CÂTEVA CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA INTERESELE FEDERAȚIEI RUSE ÎN PROBLEMA TRANSNISTREANĂ

Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 126 Alexandra COZMA (1) Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca Georgiana BÎRDAN (2) Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca CÂTEVA CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA INTERESELE FEDERAȚIEI RUSE ÎN PROBLEMA TRANSNISTREANĂ DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17944215 Abstract: A highly politicized and problematic topic in the foundation of bilateral relations between Russia and the Republic of Moldova has been Transnistria (the strip of land that separates Ukraine from the Republic of Moldova) since the end of the 20th century. In the Transnistrian issue, Russia plays the role of a protective father, a defensive shield, by "protecting" the political and diplomatic statehood of the region between the Prut and the Dniester, including as a key member of the "5+2" negotiation format. This maintenance and supervision of the state of frozen conflict, at the level of the countries of the former Soviet region, has allowed and allows Russia to intervene in the sovereignty and territorial integrity of the states in the region. In other words, Transnistria plays a central role in defending Russia's geopolitical interests regarding several sub-European regions. Therefore, we considered it appropriate to delve deeper into the frozen conflict character in Transnistria, being a topical topic, with a significant role in the system of international relations in Southeastern Europe. Keywords: Transnistria; Frozen conflict; Russian Federation; Geopolitical interests. Contact: E-mail: (1) [email protected], (2) [email protected] Introducere Un subiect puternic politizat și problematic în fundamentarea relațiilor bilaterale dintre federația Rusă și Republica Moldova l-a reprezentat, încă de la sfârșitul secolului al XX-lea, Transnistria („fâșia de teren” care desparte Ucraina de Republica Moldova). Nu este de mirare faptul că, în multele sale discursuri Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 127 publice, Vladimir Putin aduce în atenție spațiul transnistrean ca un puternic as al său, în vederea supravegherii deciziilor guvernelor de la Chișinău și Kiev333. Prin urmare, am considerat oportună aprofundarea „conflictului înghețat” ca particularitate a problemei transnistrene, fiind un subiect de actualitate, cu rol semnificativ în sistemul relațiilor internaționale din sud-estul Europei. Câteva remarci despre relația Federația Rusă – Transnistria – Republica Moldova Transnistria, așa-numitul „tărâm de dincolo de Nistru”, din punct de vedere geografic, reprezintă o fâșie de teren, situată în partea de nord-est a Republicii Moldova și care se învecinează cu Ucraina de-a lungul a aproximativ 405 km. Teritoriul Transnistriei se întinde pe o suprafață de 4.163 km2, reprezentând 12% din totalul teritoriului Republicii Moldova. Regiunea găzduiește aproximativ 550.000 locuitori, și este împărțită în cinci regiuni și opt orașe. De jure, Transnistria este considerată parte integrantă a teritoriului moldovenesc, de facto, autoritățile de la Chișinău nu exercită control politic sau administrativ asupra spațiului transnistrean, care este organizat ca stat independent încă de la începutul anilor 1990. În anul 1989, populația Transnistriei era formată din trei grupuri etnice majore: 39,3% moldoveni, 28,3% ucraineni și 25,5% ruși. În aceeași perioadă, componența etnică a Republicii Moldova a constat în: 64,5% moldoveni, 13,8% ucraineni, 13% ruși, 3,5% găgăuzi și 5,1% alte minorități334. Deși, constituie un adevăr general valabil faptul că declanșarea conflictului din Transnistria a evoluat din rațiuni etnice și lingvistice, acești factori social-culturali nu constituie pilonii acestui clivaj regional. Pierderea efectivă a controlului