode array-fluorimetric detection. Foods 2020, 9, 1633. 65. Regueiro, J.; Wenzl, T. Determination of bisphenols in beverages by mixed-mode solid-phase extraction and liquid chromatography coupled to tandem mass spectrometry. J. Chromatogr. A 2015, 1422, pp. 230–238. 66. Deng, X.; Huang, H.; Huang, S.; Yang, M.; Wu, J.; Ci, Z.; He, Y.; Wu, Z.; Han, L.; Zhang, D. Insight into the incredible effects of microwave heating: Driving changes in the structure, properties and functions of macromolecular nutrients in novel food. Front. Nutr. 2022, 9, 941527. 67. Duan, F.; Chen, M.-q.; Zhu, Y.; Zhang, J. Study the migration process of chemical substances through the packaging/food interface during microwave treatment. Mathematical Problems in Engineering 2013, 150687. 68. Cai Rochester, R.; Mokwena Nthoiwa, K.; Ge, C. Effect of microwave heating on the migration of additives from PS, PP, and PET containers into food simulants. J. Appl. Packag. Res. 2014, 6(1), pp.11-22. 69. Bhunia, K.; Tang, J.; Sablani, S.S. Microwave-based sustainable in-container thermal pasteurization and sterilization technologies for foods. Sustainable Food Technol. 2024, 2, pp. 926–944. 70. Kourkopoulos, A.; Sijm, D.T.H.M.; Geerken, J.; Vrolijk, M.F. Compatibility and interference of food simulants and organic solvents with the in vitro toxicological assessment of food contact materials. J. Food Sci. 2025, 90, e17659. 71. Grob, K.; Pfenninger, S.; Pohl, W.; Rieger, K. European legal limits for migration from food packaging materials: 1. Food should prevail over simulants; 2. More realistic conversion from concentrations to limits per surface area. PVC cling films in contact with cheese as an example. Food Control 2007, 18, pp. 201–210. 72. Seref, N.; Cufaoglu, G. Food packaging and chemical migration: A food safety perspective. J. Food Sci. 2025, 90, e70265. Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of… 171 Journal of Social Sciences September, 2025, Vol. 8 Citation: Sturza, R.; Ghendov-Moșanu, A.; Dragancea, V.; Lazacovici, D. Migration of chemical compounds from food packaging: regulatory aspects and assessment of potential risks. Journal of Social Sciences, 8 (3), pp. 151-171. https://doi.org/10.52326/jss.utm.2025.8(3).12. Publisher’s Note: JSS stays neutral with regard to jurisdictional claims in published maps and institutional affiliations. Copyright:© 2025 by the authors. Submitted for possible open access publication under the terms and conditions of the Creative Commons Attribution (CC BY) license (https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/). Submission of manuscripts: [email protected]