asupra spațiului transnistrean a fost determinată de prăbușirea Uniunii Sovietice (la 1991), în urma căreia s-a conturat un conflict de amploare între malul stâng și cel drept al Nistrului. La momentul de față, populația din Transnistria este formată din aproximativ 31,9% moldoveni și 28,8% ucraineni, iar locuitorii sunt beneficiari ai multiple cetățenii, inclusiv moldoveană, ucraineană, bulgară și română335. Caracterul „înghețat” al conflictului din Transnistria și destabilizarea ordinii regionale a fost expresia dezacordului fundamental dintre autoritățile locale din Transnistria și guvernul de la Chișinău, cu privire la viitorul post-sovietic al Republicii Moldova. Întreaga sferă conflictuală a fost determinată de animozități regionale: pe de-o parte, Republica Moldova care vizualiza o politică externă pro333 Russian News Agency – TASS, Russia to Continue Facilitating Fair Agreement on Transnistria, Says Putin, publicat la data de 24 mai 2021, https://tass.com/politics/1290889 (11.11.2025). 334 Charles King, The Moldovans – Romania, Russia and the Politics of Culture, Stanford, California, Hoover International Press, 2000, p. 185. 335 Ibidem, pp.185-186. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 128 română, pro-occidentală pentru spațiul moldovenesc și cel al Transnistriei; pe de altă parte, separatiștii transnistreni pro-ruși care susțineau o apropiere față de Moscova. Elitele rusofile din Transnistria nu s-au aliniat viziunilor aparatului central de la Chișinău, care s-au axat pe restabilirea identității românești în spațiul moldovenesc și s-au îndreptat spre o relație de cooperare mai strânsă cu România336 (prin luarea unor măsuri, precum: proclamarea limbii române drept limbă oficială de stat şi prin înlocuirea alfabetului chirilic cu alfabetul latin; măsuri care aveau rolul de a limita și înlătura politica expansionistă condusă de Moscova, în perioada regimului sovietic). Acestea s-au opus inițiativelor de la Chişinău, pentru a-și putea menţine legăturile cu Kremlinul și pentru a-şi păstra poziţia dominantă în politica internă a Republicii Moldova. Populaţia slavonă locală a reprezentat motorul activității separatiste, iar câteva dintre elementele care au amplificat disensiunile dintre moldoveni și separatiștii pro-ruși, și, inerent, ruperea regiunii de Republica Moldova, au fost determinate de:  teama de pierdere a drepturilor lingvistice şi culturale, într-un stat strict naţionalist moldovean/ român;  teama de pierdere a statutului profesional și social pe care etnicii ruși l-au avut în perioada sovietică (rușii dominând toate sferele: social, economic, administrativ și judiciar);  convergența intereselor dintre populația vorbitoare de limbă rusă și elitele locale din Transnistria, care, de altfel, a contribuit substanțial la secesiunea spațiului transnistrean din Republica Moldova și la declararea independenței acesteia în 1990. 1. Repere succinte ale escaladării conflictului transnistrean Destrămarea Uniunii Sovietice, și odată cu finalizarea „războiului rece” (1991), a creat contextul ca această regiune să găzduiască un adevărat „conflict înghețat” între Republica Moldova și regiunea transnistreană, sub lupa Moscovei337. În ceea ce privește auto-proclamarea independenței spațiului dintre Prut și Nistru, în anul 1990 - aceasta nu a fost acceptată de către conducătorul sovietic, Mihail Gorbaciov, cu atât mai puțin de către Mircea Snegur, președintele 336 Malul vestic al Nistrului avea legături istorice, politice și culturale puternice cu România. Acest teritoriu, cunoscut și sub numele de Basarabia, a făcut parte din România Mare în perioadele 1918-1940 și 1941-1944. 337 Eugen Străuțiu, The Transnistrian Conflict Files, Editura Technomedia, Sibiu, 2017. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 129 Moldovei, la acea vreme. Autoritățile Republicii Moldova pierd controlul complet asupra Transnistriei în anul 1992338. Conflictul armat – dintre forțele militare ale Moldovei și cele separatiste transnistrene – s-a extins în urma unor ciocniri locale. Forțele transnistrene au proclamat victoria (ceea ce este discutabil). Succesul facilitat de intervențiile ruse a pus capăt ostilităților, care s-au sondat cu un număr de aproximativ 100.000 de victime (militari, civili și refugiați). Odată cu încetarea focului din iulie 1992 a fost încheiat un acord între Republica Moldova și Federația Rusă. 2. Particularități ale spațiului transnistrean și implicații ale „conflictului înghețat” Regimul separatist din Transnistria a respins sub orice formă propunerile de reintegrare ale Chișinăului și a reușit să își construiască toate caracteristicile unui stat independent: o constituție proprie; organisme interne de conducere, organizare și control proprii – prezidențiale, legislative, executive și judecătorești; structuri militare, de siguranță și securitate națională; monedă proprie, și nu numai. Ca și limbi oficiale, la nivelul republicii transnistrene auto-declarate, au fost recunoscute: rusa, ucraineana şi limba moldovenească. În realitate, rusa este utilizată ca limbă de circulație în spațiul transnistrean, păstrând scrisul chirilic în serviciile publice. În ciuda tuturor elementelor de statalitate, republica auto-declarată transnistreană nu este recunoscută de către comunitatea internațională ca fiind de sine stătătoare. Până la momentul de față, niciun stat membru al ONU nu a recunoscut independența regiunii separatiste. Consolidarea statului transnistrean, cu certitudine, nu s-ar fi putut realiza fără implicarea directă a Federației Ruse. În baza unui document oficial consemnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, „Rusia a furnizat sprijin militar, politic și economic pentru regimul separatist, permițându-i, astfel, să supraviețuiască prin consolidarea sa, propriu-zis, și prin dobândirea unui nivel de autonomie, în raport cu Republica Moldova”339. Poziționarea geostrategică a Transnistriei – fără ieșire la mare, cu un nivel scăzut de potențial demografic și lipsită de materii prime specifice solului – face necesar statutul Rusiei de „frate mai mare”, iar sprijinul financiar – cu o contribuție substanțială, lunară, la nivelul pensiilor și salariilor locuitorilor din 338 Pulitzer Center, Why Putin Needs a Landing Force in Transnistria, publicat la data de 12 mai 2022, https://pulitzercenter.org/stories/why-putin-needs-landing-force-transnistria (11.11.2025). 339 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), „Case of Ilascu and Others Versus Moldova and Russia,” Judgement Issued on 8 July 2004, https://www.echr.coe.int/search?q=Case+of+Ilascu+and+others+versus+Moldova+and+Ru ssia&categorynews=797690 (21.10.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 130 Transnistria – îi permit Moscovei să își impună în subsidiar viziuni prin intermediul procesului decizional de la nivelul autorităților centrale. În fapt, implicarea Rusiei în problema transnistreană depășește scopul obsesiv al Kremlinului de a-și proteja cetățenii ruși din spațiul ex-sovietic, sprijinul oferit „pro bono” regiunii separatiste fiind strâns legat de interesele geopolitice și geostrategice în ceea ce vizează Republica Moldova, Ucraina (fapt demonstrat prin actualul conflict armat) şi comunitatea euroatlantică. 3. Trăsături ale „conflictului înghețat” și permanentizarea acestuia În ceea ce constă interesele altor state în soluționarea sau, contrar, menținerea stării de „îngheț” în spațiul moldo-transnistrean, cel mai activ actor internațional de departe s-a demonstrat a fi Rusia. S-a constatat în ultimii ani un grad de implicare ridicat, în treburile interne ale regiunii separatiste, din partea Moscovei, de la funcționarea și organizarea structurilor militare, transferarea anumitor legi sau regulamente militare (în special, prin intermediul armatei ruse și a Ministerului Securității de Stat – cunoscut în mod curent drept KGB), la furnizarea de resurse de subzistență – în principal, alimentarea cu gaze naturale (resursă pentru care Rusia este vestită în comerțul internațional), până la finanțarea activităților economice de pe teritoriul regiunii și susținerea continuității tradițiilor ex-sovietice. Figura nr. 1. Intervenționismul „țarist” de secol XXI, în cazul transnistrean Conform cercetărilor din sfera relațiilor Transnistriei cu Rusia, până la 80% din totalul investițiilor străine directe (indicele ISD), înregistrat la nivelul Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 131 Transnistriei, revine statului rus, companiile ruse investind masiv în uzinele industriale moștenite din perioada sovietică340. În problema transnistreană, Rusia joacă rolul unui „tată ocrotitor”, un scut defensiv prin protejarea statalității politice și diplomatice a regiunii dintre Prut și Nistru, ca membru-cheie al formatului de negociere „5+2”. Această autoproclamată „Republică Moldovenească Nistreană” nu este recunoscută de către comunitatea internaţională. Pentru reglementarea conflictului, au loc discuţii intense şi negocieri sub egida OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), în format „5+2”, având ca membri: Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, iar OSCE, UE şi Statele Unite în calitate de observatori341. Oficialii ruși acordă un interes deosebit manipulării opiniei transnistrene și a celei internaționale, criticând constant Moldova și Ucraina în cadrul discuțiilor din formatul organizat sub egida OSCE, privind guvernele de la Chişinău și Kiev care atentează la adresa integrității teritoriale a Transnistriei. Prin prezența Rusiei în cadrul acestui format, dar și a formatului militar de pacificare (care vizează menținerea unei stări de pace în spațiul regiunii separatiste), Kremlinul încearcă să își consolideze idealul de securizare a „copilului fidel”, Transnistria - un spațiu în care a investit și care îi permite să urmărească, îndeaproape, mișcările politice și militare ale Republicii Moldova și ale Ucrainei. Cu alte cuvinte, Transnistria joacă un rol central în apărarea intereselor geopolitice ale Rusiei în regiune. Pe de-o parte, Transnistria oferă Rusiei un instrument de influență asupra flancului de sud-vest al fostului spaţiu sovietic, care, inerent, vizează Republica Moldova, Ucraina și chiar România. Regiunea separatistă reprezintă o puternică piedică în ceea ce privește aderarea Moldovei și Ucrainei la comunitatea euroatlantică, interferând orice dezbatere privind extinderea ulterioară a NATO și UE către est. Pe de altă parte, Transnistria este o componentă importantă a politicii externe ruse, pe termen lung, dintr-o perspectivă geostrategică, vizând regiunea extinsă a Mării Negre. Putem afirma faptul că prezența militară rusă, în regiunea separatistă, urmează logica încercuirii Mării Negre - scopurile politice ale Kremlinului având, mai cu seamă, implicații la adresa securității regionale (în ordine, obiectivele fiind: susținerea activă a acțiunilor separatiste ale Transnistriei, anexarea Peninsulei Crimeea, iar acum, conflictul ruso-ucrainean). Toate acestea întăresc motivele refuzului Kremlinului 340 Corporația Financiară Internațională și Banca Mondială, Diagnostic de țară privind sectorul privat: De la o economie bazată pe remitențe la o creștere durabilă generată de sectorul privat – Crearea piețelor în Moldova, Washington, 2023, https://documents1.worldbank.org/curated/en/099624404202317794/pdf/IDU-6d75e9457e4d-4b9d-9818-cf0fbd91f207.pdf (11.11.2025). 341 Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE), Conflict Prevention and Resolution, https://www.osce.org/mission-to-moldova/104529 (11.11.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 132 de a-şi retrage trupele din Transnistria şi industria de armament poziționată în regiunea separatistă, în ciuda repetatelor solicitări și avertizări ale autorităților moldovene și ale comunității internaționale342. Cât privește caracterul de „conflict înghețat”, am putut identifica următoarele trăsături asociabile problematicii transnistrene:  spațiul multietnic;  lupta comunităților pentru autodeterminare;  așa-numitele „războaie în lanț”;  autoproclamarea independenței;  drepturi și responsabilități incerte în sistemul internațional;  angrenarea a multiplii actori statali în „soluționarea dosarului”;  conservarea trecutului și a identității istorice naționale343. Această stare de „îngheț”, supusă permanentizării unui comportament rigid și conflictual în raport cu alți parteneri externi, explică statutul unui actor parastatal măcinat de insecurități economice, societale și politice. Considerații finale Conflictul înghețat sau „problema transnistreană” relevă o dimensiune externă semnificativă. Rusia, ca o a treia parte, a fost angrenată în „problema transnistreană”, încă de la debutul conflictului din anii '90. Implicarea Rusiei în susținerea actelor separatiste ale Transnistriei a condus la calcule geostrategice care vizau restabilirea sferei de influență în detrimentul Occidentului, în flancul fostului regim sovietic, respectiv prevenirea extinderii în masă a comunității euroatlantice spre estul Europei. Trebuie subliniat faptul că Transnistria mai are de îndeplinit un pas crucial pentru afirmarea statalității sale pe scena externă: recunoașterea internațională, fără de care, încă rămân în vigoare prevederile consemnate în Constituția Republicii Moldova, privind statutul regiunii. Singurele entități (și ele nerecunoscute internațional) care au recunoscut independența Transnistriei sunt regiunile separatiste Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah (ultima eliminată în anul 2024, prin intervenția militară a Azerbaidjanului). Conservarea fostelor republici sovietice, printr-o lentilă rusească, a reprezentat obsedantul scop al Kremlinului și pentru regiunea dintre Nistru și Prut, după prăbușirea Uniunii Sovietice. Acest lucru explică interesul profund al Moscovei de a sprijini mișcările separatiste, în urma imploziei de acțiuni ostile 342 La Summit-ul OSCE de la Istanbul, din 1999, Rusia și-a însușit obligaţia de a-și retrage trupele și stocul de muniții din spațiul transnistrean, până la finalul anului 2002. Până în prezent, Moscova a înlăturat cantităţi derizorii de armament, refuzând să retragă, însă, efectivele mobilizate în Transnistria. 343 Mihail Orzeață, Între război şi pace: Lumea dominată de conflicte în care trăim, Editura Militară, București, 2013, pp. 20-30. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 133 privind secesiunea mai multor state naționale, precum Georgia, Republica Moldova și Azerbaidjan, în 1990. Deloc întâmplător, conflictele armate din Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria și Nagorno-Karabah au erupt în aceeași perioadă, fiind parte integrantă a nașterii statelor care au refuzat să se alăture curentului integraționist promovat de către Rusia, preferând apropierea de Occident. Rusia a sperat la utilizarea riguroasă a unui „cartel politic” în republicile post-sovietice, pentru a putea păstra controlul asupra principalelor decizii de politică externă ale organismelor de la putere, în vederea interpunerii unor acțiuni nefavorabile ale fostelor state-satelit care ar putea afecta interesele geopolitice și geostrategice ale Rusiei. Această menținere și supraveghere a stării de conflict înghețat, la nivelul țărilor din fosta regiune sovietică, a permis Rusiei să intervină asupra suveranității și integrității teritoriale a statelor nou-formate. Obiectivele centrale observabile au fost: dezechilibrarea infrastructurilor critice ale fiecărei republici ex-sovietice, în principal a politicului, socialului și economicului; reducerea la dependența față de tradițiile rusofone; destabilizarea echilibrului și păcii la nivelul societăților. Când soluționarea unei crize se află pe agenda mai multor actori internaționali, problema armonizării obiectivelor și a căilor de acțiune (pornind de la nivelul de înțelegere a speței, experiența, cât și interesele în rezolvarea situației) constituie o etapă mare consumatoare de resurse. Atât Republica Moldova, cât și Transnistria depind de suport extern: cea dintâi, de sprijinul Vestului (SUA, UE), iar cea din urmă, de cel al Federației Ruse344. În cele din urmă, Transnistria rămâne o problemă activă, chiar dacă aparent „înghețată”, pentru parcursul integrării Republicii Moldova în UE sau NATO. Totodată, Federația Rusă își menține sfera de influență în Moldova prin intermediul regiunilor Găgăuzia și Taraclia, cu scopul consfințirii neutralității Moldovei, Transnistria rămânând esențială pentru aliatul rus. Toate aceste considerente explică dificultatea soluționării stării conflictuale din spațiul transnistrean, dar și a permanentei incertitudini care planează la nivelul guvernului de la Chișinău dinspre problema transnistreană, odată cu izbucnirea războiului ruso-ucrainean. Bibliography Books and studies 1. Blakkisrud, Helge; Kolstø, Pål, From Secessionist Conflict Toward a Functioning State: Processes of Stateand Nation-Building in Transnistria, „Post-Soviet Affairs”, vol. 27, nr. 2, 2011, pp. 178–210. 344 Rolando Dromundo Valadez, State-Building in the Middle of a Geopolitical Struggle: The Cases of Ukraine, Moldova, and Pridnestrovia, Ibidem Press, 2018, pp. 350-358. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 134 2. Borsi, Mihály, Transnistria – an Unrecognised Country within Moldova, „South-East Europe Review”, nr. 4, 2007. 3. Buzan, Barry; Wæver, Ole; Wilde, Jaap de, Securitatea: un nou cadru de analiză, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010. 4. Cara, Evgheni, Transnistrian Conflict: the Right to Self-Determination in Vision of Tiraspol, „Studia Securitatis”, vol. 9, nr. 1, 2016. 5. Charles, King, The Moldovans – Romania, Russia and the Politics of Culture, Hoover International Press, Stanford, California, 2000. 6. Colbey, Richard, The Status and Recognition of Post 1992 Transnistria, University of Buckingham Press, 2022. 7. Dromundo Valadez, Rolando, State-Building in the Middle of a Geopolitical Struggle: The Cases of Ukraine, Moldova, and Pridnestrovia, Ibidem Press, 2018. 8. Orzeață, Mihail, Între război şi pace: Lumea dominată de conflicte în care trăim, Editura Militară, București, 2013. 9. Popa, Ioan; Popa, Luiza, Românii, Basarabia, Transnistria, Fundația Europeană Titulescu, București, 2009. 10. Străuțiu, Eugen, The Transnistrian Conflict Files, Editura Technomedia, Sibiu, 2017. Articles 1. Eric, Victor, Conflictul înghețat transnistrian în prezent și Uniunea Europeană, https://historia.ro/sectiune/general/conflictul-inghetattransnistrian-in-prezent-si-576800.html. 2. Marin, Viorica, Transnistria: Rusia își apără rezervația sovietică, https://historia.ro/sectiune/general/transnistria-rusia-isi-apara-rezervatia582456.html. 3. Vahl, Marius, The Europeanisation of the Transnistrian Conflict, https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=61643. 4. Russian News Agency – TASS, Russia to Continue Facilitating Fair Agreement on Transnistria, Says Putin, publicat la data de 24 mai 2021, https://tass.com/politics/1290889. 5. Pulitzer Center, Why Putin Needs a Landing Force in Transnistria, publicat la data de 12 mai 2022, https://pulitzercenter.org/stories/why-putin-needslanding-force-transnistria. 6. Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE), Conflict prevention and resolution, https://www.osce.org/mission-to-moldova/104529. Reports 1. Corporația Financiară Internațională și Banca Mondială, Diagnostic de țară privind sectorul privat: De la o economie bazată pe remitențe la o creștere durabilă generată de sectorul privat – Crearea piețelor în Moldova,